Obligaţie de a face. Sentința nr. 2588/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2588/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 2588/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2588
Ședința publică din data de 06 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.-L.
GREFIER: G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P. N. și pe pârâta . SRL, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul prin avocat I. M.-N., cu împuternicire avocațială la dosar, pârâta prin avocat M. S., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului și al pârâtei arată că renunță la administrarea probei testimoniale. Apărătorul reclamantului arată că nu mai dorește nici obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța ia act de renunțarea părților la administrarea probei testimoniale.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului arată că acțiunea a rămas fără obiect, fără cheltuieli de judecată. Pârâta și-a luat firma din locul respectiv, dar doar după ce a fost admis apelul. Solicită să nu fie obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază și că pârâta a depus un onorariu avocațial pentru toate fazele procesuale, deși apelul și recursul le-a pierdut.
Apărătorul pârâtei arată că acțiunea a rămas fără obiect. Nu s-a dovedit că pârâta ar fi montat schela metalică, ci aceasta exista dinainte de anul 2000. Cu privire la onorariu, arată că acesta a fost depus pentru reprezentarea în primă instanță în primul ciclu procesual.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2012 sub nr._/302/2012, reclamantul P. N. a chemat-o în judecată pe pârâta . SRL, solicitând: obligarea pârâtei să demonteze reclamele pe care le-a montat pe balconul apartamentului proprietatea reclamantului, situat în București, sector 5, .. 61, etaj, apartament 1; autorizarea reclamantului să procedeze la demontarea reclamelor, pe cheltuiala pârâtei, în cazul în care aceasta nu își îndeplinește obligația; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului situat în București, sector 5, .. 61, apartament 1 (fost .. 41). Pârâta are deschis punctul de lucru în spațiul comercial situat la parterul imobilului din București, sector 5, .. 61. Spațiul comercial ocupat de pârâtă se află sub balconul apartamentului proprietatea reclamantului. În cursul lunii iunie a anului 2012, în mod abuziv, fără a avea acordul reclamantului, pârâta a montat două reclame pe balconul apartamentului proprietatea reclamantului. Montarea celor două reclame reprezintă, a apreciat reclamantul, o atingere a dreptului de proprietate, în condițiile în care pârâta nu i-a solicitat în prealabil acordul în acest sens.
Reclamantul a adăugat că pârâta a fost notificată prin intermediul executorului judecătoresc să procedeze la demontarea reclamelor, dar a refuzat să procedeze la demontare.
În drept, reclamantul s-a întemeiat pe prevederile art. 1527 și 1528 Cod civil.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 16 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în fotocopii, următoarele înscrisuri: extras de la Registrul Comerțului cu privire la societatea pârâtă, proces-verbal din 10.04.1995 emis de Serviciul Fond Locativ al . nr. 220 din 20.02.1995 emisă de Primarul General al Municipiului București, sentința civilă nr. 319 din 19.01.1994 pronunțată de Judecătoria sector 5 București în dosarul nr. 8046/1993, notificarea nr. 217 din 28.06.2012 emisă de Biroul Executorilor Judecătorești B.-B. și I. și dovada de comunicare, plan etaj 1 al imobilului din București, .. 61, sector 5. De asemenea, reclamantul a depus la dosar planșe foto.
La data de 20.12.2012, pârâta . SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale, cu motivarea că sediul pârâtei se află în orașul Voluntari din județul Ilfov. Pe fondul cauzei, pârâta a învederat că reclamantul face afirmații nesusținute de probe. Pârâta a arătat că ocupă spațiul situat la parterul imobilului din București, .. 61, sector 5, în baza unui contract de închiriere încheiat cu proprietarul acestuia, însă de la data încheierii contractului de locațiune și până în prezent nu a montat nicio reclamă, de nicio natură, pe proprietatea reclamantului. La momentul la care pârâta a preluat spațiul, exista montată pe fațada imobilului o casetă metalică folosită de foștii chiriași ai spațiului, pentru afișarea denumirii sub care își desfășurau activitatea în spațiul respectiv.
Pârâta a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 115 C. proc. civ.
În dovedire, pârâta a depus copie de pe contractul de închiriere încheiat cu . SRL și planșe foto.
La termenul din 07.02.2013, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale ca neîntemeiată și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive.
În cauză au fost audiate martorele C. D. M. și P. M., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
La data de 18.03.2013, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că pârâta este cea care a montat reclamele pe balconul apartamentului proprietatea reclamantului fără acordul acestuia. Pe fondul cauzei, reclamantul a învederat că din cele două reclame montate de pârâtă, una dintre acestea a fost demontată de către pârâtă, de bună voie, în timpul procesului.
La data de 19.03.2013, pârâta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat înlăturarea declarației martorei C. D. M., cu motivarea că aceasta a declarat în mod contradictoriu că suportul metalic a fost montat de pârâtă și, în același timp, recunoaște că imobilul avea montat suportul metalic și în anul 2008 și în anul 2009. Pârâta a învederat că nu a montat suportul metalic, ci acesta exista înainte ca pârâta să își înceapă activitatea în spațiul respectiv.
Prin sentința civilă nr. 2569 din 21.03.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Instanța a reținut în motivare, în esență, că nu pârâta este cea care a montat reclama, ci aceasta exista dinainte de începerea activității comerciale a pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 164 din 09.04.2014, Tribunalul București Secția a VI-a Civilă a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Tribunalul a apreciat, în esență, că pârâta are calitate procesuală pasivă.
Decizia din apel a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 1832 din 31.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă. Curtea a stabilit, în esență, că instanța trebuie să se pronunțe pe legalitatea utilizării de către pârâtă a cadrului metalic atașat de balconul reclamantului.
Dosarul a fost din nou înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 5 București la data de 16.01.2015, sub nr._ .
La termenul din 09.03.2015, părțile au învederat instanței că reclama de pe suportul metalic atașat de balconul reclamantului nu mai există, fiind înlăturată, fără a se indica și maniera de înlăturare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul P. N. este proprietarul apartamentului situat în București, .. 61, etaj 1, apartament nr. 1, sector 5, conform dispoziției nr. 220 din 20.01.1995 a Primarului General al Municipiului București. Conform planșelor foto depuse de părți la dosar, de balconul apartamentului reclamantului este prins un cadru metalic, prin încorporarea parțială a acestuia în partea de jos a balconului respectiv. Fiind un bun încorporat parțial în balconul respectiv, care aparține reclamantului, cadrul metalic respectiv aparține, la rândul său, reclamantului. Conform planșelor foto depuse de pârâtă la dosar, coroborate cu declarația martorei P. M., audiate în cauză în primul ciclu procesual, cadrul metalic atașat de balconul reclamantului exista dinainte ca pârâta să își înceapă activitatea comercială, în calitate de locatar, la parterul imobilului în care se află apartamentul reclamantului. Instanța observă din aceleași planșe foto că balconul reclamantului și, implicit, cadrul metalic atașat de acesta, sunt poziționate chiar deasupra intrării în spațiul comercial ocupat de pârâtă.
Instanța subliniază că obiectul prezentei cauze, așa cum a învederat în recurs și Curtea de Apel, nu îl reprezintă acel cadru metalic, ci reclama amplasată pe acesta. Ceea ce reclamantul dorea prin cererea de chemare în judecată nu era demontarea cadrului metalic respectiv, care exista oricum dinainte să se mute pârâta în imobil, ci demontarea reclamei prinse de acel cadru. Or, cu privire la acea reclamă, ambele părți au învederat instanței la ultimul termen de judecată că a fost înlăturată. Părțile nu au ajuns la un acord cu privire la identitatea persoanei care a înlăturat reclama sau cu privire la existența sau inexistența unui fenomen natural care a condus la desprinderea reclamei, dar în contextul prezentei cauze, soluționarea acestui dezacord nici nu mai prezintă relevanță. Aceasta deoarece obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la demontarea reclamei. În condițiile în care reclama nu mai este poziționată în locul din care se dorea demontarea sa, cererea reclamantului a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată. Aceasta deoarece, pentru obligarea reclamantului la plata unor asemenea cheltuieli, trebuie să se demonstreze, în prealabil, culpa sa procesuală. Or, instanța observă că revine exclusiv pârâtei culpa pentru demararea prezentului litigiu de către reclamant. Pârâta, în lipsa acordului reclamantului sau a unui drept recunoscut de lege, a montat o reclamă pe cadrul metalic atașat de balconul reclamantului, deși cadrul metalic este proprietatea reclamantului și nu poate fi folosit abuziv de alte persoane. Prin urmare, reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru apărarea dreptului său de proprietate și pentru stoparea conduitei ilicite a pârâtei, care a înțeles să folosească în interes personal un bun care nu îi aparține și asupra căruia nu are niciun drept. Faptul că acțiunea reclamantului va fi în final respinsă nu înseamnă că acesta a căzut în pretenții, ci soluția de respingere a acțiunii este pur și simplu o consecință firească a încetării conduitei ilicite a pârâtei și a faptului că reclama amplasată ilegal nu mai este montată, la momentul pronunțării prezentei sentințe, pe cadrul metalic al reclamantului.
Cu privire la faptul că pârâta a folosit cadrul metalic al reclamantului, acesta reiese chiar din recunoașterea pârâtei. Astfel, pârâta a arătat în recursul pe care l-a declarat împotriva deciziei din apel că afișajul de pe panoul metalic aparține societății pârâte. De asemenea, pârâta nu a dovedit că vreo persoană fără legătură cu pârâta ar fi montat reclama pe cadrul metalic respectiv, fiind evident că reclama a fost montată chiar de pârâtă, în interesul activității comerciale a acesteia. În plus, chiar Tribunalul București a reținut în apel, cu autoritate de lucru judecat, că „instanța avea date suficiente pentru a putea aprecia că afișajul de pe panoul fixat de balconul aparținând reclamantului era montat de pârâtă.”.
Pentru toate aceste motive, nu se justifică obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța mai constată că la ultimul termen de judecată reclamantul a arătat expres că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. N., cu domiciliul în București, .. 61, ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâta . SRL, înregistrată la O.R.C. sub nr. J._, având C.U.I. –_, cu sediul în orașul Voluntari, .. 70, vila 44C, județul Ilfov, și cu sediul procesual ales la S.C.P.A. „D., I., S.”, cu sediul profesional în București, .. 32, parter, ., ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător A.-M. M.-L. G. D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2553/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2568/2015. Judecătoria... → |
|---|
