Contestaţie la executare. Sentința nr. 8951/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8951/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 8951/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8951
Ședința publică din data de 07 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.-L.
GREFIER: G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. M. București pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și pe intimata M. E., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin avocat C. E. M., cu împuternicire la fila 16 din dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dosarului de executare, după care:
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței teritoriale, invocate de intimată prin întâmpinare.
Apărătorul intimatei arată că contestatoarea își avea sediul în sectorul 1 la data sesizării organului de executare, prin urmare competența aparține Judecătoriei Sectorului 1 București.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate de intimată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.07.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei sector 5 București, contestatoarea C. M. București pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, în calitate de debitor, în contradictoriu cu intimata M. E., a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi din 13.07.2015, emisă de S. ,,D. C. și D. A.”, în dosarul de executare nr. 469/2015.
Prin această contestație, contestatoarea a solicitat instanței anularea adresei de înființare a popririi anterior menționată; suspendarea executării silite până la soluționarea contestației și scutirea de la plata unei cauțiuni. În cazul în care se va dispune consemnarea unei cauțiuni, contestatoarea a solicitat stabilirea acesteia la minimul prevăzut de lege, iar urmare a admiterii contestației, restituirea cauțiunii consemnate.
În motivare, referitor la capătul de cerere privind scutirea de la plata cauțiunii, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 7 din OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 92/2011. Totodată, contestatoarea a arătat că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 373/2003, scutirea autorităților publice de la taxele judiciare de timbru este justificată în mod obiectiv și rațional de faptul că autoritățile respective - creditori bugetari - sunt finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat. Așadar, taxa pe care ar fi obligată să o plătească ar reveni aceluiași buget din care a fost plătită.
În privința adresei de înființare a popririi emisă de S. ,,D. C. și D. A.” la data de 13.07.2015 către Raiffeisen Bank SA și comunicată la data de 15.07.2015, contestatoarea a arătat că se impune anularea acesteia, întrucât suma de_,74 lei, stabilită de executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare silită, nu a fost calculată în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile. Astfel, contestatoarea a precizat că, raportat la prevederile art. 1 din Ordinul nr. 2550/2006, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la valoarea maximală. Însă, raportat la complexitatea cauzei și a actelor îndeplinite în cadrul dosarului de executare silită, la munca efectiv prestată pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, fixarea unui onorariu în cuantum de 7159,20 lei apare ca fiind nejustificată, având în vedere că, potrivit legii, pentru executarea creanței din cauză, în valoare de peste_,90 lei, onorariul minim care s-ar fi putut solicita este de 1690,70 lei, iar onorariul maxim de 5773,53 lei. Așadar, se impune cenzurarea onorariului executorului judecătoresc.
De asemenea, contestatoarea a precizat că peste plafonul maximal al onorariului stabilit de executorul judecătoresc nu se mai poate aplica și procentul de TVA, întrucât astfel plafonul maxim al onorariului prevăzut de lege este depășit.
Cu privire la cheltuielile de executare reprezentând onorariul de avocat, contestatoarea a învederat că onorariul stabilit în cauză, în cuantum de 3000 lei, nu se reflectă în complexitatea cauzei și a actelor de executare silită, în demersurile efectuate și munca prestată. Cheltuielile efectuate de către creditoare cu acest scop pot fi acordate doar în măsura în care au fost justificate și efectiv necesare, în limita unui cuantum rezonabil. Contestatoarea a arătat că, în temeiul răspunderii civile delictuale, partea care a căzut în pretenții are obligația de a suporta sumele pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le avanseze. Însă, prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile alegate.
Având în vedere că dispozițiile referitoare la cheltuielile de judecată privesc întreg procesul civil, deci inclusiv faza de executare silită, instanța poate să aprecieze că efectele contractului de asistență/reprezentare juridică nu ar trebui să se repercuteze în totalitate asupra terțelor persoane, care, nici personal și nici prin reprezentant, nu au participat la încheierea acestuia. Această posibilitate a instanței nu aduce atingere obligațiilor și drepturilor părților, stabilite în contractul de asistență juridică.
Exercitarea în mod abuziv a unui drept atrage obligarea autorului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat astfel, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
În privința cererii privind suspendarea executării silite sub forma popririi până la soluționarea contestației, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 403 C.proc.civ.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 712 și art. 719 C.proc.civ., art. 7 din OG nr. 22/2002, modificată, art. 37 din Legea nr. 188/2000, art. 1 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, modificat, art. 21 și art. 29 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 și art. 30 din Legea nr. 51/1995.
În temeiul art. 411 C.proc.civ, contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 28.09.2015, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Sectorului 5 București în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C.proc.civ., instanța competentă fiind Judecătoria Sectorului 1 București, întrucât în circumscripția sa se afla sediul debitoarei, la data sesizării organului de executare.
Asupra fondului contestației, intimata a solicitat, în principal, respingerea contestației ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea cererii de suspendare a executării silite, a cererii de scutire de la plata unei cauțiuni și a contestației la executare ca neîntemeiate, și, pe cale de consecință, menținerea adresei de înființare a popririi emisă de S. ,,D. C. și D. A.” în cauză, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că, la data de 31.07.2015, contestatoarea a formulat o contestație la executare identică cu cea din prezenta cauză, înregistrată sub nr._/302/2015. Motivarea și criticile formulate în prezenta cauză sunt identice cu cele din contestația formulată la data de 12.05.2015, deși motivele au existat încă de la data formulării primei contestații la executare. Prin indicarea adresei de înființare a popririi, contestatoarea încearcă să dea o aparență de noutate motivelor invocate, însă, în concret, aceasta critică cheltuielile de executare preexistente încă din 24.04.2015, cu ocazia somației de executare silită. În plus, în cadrul aceluiași dosar de executare silită, contestatoarea a formulat până în prezent cinci contestații la executare, fapt care reprezintă un abuz de drept din partea acesteia și determină angajarea răspunderii sale civile delictuale.
Pentru aceste motive, intimata a precizat că, în temeiul art. 713 alin. (3) C.proc.civ, se impune respingerea contestației la executare ca inadmisibilă, iar, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.proc.civ., și amendarea contestatoarei.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, intimata a solicitat respingerea acesteia, întrucât contestatoarea nu a indicat niciun motiv temeinic în acest sens. Motivele invocate de contestatoare urmăresc tergiversarea punerii în aplicare a unor hotărâri definitive și irevocabile cu privire la sume care au fost acordate de instanțele de judecată tot ca urmare a întârzierii nejustificate de a pune în aplicare dispozițiile definitive și irevocabile ale altei hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 3825 din 23.12.2009 a Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
De asemenea, intimata a precizat că cererea contestatoarei de suspendare a executării silite este contrară dispozițiilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în măsura în care demersurile efectuate în vederea recunoașterii drepturilor sale legale datează din 07.04.2004.
În privința cererii de scutire de la plata unei cauțiuni, intimata a învederat că se impune respingerea acesteia, ca urmare a abuzului de drept de care a dat dovadă contestatoarea. Astfel, în cadrul aceluiași dosar de executare silită, contestatoarea a formulat două contestații la executare, în cea de-a doua solicitând, de asemenea, scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru și a cauțiunii. În plus, motivele din prezenta cauză, nesurvenind ulterior primei contestații la executare formulate, puteau fi invocate în cadrul acesteia din urmă. Dispozițiile art. 7 din OG nr. 22/2002 sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.
În privința adresei de înființare a popririi emise de S. ,,D. C. și D. A. în dosarul de executare silită nr. 469/2015, la data de 13.07.2015, intimata a solicitat menținerea acesteia ca legală și temeinică.
Referitor la cheltuielile de executare constând în onorariului executorului judecătoresc, intimata a solicitat a se ține cont de punctul de vedere exprimat în acest sens de executorul judecătoresc, iar, în privința celor constând în onorariul de avocat în cuantum de 3000 lei, intimata a arătat că munca prestată de către avocat nu s-a redus doar la deplasarea și depunerea cererii de executare silită, ci și în deplasarea și formularea cererii de întocmire a raportului de calcul a dobânzii legale de către un expert contabil, obținerea acestuia, precum și acordarea de consultații în cadrul procedurii execuționale, redactarea întâmpinării, asistarea și reprezentarea sa în instanță.
Atitudinea culpabilă a contestatoarei, constând în neîndeplinirea voluntară a obligației de plată a sumelor prevăzute în hotărârile civile, deși era în totală cunoștință de cauză, realizează temeiul juridic al acordării onorariului de avocat. Contestatoarea ar fi putut să evite declanșarea executării silite dacă ar fi răspuns favorabil cererii de plată formulate de intimată la data de 05.03.2015. Totodată, intimata a precizat că, deși obligația sa de plată a devenit definitivă încă din 03.11.2014, între această dată și data formulării cererii de executare silită, nu a existat niciun demers din partea contestatoarei-debitoare pentru achitarea benevolă a obligațiilor stabilite în titlul executoriu, iar simpla lipsă de lichidități într-o astfel de situație, nu poate determina scutirea acesteia de executare silită.
Pentru aceste motive, intimata a precizat că onorariul avocatului este pe deplin motivat și stabilit într-un cuantum rezonabil, în raport de munca depusă în cauză și jurisprudența instanțelor naționale și Curții EDO.
În temeiul art. 1530 C.civ, intimata a solicitat acordarea unor daune morale în cuantum de_ lei, urmare a abuzului de drept al contestatoarei în sensul refuzului nejustificat de a executa drepturile ce îi sunt recunoscute prin lege și hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 453 și art. 713 alin. (3) C.proc.civ., art. 14, art. 15 și art. 1353 C.civ., art. 11, art. 16 pct. 1, art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 6 CEDO.
În susținerea apărărilor sale, intimata a depus înscrisuri (fil. 30-36).
La data de 09.11.2015, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat ca asupra excepției necompetenței teritoriale să se dispună potrivit dispozițiilor legale.
Totodată, a arătat că formularea contestațiilor la executare a vizat toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 469/2015, acte de executare emise separat și la date diferite de către executorul judecătoresc. De asemenea, contestatoarea a precizat că și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin titlul executoriu, iar contestațiile formulate vizează doar cuantumul cheltuielilor de executare, în acest sens contestatoarea reiterând motivele invocate în cuprinsul contestației la executare (fil. 40-47).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța arată următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 717 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) C.proc.civ, instanța va analiza cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată prin întâmpinare.
Astfel, potrivit art. 717 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C.proc.civ., competența de a soluționa contestația la executare aparține instanței de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare silită, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul creditorului, iar dacă nici acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Din economia dispozițiilor enunțate rezultă că, în lipsa unei dispoziții speciale derogatorii, competența teritorială de a soluționa contestația la executare îi revine, în primul rând, judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul, prin raportare la data sesizării organului de executare silită, respectiv data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc potrivit art. 622 alin. (2) rap. la art. 623 C.proc.civ.
Având în vedere dispozițiile legale susmenționate, instanța constată că, în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze, competența teritorială aparține Judecătoriei Sectorului 1 București, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție, la data sesizării executorului judecătoresc S. ,,D. C. și D. A. C.”, respectiv 24.04.2015, se afla sediul debitoarei.
Pentru aceste considerente, constatând că norma de competență prevăzută de art. 651 alin. (1) C.proc.civ. are un caracter imperativ, de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga, în temeiul art. 717 alin. (1) rap. la art. 131 alin. (1) și art. 132 C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 5 București, invocată de intimată și, în consecință, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată de intimată.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea C. M. București pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 1, corp B, sector 1, în contradictoriu cu intimata M. E., CNP_, cu domiciliul procesual ales în București, ., ., ., sector 4 - la C.. Av. ,,M. C.-E.”, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. M.-L. G. D.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCURESTI
DOSAR NR._
C Ă T R E
JUDECĂTORIA SECTOR 1 BUCUREȘTI
București, . nr. 2-4, sector 4
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 8951 din data de 07.12.2015 a Judecătoriei Sectorului 5 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind pe contestatoarea C. M. București pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și pe intimata M. E., având ca obiect contestație la executare, în favoarea dvs., sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat, conținând … file, compus dintr-un volum.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. M.-L. A. M. S.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8948/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 8383/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
