Contestaţie la executare. Sentința nr. 1909/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1909/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 1909/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1909
Ședința publică din data de 09.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. București, prin Primar General, în contradictoriu cu intimatul M. F. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, nu au răspuns părțile, dosarul fiind lăsat la sfârșitul ședinței de judecată, conform dispozițiilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cererii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa contestatoarei.
Instanța, fiind primul termen de judecată, în acord cu dispozițiile art.131 alin.1 C.pr.civ., procedează la verificarea, din oficiu, a competenței sale și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform dispozițiilor art.713 alin.1 raportat la art.650 alin.1 și alin.2 C.pr.civ.
Instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., încuviințează contestatoarei proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
Instanța, fiind lămurită, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data 27.03.2014, sub nr._, contestatorul M. București, prin Primar General a formulat, în contradictoriu cu intimatul M. F. I., contestație la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare, respectiv a somației, înștiințării, încheierii emise de Judecătoria Sector 5 la data de 11.03.2014, în dosarul nr._ și a încheierii pronunțate în dosarul de executare nr.81/2014 privind obligația de plată a sumei de 3.100 lei reprezentând cheltuieli de executare, precum și exonerarea de plata cheltuielilor de executare dispuse prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare sau, în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora, întrucât le consideră exagerat de mari.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că prin înștiințarea emisă la data de 24.03.2014 și comunicată la data de 26.03.2014, i-a fost adus la cunoștință că s-a declanșat executarea silită prin urmărirea, cu precădere, prin poprire, în vederea executării sumelor de 3.100 lei cheltuieli de executare, întrucât prin sentința civilă nr.2298/17.12.2012, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr.8214/2012, nu a fost obligat la plata cheltuielilor de executare.
Contestatorul a solicitat instanței să constate că executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal și a solicitat să procedeze la îndeplinirea obligației din titlul executoriu. Astfel, organul de executare nu l-a somat, pornind direct la executarea silită.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatorul a solicitat diminuarea acestora, având în vedere faptul că acestea depășesc cuantumul maxim prevăzut de pct.3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/14.11.2006. A mai arătat că onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, iar nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit. În ceea ce privește cuantumul onorariului de executor stabilit de instanța de fond, cheltuieli de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze, a menționat contestatorul că modul de angajare a unei astfel de negocieri urmărește în mod necesar interesul debitorilor, suma în discuție fiind una superioară complexității derulării unor formalități minime pentru punerea în executare a titlului executoriu.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.711 și urm. C.pr.civ.
În susținerea cererii sale, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și a solicita probe în apărare, dar a depus concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr._/08.12.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus declinarea competenței soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 21.01.2015, sub nr._ .
La data de 02.03.2015, intimatul M. F. I. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat instanței să respingă contestația la executare ca neîntemeiată.
La termenul din data de 09.03.2015, instanța a încuviințat contestatorului proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze și a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține că prin încheierea din data de 11.03.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc “M. A.”, privind pe creditorul M. F. I. și pe debitorul M. București, prin Primar General, prin care a fost încuviințată executarea silită, în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr.2298/17.12.2012 a Tribunalului București – Secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.935R/30.04.2013 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr._, până la concurența sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, la care se adaugă cheltuielile de executare.
Totodată, instanța reține că prin titlurile executorii constând în sentința civilă nr.2298/17.12.2012 a Tribunalului București – Secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.935R/30.04.2013 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr._, în privința debitorului M. București, prin Primar General, a fost înstituită, pe de o parte, o obligație de a face intuituu personae, și anume, de a emite dispoziție motivată prin care să propună reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 112 mp situat în București, ., sector 4 și pentru construcția edificată pe teren, astfel cum construcția a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat de expert E. M. R. în dosarul nr._/3/2010, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, alături de o altă obligație de face intuituu personae, și anume, să înainteze debitorul direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul administrativ nr._ privind notificarea nr.1566/2001, împreună cu hotărârile judecătorești pronunțate în prezenta cauză, în termen de 30 de zile de la emiterea dispoziției de restituire, iar, pe de altă parte, obligația de a plătii creditorului suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pe cale de consecință, prin încheierea din data de 24.03.2014 (fila 50), emisă în cadrul dosarului de executare nr.81/2014, al al Biroului Executorului Judecătoresc “M. A.”, s-a stabilit suma de 1.353,83 lei cu titlu de cheltuieli de executare, din care suma de 24,80 lei taxă timbru judiciar, suma de 12,15 lei timbre poștale, suma de 620 lei onorariu avocat în faza executării, iar suma de 76,88 lei onorariu executor judecătoresc, acesta din urmă aferent obligației debitorului de plată în favoarea creditorului a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Totodată, prin încheierea din data de 24.03.2014 (fila 52), emisă în cadrul dosarului de executare nr.81/2014, al Biroului Executorului Judecătoresc “M. A.”, s-a stabilit suma de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de executare reprezentând onorariu executor judecătoresc (include TVA de 600 lei), aferent obligației de a face intuituu personae, și anume, de a emite dispoziție în baza Legii nr.10/2001.
Instanța constată că prin prezenta contestație la executare, contestatorul este nemulțumit de aspectul care ține de cheltuielile de executare constând în onorariu de executor judecătoresc de 3.100 lei.
Astfel, cu privire la cheltuielile de executare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.669 alin.3 C.pr.civ., “sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite”, pentru ca în cuprinsul prevederilor art.669 alin.4 să se prevadă că “sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta (s.n.)”.
Or, prin confruntarea onorariului de executare silită cu Anexa din Ordinul Ministerului Justiției nr.2250/2006 pentru aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești (în continuare, Ordinul nr.2550/2006), se observă că acest onorariu, atât cel stabilit prin raportare la debitul de recuperat, de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, cât și cel stabilit prin raportare la faptul că se execută silit o obligație de a face intuituu personae, se încadrează în limitele prevăzute de acest act normativ și de art.39 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești (în continuare, Legea nr.188/2000), iar aceasta dat fiind faptul că obiectul executării silite (indirecte, prin poprire, respectiv directe) îl reprezintă, de o parte, după cum s-a arătat o obligație de a plătii o sumă de bani, precum și o obligație de a face intuituu personae (și anume, să emisă dispoziție în baza Legii nr.10/2001), iar onorariul pentru activitatea prestată de executorul judecătoresc este inclus, de o parte, la pct.4 din Anexa I la Ordinul M.J. nr.2550/2006, iar, pe de altă parte, la pct.2 din Anexa I la Ordinul M.J. nr.2550/2006, care face referire la alte executări directe, cu titlu exemplificativ indicându-se “puneri în posesie, grănițuiri, predări de bunuri etc.”, pentru care s-a stabilit un onorariu maximal de “5.200 lei pentru debitor persoană juridică”, mai mare decât cel efectiv stabilit de către executorul judecătoresc în cadrul prezentului dosar de executare.
Totodată, includerea TVA-ului în onorariul de executare ce se solicită a-l rambursa este legală, în condițiile în care Ordinul nr.2250/2006 nu prevede că limita maximă a onorariului ce poate fi perceput de executor trebuie să cuprindă și taxa pe valoare adăugată. Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr.2250/2006 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată, potrivit Codului fiscal, de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare. Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de Ordinul nr.2250/2006, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întreaga această sumă (onorariu cumulat cu TVA) urmând a fi suportată de contestatoarea-debitoare, în condițiile în care TVA-ul reprezintă o cheltuială de executare, separată de onorariul executorului, încadrându-se la dispozițiile art.669 alin.3 pct.7, reprezentând “alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite”.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de anulare a executării silite și a actelor de executare întreprinse în cadrul dosarului de executare nr.81/2014, instanța reține că prin prezenta cerere de chemare în judecată contestatorul nu a invocat niciun motiv de neregularitate, nu a adus nicio critică de nelegalitate a actelor de executare silită, cu excepția motivului analizat anterior, în privința cheltuielilor de executare, apreciat drept nefondat, precum și a aspectului privind încălcarea dispozițiilor art.2 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii (în continuare, O.G. nr.22/2002).
În privința apărării contestatoarei, prin care a învederat că somația ar fi fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.2 din O.G. nr.22/2002, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.2 din O.G. nr.22/2002, “dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar conform prevederilor art.3 din același act normativ, “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Instanța constată că executorul judecătoresc a emis somația prin care a pus în vedere contestatoarei să se conformeze titlului executoriu, ceea ce este corect, în condițiile în care prevederile art.2 din O.G. nr.22/2002 sunt incidente doar în cazul lipsei de fonduri dovedite. Or, contestatoarei îi incumba sarcina probei din acest punct de vedere, și anume, în privința lipsei de fonduri care face imposibilă executarea silită, pentru a fi incidente dispozițiile invocate. Cu toate acestea, contestatoarea nu a depus nici la dosarul de executare, nici la dosarul prezent vreo situație contabilă cu privire la fondurile sale, apărarea sa privind lipsa de fonduri nefiind astfel întemeiată.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, formulată de contestatorul M. București, prin Primar General, în contradictoriu cu intimatul M. F. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare, formulată de contestatorul M. București, prin Primar General, cu sediul în București, ..291-293, sector 6, București, în contradictoriu cu intimatul M. F. I., cu domiciliul în București, ., sector 1, București.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 5 ex./21.07.2015
Se vor efectua 3 . judecătoresc
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 1955/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1921/2015. Judecătoria... → |
|---|
