Contestaţie la executare. Sentința nr. 7213/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7213/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 7213/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7213
Ședința publică de la 09 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. P.
GREFIER – M. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S. C. D. și pe intimata CNADNR prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015 și ulterior la data de azi, 09.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2015, sub nr._, contestatorul S. C. D. a formulat, in contradictoriu cu intimata CNADNR SA-CESTRIN, contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul nr.4012/B/2014 al B. S. I. C..
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că procesul-verbal considerat titlu executoriu este lovit de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, ca urmare a admiterii recursului în interesul legii prin Decizia nr.6 din 16.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În condițiile în care somația executorului judecătoresc este emisă în data de 26.03.2015, deci după data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicită să se constate că punerea în mișcare a executării silite nu mai poate avea loc, deoarece titlul executoriu a fost declarat ca fiind lovit de nulitate absolută. De asemenea, solicită să se constate și să ia în considerare că art. 8 alin.3 din OG nr.15/2002, care a stat la baza aplicării sancțiunii complementare privind plata tarifului de despăgubire a fost abrogat de pct. 2 al art. I din Legea nr.144 din 23 iulie 2012 publicată în Monitorul Oficial nr.509 din 24 iulie 2012. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta s-a instituit o normă legală mai favorabilă. În acest context intervine aplicarea legii contravenționale mai favorabile în conformitate cu art. 12 alin.2 din OG nr.2/2001 și art. 15 alin.2 din Constituția României.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus înscrisuri, în fotocopie (f.4-8).
La data de 16.06.2015 intimata a depus la dosar, prin intermediul Serviciului Registratură, întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, arătând că în speța de față executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. S. I. C. în baza titlului executoriu, arătând că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art.13 coroborat cu art.14 din OG nr.2/2001.
Referitor la susținerile contestatorului privind prevederile Legii nr.144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2012, menționează intimata că acestea sunt nefondate, întrucât modificările aduse OG nr.15/2002 de către Legea nr.144/2012 se aplică de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată. Prin urmare, prevederile art.8 alin.3, 3 ind.1 și 6 au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, deci ulterior săvârșirii contravenției.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului-verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, intimata a arătat că atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului-verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform disp. art. 712 N.C.p.c.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate, menționează intimata că acestea se încadrează în limitele legale admise de OMJ nr.2561/2012.
În drept, au fost invocate disp. art.205-208 N.C.p.c.
La solicitarea instanței au fost atașate la dosar, în copii conforme cu originalul, actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 4012/B/2014 al B. S. I. C..
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
În legătură cu excepța inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, instanța reține că aceasta reprezintă în fapt o apărare pe fondul contestației la executare.
În baza apărării formulate, instanța va avea în vedere doar acele motive ale acțiunii ce privesc contestația la executare propriu-zisă, nu și pe cele ce vizează nelegalitatea titlului executoriu – procesul-verbal de cotravenție - pentru a căror promovare legea a instituit o cale specială și exclusivă – plângerea contravențională formulată în baza disp. OG nr. 2/2001.
Analizând actele de executare contestate, instanța apreciază că prezenta acțiune este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Întrucât titlul executoriu de care se prevalează creditoarea - procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor - a fost încheiat în lipsa petentei, devin aplicabile disp. art. 26 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cu care: „comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult 30 de zile de la data încheierii.”
În speță, intimata nu a probat comunicarea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor către petent prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, așa cum impun dispozițiile legal imperative prevăzute la art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic la contravențiilor, ci doar printr-un proces – verbal de afișare.
Or, potrivit deciziei nr. 10 din data de 10.06.2013 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în urma admiterii recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor s-a stabilit că: „Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
În această situație, instanța observă că intimata nu a probat nicio împrejurarea relevantă, care să justifice comunicarea procesului – verbal prin afișare, motiv pentru care, instanța nu poate decât să constate că, raportat la decizia nr. 10/10.06.2013 mai-sus menționată, procesul – verbal nu a fost comunicat în termenul de 30 de zile de la data aplicării sancțiunii, prevăzut la art. 14 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Sancțiunea nerespectării acestei dispoziții legale este prevăzută de art.14 alin.1 din același act normativ, conform căruia „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
În aceste condiții, instanța constată că prescripția executării sancțiunii contravenționale – sancțiune de drept procesual civil care nu-i mai permite creditorului să-și exercite dreptul de a obține urmărirea silită a debitorului - reprezintă un incident ce împiedică executarea silită, motiv pentru care, în temeiul art. 719 rap. la art. 711 Cod procedură civilă, va admite contestația la executare, urmând a anula actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 4012/B/2014 al B. S. I. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Califică excepția inadmisibilității drept apărare pe fondul contestației la executare.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul S. C. D., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București, CUI_, cu sediul în București, ..401A, sector 6..
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 4012/B/2014 al B. S. I. C..
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 6360/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7140/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
