Contestaţie la executare. Sentința nr. 1313/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1313/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1313/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1313
Ședința publică din data de 13 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. P.
GREFIER – M. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . SRL, pe intimații C. N. Administratia Porturilor Dunarii Maritime SA, B. E. Judecatoresc B. A. și terțul poprit B. R. pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale – Sucursala Delfin, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.01.2015 și ulterior la data de 06.02.2015, respectiv la data de azi, 13.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2014, sub nr._, contestatoarea . SRL a formulat in contradictoriu cu intimații C. N. Administratia Porturilor Dunarii Maritime SA, B. E. Judecatoresc B. A. și terțul poprit B. R. pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale – Sucursala Delfin, contestație la executare împotriva măsurii de instituire a popririi conturilor M., dispuse de B. B. A. din loc. M. (jud. Tulcea), în dosarul de executare silite nr.219/2014, pentru recuperarea sumei de 5.520 lei, reprezentând contravaloarea onorariului executorului judecătoresc și a cheltuielilor de executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
- anularea adresei de înființare a popririi asupra conturilor M., trimisă de B. B. A. către terțul poprit BRD – Group Societe Generale;
- anularea adresei din data de 22.09.2014 a B. B. A., prin care s-a adus la cunoștință contestatoarei M. înființarea popririi asupra conturilor sale în vederea recuperării sumei de 5.520 lei;
- întoarcerea executării silite prin obligarea intimatilor APDM și B. B. A. la restituirea sumelor ce au fost poprite din conturile M.;
- restituirea taxei de timbru achitate în prezenta cauză și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat ca actele de procedură referitoare la poprirea conturilor M. sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost întocmite de executorul judecătoresc cu încălcarea disp. art.781 C.p.c., referitoare la competența teritorială a executorilor în cazul popririi. Astfel, executorul judecătoresc are biroul în loc. M. (jud. Tulcea), în circumscripția Curții de Apel C., în timp ce sediul debitoarei M. și al terțului poprit BRD se afla în mun. București, în circumscripția Curții de Apel București. De asemenea, sediul secundar al instituției de credit unde M. și-a deschis contul bancar se afla în București, deci în circumscripția Curții de Apel București și nicidecum în circumscripția Curții de Apel C., astfel încât să poată fi atrasă competența executorului judecătoresc din loc. M. (jud. Tulcea). De asemenea, actele de procedură referitoare la instituirea popririi pentru recuperarea cheltuielilor de executare sunt nule, întrucât atât timp cât executarea silită este lipsită de obiectul său principal, nu se pot solicita cheltuieli de executare, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale. Menționează contestatoarea că atât timp cât obiectul principal nu putea fi pus în executare, întrucât M. nu ocupa imobilele APDM și deci nu avea de unde să fie evacuată, nu exista nicio rațiune pentru ca executorul judecătoresc să ducă la îndeplinire obiectul accesoriu al executării, respectiv executarea debitoarei pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.
În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că intimata nu putea să intre în mod legal în posesia imobilelor sale situate în portul Isaccea, jud. Tulcea, decât apelând la un executor, contestatoarea a solicitat să se dispună, în temeiul art.669 alin.2 teza finală C.p.c., diminuarea onorariului de executor de la suma de 5.200 lei la o sumă apreciată de instanță ca fiind rezonabilă și direct proporțională cu munca depusă de executor.
În susținerea cererii de chemare în judecată au fost depuse înscrisuri (f.10-26).
La data de 11.12.2014 intimata a depus la dosar, prin intermediul Serviciului Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata arată faptul că începând cu anul 2007 a încheiat cu contestatoarea un contract de închiriere, având ca obiect folosința unui teren în suprafață de 15.744 mp, suplimentată ulterior la 18.300 mp, contract ce a fost prelungit în mod succesiv cu perioade de câte un an, până la data de 31.12.2013. Menționează intimata că după data de 31.12.2013 a încercat în repetate rânduri să reintre în posesia imobilului pe cale amiabilă, dovadă fiind numeroasele notificări ce i-au fost transmise, contestatoarea nu a înțeles să răspundă în vreun fel, refuzând în mod implicit restituirea imobilului. În aceste circumstanțe este impropriu a considera că simpla inexistență a bunurilor pe terenul închiriat, așa cum susține contestatoarea, ar fi implicat în sine o părăsire voluntară și o recunoaștere a dreptului lor de a reintra în posesia imobilului. Mai arată faptul că executarea silită a obligației principale cuprinse în titlul executoriu, capabilă a fi dusă la îndeplinire prin executare silită, s-a efectuat la data de 07.08.2014, debitoarea fiind evacuată definitiv și intimata reprimind posesia imobilului.
Cu privire la competența materială și teritorială a instanței Judecătoriei Sectorului 5 București de a judeca prezenta contestație la executare, intimata precizează faptul că, având în vedere disp. art.713 alin.2 C.p.c., în cazul urmăririi silite prin poprire, contestația poate fi introdusă și la instanța în a cărei circumscripție își are sediul debitoarea, în aceste condiții, Judecătoria Sectorului 5 București devenind competentă de a judeca prezenta contestație doar cu privire la măsura popririi asupra conturilor bancare ale contestatoarei în ceea ce privește cheltuielile de executare. Cu privire la cuantumul onorariului executorului în sumă de 5200 lei, stabilit prin încheierea din dosarul de executare nr.219/2014, având în vedere disp. art.669 alin.4, teza finală, apreciază că instanța va trebui să facă o justă apreciere asupra posibilității cenzurării acestora, proporțional cu activitatea executorului.
În drept, au fost invocate disp. art.205 N.C.p.c.
La data de 11.12.2014 B. B. A. a depus la dosar, prin intermediul Serviciului Registratură, întâmpinare prin care solicitat respingerea contestației la executare, ca nefondată.
În drept, au fost invocate disp. art.651 (2) C.p.c.
La solicitarea instanței au fost atașate la dosar, în copii conforme cu originalul, actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 219/2014 al B. B. A..
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2014 pe rolul B. „B. A.” s-a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 446/19.06.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, prin care s-a dispus evacuarea contestatoarei de pe terenul în suprafață de 18.300 mp și de pe platforma portuară aferentă terenului de 7621 mp, situate în portul Isaccea, localitatea Isaccea, jud. Tulcea.
S-a format astfel dosarul de executare silită nr. 219 /2014, în cadrul căruia,
la data de 22.07.2014, s-au stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum total de 5420 lei, reprezentând 300 lei cheltuieli executare silită, 5.200 lei onorariu executor judecătoresc și 20 lei taxă judiciară de timbru.
În drept, art. 711 alin. 1 C.p.c. stabilesc că „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Analizând motivele invocate în cuprinsul contestației la executare, prin care se învederează caracterul neîntemeiat al sumelor calculate cu titlu de cheltuieli de executare, instanța le apreciază ca fiind parțial întemeiate.
Astfel, conform Anexei la Ordinul 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, în cazul executărilor silite directe – predări de bunuri, onorariul poate varia între suma de 60 lei și suma de 5.200 lei, în cazul în care debitorul este persoană juridică.
În prezenta cauză, executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitoarei un onorariu în cuantum maxim de 5.200 lei.
În ceea ce privește onorariul executoriului judecătoresc, instanța apreciază că instituirea unor limite minime și maxime de către legiuitor impune să se analizeze în concret condițiile în care se desfășoară executarea silită, gradul de complexitate al acesteia și, în mod corespunzător, al activității pe care executorul judecătoresc trebuie să o presteze și, astfel, să se stabilească un onorariu care reflectă toți acești factori.
Împrejurarea de a stabili ab initio un onorariu maxim, chiar dacă acest onorariu nu depășește limita legală, nu corespunde spiritului normei legale, care impune individualizarea onorariului, astfel încât acesta să nu fie disproporționat în raport de natura speței.
Or, în prezenta cauză, natura și complexitatea actelor de executare silită necesare în vederea evacuării nu corespunde, în opinia instanței, cu onorariul maximal stabilit de către executorul judecătoresc.
La fel ca și în cazul onorariului de avocat, unde legea prevede în mod expres posibilitatea reducerii cuantumului acestuia atunci când acesta este vădit disproporționat față de valoarea sau complexitatea cauzei (art. art. 451 alin. 2 C.p.c.), instanța apreciază că, în baza disp. art. 711 alin. 1 C.p.c., se impune reindividualizarea onorariului de executor judecătoresc ori de câte ori condițiile anterior arătate sunt îndeplinite.
Astfel, analizând actele de executare silită realizate în speță, instanța constată că la data de 7.08.2014 s-a încheiat procesul-verbal de evacuare, prin care s-a constatat că la fața locului nu există nici un bun aparținând debitoarei, motiv pentru care aceasta a fost declarată evacuată.
De altfel, situația constatată de executorul judecătoresc a fost învederată și de debitoare prin adresa emisă la data de 25.01.2014.
În aceste condiții, instanța apreciază că încasarea unui onorariu în cuantum maxim de către executorul judecătoresc nu se justifică.
D. consecință, instanța va admite în parte contestația la executare și va reduce onorariul executorului judecătoresc, de la suma de 5.200 lei, la suma de 2000 lei.
Instanța nu va reține susținerile debitoarei, în sensul că executarea silită s-a realizat în mod neîntemeiat, întrucât aceasta nu a dovedit faptul că ar fi notificat în vreun fel creditoarei acest aspect, anterior începerii executării silite.
În acest sens, creditoarea a învederat că a adresat notificări debitoarei în vederea intrării în posesia imobilului pe cale amiabilă, fără a obține vreun răspuns.
Or, în condițiile în care contestatoarea avea cunoștință despre existența titlului executoriu împotriva sa, aceasta avea obligația de a înștiința creditoarea în privința situației de fapt din teren, în vederea preîntâmpinării demarării executării silite, în caz contrar aflându-se în culpă.
Referitor la cererea de întoarcere a executării, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada executării efective a sumelor reprezentând cheltuielile de executare.
Având în vedere soluționarea contestației pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte executarea silită formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul procesual ales la SPARL „D. și Asociații” din București, ..159, sector 6, în contradictoriu cu pe intimații C. N. Administratia Porturilor Dunarii Maritime SA, CUI RO11776466, cu sediul în G., ., județ G., B. E. Judecatoresc B. A., C._, cu sediul în Măcin, ..15, ., județ Tulcea și terțul poprit B. R. pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale – Sucursala Delfin, cu sediul în București, ., ..
Anulează în parte actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 219/2014 al B. B. A., în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 5200 lei la suma de 2000 lei.
Menține în rest actele de executare silită realizate.
Respinge cererea de întoarcere a executării, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 726/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1217/2015. Judecătoria... → |
|---|
