Contestaţie la executare. Sentința nr. 6351/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6351/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 6351/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6351
Ședința publică din data de 16.09.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. M.
GREFIER – A.-D. HIRSTEA
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea Măcărăscu D. I. și pe intimata CNADNR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, răspunde contestatoarea prin apărător cu împuternicire avocațială la fila 1 din dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depus dosarul de executare silită, prin Serviciul Registratură la data de 26.08.2015, precum și faptul că s-a reclamanta a achitat taxa de timbru, dovada fiind depusă prin fax la data de 09.09.2015, după care:
Instanța, fiind primul termen de judecată, în condițiile art. 131 alin.1 C.pr.civ., procedează la verificarea din oficiu a competenței sale și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 713 raportat la art. 651 alin. 1 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părții sub aspectul probatoriului.
Contestatoarea, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 raportat la art. 255 alin.1 C.pr.civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze și în subsidiar, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Contestatoarea, prin apărător, solicită admiterea contestației, anularea formelor de executare, întoarcerea executării silite prin restituirea sumei poprite. Astfel, arată că a achitat amenda dispusă în termen legal, dovada existând la dosarul cauzei, executarea silită s-a finalizat și există cerere de întoarcere a executării silite, poprirea fiind finalizată. Cu cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial, în cuantum de 700 lei.
Instanța, fiind lămurită, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._, la data de 02.06.2015, contestatoarea Măcărăscu D. I. în contradictoriu cu intimata CNADNR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate de către B. „S. I. C.”, în dosarul de executare nr. 3897/B/2014, solicitând anularea executării înseși, în temeiul dispozițiilor art. 719 (1) C.pr.civ., față de faptul că debitul stabilit prin titlurile executorii a fost achitat, înaintea încuviințării cererii de executare, respectiv din data de 17.02.2012, întoarcerea executării, în temeiul dispozițiilor art. 722 și 723 C.p.c, prin obligarea intimatei la restituirea sumei de 849,39 lei, reprezentând (371,30 lei) și cheltuieli de executare (478,04 lei), precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea arată că, prin somația emisă de B. „S. I. C.”, pornită în baza Proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01._, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012, la data de 16.04.2015, i s-a pus în vedere să achite suma de 849,39 lei, reprezentând debit (371,30 lei) cheltuieli de executare (478,04 lei). Mai arată că, la data de 17.02.2012, data la care i s-au comunicat și procesele-verbale de constatare a contravenției, a achitat suma totală de 375 de lei, cu titlu de amendă contravențională, respectiv câte 125 lei pentru fiecare dintre cele trei procese-verbale, astfel cum rezultă din chitanțele cu nr._ (PVCC R12_), nr._ (PVCC R12_) și nr._ (PVCC R12_). Executarea silită a fost începută pentru o creanță stinsă prin plata în termen, în condițiile în care debitul a fost achitat cu doi ani și 7 luni înainte. În aceste condiții practic nu există obligație susceptibiliă de executare, astfel cum prevede art. 628 C., situație ce impune anularea executării înseși.
În ceea ce privește solicitarea de a se dispune întoarcerea executării prin obligarea intimate de a-i restitui suma de 849,34 lei, arată că executarea silită s-a făcut prin poprirea sumei menționate, la data de 21.05.2015, din contul său personal, astfel cum rezultă din extrasul emis de ING BANK.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art.. 711, 722și 723 C.pr.civ.
În dovedirea cererii sale, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat(f. 4-8).
Prin întâmpinarea depusă la filele 14-19 din dosar, prin Serviciul Registratură la data de 08.07.2015, intimata a solicitat respingerea contestației la executare formulate de către contestatoare, ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. „S. I. C.” în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite. Astfel, intimata apreciază că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Comunicarea procesului-verbal de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin posta în datele de 07.11.2011, respectiv 03.1.2011, operațiune confirmată prin semnătură de primire, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, conform dispozițiilor legale. De asemenea, în temeiul art. 665 alin. 7 NCPC instanța de executarea dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză. În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate, precizează că acestea se încadrează în limitele admise de OMJ NR. 2561/2012.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ.
Sub aspectul probatoriului a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de câte 250 lei pentru că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a circulat fără a deține rovinietă valabilă, conform art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002.
Totodată, prin înștiințarea de plată aferentă proceselor-verbale mai sus menționate s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a plăti către intimata CNADNR – DRDP București tariful de despăgubire în cuantum de câte 28 euro, conform art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Procesele-verbale mai sus menționate împreună cu înștiințarea de plată au fost comunicate contestatoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 16.02.2012, fiind primit sub semnătură, astfel cum rezultă din dovezile de la filele 29-31, devenind astfel titluri executorii, conform art. 37 din OG nr. 2/2001.
Întrucât contestatoarea nu a achitat în mod voluntar tarifele de despăgubire mai sus menționate, intimata creditoare CNADNR – DRDP București s-a adresat la data de 09.10.2014 către B. Spriridonescu I. C. cu o cerere de executare silită, iar prin încheierea din 13.10.2014, executorul judecătoresc a dispus formarea dosarului de executare nr. 3897/B/2014.
Prin încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 27.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 București a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 în ce privește suma de 84 euro, reprezentând tarif de despăgubire.
Prin încheierea din data de 16.04.2015, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 478,04 lei și s-a emis somația mobiliară pe numele contestatoarei și adresa de înființare a popririi pentru terții popriți ING BANK și BRD-GSG, fiind comunicate acesteia la data de 14.05.2014, astfel încât prezenta contestație la executare este formulată în termen legal.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Analizând actele de executare efectuate în dosarul execuțional sus-menționat, în ceea ce privește motivele indicate de contestatoare, instanța arată că acestea sunt neîntemeiate.
În primul rând, instanța observă că comunicarea proceselor-verbale contravenționale . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 către contestatoare s-a realizat în mod valabil la data de 16.02.2012, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind primite sub semnătură, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare de la file 29-31, devenind astfel titluri executorii, conform art. 37 din OG nr. 2/2001.
În ce privește susținerile contestatoarei legate de stingerea integrală a debitului principal, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate. În primul rând, contestatoarea susține că a plătit amenzile aplicate prin cele trei procese-verbale ce reprezintă titluri executorii în cauză. În schimb, instanța observă că obiectul executărilor silite contestate în cauză în dosarul de executare nr. 3897/B/2014 este reprezentat de tarifele de despăgubire aplicate prin procesele-verbale contravenționale . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, reprezentând titluri executorii în cauză, iar nu amenzile contravenționale aplicate prin acestea.
Potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2012, în forma în vigoare la data încheierii proceselor-verbale în cauză, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4, iar conform art. 8 alin. 3 ind. 1 din același act normativ, agentul constatator va face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia. Despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) și (2), în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și va reveni acesteia ca venit extrabugetar.
Or, contestatoarea nu a dovedit achitarea în contul CNADNR, anterior începerii executării silite, a tarifelor de despăgubire în cuantum de 28 euro, respectiv 84 euro în total, stabilite prin titlurile executorii mai sus menționate, menționând numai că a achitat în contul DITL Sector 6 București amenzile contravenționale aplicate în sumă totală de 375 lei, conform dovezilor depuse la fila 7 din dosar.
În plus, instanța mai reține din oficiu că dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, nu sunt aplicabile în cazul de față.
Norma legală mai sus citată prevede că „tarifele de despăgubire prev. de OG nr. 15/2002 (…) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii se anulează”.
Având în vedere că contestatoarea nu a contestat în instanță pe calea plângerii contravenționale procesele-verbale contravenționale . nr._/21.06.2011 și_/21.06.2011, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, tarifele de despăgubire de 28 euro și 96 euro prevăzute de acestea nu a fost anulate în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012, fiind în continuare datorate.
Astfel, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile art. II din lege au, într-adevăr, caracter retroactiv. În urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, aplicabil însă numai acelor contravenienți care au contestat procesele-verbale în instanță, ceea ce nu este însă și cazul contestatorului din prezenta cauză.
Instanța mai reține că nu există o discriminare între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, întrucât cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor.
În al doilea rând, instanța reține că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora în situația existenței unei succesiuni de legi în timp, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta, în virtutea principiului aplicării legii contravenționale mai favorabile prev. de art. 15 alin. 2 Constituție.
Pentru a hotărî astfel, instanța apreciază că tariful de despăgubire prev. de art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 (în prezent abrogat), nu are caracterul unei sancțiuni contravenționale, aceasta fiind reprezentată de amenda contravențională, ci a unei despăgubiri conform art. 3 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care prevede că prin actele normative care stabilesc contravenții se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor și art. 23 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.
Obligarea contestatoarei la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, respectiv 84 euro în total, este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat intimatei CNADNR în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare. Prin Decizia nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prev. art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, Curtea Constituțională a statuat foarte clar că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material. Aceleași concluzii au fost reluate și în cuprinsul Deciziei nr. 165/2015 pronunțată de Curtea Constituțională.
Având în vedere natura tarifului de despăgubire de reparație, iar nu de sancțiunea contravențională, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001 și de asemenea nu are nicio relevanță achitarea amenzilor contravenționale în cauză de către contestatoare.
Prin urmare, având în vedere că prejudiciul stabilit în temeiul răspunderii civile delictuale și constatat prin procesele-verbale contravenționale . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, necontestate, nu a fost acoperit de contestatoare, rezultă că aceasta le datorează în continuare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește întoarcerea executării silite, având in vedere soluția de respingere dată contestației la executare, in baza art. 722 C.., instanța va respinge și cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
În temeiul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, conform art. 9 C., instanța va lua act că intimata nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Măcărăscu D. I., CNP_, cu domiciliul în București, la C.A.A. „C. și Țucmeanu”, ., ., ., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri, CUI_, J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Ia act că intimata nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. A.-D. H.
Red. si dact. M.A.M./A.D.H.
09.10.2015/4 ex.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 7908/2015. Judecătoria... | Accesiune. Sentința nr. 6361/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
