Contestaţie la executare. Sentința nr. 2990/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2990/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2990/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2990
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. P.
GREFIER – M. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea O. V. Impex S.R.L. și pe intimata R. I. S.R.L., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03.04.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2015 și ulterior la data de 17.04.2015, respectiv la data de azi, 21.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 27.10.2014, sub nr._, contestatoarea O. V. IMPEX S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata R. I. S.R.L. contestație la executare, prin care a solicitat anularea executării silite însăși ce a făcut obiectul dosarului nr. 416/2014 al B. P. E. L., anularea încheierii de încuviințare a încheierii din data de 15.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestație la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, între O. V. IMPEX S.R.L., în calitate de sublocatar și intimată, în calitate de sublocator, au fost încheiate contractele de subînchiriere nr. 1,2,3, din data de 16.04.2013, pentru 3 locații din incinta Clinicilor Medicover situate în str. G. A., . Calea Plevnei, unde, pe timpul perioadei contractuale 16.04.2013 – 15.04.2014, trebuia să desfășoare activitatea specifică de optică medicală, respectiv vânzarea de dispozitive optice corectoare de vedere.
A mai susținut contestatoarea că la data de 29.01.2014, înainte și independent de o eventuală datorie a contestatoarei față de intimată, a primit din partea acesteia notificările de denunțare unilaterală a contractelor, contestatoarea purtând negocieri cu intimata cu privire la menținerea celor 3 contracte, fiind încheiat un act adițional comun pentru aceste contracte prin care s-au reținut următoarele: acceptarea de către contestatoare a încetării contractelor de subînchiriere înainte de termen și predarea spațiilor cel târziu la data de 10.02.2014, cu achitarea contravalorii facturii nr.22/20.01.2014, și obligația intimatei de a nu mai invoca nici o pretenție financiară sau de altă natură care să aibă legătură cu cele 3 contracte.
A învederat contestatoarea că, ulterior, intimata-creditoare a venit cu susținerea că ar fi descoperit în contabilitate alte facturi mai vechi și de care nu a avut cunoștință la momentul încheierii actului adițional, solicitând contestatoarei achitarea acestora.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 711 NCPC, art.1270 NCC
În dovedire, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei.
Intimata a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, față de disp. art.713 al.1 și 3, art.650 rap. la art.139 al.3 și 130 al.3 NCPC, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației și a cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiate, arătând, în esență, că debitul ce face obiectul executării silite nu a fost avut în vedere în negocierile concretizate prin actul adițional din data de 06.02.2014, fiind reprezentat de facturile nr.0019/14.11.2013 și nr.20/17.12.2013.
De asemenea, pe cale de excepție, intimata a invocat nulitatea parțială a actului adițional din data de 06.02.2014 pentru lipsa cauzei și pentru eroare asupra obiectului și identității prestației.
Ca urmare a adresei instanței, s-a depus copia dosarului de executare nr. 416/2014 al B. P. E. L..
Prin sentința civilă nr._/27.11.2014 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a declinat competența de soluționare a cererii in favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2014, sub același număr.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul contestatorului (f.33-34).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii de executare silită formulată de intimată la data de 26.08.2014, pe rolul B. P. E. L. s-a înregistrat dosarul execuțional nr. 416/2014, având ca obiect titlurile executorii reprezentate de contractele de subînchiriere nr. 1,2 și 3/ 16.04.2013, pentru suma totală de 31.181,78 lei.
Prin contestația la executare formulată, contestatoarea a invocat inexistența creanței urmărite, având în vedere încheierea, la data de 06.02.2014, a actului adițional la contractele de închiriere nr. 1,2 și 3 din 16.04.2013, prin care părțile au tranșat raporturile juridice existente între acestea.
Instanța apreciază că susținerile contestatoarei sunt întemeiate, în raport de conținutul actului adițional din data de 06.02.2014, prin care se stipulează faptul că „în urma executării obligațiilor asumate prin prezentul act adițional, respectiv obligația de predare a spațiilor/locațiilor menționate în cuprinsul actului, la data de 10.02.2014, precum și a obligației de plată a contravalorii facturii nr. 22/20.01.2014, cel mai târziu la data de 11.02.2014, ambele părți contractante declară în mod expres, liber și neviciat că nu mai au nicio pretenție financiară sau de altă natură decurgând sau având legătură cu contractele de subînchiriere nr. 1,2 și 3 din data de 16.04.2013”.
Astfel cum se observă din copia existentă la dosarul cauzei, înscrisul poartă ștampila ambelor părți și semnăturile reprezentanților acestora. Prin urmare, acordul de voință în sensul stingerii obligațiilor decurgând din cele trei contracte este dovedit.
În legătură cu actul invocat de contestatoare, intimata a susținut că acesta a avut ca obiect exclusiv plata facturii fiscale nr. 22/20.01.2014 și obligația debitoarei de a părăsi spațiile ce fac obiectul celor trei contracte de subînchiriere.
A arătat intimata că o . facturi fiscale, emise în anul 2013, totalizând suma de 25.855,24 lei, nu au făcut obiectul actului adițional, astfel încât debitul ce face obiectul acestora subzistă în sarcina contestatoarei.
Această apărare nu poate fi reținută de către instanță, care apreciază că exprimarea folosită în cuprinsul actului adițional este cât se poate de clară și neechivocă în sensul că părțile „nu mai au nicio pretenție financiară sau de altă natură decurgând sau având legătură cu contractele de subînchiriere nr. 1,2 și 3 din data de 16.04.2013”.
Pe de altă parte, această concluzie rezultă și felul în care a fost imputată plata efectuată, fiind stinsă o factură fiscală emisă în data de 20.01.2014, fără a se face vorbire despre facturile emise anterior.
În ceea ce privește nulitatea parțială a actului adițional din data de 06.02.2014 pentru lipsa cauzei și pentru eroare asupra obiectului și identității obiectului prestației, instanța apreciază că această susținere este, de asemenea, neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce privește cauza, aceasta rezultă din însuși conținutul contractului, astfel că intimata nu putea fi în eroare cu privire la acest element.
Faptul că intimata omisese, la momentul încheierii actului adițional, existența unor datorii ale contestatoarei, nu poate atrage dupa sine anularea acestuia, întrucât părțile erau obligate să cunoască situația existentă la acel moment, fiind vorba despre raporturi între profesioniști.
Conform disp. art. 1.207 C.p.c., „eroarea este esențială atunci când poartă asupra naturii sau obiectului contractului, asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori altei împrejurări considerate esențiale de către părți, în absența căreia nu s-ar fi încheiat”.
În cauză, intimata nu a dovedit o astfel de împrejurare. De altfel, aceasta nu a dovedit nici faptul că, la momentul încheierii actului, nu avea cunoștință despre datoriile care fac obiectul executării silite din prezenta cauză.
În consecință, instanța apreciază că în mod nelegal și netemeinic a fost demarată executarea silită pentru recuperarea sumelor menționate, acestea nemaifiind datorate de către contestatoare de la momentul încheierii actului adițional.
Pentru considerentele arătate, va admite acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Având în vedere soluționarea cauzei pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca fiind rămasă fără obiect.
În temeiul disp. art. 453 C.p.c., constatând culpa procesuală a intimatei, va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4050 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat și a taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea O. V. IMPEX S.R.L. cu sediul ales la SCPA Beleută & Beleuta din București, ..4, ., ., sector 5, înregistrată la ORC sub nr.J_, CUI_, în contradictoriu cu intimata R. I. S.R.L, cu sediul în București, ., parter, cam.nr.3, sector 1, înregistrată la ORC sub nr.J_, C._.
Dispune anularea actelor de executare silită realizate în cadrul dosarului de executare nr. 416/2014 al B. P. E. L..
Anulează încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 15.09.2014 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Obligă intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4050 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat și a taxei judiciare de timbru.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2561/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3027/2015. Judecătoria... → |
|---|
