Contestaţie la executare. Sentința nr. 2335/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2335/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 2335/2015
Dosar nr._ ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECTIA A II-A CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 2335/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. L.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe contestatorul C. L. al Sectorului 5 prin reprezentant legal D. M. V.-Primar și pe intimata B. E., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 27.12.2012 sub nr._ contestatorul C. L. AL SECTORULUI 5 prin reprezentant legal D. M. V.-PRIMAR a chemat in judecata pe intimata B. E., formulând contestație la executare împotriva executării silite si a actelor de executare, emise de către B. „D. Gont, L. Gont si M. P.” in dosarul de executare nr.1596/2012 in baza titlului executoriu - sentința civila nr.6064/09.09.2010, pronunțata de Tribunalul București – Secția a VIII –a in dosarul nr._, solicitând instanței sa dispună admiterea contestația la executare și anularea executării silite si a actelor de executare; - întoarcerea executării silite si restabilirea situației anterioare in situația in care, pana la soluționarea cauzei, vor fi poprite sume de bani. Totodată, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, contestatorul arata ca prin sentința civila nr.6064/09.09.2010, pronunțata de Tribunalul București – Secția a VIII –a in dosarul nr._ a fost admisa acțiunea formulata de cadre didactice, dispunându-se obligarea paraților ( unitati de invatamant in care predau reclamanții si C. L. al Sectorului 5 ) la plata către reclamanți, proporțional cu perioada lucrata de fiecare, a drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite in conformitate cu legea menționata, începând cu data de 01.10.2008 si pana la data de 31.12.2009.
Arata ca in data de 05.12.2012 i-a fost comunicata somația de plata, emisa de B. „D. Gont, L. Gont si M. P.” in dosarul de executare nr.1596/2012, fiind somat la plata sumei totale de 7.630,17 lei către intimata, reprezentând drepturi salariale actualizate si cheltuieli de executare ( suma fiind stabilita prin raport de expertiza efectuat in cadrul dosarului de executare silita si proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare).
Considera ca executarea silita si actele de executare, întocmite de către B. „D. Gont, L. Gont si M. P.” in dosarul de executare nr.1596/2012 încalcă prevederile legale in vigoare. Astfel, au fost somați sa achite întreaga suma cuvenita intimatei in condițiile in care, potrivit disp. art.1 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar ( aprobata prin Legea nr. 230/2011) „plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedură de executare, după cum urmează:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătesc 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătesc 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătesc 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătesc 35% din valoarea titlului executoriu.
Mai mult decât atât, potrivit art.1 alin.2 din OUG nr. 71/009 modificata: „in cursul termenului prevăzut la alin.1 orice procedura de executare silita se suspenda de drept”.
Totodată, contestatorul solicita sa se aibă in vedere ca prin decizia CEDO publicata in M.Of. al României nr.709/17.10.2012 in cauza D. D. D. si alții împotriva României a fost respinsa cererea reclamanților privind achitarea in întregime de către Statul R. a drepturilor salariale pentru care dețin titluri executorii. Astfel, chiar si prin decizie CEDO s-a stabilit ca plata eșalonata, conform disp. OUG nr. 71/2009, modificata, este legala.
In ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, potrivit art. 404 ind.1 alin.1 si 2 C.p.c., in măsura in care va fi admisa contestația la executare si in măsura in care vor fi poprite sume din conturile sale, solicita admiterea acesteia si obligarea intimatei la restituirea sumelor astfel poprite.
In drept, contestația a fost întemeiata pe disp. art. 404 ind.1 si art. 399 si urm. C.p.c.; Legea nr. 230/2011 pentru modificarea art. 1 din OUG nr. 71/2009; decizia CEDO publicata in MO al României nr. 709/17.10.2012 in cauza D. D. D. si alții împotriva României.
In temeiul art. 242 alin.2 C.p.c., contestatorul a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
In ceea ce privește timbrajul, apreciază ca fata de disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificata, coroborat cu art. 26 alin.2 si 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cererea este scutita de taxa judiciara de timbru.
Au fost atașate la dosar, in copii certificate, toate actele de executare întocmite in dosarul nr.1596/2012 al B. „D. Gont, L. Gont si M. P.”.
La termenul de judecată din data de 08.10.2013 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.155 ind.1 C..
La data de 07.05.2014 a fost înregistrată cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de contestatoare, iar prin încheierea de ședință din data de 17.06.2014 instanța: Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de contestatorul C. L. al Sectorului 5 prin reprezentant legal D. M. V.-Primar, ca neîntemeiată. Menține măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de ședință din data de 08 Octombrie 2013.
Împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol pronunțată la data de 17.06.2014 contestatoarea a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a IV-a Cicilă la data de 20.11.2014 sub nr._/3/2014.
În motivarea recursului recurentul a arătat că prin încheierea de ședință, instanța i-a pus în vedere să precizeze domiciliul intimatei precum și cuantumul sumelor achitate acesteia în temeiul titlului executoriu și ce procent din debit reprezintă plățile efectuate.
Prin cererea de repunere pe rol a comunicat informațiile solicitate fiind anexate înscrisuri doveditoare.
Împotriva încheierii de suspendare a judecății a formulat recurs, acesta fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București.
Recurenta a mai arătat că prima instanță a dispus repunerea pe rol a cauzei, suspendând însă, din nou, pentru nedepunerea unui certificat de grefă privind soluția pronunțată în recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecății.
Recurenta consideră că această din urmă încheiere este nelegală, prima instanță dispunând în absența unui temei de drept, soluția nefiind motivată.
În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol.
În drept au fost invocate disp. art. 15 ind.1 alin. 2, 299, 304 pct. și 39 și urm. cod procedură civilă de la 1865.
Prin decizia civilă nr.4247R/11.12.2014 Tribunalul admite recursul declarat de recurentul-reclamant C. L. al Sectorului 5 București împotriva încheierii din data de 17.06.2014, pronunțată de Judecătoria sector 5 București în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 5 București în contradictoriu cu intimata B. E.. Modifică încheierea recurată, în sensul că: Admite cererea de repunere a cauzei pe rol. Trimite dosarul la Judecătoria sector 5 București pentru continuarea judecării cauzei.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei sector 5 București la data de 06.03.2015 sub același nr._ .
Sub aspectul probatoriului, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constata următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6064/09.09.2010, pronunțată de Tribunalul București, Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._ , definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, învestită cu formulă executorie, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu și cu pârâta C. L. Sector 5 București, obligând-o pe pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând drepturi salariale neacordate.
Creditoarea B. E. a formulat cerere de executare silită a sentinței menționate, cerere pe care a depus-o la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., prin care a solicitat ca executarea silită să se realizeze prin toate formele de executare împotriva debitorului.
Cererea de executare silită a fost înregistrată la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. sub nr.1596, constituindu-se astfel pe rolul acestui Birou dosarul de executare nr. 1596/2012.
Prin încheierea din 03.08.2012, pronunțată de Judecătoria sector 5 București în dosar nr._/302/2012, completată prin încheierea din 07.12.2012, pronunțată în același dosar, instanța, la solicitarea Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6064/09.09.2010, pronunțată de Tribunalul București, Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._ , definitivă și irevocabilă .
În baza acestei încheieri, executorul judecătoresc a dispus emiterea somației către debitor, la data de 29.11.2012, punându-i în vedere acestuia să ia toate măsurile pentru ca în termen de 15 zile de la data primirii să vireze sumele de bani conform titlului executoriu.
În ceea ce privește aspectele de nelegalitate a executării silite demarate împotriva sa, invocate de contestatoare, instanța reține următoarele:
Cu privire la incidența în cauză a prevederilor OUG nr. 71/2009, instanța reține că în prezenta cauză contestatoarea nu a făcut dovada că intimatei i s-a plătit, până la acest moment, vreo sumă de bani din titlul executoriu pe care aceasta se întemeiază, deși este vorba despre un titlu executoriu care a devenit irevocabil în urmă cu 3 ani, iar în baza art. 1 alin. (1) și (2) din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Cu privire la decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 4 septembrie 2012 pronunțată în cauza D. și alții c. României (cererea nr._/08), invocată în cauza de față, se rețin următoarele:
În această cauză au fost respinse plângerile formulate de trei creditori, prin care aceștia invocau plata cu întârziere de către Statul Român a drepturilor lor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești interne. Curtea Europeană a apreciat că nu a existat o încălcare a art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, cât timp a fost păstrat un echilibru între interesele particulare aflate în joc și interesul general, eșalonarea de către debitor a plăților nefiind un argument suficient pentru o constatare a încălcării drepturilor amintite, în condițiile în care calendarul plăților a fost respectat și nu există indicii cum că nu va fi respectat pe viitor. În fapt, în cauza respectivă reclamanții au obținut în fața instanțelor interne recunoașterea unor drepturi salariale. Curtea a reținut, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, că se încasase în cursul anului 2008 un procent de 30% din drepturile recunoscute de instanțele interne prin hotărâri definitive și irevocabile. De asemenea, în cursul anului 2010, s-a obținut 25% din tranșa a doua, reprezentând 34% din totalul datorat de Guvern, situație premisă diferită față de cea în speță. După eșalonările intervenite prin O.U.G. nr. 71/2009 și O.U.G. nr. 45/2010, Curtea a reținut că sumele cuvenite magistraților urmează să fie achitate după un calendar al plăților în cinci tranșe stabilit potrivit Legii nr. 230/2011: prima de 5% în 2012, a doua de 10% în 2013, a treia de 25% în 2014, a patra de 25% în 2015 și ultima de 35% în 2016. În drept,reclamanții s-au plâns de încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil), respectiv a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate), dată fiind întârzierea în punerea în executare a hotărârilor judecătorești interne ce le recunosc drepturi de natură salarială.
Trecând la analizarea proporționalității acestor măsuri cu scopul urmărit – menținerea echilibrului bugetar, cu evitarea degradării situației sociale a persoanelor vizate de respectivele măsuri – Curtea a constatat următoarele:
În legătură cu drepturile salariale cuvenite, Guvernul a stabilit un mecanism de eșalonare a plăților care, deși a suferit unele modificări pe parcurs, a fost respectat de către autoritățile interne, autorități care au manifestat diligență în executarea hotărârilor menționate.
În cauza dedusă CEDO, reclamanții au încasat mai mult de o treime din suma totală, restul sumelor urmând a fi virate până în 2016, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În jurisprudența sa anterioară, Curtea a sancționat neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii pronunțate de instanțele interne, apreciind că faza executării unei hotărâri face parte din „proces”, în sensul articolului 6 din Convenție. Totodată, în măsura în care s-a considerat că o creanță recunoscută printr-o hotărâre judecătorească îndeplinea condițiile pentru a fi considerată un ”bun” în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ce protejează dreptul la proprietate (a se vedea cauza Bourdov c. Rusiei, hotărârea din 7 mai 2002).
Obligația de a pune în executare hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești interne a fost analizată cu o exigență sporită în cazul în care debitor al obligațiilor ce rezultau din hotărâre era Statul însuși, prin instituțiile sale (a se vedea cauza Bourdov, citată anterior, dar și o . hotărâri pronunțate împotriva României: S. – hotărârea din 29 septembrie 2005, Miclici – hotărârea din 20 decembrie 2007, O. – hotărârea din 29 iulie 2008, T. – hotărârea din 29 iulie 2008, N. – hotărârea din 21 aprilie 2009 etc.).
Curtea a sancționat, astfel, nu doar neexecutarea hotărârilor interne, dar și întârzierea în executarea lor, inclusiv prin eșalonarea pe o perioadă nerezonabilă a sumelor datorate.
În cauza D. și alții, Curtea a analizat proporționalitatea măsurii de eșalonare de către Stat a plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților și a luat în considerare două aspecte importante: criza economică și financiară cu care se confruntă România din 2009 și care a necesitat luarea unor măsuri pentru păstrarea echilibrului bugetar; în al doilea rând, s-a apreciat, pe baza probelor existente la dosar, că debitorul, Statul român, a depus diligențe rezonabile pentru onorarea obligațiilor către reclamanți, achitând acestora o parte semnificativă din sumele cuvenite și respectând calendarul eșalonărilor.
În concluzie, în cauza D. și alții, cererea reclamanților a fost respinsă tocmai pentru că s-a reținut plata deja a mai mult de o treime din debitul datorat, ceea ce reprezintă o dovadă rezonabilă pentru onorarea obligațiilor către reclamanți, alta fiind situația premisă în speța de față, de unde rezultă că această cauza nu se aplică în acest dosar.
Debitorul a avut la dispoziție suficient timp pentru executarea benevolă a acestui titlu executoriu sau măcar pentru respectarea prevederilor legale/a mecanismului de eșalonare a plăților. Cu toate acestea, nu a înțeles să respecte dispozițiile legale și să achite eșalonat, în procentele stabilite lege, sumele datorate intimatei.
Cu privire la întoarcerea executării solicitată de contestatoare, va reține că în speță, contestatoarea nu a făcut dovada că executorul judecătoresc a executat în vreuna din modalitățile prevăzute de lege, titlul executoriu, fapt ce reiese și din conținutul dosarului de executare înaintat de executorul judecătoresc.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. L. al Sectorului 5 prin reprezentant legal D. M. V.-Primar, cu sediul in Bucuresti, sector 5, ..29 – 31, împotriva intimatei B. E., cu domiciliul în Corbeanca, ., J. ILFOV, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 Martie 2015.
P., GREFIER,
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 485/2015. Judecătoria... → |
|---|
