Contestaţie la executare. Sentința nr. 697/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 697/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 697/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentință civilă nr.697/2015
Ședința publică de la data de 27.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. L.
GREFIER: E. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul M. Justiției, în contradictoriu cu intimatii A. A. M., B. D., I. O. B., G. C., P. (M.) E. M., S. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, contestatorul solicitând judecarea cauzei în lipsă în condițiile art.242 al.2 cpc., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr._, la data de 11.06.2013, contestatorul M. Justiției a formulat contestație la executare și cerere de suspendare împotriva executării silite începute de B. D. și D. prin somația din data de 12.06.2012 și transmisă Ministerului Justiției la data de 19.06.2012, emisă în dosarul de executare nr.318/2012, în contradictoriu cu intimații A. A. M., B. D., I. O. B., G. C., P. (M.) E. M., S. S., solicitând să se constate nulitatea actelor de executare și, pe cale de consecință, desființarea acestora, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații.
În motivarea cererii, se arată, în esență că, potrivit disp.OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, prin art.1 al ordonanței „plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedură de executare, după cum urmează:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătesc 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătesc 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătesc 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătesc 35% din valoarea titlului executoriu.
iar in cursul termenului prevăzut la alin.1 orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații, contestatorul a arătat că cererea de suspendare a executării silite formulate potrivit art.403 al.1 C.. este justificată de iminența unei executări silite prin poprire în eventualitatea respingerii contestației la executare, în ciuda dispozițiile exprese ale OG 22/2002 și OUG 71/2009.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.399-403 C..
În conformitate cu prevederile art.242 alin.2 C.., contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, a fost depusă la dosar, în copie, somația emisă la data de 12.06.2012.
La solicitarea instanței au fost depuse la dosar copii certificate ale actelor care formează dosarul de executare nr.318/2012 al B. „D. și D.”.
La termenul de judecată din data de 15.04.2014 dosarul a fost suspendat în temeiul art.155 ind.1 C.., fiind repus pe rol la data de 12.12.2014, contestatorul îndeplinind obligația de care era ținută, prin depunerea înscrisurilor la dosar, reprezentând copia adresei nr.1855/09.12.2014 emisă de Tribunalul București privind situația plăților efectuate benevol către creditori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin s.c. nr.801/17.04.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., s.c. nr.1336/M/10.12.2007, pronunțată în dosarul nr.6789/62/M/2007 al Tribunalului B. și s.c. nr.1621/M/2009, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., a fost admisă acțiunea creditorilor, în contradictoriu cu debitorii M. Justiției, M. Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel B. si Tribunalul B., fiind obligați la plata drepturilor salariale, reprezentând 50% și 15% din indemnizația de încadrare lunară, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului si pana la plata efectiva, corespunzător cu timpul lucrat efectiv de fiecare reclamant în perioada menționată.
Ulterior, prin Încheierea camerei de consiliu din data de 25.05.2012 din dosarul nr._/4/2012, al Judecătoriei sector 4 București și prin Încheierea camerei de consiliu din data de 30.05.2012 pronunțata in dosarul nr._/302/2012 al Judecătoriei sector 5 București, a fost încuviințata executarea silita pe raza sectoarelor 4 si 5 București, împotriva debitoarei M. Justiției.
In urma deschiderii dosarului de executare silita, s-a procedat la calcularea si actualizarea debitului, in baza unor expertize contabile extrajudiciare si a somării debitoarei in vederea recuperării creanței, având in vedere faptul ca aceasta nu a executat de bunăvoie obligațiile cuprinse in titlurile menționate mai sus.
Ca principiu de baza, in materia executării, sta aducerea la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu – art. 371 ind. 1 al. 1 cpc.
F. de acestea si raportat la sentința civilă ce face obiectul dosarului de executare, instanța nu poate decât să constate ca, in speța, sunt îndeplinite disp. art. 371 ind. 1 si urm. C.. iar creanța creditorilor este certa, lichida si exigibila. Cuantumul la care se ridica debitul, chiar daca nu este specificat in mod expres in dispozitivul hotărârii, este determinabil, executorul judecătoresc având obligația calculării si actualizării acestuia.
Cat privește disp. art. 1 din OG nr. 22/2002 rep., invocate de debitoare in contestație, se subliniază faptul ca, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, insa, daca executarea creanței (conf. art. 2 OG nr. 22/2002) nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca in termen de 6 luni sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata. Termenul curge de la data primirii somației de plata a debitului.
Ori, in prezentul dosar debitorul nu a făcut dovada faptului ca nu are fonduri suficiente pentru plata debitului datorat creditoarei pentru a justifica aplicarea OG nr. 22/2002.
Pe de alta parte, date fiind disp. art. 11 al. 2 din Constituția României conform cărora „tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern” si disp. art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificata de România prin Legea nr. 30/18.05.1994, conf. cărora „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil …”, se constata ca OUG nr. 71/2009 (cu sau fara modificările aduse prin OUG nr. 18/2010, 45/2010, 113/2010) vine in conflict nu doar cu dreptul intern ci si cu dispozițiile Convenției menționate mai sus.
Astfel, conform jurisprudenței CEDO, termenul rezonabil in care trebuie soluționata o cauza, se refera atât la procedura de judecata in fata instanțelor cu parcurgerea tuturor cailor de atac cat si la faza executării hotărârilor judecătorești, ultima fiind considerata ca parte integranta a noțiunii de proces (art. 6 par. 1 Convenție).
Ori, fata de aceasta situație, instanța nu poate decât constata ca, in speța, devin aplicabile disp. art. 20 al. 2 din Constituția României conform cărora „dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
De departe se observa (Constituția României si Convenție) obligativitatea aplicării reglementarilor internaționale, la care România este parte, direct de către instanțele judecătorești naționale precum si de către celelalte instituții implicate in acest proces, respectiv antrenate in aceasta procedura.
In ceea ce privește soluția data de Curtea Constituționala excepției de neconstituționalitate, ridicata in legătura cu art. 1, 2, si 3 din OUG nr. 71/2009, instanța are in vedere atât modificările succesive ulterioare aduse acestui act normativ, cat si faptul ca, aplicarea cu prioritate a reglementarilor internaționale nu poate face obiectul unei analize a Curții Constituționale.
Având in vedere considerentele expuse mai sus, ținând cont de disp. art. 11 al. 2 si 20 al. 2 din Constituția României, art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificata de România prin Legea nr. 30/18.05.1994, instanța urmează sa respingă contestația la executare ca neîntemeiata.
Pentru aceleași considerente si având in vedere soluționarea fondului cauzei, instanța va respinge si cererea debitorului referitoare la suspendarea executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimatii A. A. M., B. D., I. O. B., G. C., P. (M.) E. M., S. S., toți cu domiciliul ales la Judecătoria B., în B., ..45, județ B., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 695/2015.... → |
|---|
