Pretenţii. Sentința nr. 2140/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2140/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2140/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A-II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2140
Ședința publică de la 13 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. P.
GREFIER – M. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A. F. Imobiliar și pe pârâta C. ( fosta T.) M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.02.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.02.2015 și ulterior la data de 06.03.2015, respectiv la data de azi, 13.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.08.2014, sub nr._, reclamanta Administrația F. Imobiliar a chemat-o în judecată pe pârâta C. ( fosta T.) M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 376,18 lei, reprezentând contravaloare chirie și majorările aferente perioadei 01.04.2010 – 10.06.2010, inclusiv, precum și la plata sumei de 5.555,79 lei, reprezentând contravaloare lipsă de folosință și majorările aferente perioadei 11.06.2010 – 30.04.2014, inclusiv sau, în subsidiar, contravaloarea lipsei de folosință plus dobânda legală începând cu data de 11.06.2010 și până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că apartamentul sus menționat a fost închiriat către pârâtă prin contractul de închiriere nr.1849/29.07.1999, însă prin sentința civilă nr.4447/11.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5, în dosarul_, definitivă și irevocabilă prin anularea recursului, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere sus menționat. Cu toate acestea, pârâta nu a înțeles să evacueze imobilul în discuție. Menționează reclamanta că suma solicitată cu titlu de chirie provine din perioada în care contractul de închiriere nu fusese reziliat, respectiv până la data de 11.06.2010, iar cuantumul lipsei de folosință îl solicită pentru perioada ulterioară rezilierii contractului de închiriere, respectiv începând cu data de 11.06.2010 și a fost calculat prin raportare la cuantumul chiriei pe care statul ar fi încasat-o dacă pârâta nu ar fi ocupat acest imobil. În ceea ce privește cuantumul majorărilor de întârziere, menționează faptul că acestea au fost calculate cf. art.124 ind.1 alin.2 din OG nr.92/2003.
În drept, au fost invocate disp. art.1831 alin.1 și 1832 coroborate cu art. 563 alin.1 C.civ., precum și art.194 și urm. C.p.c.
În ceea ce-o privește pe pârâta aceasta, deși legal citată, nu s-a prezentat la judecată și nici nu a formulat întâmpinare.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Cu titlu prealabil, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, constatând că prin recursul formulat în cadrul dosarului nr._ (f. 28 din prezentul dosar) pârâta a recunoscut debitul, determinând astfel întreruperea prescripției curse anterior acestui moment. În ceea ce privește termenul scurs ulterior, acesta cade sub incidența disp. art. 2512 C.civ., excepția neputând fi invocată de către instanță din oficiu.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază că reclamanta nu a dovedit existența unei creanțe lichide, întrucât, deși este dovedită împrejurarea că pârâta a locuit la un moment dat în imobilul ce a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat cu reclamanta, imobil din care a fost evacuată prin sentința civilă nr. 4447/11.06.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, din nicio probă nu rezultă faptul că aceasta ar locui în continuare în imobil.
Or, instanța apreciază că pentru calculul sumelor solicitate se impune, mai întâi, dovedirea situației de fapt a ocupării în continuare a imobilului de către pârâtă sau, în cazul în care această situație nu mai subzistă, a datei încetării ei.
Pe de altă parte, deși reclamanta a depus la dosar o sentință judecătorească pronunțată în data de 11.06.2010, prin care pârâta este evacuată din imobil, aceasta nu a făcut în nici un fel dovada demersurilor întreprinse în vederea punerii în executare a hotărârii menționate. Ca atare, solicitarea acordării de despăgubiri se bazează și pe propria culpă a reclamantei.
Pentru motivele arătate, instanța, apreciind că reclamanta nu a dovedit existența unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. F. IMOBILIAR, cu sediul în București, ..16, sector 3, în contradictoriu cu pârâta C. (fosta T.) M., cu domiciliul în București, ., corp B, parter, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2097/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 724/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
