Obligaţie de a face. Sentința nr. 663/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 663/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 663/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 663
Ședința publică din data de 26.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.-L.
GREFIER: G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Gherghu G. și pe pârâții V. M. și V. S., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat R. S., cu împuternicire avocațială la dosar. Prezenți martorii P. E. și B. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus relațiile solicitate de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară al Municipiului București și de la Arhivele Naționale, după care:
Instanța procedează la legitimarea reclamantului G. G., acesta prezentând C.I. . nr._, CNP_.
Sub prestare de jurământ religios, în conformitate cu dispozițiile art. 318-319, art. 321 și 323 Cod procedură civilă, se audiază martorii P. E. și B. G., declarațiile acestora fiind consemnate în scris si atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de soluționat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, în baza art. 392 C. proc. civ.
Având cuvântul, avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Termenul de 30 de ani s-a împlinit, iar reclamantul nu a fost tulburat de nimeni, este recunoscut proprietar de vecini și de stat, plătește taxe și impozite, nu au existat litigii cu privire la acele imobile.
În temeiul art. 394 alin. (1) C. proc. civ., instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.07.2013, sub nr._, reclamantul Gherghu G. a chemat-o în judecată pe pârâta V. M., solicitând instanței să constate dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului din București, ., sector 5, și prin accesiunea imobiliară artificială asupra casei construite pe teren, precum și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în cartea funciară.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 17.05.1969 a cumpărat prin act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată de la V. E. terenul situat în București, ., în suprafață de 200 mp. De la data încheierii actului, reclamantul a stăpânit terenul în cauză în mod public, întocmai ca un bun și adevărat proprietar. Reclamantul susține că a avut o posesie utilă, continuă, netulburată și neîntreruptă. După cumpărarea terenului, reclamantul a ridicat pe propria cheltuială o construcție pentru locuit, a deschis rol fiscal, plătind toate impozitele aferente imobilului, iar înscrisul sub semnătură privată a fost recunoscut de instituțiile statului. Reclamantul a învederat instanței că a locuit neîntrerupt la acea adresă, că a împrejmuit terenul și că toți vecinii îl recunosc drept proprietar al imobilului. De asemenea, s-a arătat că vânzătoarea terenului a decedat în anul 2006, lăsând ca moștenitoare pe pârâtă. Reclamantul a invocat în principal aplicarea uzucapiunii scurte de 10 ani și în subsidiar, a celei lungi de 30 ani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile:art. 577 și urm. C.civ., art. 586 C.civ., art. 930 C.civ., art. 492 C.civ., art. 1837 C.civ., art. 1846, 1847 C.civ., art. 1895 C.civ., art. 82 Legea nr. 71/2011, art. 113 C.proc.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5640,43 lei și timbre judiciare în valoare de 8 lei.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: copie buletin de identitate al reclamantului (f. 6), copie contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 17.05.1969 (f. 9), copie proces-verbal din 18.01.1972 al Consiliului Popular (f. 10 verso, f. 11), copie contract IDEB pentru furnizarea energiei electrice din 24.02.1972 (f. 12), copie certificat nr._ din 16.11.1973 eliberat de Circa Financiară (f. 13), copie certificat nr._ din 11.03.1998 eliberat de Administrația Financiară Sector 5 (f. 14), copie certificat nr._ din 22.02.1999 eliberat de Administrația Financiară Sector 5 (f. 15), copie contract pentru furnizarea gazelor nr._ din 01.07.2001 (f. 16-19), certificat de atestare fiscală nr._ din 17.07.2013 (f. 20), adeverință nr. 406/_/13.05.2013 eliberată de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 (f. 21), certificat informativ nr._/23.05.2013 eliberat de OCPI Sector 5 (f. 22), adresa nr._/8279/10.06.2013 a Primăriei Municipiului București - Direcția patrimoniu (f. 23-26), înștiințare de plată și dovada plății impozitului (f. 27), copii acte de identitate ale martorilor B. G. și P. E. (f. 28, 29), documentație topo-cadastrală (f. 49-57).
La data de 16.12.2013, reclamantul a depus o completare la acțiune, prin care a solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârât, și a numitului V. S.. De asemenea, a atașat la dosar certificatul nr. C_/11.11.2013 cu privire la procedura succesorală de pe urma vânzătoarei V. M. (f. 61), certificat de moștenitor nr. 123/13.10.2011 (f. 62), adresa nr._/9607/25.07.2013 a Primăriei Municipiului București - Direcția patrimoniu (f. 63).
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei s-au depus: adresa nr._/_ din 21.11.2014 de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu (f. 140), adresa nr. R 918/_ din 21.11.2014 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale și înscrisurile deținute de această instituție cu privire la imobilele în cauză (f. 141-196), adresa nr._/06.01.2015 emisă de OCPI, adresa nr. BRP 6569/07.01.2015 emisă de Arhivele Naționale.
La termenul din data de 26.01.2015, instanța a administrat proba cu martori, în acest sens fiind audiați P. E. și B. G., declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
În fapt, la data de 17.05.1969, numita V. E. a vândut, prin înscris sub semnătură privată, terenul situat în București, ., în suprafață de 200 mp, către reclamantul G. Ghroerghe (f. 9). Prețul vânzării a fost de 10.000 lei, sumă achitată integral la data încheierii actului. Ulterior dobândirii terenului, în anul 1971, reclamantul a ridicat o construcție pe acel teren.
Din documentația topo-cadastrală întocmită de expertul F. R. C., a rezultat faptul că suprafața terenului este de 205 mp, suprafața locuinței este de 117 mp, iar suprafața construcției anexă este de 21 mp (f. 51). Vecinătățile terenului sunt următoarele: la sud pe o distanță de 19,37 m - S. E. din ., la vest pe o distanță de 10,52 m - ., pe o distanță de 19,62 m - Libra Bank din ., la est pe o distanță de 10,40 m - D. M. din . și .. Construcția cu destinație de locuință are o suprafață utilă de 99,53 mp, compusă din: cameră de 13,73 mp, cameră de 11,46 mp, hol de 8,19 mp, bucătărie de 14,89 mp, baie de 5,53 mp, uscătorie de 5,55 mp, cameră de 17,56 mp, cameră de 8,41 mp, hol de 6,62 mp și baie de 7,59 mp. De asemenea, suprafața utilă a magaziei este de 7,81 mp (f. 53, 54).
După . a exercitat neîntrerupt folosința acelui imobil. În vederea susținerii stăpânirii în fapt a terenului și construcției, martorul B. G., care locuiește pe . ani, a declarat că reclamantul ocupă acum același teren pe care l-a cumpărat, nu a modificat suprafața terenului și nici nu a mutat gardul. Martora P. E. a declarat faptul că reclamantul a respectat vechiul amplasament al terenului și faptul că nicio persoană nu a pretins vreun drept cu privire la acel teren (f. 222). De asemenea, din adresa nr._/_/21.11.2014 a Primăriei Municipiului București - Direcția Patrimoniu se reține că reclamantul, care este și titularul de rol fiscal, este considerat posesor al terenului (f. 140, 141).
În drept, instanța constată că prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864.
Conform art. 6 C.civ., prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Potrivit art. 58 din Legea nr. 71/2011, în toate cazurile în care accesiunea imobiliară presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
Cu privire la primul capăt de cerere, instanța va respinge susținerea reclamantului privind aplicabilitatea uzucapiunii scurte de 10-20 ani. Potrivit art. 1895 C.civ. de la 1864, uzucapiunea de 10 până la 20 de ani presupune, printre altele, ca posesia să fie de bună-credință și să se întemeieze pe un just titlu. „Justa cauză”, în accepțiunea art. 1897, este orice titlu translativ de proprietate care să nu fie afectat de o cauză de nulitate absolută, conform alin. 2 al aceluiași articol. La momentul întocmirii înscrisului sub semnătură privată, forma autentică a contractului privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului era impusă de lege pentru validitatea actului. Nerespectând această dispoziție legală imperativă, părțile au redactat un act lovit de nulitate absolută care nu poate fi invocat ca just titlu pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune. D. consecință, instanța constată că nu sunt întrunite în cauză condițiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani și va analiza cererea subsidiară privind aplicarea uzucapiunii de 30 de ani.
Potrivit art. 1890 C.civ. 1864 „Toate acțiunile, atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care nu s-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.” Uzucapiunea este un mod de dobândire a drepturilor reale principale prin posesia bunurilor care formează obiectul lor în toată perioada prevăzută de lege și prin exercitarea pozitivă a dreptului de opțiune cu privire la uzucapiune, ca drept potestativ. Fundamentul uzucapiunii posesia ca stare de fapt.
Pentru a se determina calitatea de posesor al reclamantului, instanța va ține seama de prevederile art. 1854 C.civ. 1864, conform cărora „Posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a proba pentru altul”. Legiuitorul a înțeles să instituie o prezumție relativă în sensul că, pornind de la stăpânirea materială a bunului, se presupune că există și intenția de a poseda pentru sine, până la proba contrarie. Reclamantul a demonstrat existența atât a elementului material, cât și subiectiv al posesiei, prin declarațiile martorilor, iar aceste aspecte reies și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul nr._ din 16.11.1973 eliberat de Circa Financiară, procesul-verbal din 18.01.1972 al Consiliului Popular Sector 5 (f. 10, 11, 13).
În ceea ce privește prima condiție a uzucapiunii de lungă durată, instanța va analiza dacă posesia invocată a fost utilă. Potrivit art. 1847 C.civ. anterior, „Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
Posesia nu este continuă atunci când posesorul o exercită cu intermitențe anormale, de exemplu, atunci când faptele materiale din care rezultă intenția de a se comporta ca proprietar sunt săvârșite la intervale de timp mai mari decât este normal. Potrivit art. 1850 C.civ. anterior, continuitatea și neîntreruperea posesiei sunt dispensate de probă din partea celui ce invocă prescripția în sensul că posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie. Întrucât din declarațiile martorilor a rezultat faptul că reclamantul a locuit neîntrerupt la imobilul indicat, instanța constată că posesia exercitată de acesta este continuă.
Posesia ar fi tulburată dacă ar fi fondată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului, potrivit art. 1851 C.civ. de la 1864. Întrucât acest viciu este relativ și pârâții nu au invocat existența lui, instanța va considera posesia ca fiind pașnică.
Ultima calitate a unei posesii utile o reprezintă caracterul ei public. Conform art. 1852 C.civ. de la 1864, posesia este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască. Clandestinitatea privește în general bunurile mobile, întrucât este greu de conceput cum s-ar putea exercita în ascuns posesia asupra unui imobil. În prezenta cauză, având în vedere declarațiile martorilor și faptul că posesia privește un teren și o construcție, nu există indicii în sensul vicierii posesiei sub aspectul ei public.
Instanța urmează să analizeze împlinirea termenului de 30 de ani necesar pentru a se putea invoca uzucapiunea. Începutul prescripției este marcat de . bunului. Potrivit art. 1887 C.civ. anterior „Termenul prescripției se calculează pe zile și nu pe ore. Prin urmare ziua în cursul căreia prescripția începe nu intră în acel calcul.” Deoarece reclamantul a invocat . data de 17.05.1969 și având în vedere dispozițiile legale anterioare, instanța consideră începutul prescripției achizitive data de 18.05.1969.
Împlinirea prescripției achizitive se realizează în condițiile trasate de art. 1889 C.civ. 1864, conform căruia „Prescripția nu se socotește câștigată decât după împlinirea celei de pe urmă zile a termenului defipt prin lege.” Rezultă că uzucapiunea poate fi invocată cel mai devreme în ziua imediat următoare zilei în care s-a împlinit prescripția. În prezenta cauză, prescripția de lungă durată putea fi invocată începând cu data de 19.05.1999.
Având în vedere îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de lege, instanța va admite primul capăt de cerere privind dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului din ., sector 5 București.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, instanța va analiza dispozițiile art. 489-492 C.civ. 1864.
Conform art. 489 C.civ. 1864, proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și a subfeței sale. În baza art. 490 C.civ. 1864, proprietarul poate face asupra pământului toate plantațiile și clădirile ce găsește de cuviință. Art. 492 C.civ. 1864 instituie o prezumție relativă în favoarea proprietarului: orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește contrariul. Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le păstra. Având în vedere că reclamantul este proprietarul terenului și a efectuat cu materialele proprii casa de locuit și anexa sa, instanța constată dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra acestor imobile, în baza accesiunii.
Cu privire la cererea reclamantului de a se dispune înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în cartea funciară, din certificatul informativ nr._/23.05.2013 eliberat de OCPI Sector 5 a rezultat faptul că pentru imobilele în cauză nu a fost deschisă cartea funciară. Instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 28-31 din Legea nr. 7/1996 republicată. Potrivit acestui act normativ, cererea de înscriere în carte funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului de cadastru și publicitate imobiliară și va fi însoțită de înscrisul original prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se solicită. Dacă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întrunește condițiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu plângere în 15 zile de la comunicare și care se soluționează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului-șef se poate face plângere, în 15 zile de la comunicare, cale de atac care se soluționează de judecătoria în raza căreia se găsește imobilul. Având în vedere aceste dispoziții legale exprese, instanța consideră că reclamantul este obligat să urmeze procedura prevăzută de Capitolul II din Legea nr. 7/1996 și numai după respingerea cererii de înscriere se poate adresa instanței. Din acest motiv, instanța va respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va constata că reclamantul a dobândit prin uzucapiunea de 30 ani dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 205 mp situată în București, . A, sector 5, precum și faptul că a dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, astfel cum au fost individualizate de expertul F. R. C.. Cu privire la cererea de înscriere a dreptului în cartea funciară, instanța o va respinge ca inadmisibilă.
După rămânerea definitivă, instanța va comunica o copie de pe hotărâre către Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5, pentru luarea în evidență.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 35 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 republicată, va dispune comunicarea prezentei hotărâri, în termen de 3 zile, după rămânerea definitivă, la BCPI Sector 5.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul G. G., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat S. R., cu sediul în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâții V. M., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. Ilfov, și V. S., CNP_, cu domiciliul în București, . nr. 7, ., ., sector 5.
Constată că reclamantul G. G. a dobândit, prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 205 mp, situate în București, ., sector 5, având următoarele vecinătăți: la sud pe o distanță de 19,37 m – S. E. din ., la vest pe o distanță de 10,52 m – . pe o distanță de 19,62 m – Libra Bank din ., la est pe o distanță de 10,40 m – D. M. din . și ., conform documentației cadastrale depuse la filele 49-57 din dosarul cauzei, întocmite de expert F. R. C. – persoană fizică autorizată de ANCPI să execute lucrări de cadastru, geodezie și cartografie.
Constată că reclamantul a dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul de 205 mp, situat în București, ., sector 5, astfel cum acestea au fost identificate în documentația cadastrală depusă la filele 49-57 din dosarul cauzei, întocmită de expert F. R. C. – persoană fizică autorizată de ANCPI să execute lucrări de cadastru, geodezie și cartografie, respectiv:
- construcția cu destinația de locuință în suprafață construită la sol de 117 mp, suprafață utilă de 99,53 mp, compusă din cameră de 13,73 mp, cameră de 11,46 mp, hol de 8,19 mp, bucătărie de 14,89 mp, baie de 5,53 mp, uscătorie de 5,55 mp, cameră de 17,56 mp, cameră de 8,41 mp, hol de 6,62 mp și baie de 7,59 mp;
- magazie în suprafață construită la sol de 21 mp, suprafață utilă 7,81 mp.
Respinge cererea reclamantului de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, ca inadmisibilă.
Dispune comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, către Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 5 București, pentru luarea în evidență.
Dispune comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 5 București.
Cu apel care se depune la Judecătoria sector 5 București în termen de 30 de zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. M.-LucaGabriela D.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 725/2015. Judecătoria SECTORUL... | Succesiune. Sentința nr. 331/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
