Validare poprire. Sentința nr. 725/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 725/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 725/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 725
Ședința publică din data de 27.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. F.
GREFIER: V. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea I. M., pe debitoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Ministerul Finanțelor Publice și pe terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, față de lipsa părților, lasă dosarul la sfârșitul ședinței de judecată.
La cel de-al doilea apel nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Instanța califică excepția puterii de lucru judecat, ridicată de debitoare în cuprinsul întâmpinării, prin care s-a invocat obligativitatea unei hotărâri judecătorești, ca fiind o apărare de fond, ce va fi analizată cu ocazia soluționării acțiunii în fond.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 31.10.2014, sub nr._, creditoarea I. M. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. și terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 836/2012 al B. Casagranda S. A..
În motivare, creditoarea a arătat că, ulterior încuviințării de către instanță a executării silite, s-a instituit poprire față de Agenția Națională de Administrare Fiscala, în cadrul dosarului de executare nr. 836/2012 înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A..
Prin adresa de înființare a popririi, au fost legal poprite, in baza sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, definitiva si irevocabila, pronunțată de Tribunalul C.-S., veniturile prezente si viitoare ale debitorului-urmărit, Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., până la concurența sumei de 33.575 lei.
Măsura popririi veniturilor datorate debitorului de către terțul poprit a fost luată legal de către executorul Judecătoresc Casagranda-S. A., dar nejustificat, Agenția Națională de Administrare Fiscala nu a dat niciun răspuns scris, refuzând implicit consemnarea, plata ori cel puțin alocarea sumei datorata.
În condițiile în care instituția publică, deși avea obligația de plată, fiind ordonator principal de credite, obligată a achitat atât salariile, cât și drepturile bănești datorate salariaților, pentru angajații lor, respectiv angajații Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., refuza nejustificat executarea popririi legal instituite, dar si a titlului executoriu, deși virează lunar angajatorului (debitor-urmărit DGFP C.-S.) salariile si drepturile salariale și mai ales drepturile bănești ale angajaților, contestatoarea a apreciat că se impune validarea popririi.
Acest procedeu nelegal si nejuridic, privind ANAF de a refuza instituirea popririi pe calea unei „adrese”, ca și cum înființarea popririi este o petiție, vădește reaua credință a terțului poprit, care deși achita integral, lună de lună, fondurile necesare debitorului urmărit - Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., atât pentru sala cât și pentru drepturi bănești, nu procedează la instituirea popririi astfel cum obligă legea - 452 si urm. C., refuzând fără explicație consemnară plata ori cel puțin instituirea popririi pe venituri viitoare, deși evident a luat act de înființarea popririi cât timp a solicitat suspendarea provizorie a executării silite.
Totodată, s-a mai arătat că, esențial, este faptul ca ANAF a solicitat în fața instanței suspendarea provizorie a executării silite, in scopul de a bloca aceste plăti "legal", dar cu toate acestea, in condițiile în care instanța - Judecatoria Sectorului 5 București, a respins irevocabil cererea de suspendare, nu s-a trecut la plata sumelor datorate.
Chiar daca s-ar admite prin absurd ca ar fi existat impedimente legale la instituirea popririi, conduita terțului poprit -ANAF, impedimentele nu se puteau materializa altfel decât printr-o hotărâre definitiva de soluționare a contestației la executare, care să justifice neplata, hotărâre inexistenta.
Evident prin conduita adoptată, terțul poprit a refuzat nejustificat instituirea popririi, cu privire la care, fără a analiza eventuala răspundere penală sau administrativă a celor ce se fac vinovați de situația generata, se poate aprecia, fără doar și poate, că se impune admiterea validării popririi.
De asemenea, contestatoarea a arătat că dovedește deopotrivă legalitatea si temeinicia acesteia, prin faptul că la nivelul țării, ANAF a achitat sumele reprezentând drepturi bănești.
În aceste condiții și în conformitate cu prevederile art. 452-461 C. pr. civ., s-a solicitat să se dispună validarea popririi asupra terțului poprit – ANAF.
Prin întâmpinarea înregistrată la instanță la data de 18.11.2014, terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscala a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca tardiv formulată, iar în subsidiar, în măsura în care se va respinge această excepție, respingerea acțiunii ca nefondate, având în vedere următoarele:
În sprijinul excepției invocate, terțul poprit a invocat Decizia ICCJ nr. 7 din 15 aprilie 2013 (Decizia 7/2013) privind examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind natura juridică a termenului de 3 luni prevăzut de dispozițiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila, la dispoziția creditorului, debitorului sau organului de executare, pentru a sesiza instanța de executare cu validarea popririi.
În această decizie, ÎCCJ a menționat următoarele:
În interpretarea si aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila stabilește că termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, in care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare in vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix si absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii. ”
Prin urmare, raportat la data la care a fost înregistrată adresa de înființare a popririi - anul 2012 - prezenta acțiune prin care se solicita validarea popririi in dosarul de executare silită nr.762/2012, este tardivă.Ca atare, sancțiunea nerespectării termenului procedural prevăzut de lege - 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă (art. 460 alin. 1) - este decăderea.
În considerarea celor de mai sus, s-a solicitat admiterea excepției tardivității formulării cererii de validare a popririi, cu consecință decăderii creditorului urmăritor I. M..
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11.12.2014 de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în calitate de debitor (continuator în drepturi și obligații al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C. S., potrivit art. 11 alin.(3) din O.U.G. nr.74/2013, precum și în baza H.G. nr.520/2013), prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat respingerea cererii de validare a popririi.
În prealabil s-a arătat că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și raportat la dispozițiile H.G. nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, A.N.A.F. s-a reorganizat din punct de vedere teritorial fiind reprezentată prin entități regionale.
Astfel, de la data de 01.08.2013, s-au înființat în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică.
În cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică administrațiile județene ale finanțelor publice.
Invocându-se disp. art. 23 din H.G. nr.520/2013 și art. 11 alin.3 din O.U.G. nr. 74/2013, s-a solicitat rectificarea citativului în sensul că, în cauză, calitatea de debitor revine Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara (continuatoare în drepturi și obligații a D.G.F.P. C. S.), care este reprezentată de Ministerul Finanțelor Publice.
Totodată, intimata, în temeiul art. 166 C., a invocat, pe cale de excepție absolută, puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ * de Judecătoria Reșița, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.67/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. S..
În raport de dezlegările de drept intrate în puterea lucrului judecat rezultate din sentința civilă nr.2136/30.09.2013, executarea silită prin poprire, derulată de B. Casagranda S. A. în cadrul dosarului de executare, în continuarea executării silite începută de B. „N. N.” în dosarul de executare nr.123/2012, a încetat de drept, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 12.03.2014 emis de B. ,,N. N.”, din care rezultă că a încetat executarea silită a sentinței civile nr. 1843/28.10.2008 pentru creanță totală în sumă de 13.547.774 lei - din care face parte și suma de 27.566 lei invocată cu titlu de debit în cauză, potrivit dispozițiilor art. 404 alin.(1) și alin.(11) Cod procedură civilă, executorul judecătoresc dispunând trimiterea cauzei la arhivă, dosarul execuțional fiind terminat din punct de vedere execuțional.
În aceste condiții, s-a solicitat a se constata că executarea silită prin poprire a sumei invocate cu titlu de debit a încetat de drept, fiind în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instanța de judecată a constatat că debitorul D.G.F.P. C. S. nu datorează creditoarei suma de bani invocată cu titlu de debit-27.566 lei drepturi salariale (suplimentul gradului si suplimentul treptei de salarizare), pretins a fi datorate în baza sentinței civile nr.1843/28.10,2008.
Prin sentința civilă nr.2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *, au fost anulate actele de executare emise în dos, de ex. nr.123/2012, prin admiterea contestației la executare formulată de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru D.G.F.P. C.-S., în calitate de debitor, împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr.123/2012 al B. ,,N. N.”, în contradictoriu cu Sindicatul Direcției Financiare C.-S., prin urmare și în contradictoriu cu creditoarea din prezenta cauză.
Intimata a apreciat că această soluționare se impune cu putere de lucru judecat întrucât vizează nelegalitatea executării silite a aceluiași pretins titlu executoriu cu cel invocat în cauză-sentința civilă nr.1843/28.10.2008.
Astfel, prin sentința civilă nr.2136/30.09.2013, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Reșița in dosarul nr._ *, instanța învestită cu soluționarea contestației la executare formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice a județului C.-S., prin Ministerul Finanțelor Publice, analizând actele de executare emise de B. „N. N.” in dosarul de executare nr.123/2012, emise în vederea punerii in executare silita a sentinței civile nr.1843/28.10.2008, a constatat următoarele: prin actul de executare contestat, cuantumul creanței stabilite prin hotărârea judecătoreasca - sentința civila nr.1843/28.10.2008 a fost stabilit la suma de 13.547.774,00 lei; din verificările efectuate, instanța reține că nici până la aceasta dată puterea executivă nu a identificat procentul aferent acestor drepturi și nici criteriile de determinare a acestor drepturi prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată (mai mult, aceste dispoziții au fost abrogate de legiuitor, anterior datei la care s-a început executarea silită și în prezenta cauză - s.n ); în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază, se regăsesc în prezența drept virtual, astfel că suplimentele salariale la plata cărora contestatoarea a fost obligată sunt imposibil sa fie calculate, iar hotărârea pronunțată in aceste condiții nu este susceptibilă de executare; potrivit disp. art.372 Cod procedura civila executarea silită se va efectua numai în temeiul unui înscris care constituie titlu executoriu si care se referă la o creanță certă, lichidă și exigibilă; analizând sentința civila nr.1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S., ce face obiectul și prezentei executări silite, instanța a constatat ca acest titlu executoriu nu cuprinde o creanță certă si lichidă; instanța a avut în vedere, considerându-le relevante sub aspectul raționamentului logico - juridic care a fundamentat soluția adoptata si considerentele Deciziei nr.20/21.09.2009, dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație si Justiție, obligatorie pentru instanțe in temeiul art.329 alin.3 Cod procedura civila, in interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999, dar si potrivit art.3307 alin.4 Cod procedură civilă; potrivit acestor considerente, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul al suplimentului postului si suplimentului treptei de salarizare, suntem in prezenta doar a unei intenții a legiuitorului de a acorda funcționarilor publici două drepturi de natura salarială, intenție materializată prin instituirea drepturilor, dar nefinalizata deoarece nu este stabilit cuantumul acestora sau criterii pe baza cărora pot fi calculate. În atare situație, nefiind creat cadrul funcțional de acordare a drepturilor, acestea rămân doar drepturi „virtuale”.
În raport de aceste considerente, instanța a dispus admiterea contestației la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice pentru Direcția G. a Finanțelor Publice a județului C.-S. si anularea actelor de executare emise in cadrul dosarului execuțional nr.123/2012 al B.E.J. „N. N.”.
Raportat și la această soluție, intimata a apreciat că rezultă, o dată în plus nelegalitatea actelor de executare emise în executarea silită continuată în dosarul de executare, cu cât, față de debitorul D.G.F.P. C.-S. s-a constatat nelegalitatea executări silite a sentinței civile nr.1843/28.10.2008 din dosarul de executare nr.123/2012, motivat de faptul că s-a reținut cu caracter irevocabil că această hotărâre judecătorească nu cuprinde o creanță certă și exigibilă, susceptibilă de executare silită.
S-a susținut așadar faptul că executarea silită din dosarul de executare al B. „Casagranda S. A.” are caracter subsidiar față de executarea silită din dosarul de executare nr.123/2012, fiind valorificate de către creditor prin B. „Casagranda S. A.”, actele de executare anulate din dosarul de executare nr.123/2012, al B. N. N., pentru executarea silită a aceleiași sentințe civile nr. 1843/28.10.2008.
Prin urmare, executarea silită, prin poprire, începută prin B. „Casagranda S. A.” este în strânsă legătură cu prima executare silită, din dosarul nr.123/2012, întrucât au același obiect-executarea silită a sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, chiar dacă, ulterior primei executări silite a sumei de 13.547.774 lei invocată cu titlu de debit, s-a solicitat executarea silită a fiecărei sume componente a sumei de 13.547.774 lei, cum este si cazul de față, reprezentând așa-zisa cuantificare a suplimentului gradului și suplimentului treptei de salarizare.
Din punct de vedere juridic există așadar, identitate, nu numai de părți și cauză, dar și de obiect și atunci când este vorba de partea cuprinsă într-un întreg întrucât, odată realizată verificarea jurisdicțională cu privire la întreg, nu se poate pretinde contrariul pentru parte din acesta și, prin urmare, atâta timp cât debitorul - fosta Direcție a Finanțelor Publice a județului C. S. (în prezent, Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, potrivit art. 11 alin.(3) din O.U.G. nr.74/2013, precum și în baza H.G. nr.520/2013) nu datorează suma de 13.547.774 lei, cu atât mai puțin, nu datorează nici suma de 27.566 lei, rezultată din același centralizator nr.4/16.02.2012, parte componentă din suma de 13.547.774 lei.
Pe cale de consecință, absența pretinsei creanțe invocată față de debitor -D.G.F.P. C.-S., conduce la inexistența raportului juridic obligațional, artificial instituit, între debitor - fosta Direcție a Finanțelor Publice a județului C. S. (în prezent, Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara) și terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Sentința civilă nr.2136/30.09.2013, definitivă și irevocabilă, devine cu atât mai mult obligatorie și se impune în privința constatării nelegalității oricărei executări silite a sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, în absența unei creanțe certe și lichide și în dosarul de executare al B. „Casagranda S. A.”, întrucât în cadrul acestui dosar de executare nu au fost emise alte acte de executare anterioare adresei de validare poprire, ci B. „Casagranda S. A.” s-a prevalat de somația nr. 123/2012 emisă de B. „N. N.”, respectiv de executarea silită începută în dosarul de executare nr. 123/2012.
În concluzie, întrucât asupra inexistenței creanței ce se pretinde a fi datorată de Direcția G. a Finanțelor Publice a județului C.-S., în sumă totală de 13.547.774 lei, s-a pronunțat deja o instanță de judecată, prin hotărâre definitivă, irevocabilă și executorie, s-a solicitat a se constata că asupra câtimii pretinse cu titlu de debit-27.566 lei din suma totală de 13.547.774 lei, intervine puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.2136/30.09.2013, irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._ *
Sentința civilă nr.2136/30.09.2013, definitivă și irevocabilă, este, în mod nemijlocit, cunoscută, prin urmare, opozabilă creditoarei, fiind pronunțată în contradictoriu cu Sindicatul Direcției Financiare C.-S., care a asigurat reprezentarea sa și a tuturor celorlalte persoane fizice ce se regăsesc în sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, în calitate de reclamanți.
Cu putere de lucru judecat se impune și Decizia civilă nr.67/R/05.03.2014, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._ *, prin care instanța de recurs a menținut, pentru legalitate, sentința civilă nr.2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița, intrând în puterea lucrului judecat statuarea instanței în sensul că în speță nu se regăsesc în prezenta unei creanțe certe si lichide. susceptibilă de executare silită, deci, nu poate fi executată silit prin poprire.
Cu aceeași statuare, s-a invocat și sentința penală nr. 311/PI/16.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, prin care Curtea de Apel Timișoara, Secția penală a reținut printre altele, și faptul că „procentul de 25% aplicat pentru calculul acestor sporuri a fost cerut de sindicat iar în răspunsul întocmit se consemnează într-una din adrese că acea situație nu reprezintă un document administrativ oficial și nu poate sta la baza executării silite, dovadă fiind faptul că acele drepturi salariale nu au fost nici în acest moment executate”, per a contrario, conducând în opinia sa, la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de „conflict de interese”:
„Este necesară dovedirea producerii unui folos material pentru sine, soț, rudă sau altă persoană cu care s-a aflat într-un raport comercial ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură ori în cauză prin actul semnat de către intimați nu s-a produs un folos material pentru sine sau pentru cei cu care s-a aflat în raporturi de muncă, drepturile salariale fiind stabilite prin hotărâre judecătorească și nu prin documentul semnat de intimați.
Se mai constată că procentul de 25% aplicat pentru calculul acestor sporuri a fost cerut de sindicat, iar în răspunsul întocmit se consemnează într-una din adrese că acea situație nu reprezintă un document administrativ oficial și nu poate sta la baza executării silite, dovadă fiind faptul că acele drepturi salariale nu au fost nici în acest moment executate”.
Dacă, prin reducere la absurd, s-ar considera că o astfel de executare silită, în care sindicatul ar indica un cuantum, de 25%, este legală și, instanța de recurs ar valida poprirea inclusiv asupra terțului poprit ANAF, așa cum solicită creditoarea, ar rezulta că în baza actelor de executare întocmite în dosarul de executare, conform centralizatorului nr.4/16.02.2012, funcționarii publici din cadrul Sindicatului Direcției Financiare C. S. ar încasa debitele individuale astfel „calculate”, ceea ce ar conduce în mod direct și nemijlocit la întrunirea laturii obiective a infracțiunii de „conflict de interese”, întrucât ar deveni astfel posibilă executarea pretinsei creanțe.
Ținând seama de dezlegările de drept rezultate din sentința penală nr.311/PI/16.12.2013, s-a solicitat a se constata că și această hotărâre judecătorească se impune în cauză, în sensul că procentul de 25% nu are temei legal, pe de o parte, iar pe de altă parte, în sensul că nu suntem în prezența unui document administrativ oficial care să poată sta la baza executării silite prin poprire în dosarul nr. 762/2012.
S-a mai precizat totodată că atât decizia civilă nr.67/R/05.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ * de Tribunalul C. S., cât și sentința penală nr. 311/PI/16.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, sunt bine-cunoscute creditoarei, întrucât, pe de o parte, în privința primei hotărâri, creditoarea, prin Sindicatul Direcției Financiare C. S. a formulat revizuire-respinsă, iar pe de altă parte, în privința celei de-a doua hotărâri, aceasta ne-a fost comunicată chiar de către apărătorul ales al Sindicatului(domnul avocat A. P.), în dosarul nr._ * în fata Tribunalului C.-S., cu ocazia dezbaterilor care au precedat pronunțării Deciziei civile nr.67/R/05.03.2014.
De asemenea, s-a precizat că în cauză, se solicită validarea de poprire pentru o sumă care nu se regăsește în dispozitivul pretinsului titlu executoriu, urmărindu-se ca prin executară silită să se obțină executarea silită a debitorului pentru pretențiile ce au fost respinse irevocabil de instanța de judecată, ceea ce conduce la încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr.1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C. S. lămurită prin Decizia nr.4689/30.05._ pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și a Deciziei nr.519/02.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Creditoarea nu poate pretinde în prezenta cauză recunoașterea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare, întrucât statuările instanței, cu privire la respingerea unei astfel de cuantificări, au intrat în puterea lucrului judecat, fiind lipsite de relevanță situațiile particulare invocate, prin trimiteri la hotărâri judecătorești pronunțate înainte de Decizia RIL nr.20/2009, prin care instanțele au dispus în mod expres, prin dispozitiv, o anumită formă de cuantificare a celor două suplimente, spre deosebire de dispozitivul sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, prin care instanța a respins irevocabil cuantificarea invocată de creditoare.
Totodată, s-a solicitat instanței să se rețină incidența în cauză a Deciziei RIL nr.20/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție tocmai pentru unificarea practicii neunitare în privința acordării pe cale judecătorească a drepturilor salariale pretinse de funcționari publici.
În cauză, se urmărește să se treacă prin filtrul altor instanțe de judecată (respectiv, cele din faza unei executări silite), ceea ce instanțele anterioare, care au judecat fondul litigiului, au respins irevocabil și astfel să determine pronunțarea unor hotărâri judecătorești care să eludeze dispozițiile obligatorii ale Deciziei RIL nr.20/2009, ce se impune inclusiv în prezenta cauză, raportat la art.3307 alin.(4) Cod procedură civilă, ținând seama că la data înregistrării prezentei cauze pe rolul instanței, Decizia RIL nr. 20/2009 era publicată în Monitorul Oficial al României și își produce efectele obligatorii pentru instanțe.
În aceeași practică unitară a modului în care au fost cenzurate încercările de a obține în etapa executării silite ceea ce instanțele de judecată au respins în mod irevocabil pe fondul pretențiilor și ceea ce nu s-a solicitat de către creditoare pe calea unui recurs promovat împotriva sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, se înscrie și Decizia nr.125/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._, prin care a fost respinsă cererea de revizuire a Deciziei nr.67/05.03.2014, precum și sentința civilă nr.383/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, prin care a fost admisă contestația la executare formulată de Ministerul Finanțelor Publice, în reprezentarea D.G.F.P. C. S., în contradictoriu cu un număr de 37 de persoane din cele 444 nominalizate în centralizatorul nr.4/16.02.2012.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat respingerea cererii de validare ca neîntemeiată.
În temeiul art. 242 alin. 2 C., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosar au fost atașate de părți, în copie, următoarele înscrisuri: adresa de înființare poprire, datată 03.09.2014, adresa de înființare poprire datată 27.09.2012, sentința civilă nr. 8209/04.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._/302/2012, încheierea din data de 03.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/302/2012, sentința penală nr. 311/PI/16.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția Penală, decizia civilă nr. 67/R/05.03.2014, pronunțată de Tribunalul C. – S. Reșița – Secția a II-a Civilă, de C., Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ *, încheierea din data de 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul C. – S. Reșița – Secția a II-a Civilă, de C., Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ *, decizia civilă nr. 125/23.05.2014, pronunțată de Tribunalul C. – S. Reșița – Secția a II-a Civilă, de C., Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, adresa nr._, sentința civilă nr. 2136/30.09.2012, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *, proces-verbal din data de 12.03.2014, decizia civilă nr. 4689/30.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ *, somația nr. 123/16.03.2012, proces-verbal privind cheltuielile de executare, încheiat la data de 16.03.2012, centralizator privind calculul suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare în perioada martie 2004 – octombrie 2008, inclusiv accesorii calculate conform indicelui de inflație, adresa nr. 196/13.02.2012, încheiere de amânare inițială a pronunțării din data de 25.02.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, sentința civilă nr. 383/04.03.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C. – S. Reșița - Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La solicitarea instanței, au fost comunicate copii certificate de pe actele efectuate în dosarul de executare nr. 762/2012 al B. Casagranda – S. A..
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 24.12.2014, instanța a respins excepția tardivității cererii.
La termenul de astăzi, instanța a calificat excepția puterii de lucru judecat, ridicată de debitoare în cuprinsul întâmpinării, ca fiind o apărare de fond.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă la data de 02.04.2009 prin respingerea recursului, învestită cu formulă executorie, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta I. M. împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice (DGFP) C.-S., aceasta din urmă fiind obligată la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate.
Prin cererea înregistrată la B. Casagranda – S. A. la data de 06.07.2012, creditoarea a solicitat, în baza titlului executoriu arătat anterior, începerea procedurii de executare silită împotriva debitoarei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., prin poprirea sumelor de bani datorate acesteia de către terți popriți cu sediul situat în circumscripția Curții de Apel București, fiind format dosarul de executare nr. 762/2012 (iar nu nr. 836/2012 cum în mod eronat s-a menționat în cuprinsul cererii introductive).
Prin încheierea pronunțată la data de 28.08.2012, în dosarul nr._/302/2012, Judecătoria Sectorului 5 București a încuviințat, la solicitarea B. Casagranda-S. A., executarea silită a titlului executoriu mai sus-menționat.
Prin procesul-verbal emis la data de 27.09.2012, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare datorate în cauză, în valoare totală de 6.009 lei.
La aceeași dată, au fost emise și două adrese prin s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare și/sau a altor bunuri mobile urmăribile datorate debitoarei DGFP C.-S. de către terții popriți Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la concurența sumei de 33.575 lei, reprezentând drepturi salariale calculate conform titlului executoriu și cheltuieli de executare.
Adresa de înființare a popririi i-a fost comunicată terțului poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 04.10.2012, astfel cum rezultă din cuprinsul vizei de primire aplicate pe copia adresei atașate la f. 57 a dosarului.
La data de 03.09.2014, executorul judecătoresc a emis o nouă adresă de înființare a popririi către terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care acestuia i-a pus din nou în vedere să achite debitul în sumă de 33.575 lei; adresa respectivă i-a fost comunicată terțului poprit la data de 04.09.2014, astfel cum rezultă din cuprinsul vizei de primire aplicate pe copia adresei atașate la f. 6 a dosarului.
Instanța reține că prezenta cerere de validare a popririi vizează această din urmă adresă de înființare a popririi.
În drept, instanța reține că prezenta procedură de executare silită este reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, prin raportare la data formulării cererii de executare silită și la dispozițiile tranzitorii din art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Potrivit art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă, „sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”.
Potrivit art. 456 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, „în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului”.
Art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă dispune că, „dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța în vederea validării popririi”. Potrivit alineatului 2, instanța va dispune validarea popririi dacă constată că terțul poprit datorează sume de bani debitorului.
Prin urmare, pentru a putea dispune validarea popririi, instanța trebuie să verifice existența unui raport între creditor și debitor, existența unui raport între terțul poprit și debitor, în cadrul căruia terțul poprit are calitatea de debitor, precum și neîndeplinirea obligațiilor de consemnare a sumelor poprite.
Instanța nu va analiza argumentele ce vizează nelegalitatea executării silite, invocate prin întâmpinare de debitoare; astfel, aspectele privind lipsa caracterului cert sau lichid al creanței prevăzute în titlul executoriu, cu privire la care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2136/30.09.2012 a Judecătoriei Reșița, nu pot fi avute în vedere în cadrul procedurii validării popririi, ci doar pe calea contestației la executare, reglementată de art. 399 și următoarele Cod procedură civilă.
În ceea ce privește soluția pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2136/30.09.2012, instanța reține că, prin această hotărâre, au fost anulate actele de executare emise în cadrul dosarului execuțional nr. 123/2013 al B. N. N., așadar alte acte de executare decât cele ce fac obiectul dosarului de executare analizat în cauza de față, motiv pentru care nu poate produce efecte în prezenta cerere de validare a popririi.
Analizând dacă în speță sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune validarea popririi, instanța constată că între creditoare și debitoare există un raport obligațional, izvorât din sentința civilă ce constituie titlu executoriu în cauză.
În ceea ce privește existența unui raport între debitor și terțul poprit, instanța reține că terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitatea de debitor al debitoarei Direcția G. a Finanțelor Publice Timișoara.
Astfel, în conformitate cu art. 13 alin. 1 din HG nr. 520/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestei hotărâri, respectiv 01.08.2013, au fost înființate, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, iar în conformitate cu art. 23 alin. 1 din același act normativ, direcțiile anterior menționate au fost înființate prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului, respectiv a municipiului București, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență stabilită potrivit anexei nr. 2 la hotărâre.
În baza acestor dispoziții legale, Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. a fost preluată de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara.
Totodată, instanța reține că, în baza art. 7 lit. A pct. 39 din același act normativ, Agenția Națională de Administrare Fiscală deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite.
În concret, ministrul finanțelor publice deține calitatea de ordonator principal de credite, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală deține calitatea de ordonator secundar de credite, iar directorii generali ai direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice au calitatea de ordonatori terțiari de credite. În acest sistem piramidal de organizare, fondurile necesare pentru buna funcționare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a direcțiilor subordonate provin de la Ministerul Finanțelor Publice. La rândul său, Agenția Națională de Administrare Fiscală, din fondurile care îi sunt repartizate, își organizează propria activitate, dar totodată distribuie fondurile necesare către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice.
Deși aceste raporturi de subordonare financiară între instituții, existente în temeiul legii, nu sunt raporturile clasice dintre un debitor și un terț poprit, prin care acesta din urmă să datoreze sume de bani debitorului, instanța apreciază că ele fac parte din domeniul de aplicare al art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă. Aceasta deoarece DGRFP Timișoara nu se angajează, pe cont propriu, în raporturi contractuale cu terțe persoane, prin care să obțină venituri, ci doar distribuie sumele de bani primite în temeiul legii bugetului de stat conform alocației bugetare. Or, în lipsa alimentării cu fonduri a acestei instituții de către ordonatorii superiori de credite, debitoarea ar fi în imposibilitate de a executa vreodată obligațiile de plată pe care le are, situație ce nu poate fi remediată decât prin instituirea unei popriri pentru sumele de bani ce i se cuvin, la ordonatorii superiori de credite. Prin urmare, nu se poate reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu ar datora sume de bani către DGRFP Timișoara, ci din contră, DGRFP Timișoara se administrează chiar din fondurile pe care i le alocă Agenția.
Instanța reține, de asemenea, că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligația de a plăti creditorului sumele pentru care s-a emis adresa de înființare a popririi.
Față de considerentele ce preced, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare validării popririi, instanța va admite cererea dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea I. M., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la av. E. C., în București, ., ., ., în contradictoriu cu debitoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul ales în București, ., sector 5, și cu terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5.
Validează poprirea înființată prin adresa emisă la data de 03.09.2014 de B. Casagranda-S. A., în dosarul de executare nr. 762/2012, asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare și/sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitoarei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. (actualmente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara) de către terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la concurența sumei de 33.575 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 695/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 663/2015. Judecătoria... → |
|---|
