Contestaţie la executare. Sentința nr. 3214/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3214/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3214/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3214
Ședința publică din data de 29.04.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. T.
GREFIER – C. S.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea D. A. și pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014, sub nr._, contestatoarea D. A. a chemat în judecată pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în cadrul dosarului nr._/301/2014 și anularea ca netemeinice și nelegale a actelor de executare efectuate de B. L. și M. în dosarul de executare nr. 1539/2014, respectiv Somația din data de 04.12.2014. De asemenea, s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat faptul că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.07.2011, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002. Prin același proces-verbal de contravenție, contestatoarea a fost obligată să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 și art. 31 din OG nr. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatoarei la plata despăgubirilor de 28 Euro.
Potrivit art. II din Lege nr. 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare la prezentei legi, se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Contestatoarea a apreciat că Legea nr. 144/2012, care a abrogat art. 8 alin. 3 și art. 31 din OG nr. 15/2002 este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv, conform art. 15 alin. 2 din Constituția României, chiar dacă fapta a fost săvârșită de către contestatoare înainte de . acestei legi.
În opinia contestatoarei, art. II din Legea nr. 144/2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit, în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor-verbale într-o anumită perioadă. Din această perspectivă, prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Judecătorul național, în acord cu jurisprudența CEDO (cauza D. P. contra României din 26.04.2007), care constituie izvor de drept și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, trebuie să înlăture din cauză prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Pentru aceste considerente, contestatoarea a apreciat că instanța de executare a încuviințat executarea silită deși existau impedimente prevăzute de lege, fiind încălcate prevederile art. 665 alin. 5 pct. 7 N.C.proc.civ.
Ca o consecință a anulării Încheierii de încuviințare a executării silite, contestatoare a apreciat că se impune și anularea somației care a fost emisă în urma încuviințării executării silite de către instanța de executare.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665 alin. 5 pct. 7 C.proc.civ., dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: act de identitate al contestatoarei, somație nr. 1539/2014/04.12.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 1539/2014/04.12.2014, Încheiere din Camera de consiliu din data de 06.11.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în cadrul dosarului nr._/301/2014, Sentința civilă nr._/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în cadrul dosarului nr._/301/2014, proces-verbal . nr._/26.07.2014 și dovadă comunicare – fila nr. 12.
Prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 04.02.2015, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată împotriva executării silite efectuată de B. L. și M. în baza titlului executoriu reprezentat de proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.07.2011, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 1539/2014.
Prin întâmpinare s-a arătat faptul că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în data de 12.02.2011, pe DN2 km 115+80m, Mărăcineni, jud. B., vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_, aparținând contestatoarei, a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 1 alin. 11 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta săvârșită de către contestatoare a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, contestatoare a fost obligată să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, iar de la data comunicării procesului-verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie obligația de plată a creanței stabilită în titlul executoriu.
Prin Încheierea din Camera de consiliu din data de 06.11.2014 pronunțată de către Judecătoria sectorului 5 București în cadrul dosarului nr._/301/2014, instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.07.2011 și în temeiul art. 665 alin. 7 N.C.proc.civ., instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.
Față de susținerile contestatoarei referitoare la nelegalitatea încheierii de încuviințare a executării silite, intimata a învederat faptul că dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 144/2012, se aplică de la data intrării în vigoare a acestei legi, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată. În speță, fapta contravențională a fost săvârșită în data de 12.02.2011, deci anterior datei la care Legea nr. 144/2012 a intrat în vigoare. Mai mult, prin Legea nr. 144/2012, legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire. Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012, având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat sancțiunea în instanță.
De asemenea, intimata a apreciat că în cauză nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces-verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță. Totodată, Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007 referitoare la prevederile art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu este aplicabilă în speță întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește aprecierea contestatoarei în sensul că art. II din Legea nr. 144/2012 introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor-verbale într-o anumită perioadă, intimata a arătat faptul că prin Decizia nr. 112/2014, Curtea Constituțională a constatat că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție.
Având în vedere faptul că executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, intimata a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 712 alin. 1 N.C.proc.civ. și să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.
La data de 24.02.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, filele nr. 29-32.
Cu privire la afirmata inaplicabilitate a dispozițiilor Legii nr. 144/2012, contestatoarea a arătat faptul că aceasta este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșită de către contestatoare, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . vigoare a acestei legi.
Cu privire la afirmata inaplicabilitate a art. II din Legea nr. 144/2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, contestatoarea a arătat faptul că o astfel de măsură nu este justificată în niciun fel de motive obiective și constituie o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile.
Totodată, contestatoarea a arătat faptul că tariful de despăgubire împrumută natura juridică a sancțiunilor contravenționale, iar Legea nr. 144/2012 instituie o normă mai favorabilă în domeniul contravențional.
Prin Decizia nr. 112/2014, Curtea Constituțională a conchis faptul că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Instanța a dispus emiterea din oficiu a unei adrese către B. L. și M., pentru comunicarea unor copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele din dosarul de executare nr. 1539/2014, acestea fiind atașate la dosarul cauzei la filele nr. 40-50.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție sera R11 nr._/26.07.2011, intimata a aplicat contestatoarei o amendă în valoare de 250 de lei, de asemenea, fiind stabilită în sarcina acesteia obligația de plată a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de Euro . Procesul-verbal a fost comunicat contestatoarei, prin afișare (fila nr.45).
În urma cererii de executare silită adresate de intimată B. L. si M. s-a constituit dosarul execuțional nr. 1359/2014, ulterior Judecătoria Sectorului 5 București încuviințând executarea silită a contestatoarei, prin încheierea pronunțată la data de 06.11.2014.
Prin încheierea din data de 04.12.2014, executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare. La aceeași dată, în vederea recuperării debitului urmărit (contravaloarea tarifului de despăgubire) și a cheltuielilor de executare aferente a avut loc somarea contestatoarei.
În ceea ce privește criticile privitoare la nelegalitatea executării înseși, instanța consideră că acestea sunt întemeiate.
Problema care se pune în speță este aceea de a stabili dacă, abrogarea tarifului de despăgubire prin art. I.2 din Legea nr. 144/2002 produce efecte exclusiv pentru viitor.
Față de natura tarifului în discuție (despăgubire civilă și nu sancțiune contravențională) răspunsul, prin raportare la prevederile art. 15 alin 2 din Constituție, ar trebui să fie afirmativ.
Cu toate acestea, instanța nu poate ignora considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 112/2014 (publicate la data înregistrării cererii de executare silită, deci aplicabile cauzei de față) și de care contestatoarea s-a prevalat ,motivat, în cuprinsul răspunsului la întâmpinare.
Astfel, Curtea a reținut că în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Se observă că aceste considerente sprijină dispozitivul soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate, justificând-o, motiv pentru care acestea capătă caracter general obligatoriu, impunându-se tuturor subiectelor de drept.
Odată reținut caracterul contravențional mai favorabil al prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 în lumina interpretării Curții Constituționale, deci implicit și al dispozițiilor art. I.2 din cuprinsul aceluiași act normativ, instanța constată că abrogarea tarifului de despăgubire prin acest din urmă text legal nu poate produce efecte retroactive limitate, ci trebuie să primească relevanță și sub aspectul imposibilității executării acestuia. În acest sens, dând relevanță, pentru identitate de rațiune, considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 228/2007, instanța apreciază că prin . legii care abrogă tarifele de despăgubire (art.I.2 din Legea nr. 144/2012) acestea nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, acestea nu se mai execută.
Interpretarea dată prevederilor art. I.2 din Legea nr. 144/2012 nu contravine dispozițiilor art. II din cuprinsul aceluiași act normativ; acest din urmă text legal este menit doar a sublinia efectul normei abrogatoare asupra tarifelor contestate pe calea plângerilor contravenționale și nu de a-i limita sfera de aplicare la această situație particulară, după cum susține în mod neîntemeiat intimata.
Față de aceste considerente, instanța constată că în mod nelegal s-a declanșat urmărirea silită a creanței în discuție (și implicit, a cheltuielilor de executare aferente), motiv pentru care în temeiul art. 719 alin 1 Cod de procedură civilă raportat la art. 665 alin. 5.7 Cod de procedură civilă, va admite contestația și va anula executarea silită derulată în cadrul dosarului execuțional nr. 1359/2014 înregistrat la B. L. si M..
În temeiul art. 451-453 Cod de procedură civilă, față de culpa procesuală a intimatei, o va obliga pe aceasta să plătească contestatoarei suma de 39 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (contravaloarea taxei de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația, formulată de contestatoarea D. A., CNP_, domiciliul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, număr de ordine Registrul Comerțului J40/552/15.01.2004, Cod Unic de Înregistrare_, cont bancar RO56RNCB_0001, deschis la BCR – Sucursala Unirea, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Anulează executarea silită derulată în cadrul dosarului execuțional nr. 1359/2014 înregistrat la B. L. si M..
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 39 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 3234/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3217/2015. Judecătoria... → |
|---|
