Evacuare. Sentința nr. 4090/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4090/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 4090/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.4090
Ședința publică din data de 28.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect evacuare, privind pe reclamantul D. R. D., în contradictoriu cu pârâții P. D., I. D., I. S., I. A., I. A. E., P. F. M. și P. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 27.05.2015, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, respectiv pentru astăzi, 28.05.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 21.05.2012 și sub nr._, reclamantul D. R. D. a chemat în judecată pârâții P. D., P. M., P. F. M., I. D., I. S., I. A. E., I. A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună evacuarea pârâților din a doua cameră ce compune spațiul comercial nr. 5, proprietatea sa, conform schiței cadastrale, în suprafață de 22 mp., obligarea acestora, în solidar, la plata a 100 euro pe lună, de la 04.05.2012 și până la eliberarea efectivă a spațiului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 315/10.09.2002 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr.3415/2001, pârâții MB prin primar general și CGMB au fost obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie spațiile comerciale-prăvăliile nr.4,5,6,8,9,10,11,12 și 15 aflate la parterul imobilului situat în Calea Plevnei nr.1, sector 5. Prin procesul-verbal de predare-primire nr._/05.07.2004 a fost pus în posesia spațiului prăvălia nr.5, compus din 2 camere, a câte 22 mp. fiecare, conform schițelor anexate, de către AFI în conformitate cu art.1 al Dispoziție Primarului General nr.402/01.06.2004, acest spațiu fiind individualizat prin raport de expertiză, ca fiind cel ocupat parțial de către pârâți. Menționează reclamantul că pârâții fuseseră titulari ai contractului de închiriere nr.634/29.02.2000 încheiat cu ICRAL Cotroceni, contract a cărui durată a expirat la 08.04.2004, având ca obiect spațiul locativ în suprafață de 22 mp., respectiv a doua cameră din spate a spațiului comercial nr.5.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1831 și art.1832 C.civ.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
Pârâtii, prin întâmpinarea formulată, au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar, pe fond, au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a cererii, pârâții au arătat că prin Dispoziția Primarului General nr.402/01.06.2004 se restituie reclamantului spațiile comerciale, iar în situația restituirii și a suprafeței locative camera 1B ce face obiectul contractului de închiriere, persoana juridică care a deținut sau administrat locuința, avea obligația să le comunice faptul că, începând cu acea dată, pot să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, însă nu au fost notificați.
În drept, pârâții au fost invocate dispozițiile art.115 C.pr.civ., art.9, 10, 11 din O.U.G. nr.40/1999.
In dovedirea întâmpinării, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-au atașat.
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2012, instanța a unit cu judecarea fondului cauzei excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, invocată de pârâți.
Prin sentința civilă nr.1478/19.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr._, a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, ca neîntemeiată, a admis acțiunea, dispunând evacuarea pârâților din imobilul situat în București, Calea Plevnei, nr.1, prăvălia nr.5, sector 5, față de lipsa titlului locativ. Totodată, pârâții au fost obligați la plata către reclamant a contravalorii lipsei de folosință a imobilului ocupat, în cuantum de 2.282 lei, pentru perioada 04.05._12 și la plata sumei de 1.216,30 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul-pârât P. D., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 22.08.2013.
La termenul din data de 07.03.2014, instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs.
Prin decizia civilă nr.R866/21.03.2014 a Tribunalului Bucuresti – Secția a IV-a civila, a fost admis recursul formulat de recurentul-pârât P. D. împotriva sentinței civile nr.1478/19.02.2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. R. D., și a dispus casarea sentinței recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Cererea, obiect al dosarului nr._, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 12.09.2014, sub nr._ .
La termenul din data de 27.10.2014, pârâtul P. D. a depus, în ședință publică, întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a înțeles să invoce excepția litispendenței, având în vedere faptul că între reclamant și pârâtul P. D. există un alt dosar, având același obiect, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului camera 1B și constatarea unui drept de retenție, asupra imobilului camera 1B, până la data plății efective a contravalorii îmbunătățirilor efectuate.
La termenul din data de 27.10.2014, instanța a dispus administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară imobiliară în construcții, încuviințată deja de instanța de control judiciar, și având în vedere cele menționate de instanța de control judiciar în cuprinsul considerentelor deciziei civile sus-arătate.
La termenul din data de 24.11.2014, instanța a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională, formulată de pârâtul P. D., precum și excepția litispendenței, pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii de ședință.
La termenul din data de 18.05.2015, instanța, fiind lămurită, a reținut cauza spre soluționare, amânând pronunțarea la data de 27.05.2015, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, respectiv pentru data de 28.05.2015.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de pârâta I. A. E. la raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse în consecință, în condițiile în care expertul numit în prezenta cauză a convocat părțile la efectuarea lucrării la fața locului, pirn carte poștală recomandată, cu dovadă de primire (a se vedea dovezile de la fila 85), printre care inclusiv familia I., din care face parte pârâta I. A. E., cu același domiciliu indicat, care, de altfel, nu s-a prezentat pe parcursul procesului și nu a solicitat probe în apărare, pe care le-a solicitat doar titularul contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuință nr.634/29.02.2000, și anume, pârâtul P. D. (restul pârâților fiind doar persoane care locuiau împreună cu titularul contractului), pârât care s-a prezentat pe parcursul procesului și și-a exprimat poziția procesuală la fiecare termen de judecată, dar care nu a înțeles să formuleze vreo obiecțiune la raportul de expertiză sus-arătat, după cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din data de 23.02.2015 (filele 96-97).
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța reține că printre condițiile exercitării acțiunii civile se regăsește și aceea privind calitatea procesuală activă, care presupune existența unei identități între cel care declanșează procedura judiciară și cel care este titularul dreptului afirmat, cu mențiunea că existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Astfel, în cadrul unei cereri de chemare în judecată având ca obiect evacuare, indiferent de calea pe care este promovată, reclamantul este titularul unui drept real sau al unui drept de creanță care să îi confere, printre altele, atributul folosinței bunului imobil. Or, reclamantul din prezenta cauză s-a întemeiat, în susținea cererii sale, pe decizia civilă nr.315/10.09.2012 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr.3415/2001, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată a reclamantului D. R. D., fiind, pe cale de consecință, obligați pârâții Municipiul București, prin Primar General și Consiliul General al Municipiului București să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie spațiile comperciale – prăvăliile nr.4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 12 și 15, situate la parterul imobilului din București, Calea Plevnei, nr.1, sector 5 și cota indiviză aferentă de teren de 52,57 mp, având în vedere, totodată, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară imobiliară în construcții, conform cărora apartamentul nr.1B, folosit de pârâți, în baza contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuință nr.634/29.02.2000, face parte integrantă din prăvălia nr.5, situată la parterul imobilului din București, Calea Plevnei, nr.1, sector 5, restituită reclamantului prin decizia civilă sus-arătată, respectiv dispoziția nr.402/01.06.2004 a Primarului General urmare a deciziei civile indicate anterior.
Aspectul privind existența sau inexistența dreptului afirmat de reclamantă, inclusiv aspectul privind atitudinea pârâților în proces, mai exact, după cum acesta prezintă sau nu un titlu de proprietate, reprezintă chestiuni de fond, pentru care motive, existând o aparență de drept al reclamantului, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârâți a lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține că reclamantul D. R. D. este proprietarul apartamentul nr.1B, folosit de pârâții P. D., I. D., I. S., I. A., I. A. E., P. F. M. și P. M., în baza contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuință nr.634/29.02.2000, apartament care face parte integrantă din prăvălia nr.5, situată la parterul imobilului din București, Calea Plevnei, nr.1, sector 5, restituită reclamantului prin decizia civilă nr.315/10.09.2012 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr.3415/2001, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată a reclamantului D. R. D., fiind, pe cale de consecință, obligați pârâții Municipiul București, prin Primar General și Consiliul General al Municipiului București să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie spațiile comperciale – prăvăliile nr.4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 12 și 15, situate la parterul imobilului din București, Calea Plevnei, nr.1, sector 5 și cota indiviză aferentă de teren de 52,57 mp, coroborat cu dispoziția nr.402/01.06.2004 a Primarului General urmare a deciziei civile indicate anterior, în acest sens fiind concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară imobiliară în construcții, efectuat în cauză.
Toate acestea, în condițiile în care pârâții au folosit apartamentul nr.1B, în baza contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuință nr.634/29.02.2000, încheiat cu I.C.R.A.L. Cotroceni, ale cărui efecte au încetat, prin expirarea termenului prorogat legal, la data de 08.04.2009.
Având în vedere lipsa unui titlu locativ legal în favoarea pârâților, considerând astfel că aceștia ocupă imobilul fără niciun drept, reclamantul a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâții P. D., I. D., I. S., I. A., I. A. E., P. F. M. și P. M., pe care instanța o apreciază întemeiată și urmează să o admită pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, pârâții nefiind în măsură să prezinte vreun titlu în baza căruia ocupă imobilul.
Astfel, sunt incidente dispozițiile art.480 C.civ. (1864), în conformitate cu care „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”. În baza acestui text legal, proprietarul are dreptul de a poseda, de a folosi și de a dispune de bunul său în mod absolut și exclusiv, fapt ce implică obligația corelativă a tuturor celorlalte subiecte de a respecta acest drept și de a nu face nimic de natură a împiedica exercitarea sa normală. În conformitate cu dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Acțiunea în evacuare este concepută ca un mecanism procesual prin intermediul căruia deținătorul legitim al unui imobil urmărește înlăturarea tulburării folosinței bunului său de către terțe persoane care ocupă imobilul fără a fi în măsură să opună un titlu locativ valabil de natură să legitimeze prezența acestora în imobil. În cauză, reclamantul a făcut dovada calității sale de proprietar al imobilului și calitatea pârâților de simplii tolerați în spațiul lui locativ, fără ca aceștia din urmă să invoce un titlu locativ valabil. În aceste condiții, acțiunea formulată de reclamant este întemeiată, atât timp cât acesta, ca titular al dreptului de proprietate, și-a exprimat în mod neechivoc refuzul de a le permite pârâților să folosească imobilul lui.
Împrejurarea că pârâții au locuit anterior în imobilul respectiv, fără a fi tulburați în această folosință, nu le conferă acestora un drept propriu de a continua folosința imobilului, între părți nefiind stabilite raporturi locative generate de încheierea unui contract de închiriere.
De altfel, pârâții nu au invocat și nu au susținut printr-un probatoriu adecvat faptul că ar fi obținut vreun titlu locativ și că ar fi încheiat cu reclamantul vreun contract de închiriere chiar în formă verbală, în baza căruia să îi fi achitat acestuia chiria corespunzătoare și niciun alt act juridic care să le permită ocuparea cu titlu valabil a imobilului în discuție.
În lipsa unui act juridic prin care pârâții să dobândească un titlu pentru folosința imobilului în care au stabilit domiciliul, aceștia au calitatea de simplii tolerați ai proprietarului care și-a dat acordul pentru luarea în spațiu, o atare situație nefiind protejată din punct de vedere juridic și permite proprietarului să-i pună capăt în orice moment, atunci când nu mai dorește prezența toleratului în spațiul pe care îl are în proprietate sau în folosință în puterea legii.
Totodată, instanța reține faptul că reclamantul este îndreptățit la plata în favoarea sa a sumei solicitate, de 15.144,65 lei cu titlu de c/val lipsă de folosință a imobilului ocupat, aferentă perioadei 04.05.2012 – 04.03.2015, precum și în continuare, a sumei de 100 euro/lună, până la data eliberării efective a imobilului ocupat de către pârâți, toate acestea în condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâților, care au ocupat fără titlu imobilul aparținând reclamantului, deși notificați a se prezenta la data de 04.05.2012, la Biroul Notarial M. D., în vederea încheierii unui contract de închiriere cu o chirie de până la 100 euro pe lună.
Or, răspunerea civilă delictuală este caracterizată de principiul reparării integrale a prejudiciului, fiind supuse reparării, pe de o parte, atât pierderea suferită de cel prejudiciat, adică paguba efectivă (damnum emergens), cât și câștigul nerealizat ca urmare a faptei ilicite (lucrum cesans), iar, pe de altă parte, atât prejudiciul previzibil, cât și prejudiciul imprevizibil, toate acestea indiferent de forma de vinovăție, deci chiar și pentru cea mai mică culpă (culpa levissima), ceea ce solicită reclamantul din prezenta cauză fiind tocmai pierderea suferită, adică paguba efectivă constând în contravaloarea lipsei de folosință, folosință la care reclamantul avea dreptul tocmai în calitatea sa de proprietar al apartamentului sus-arătat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.480 C.civ. (1864), instanța va admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, având ca obiect evacuare, formulată de reclamantul D. R. D., în contradictoriu cu pârâții P. D., I. D., I. S., I. A., I. A. E., P. F. M. și P. M. și va dispune evacuarea pârâților din imobilul situat în București, Calea Plevnei, nr.1, prăvălia nr.5, ., București, față de lipsa titlului locativ, precum și obligarea pârâților, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 15.144,65 lei cu titlu de c/val lipsă de folosință a imobilului ocupat, aferentă perioadei 04.05.2012 – 04.03.2015, precum și în continuare, a sumei de 100 euro/lună, până la data eliberării efective a imobilului ocupat.
În temeiul art.274 C.pr.civ., având în vedere soluția de admitere a acțiunii, reținându-se culpa procesuală a pârâților în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4.598,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și taxe judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de pârâta I. A. E. la raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză.
Respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârâți a lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, având ca obiect evacuare, formulată de reclamantul D. R. D., cu domiciliul în București, ..13, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. D., I. D., I. S., I. A., I. A. E., P. F. M. și P. M., toți cu domiciliul în București, Calea Plevnei, nr.1, ., sector 5.
Dispune evacuarea pârâților din imobilul situat în București, Calea Plevnei, nr.1, prăvălia nr.5, ., București, față de lipsa titlului locativ.
Obligă pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 15.144,65 lei cu titlu de c/val lipsă de folosință a imobilului ocupat, aferentă perioadei 04.05.2012 – 04.03.2015, precum și în continuare, a sumei de 100 euro/lună, până la data eliberării efective a imobilului ocupat.
Obligă pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4.598,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și taxe judiciare de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 10 ex./17.11.2015
Se vor efectua 8 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4078/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4056/2015. Judecătoria... → |
|---|
