Uzucapiune. Sentința nr. 3187/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3187/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 3187/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3187
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D.
GREFIER: V. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul Ș. C. și pe pârâtul R. F., având ca obiect uzucapiune.
Cauza a rămas în pronunțare la data de 21.04.2015, când instanța, apreciind că mai are nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C., a amânat pronunțarea la data de 28.04.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24.04.2013, sub nr._, reclamantul Ș. C. a chemat în judecată pe pârâții R. F. și M. București prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, în temeiul art. 1890 și urm. C. civil, a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului în suprafață de 112 mp. situat în București, sector 5, ..69, precum și asupra construcției edificate pe acesta, în temeiul fie al accesiunii imobiliar, cf. art. 489 și urm. C. civil, fie tot prin uzucapiune.
În motivare, s-a arătat că terenul situat în București, sector 5, .. 69 a fost în posesia autorilor reclamantului, Ș. I. C. (decedat la data de 06.04.2001) și Ș. P. (decedata la data de 21.08.2008) din anul 1966. Acest fapt a fost consolidat printr-un act sub semnătură privată denumit chitanță, încheiat între părinții reclamantului și numitul F. N., chitanță încheiată la data de 25.10.1966. Existența acestui înscris sub semnătură privată este confirmată și de M. București- Primăria Sectorului 5 prin Serviciul Constatare Impunere și Control, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr.R.562/_/02.07.2013.
S-a mai arătat că acest teren a fost, după decesul părinților reclamantului, a fost și este în continuare în posesia exclusivă a reclamantului, astfel că prin joncțiunea posesiei sale cu cea a autorilor săi, s-a împlinit un termen de 47 de ani de posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar și în plus bazată pe buna sa credință și a autorilor săi.
De asemenea, s-a precizat că pe acest teren, părinții reclamantului au construit o casă căreia reclamantul i-a adus modificări prin extinderi și consolidări, atât în plan orizontal cât și vertical. În prezent, reclamantul deține atât posesia atât a terenului în suprafață de 112 mp cât și a construcției de pe acesta.
Totodată, s-a arătat că între decesele părinților reclamanților a survenit și decesul fratelui său, Ș. D.- A., la data de 24.06.2007, iar moștenitorii acestuia Ș. A. și Ș. L.-A., precum și soția supraviețuitoare a acestuia - Ș. O. - M. nu înțeleg să participe la acest proces, ceea ce naște o prezumție de renunțare la prescripție, în condițiile în care nu mai locuiesc la imobilul în litigiu, prezumție întărită și de faptul că au renunțat la moștenirea mamei reclamantului. Pe de altă parte, s-a apreciat că, față de disp. art. 643 C. civil, potrivit cărora orice coproprietar într-o acțiune în revendicare poate sta singur într-o acțiune în revendicare a fortiori fiecare posesor poate sta singur într-o acțiune în constatare ca în cazul de față.
Privitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului R. F., s-a arătat că F. N. a lăsat ca moștenitoare (legatar universal) pe mama pârâtului R. F., așa cum rezulta din CM 861/1977. Faptul că în CM 861/1977 nu este trecut și terenul a cărui uzucapiune se invocă întărește convingerea bunei credințe a numitului F. N. și faptul vinderii acestui teren în anul 1966, prin chitanță de mână, autorilor reclamantului, astfel că la momentul întocmirii testamentului (anul 1975) bunul nu se mai afla în patrimoniul lui F. N., fiind stăpânit de autorii reclamantului.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului R. F. este dată pe de o parte de calitatea sa de descendent al legatarei universale a numitului F. N. precum si de: certificatul de înscriere la rolul fiscal înregistrat sub nr._/14.12.1982 prin care statul recunoaște calitatea de proprietar a lui F. N. asupra terenului din Târgu J. 69; procesul-verbal nr.9363 din data de 09.02.1971 pentru stabilirea impozitului pe terenuri și clădiri în care se menționează expres ca proprietar al terenului F. N., iar Ș. C. și Ș. P. ca proprietari ai construcției.
De asemenea, s-a mai menționat că și la momentul actual, la plata impozitului, terenul este evidențiat pe numele de F. N., așa cum rezultă din chitanțele de plată a impozitului. În cazul în care aceste dovezi nu sunt îndestulătoare, pentru a se evita cheltuieli judiciare deosebit de mari, pârâtul a chemat în judecată și pe pârâtul M. București prin Primarul General.
Dacă se apreciată că terenul în litigiu nu a aparținut pârâtului F. N., reclamantul a arătat că o eventuală excepție asupra lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București prin Primarul General nu poate fi primită.
În drept, au fost invocate disp. art. 646, 651, 653, 480, 483 ,1846-1847, 1868, 1890 și urm. C. civil, art. 36, 94 și 104 C..
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15.05.2014, pârâtul M. București prin Primarul General a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. Totodată, a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivare, s-a arătat că sentința civila nr.4499/25.05.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin neprocurare, pronunțată în dosarul nr._ soluționat de Judecătoria Sectorului 5 București, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului Ș. C. în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar General ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București motivat de faptul că reclamanții nu au dovedit că M. București ar fi proprietarul terenului în litigiu.
Efectele puterii de lucru judecat prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, în sensul ca nu mai poate repune în discuție dreptul său întru-un alt litigiu.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București prin Primarul General, s-a arătat că din motivarea cererii de chemare în judecată nu reiese că imobilul în litigiu se află în proprietatea acestei instituții.
Mai mult decât atât, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și persoana obligată prin raportul juridic născut între părți, fondat pe un act sau fapt juridic. În speță, această identitate nu există, statul nefiind parte în niciun act translativ de proprietate.
Totodată, pârâtul M. București prin Primarul General a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă nici dacă ar fi vorba de un bun fără stăpân sau de un bun provenind dintr-o succesiune vacantă. Astfel, în ceea ce privește bunurile fără stăpân, potrivit art.646 cod civil “Bunurile fără stăpân sunt ale Statului”; conform art. 25 din Decretul nr.31/1954 “ Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop”.
Din disp. art.4 din .legea nr.213/17.11.1998 reiese în mod clar că nu există identitate între proprietatea privată a statului și cea a unității administrativ teritoriale, motiv pentru care s-a considerat că reclamantul în mod eronat a introdus acțiunea în contradictoriu cu M. București, și nu în contradictoriu cu Statul Român, prin reprezentanții săi legali.
Un argument în plus referitor la lipsa calității procesuale pasive a instituției pârâte este acela că, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, în art. 1 alin. 1 se dispune că “Bunurile de orice fel intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică în condițiile prezentei ordonanțe de către Ministerul Finanțelor Publice prin organele de valorificare abilitate”.
Chiar dacă ar fi vorba despre o succesiune vacantă, nu înseamnă că M. București este proprietarul nediligent. În cazul succesiunilor vacante, bunurile intră în proprietatea privată a statului.
Invocându-se disp. art. 5, art. 22 alin. 5 din Normele Metodologice din 04.07.2007, de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 și arătându-se că prevederi asemănătoare au existat începând cu Decretul nr. 111/14.07.1951, H.G. nr.662/1991 (abrogată prin O.G. nr. 128/1998) și O.G. nr. 128/_ (abrogată prin O.G. nr. 14/2007, care în esență dispun faptul că proprietatea bunurilor ce provin din succesiuni vacante o are Statul roman prin Ministerul Finanțelor Publice, și nu unitatea administrativ teritorială a locului unde se află bunul respectiv, s-a apreciat că în cauza de față nu sunt incidente nici prevederile Legii nr. 18/1991, pentru următoarele considerente:
Nu poate fi invocat art.26 din legea nr. 18/1991 pentru a justifica legitimarea procesuală a Municipiului București, întrucât acest text de lege are în vedere terenurile preluate anterior anului 1991 de către fostele C.A.P. -uri, și care nu au putut fi restituite foștilor proprietari (fie că au fost membrii cooperatori, fie că au pierdut sau refuzat această calitate) datorită împrejurării că aceștia au decedat fără moștenitori, terenurile rămânând la dispoziția comisiilor locale de fond funciar; în speță însă, nu este vorba despre un astfel de teren preluat de CAP sau, eventual, de primărie anterior anului 1989.
În speță nu își are aplicarea nici art.36 alin. l din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art.26, având în vedere faptul că reclamantul nu face dovada că terenul respectiv se afla în administrarea Primăriei Municipiului București la data apariției Legii nr. 18/1991.
În ceea ce privește accesiunea, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București prin Primarul General motivat de faptul că nu este proprietarul terenului și nici al materialelor de construcție folosite pentru edificarea acesteia.
Potrivit art.492.Cod civ., orice construcție plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și sunt ale lui până ce se dovedește contrariul.
Faptul că s-a ridicat o construcție și nu s-au solicitat aprobările necesare nu justifică calitatea sa procesuală în prezenta cauză, iar în dreptul civil român nu există instituția opozabilității.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Uzucapiunea (sau prescripția achizitivă) este un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul și condițiile prevăzute de lege. Pentru a-și produce efectele sunt necesare unele condiții: posesia, împlinirea termenului, buna credință, justul titlu și mai ales existenta unui lucru susceptibil de a fi uzucapat (res habilis). într-adevăr, conform art. 1849 C. civ. “nu se poate prescrie domeniul lucrărilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț”.
De la . Codului civil - în 1864 - practica instanțelor judecătorești și doctrina au fost constante în a aprecia că nu pot fi uzucapate în general bunurile inalienabile, deoarece “imprescriptibilitatea este un corelativ necesar al inalienabilității”. În actualul sistem legislativ românesc sunt considerate inalienabile bunurile proprietate publică (art.135 pct.5 Constituție). Legea nr.213/1998 - privind proprietatea publică și regimul acesteia consfințește cele trei caractere juridice specifice dreptului, de proprietate publică inalienabilitate, imprescriptibilitate. Rezultă în mod clar că proprietatea publică nu poate fi sub nici o formă uzucapată.
Conform Constituției României din 1991 - proprietatea este publică sau privată (art.135 pct.2) legea fundamentală a țării este primul act normativ care face diferențierea între domeniul public și privat al statului. Conform Legii nr. 18/1991 a fondului funciar terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate publică sau privată. Domeniul public poate fi de interes național sau local.
Imobilele din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor dreptului comun, adică pot fi în ultimă instanță chiar uzucapate. Constituțiile anterioare anului 1991 nu făceau distincție între domeniul public al statului și domeniul privat al statului. Mai mult, această stare de fapt a fost consfințită și prin decizii ale Tribunalului Suprem chiar în legătură cu prescriptibilitatea- imprescriptibilitatea proprietății statului.
Având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că termenul de prescripție asupra terenului nu putea să înceapă să curgă după anul 1991. În consecință, nu poate opera uzucapiunea de 30 de ani.
Astfel, s-a opinat că în cauză părțile se află într-un caz de întrerupere natură a prescripției achizitive, conform art. 1864 pct.2 C. civ.
Până la apariția Legii nr. 15/1990, respectiv Legilor ne.35/1990,nr. 18/1991, nr.50/1991, nr. 58/1991 și nr.31/1990 nu se făcea distincție cu privire la proprietatea statului, ca fiind publică «nu privată. Dreptul de proprietate de stat era un drept absolut, exclusiv, în principiu inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. înseamnă că dreptul de proprietate al statului nu se putea dobândi nici pe calea uzucapiunii, fapt care duce la concluzia că termenul de prescripție nu putea să curgă decât începând cu anul 1990.
De asemenea, s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile nici reglementările Deciziei nr.86/2007 dată în interesul legii de către Î.C.C.J., aceasta dispunând, din punctul său de vedere, numai cu privire la terenurile ce, anterior și după . legii nr.58 și nr.59/1974 au fost în proprietatea și (sau) posesia persoanelor fizice, deci nu cu privire la cele ce . statului.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea excepțiilor invocate și pe cale de consecință respingerea acțiunii.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 C..
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 28.10.2014, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat reclamantului probele cu înscrisuri, expertiză tehnică în specialitatea topografie (filele 148-155), expertiză tehnică în specialitatea construcții (filele 158-161) și declarațiile martorelor Gigârtu F. și P. F. (filele 165-166).
În cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus la dosar, în fotocopii: cartea de identitate a reclamantului, certificat de moștenitor nr. 861/1977/06.09.1977, chitanță olografă, adrese, proces-verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor din orașe, sentința civilă nr. 7989/15.12.1994, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. 7941/1994, adeverință eliberată de Primăria Sectorului 5 – DITL, adresă emisă de OCPI – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 5, adresă emisă de Poliția Locală Sector 5, aviz de plată, acte de stare civilă, certificat de calitate de moștenitor nr. 41/15.05.2008, certificat de calitate de moștenitor nr. 82/01.07.2013, documentație tehnică cadastrală, sentința civilă nr. 4499/25.05.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, act de vânzare-cumpărare făcut în București la data de 20.06.1942, adrese emise de MAI – Arhivele Naționale.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Având în vedere disp. art. 248 alin. 1 Cpciv. instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General
Instanța reține că prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 29.04.2010 sub nr._ reclamantii S. C., S. M., S. L. A. si S. A. au chemat in judecata pe paratul R. M., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa constate calitatea lor de mostenitori ai defunctei S. P. si sa se stabileasca cotele legale; sa se constate deschisa succesiunea ramasa de pe urma defunctei S. P.; sa se constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului, in suprafata de 100 m.p., situat in B., sector 5, ..69 prin uzucapiunea de 30 de ani si jonctiunea posesiilor si prin accesiune imobiliara asupra constructiei edificate pe terenul mentionat; sa se stabileasca masa sucesorala ramasa de pe urma defunctei S. P., ca fiind formata din imobilul – teren, situat in B., ..69 si constructia edificata pe acesta; sa se dispuna iesirea din indiviziune a reclamantilor si atribuirea in deplina proprietate si posesie a imobilului teren si constructie catre reclamantul S. C..
In sedinta publica din data de 14.09.2010 reclamantii au depus la dosar cerere precizatoare, prin care au aratat ca inteleg sa se judece in contradictoriu cu paratul R. F., in calitate de mostenitor al numitului F. N., conform certificatului de mostenitor nr.861/1977, eliberat de notariatul de Stat. De asemenea, au solicitat sa se stabileasca masa succesorala ramasa de pe urma defunctului S. I. C., decedat la data de 06.04.2001 in B., ca fiind formata din imobilul- teren, in suprafata de 100 m.p., situat in B., sector 5, ..69, si constructia edificata pe acesta
La termenul din data de 26.10.2010 reclamantii au depus la dosar cerere de modificare si precizare a cererii introductive, prin care au aratat ca inteles sa extinda cadrul procesual, in sensul ca inteleg sa se judece si cu Statul R. prin Ministerul Finantelor Publice, in vederea stabilirii calitatii lor de mostenitori ai defunctei S. P., cu M. B. prin Primarul General si Primaria Sectorului 5 B. prin Primar, in calitate de proprietar al terenului in litigiu; sa se constate calitatea lor de mostenitori ai defunctei S. P. si cotele legale ce le revin; sa se constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului, in suprafata de 100 m.p., situat in B., sector 5, . Severinului), nr.69 prin uzucapiunea de 30 de ani si jonctiunea posesiilor si prin accesiune imobiliara asupra constructiei edificate pe terenul mentionat; sa se stabileasca masa sucesorala ramasa de pe urma defunctei S. P., ca fiind formata din imobilul – teren, situat in B., ..69 si constructia edificata pe acesta.
In sedinta publica din data de 22.02.2011 reclamantii au depus la dosar cerere precizatoare, prin care au aratat ca inteleg sa renunte la capetele de cerere prin care solicită constatarea calității de moștenitori a lui S. C.. S. M., S. L. A. și S. A. de pe urma defunctei S. P. si la dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctei S. P.; au mai aratat că inteleg sa renunte la judecarea în contradictoriu cu paratii R. F., Primaria Sector 5 București și Statul R. prin Ministerul de Finanțe.
Rezultă că obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat/modificat l-a reprezentat constatarea, în contradictoriu cu M. B. prin Primarul General, dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului, in suprafata de 100 m.p., situat in B., sector 5, ..69 prin uzucapiunea de 30 de ani si jonctiunea posesiilor si prin accesiune imobiliara asupra constructiei edificate pe terenul mentionat.
Instanța a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei și a respins actiunea, formulata de reclamantii Ș. C., Ș. M., Ș. L. A. si Ș. A. in contradictoriu cu paratul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Sentința a rămas definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24.04.2013, sub nr._, ce face obiectul prezentei cazuze, reclamantul Ș. C. a chemat în judecată pe pârâții R. F. și M. București prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, în temeiul art. 1890 și urm. C. civil, a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului în suprafață de 112 mp. situat în București, sector 5, ..69, precum și asupra construcției edificate pe acesta, în temeiul fie al accesiunii imobiliar, cf. art. 489 și urm. C. civil, fie tot prin uzucapiune.
Instanța constată că, în ce-l privește pe pârâtul M. București prin Primar General, raportat la cauza ce a făcut obiectul dosarului_ al judecătoriei sector 5 și prezenta cauză există autoritate de lucru judecat existând triplă identitate-părți, obiect, cauză.
Față de aceste aspecte instanța urmează să admită excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin înscrisul sub semnătură privată denumit ,,Chitanță’’ (fila 9), încheiat la 25.10.1966 cu F. N., numiții S. C. și S. P. au intrat în posesia unui teren în suprafață de 100 mp situat în București, ., iar acestea au fost edificate pe acest teren o construcție.
Reclamantul S. C. este fiul numiților S. C. (decedat la 06.04.2001) și S. P. (decedată la 21.08.2008) și are calitatea de moștenitor al acestora conform CCM 41/15.08.2008 eliberat de BNP Pisaro C. E. respectiv CCM nr. 82/01.07.2013 eliberat de BNP S. I.-R..
Pârâtul R. F. este moștenitorul numitului F. N..
F. N. a cumpărat prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/20.06.1942 un teren în suprafață de 500 mp situat în . M. O. de la D. I. M..
Din raportul de expertiză rezultă că terenul revendicat prin uzucapiune de Ș. C. situat în .. 69 A face parte din terenul cumpărat de numitul F. N. prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/20.06.1942 (f.150)
Astfel, cu privire la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, instanța constată următoarele:
În drept, potrivit art. 1890 C.civ de la 1864, ,,toate acțiunile atât reale cât și personale, pec are legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.’’
De asemenea, potrivit art. 1860 C.civ de la 1864, ,,orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.’’
Potrivit art. 111 C.proc.civ, ,,partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept.’’
Uzucapiunea reprezintă modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestuia, în termenul fixat de lege. Uzucapiunea poate fi de două feluri: uzucapiunea de la 10 până la 20 de ani, atunci când posesia a fost de bună-credință și s-a întemeiat pe un just titlu, și uzucapiunea de 30 de ani, sau uzucapiunea de lungă durată.
Având în vedere faptul că reclamantul nu deține un just-titlu, deoarece înscrisul sub semnătură privată intitulat „act de vânzare-cumpărare" este nul pentru neîndeplinirea condițiilor de formă „ad validitatem” prevăzută de Decretul nr. 144/1958, singura modalitate prin care acesta poate dobândi proprietatea este uzucapiunea de lungă durată prevăzută de art. 1890 C.civ. care este și invocată de reclamant.
Astfel, pentru ca o acțiune în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune să fie admisibilă, este nevoie de îndeplinirea a două condiții: posesia bunului în tot timpul prevăzut de lege, anume 30 de ani, precum și ca posesia să fie utilă, neafectată de niciun viciu.
Potrivit art. 1847 C.civ., ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar; simpla detenție precară sau posesia viciată, oricât ar dura nu poate duce niciodată la uzucapiune.
Reclamantul a precizat faptul că de la data cumpărării terenului, respectiv în anul 1966 de către părinții săi, până în prezent, aceștia au stăpânit imobiul anterior-menționat în mod continuu, neîntrerupt, public, pașnic și sub nume de proprietar, fără a le fi fost tulburată posesia.
Susținerile acestuia sunt confirmate de întregul material probatoriu administrat în cauză.
Potrivit art. 1848 Cod Civil posesia este discontinuă atunci când ,, posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitențe anormale.’’
Faptul că părinții reclamantului, și după decesul acestora reclamantul, au posedat terenul din anul 1966 și până în prezent este dovedit și de împrejurarea că aceștia au ridicat construcția de pe terenul ce face obiectul acțiunii, așa cum reiese din declarațiile martorilor, precum și din cuprinsul raportului de expertiză judiciară din care rezultă că locuința este o casă veche de cca 40 de ani care a fost modificată și reconstruită.
Conform art. 1847 Cod Civil posesia trebuie să fie netulburată, iar potrivit art. 1851 Cod Civil posesia ,,este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului,,.
Din probele administrate în cauză, respectiv depoziția martorilor, rezultă faptul că posesia exercitată de către reclamant și părinții săi nu a fost întemeiată pe acte de violență, nici la momentul intrării în stăpânirea de fapt a terenului și nici pe parcursul exercitării folosinței de fapt. Astfel, se arată că reclamantul sau părinții săi nu au fost tulburați in posesie de nimeni.
Pentru ca dreptul de proprietate să poată fi dobândit prin uzucapiune art. 1847 Cod Civil cere ca posesia să fie publică, adică să se exercite pe față, așa cum ar exercita-o proprietarul. Art. 1852 Cod Civil prevede că ,,posesia este clandestină atunci când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său, încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască.’’
Faptul că reclamantul și autorii săi au exercitat posesia în mod public reiese din declarația martorilor. Totodată, modul public al exercitării posesiei reclamanților asupra imobilului teren+construcție reiese și din procesul verbal de impunere (fila 13).
În consecință, având în vedere faptul că în tot cursul celor peste 45 de ani de posesie, calculați cu aproximație de la data intrării in posesie a reclamanților (1966) și până în prezent, nu a intervenit nici o cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției prevăzute de art. 1863-1873 C.civ., instanța apreciază că posesia asupra terenului a fost exercitată de către reclamant și părinții săi în mod neîntrerupt mai mult de 30 de ani.
Totodată, trebuie avut în vedere că reclamantul, singur sau prin posesia autorilor lor decedați cf. filei 22-24 din dosar, al căror moștenitor este (potrivit certificatului de calitate de moștenitor 41/15.08.2008 eliberat de BNP Pisaro C. E. – fila 23 dosar și certificatului de calitate de moștenitor nr. 82/01.07.2013 eliberat de BNP S. I.-R. f.24 dosar), de a carui posesie înțelege să se prevaleze, au exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioadă mai mare de 30 de ani, ca efect al uzucapiunii acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului.
Reținând efectul retroactiv al uzucapiunii, instanța apreciază că uzucapanții-reclamantul este considerat titularul dreptului de proprietate din momentul în care au intrat în posesia terenului din București, Intr. .. 69, sector 5, și nu din momentul împlinirii termenului de 30 de ani.
Constată că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 110 mp situat în București, .. 69, sector 5 (având ca vecinătăți la nord - . est - S. C., la sud . G. A. și B. D.) astfel cum rezultă din planul memoriului tehnic executat de sing. E. G.
Cu privire la capătul de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor situate pe terenul menționat, instanța constată că, în drept, potrivit art. 492 C.civ. anterior, ,,orice construcție, planație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcuta de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se dovedește din contra.’’
Având în vedere faptul că această prezumție relativă a existenței dreptului de proprietate și asupra clădirilor nu a fost răsturnată de către pârât, în speță instanța constată că operează accesiunea imobiliară artificială, dreptul recunoscut reclamanților asupra terenului, prin admiterea primului capăt de cerere, conferind dreptul de proprietate al acestora și asupra construcției situată pe acest teren, respectiv locuință compusă din 2 camere, cămară hol, bucătărie, baie și dependințe cu o suprafață construibilă de 75 mp și o suprafață utilă de 54,89 mp astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic B. G..
În consecință instanța urmează să admită cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu numitul R. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Admite cererea formulată de reclamantul Ș. C., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, Calea Griviței nr. 397, ., ., sector 1, în contradictoriu cu pârâtul R. F., domiciliat în București, ., sector 5, CNP_.
Constată că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 110 mp situat în București, .. 69, sector 5 (având ca vecinătăți la nord - . est - S. C., la sud . G. A. și B. D.) astfel cum rezultă din planul memoriului tehnic executat de sing. E. G. și prin accesiune asupra construcției situată pe acest teren, respectiv locuință compusă din 2 camere, cămară hol, bucătărie, baie și dependințe cu o suprafață construibilă de 75 mp și o suprafață utilă de 54,89 mp astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic B. G. .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4009/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 4047/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
