Evacuare. Sentința nr. 449/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 449/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 449/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 449
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 16.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: F. F.
GREFIER: V. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul I. P. și pe pârâții Voichiță Anicuța și Voichiță G., având ca obiect evacuare.
Cauza a rămas în pronunțare la data de 13.01.2015, când instanța, pentru a da posibilitate pârâților să formuleze concluzii scrise, în temeiul art. 396 alin. 1 C., a amânat pronunțarea la data de 16.01.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 21.10.2014, sub nr._, reclamantul I. P. i-a chemat în judecată pe pârâții Voichiță Anicuța și Voichiță G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în București, ., sector 5, pe care îl ocupă fără drept, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că în anul 2007, părțile au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 863/24.09.2007, cu privire la imobilul din București, ., sector 5, deoarece nu era efectuat un cadastru pentru acest imobil și nici nu era intabulat.
Între timp, reclamantul a obținut toate actele necesare vânzării, i-a înștiințat verbal și în scris, i-a notificat, însă pârâții au refuzat să se prezinte și să încheie actul autentic de vânzare-cumpărare.
Totodată, reclamantul a apreciat că cei 7 ani în care pârâții au locuit gratis în imobil sunt suficienți, astfel că le-a solicitat acestora să părăsească imobilul, iar în caz contrar le va solicita contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani, pentru că restul de 4 ani sunt prescriși.
S-a mai menționat că pârâții au acumulat restanțe la utilități de zeci de milioane de lei, pe care refuză să le plătească, iar furnizorii de utilități, deși au fost anunțați, refuză să sisteze furnizarea acestora
În ceea ce privește relațiile dintre părți, s-a arătat că la data de 24.09.2007 au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, la data de 01.10.2007 s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate, aceasta fiind admisă pentru teren și respinsă pentru construcție, deși în sentința civilă nr. 7161/28.11.2005 era înscris atât terenul cat si construcția edificata pe acesta.
Ca urmare a faptului că nu au putut obține autorizație de construire cu privire la imobilul edificat pe teren, părțile au prelungit antecontractul de vânzare-cumpărare prin actele adiționale nr. 1092/22.10.2007, 1354/22.11.2007, 37/16.01.2008, 565/25.03.2008, 1480/14.07.2008, 2551/28.11.2008, 940/01.06.2009, 61/18.01.2010, 970/28.04.2010, 1196/01.06.2010, iar în anul 2010 au formulat cerere de constatare a accesiunii imobiliare, pronunțându-se sentința civilă 2450/2011 prin care se constata accesiunea imobiliara, ulterior efectuându-se dosarul cadastral și obținându-se intabularea clădirii, în septembrie 2011.
Fiind în posesia tuturor actelor necesare vânzării imobilului, reclamantul i-a anunțat pe pârâți, însă aceștia nu au fost interesați, motiv pentru care i-a notificat în anul 2011 prin executorul judecătoresc, însă și de această dată nu a primit niciun răspuns.
Între timp, pârâții au formulat cerere de chemare în judecată, prin intermediul căreia au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, înregistrată sub nr._, respinsă pe fondul cauzei întrucât nu s-a făcut dovada achitării sau consemnării prețului. .
Deși pârâții au mai fost notificați și în anul 2013 pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, aceștia locuiesc în continuare în imobil, fără a-și manifesta voința privind încheierea acestuia în formă autentică, și mai mult decât atât afirmă că nu doresc să plătească restul de preț.
Având în vedere că în antecontractul de vânzare-cumpărare părțile au stabilit că transmiterea proprietății si a posesiei se va face la data încheierii contractului de vânzare comparare în forma autentică, fără nicio altă formalitate, dar și faptul că pârâții refuză să achite prețul și să perfecteze vânzarea-cumpărarea imobilului, reclamantul a considerat că pârâții ocupă fără drept imobilul, astfel că a solicitat evacuarea acestora.
În drept, au fost invocate disp. art. 1033-1048 C.civil și art. 453 C..
În susținerea cererii s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: notificări, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 863/24.09.2007 de Biroul Notarial Liberalis, sentința civilă nr. 7161/28.11.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/2005, încheierea nr._/01.10.2007 pronunțată de OCPI Sector 5, sentința civilă nr. 2450/22.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr._/302/2010, încheierea nr._/06.09.2011 pronunțată de OCPI Sector 5, încheiere de certificare nr. 2/08.05.2013 dată de Biroul Notarial Liberalis.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din 16.12.2014, pârâții au arătat că prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 863/24.09.2007 la BNP Liberalis reclamantul se obliga să vândă pârâților dreptul de proprietate asupra imobilului situat in București . A, Sector 5, compus din teren in suprafața de 187,69 mp și construcție mansardată edificată pe acest teren până la data de 24.10.2007, dată până la care promitentul vânzător se obliga să obțină autorizația de construcție pentru clădirea edificata pe teren.
Prețul vânzării fusese stabilit la 45.000 euro plătibili în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare din care la momentul semnării antecontractului s-au achitat 5.000 euro. Termenul încheierii contractului s-a prelungit succesiv prin actele adiționale semnate de părți.
Pârâții au mai arătat că nu au ocupat abuziv imobilul, ci au intrat cu acordul reclamantului și chiar acesta a împuternicit-o pe pârâta V. Anicuța să se ocupe de obținerea autorizației de construire.
Datorită faptului că reclamantul a indus în eroare autoritățile statului cu privire la faptul că imobilul are mansardă, a fost foarte greu să se obțină autorizația de construire.
Referitor la susținerea potrivit căreia ar exista restanțe la plata utilităților, pârâții au arătat că reclamantul încearcă să inducă în eroare instanța de judecată.
Mai mult decât atât, față de faptul că reclamantul nu a fost sincer la data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu, respectiv nu i-a informat că nu deține drept de proprietate asupra construcției, pârâții au fost nevoiți să consolideze construcția și să o întrețină, fiind absolut necesar să efectueze anumite îmbunătățiri.
De asemenea, s-a mai arătat că reclamantul, pe lângă suma de 5.000 euro a mai primit sistematic și suma de 1.500 euro, așa cum rezultă din actul adițional semnat de părți, precum și faptul că pârâții au efectuat îmbunătățiri la imobil, au fost efectuate anumite cheltuieli cu obținerea autorizației de construire și cu cele 11 acte adiționale, fără ca reclamantul să participe.
În final, s-a mai arătat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București este înregistrată cererea de chemare în judecată, prin care solicită obligarea reclamantului la restituirea prețului și a cheltuielilor efectuate cu îmbunătățirile aduse imobilului, acțiune prin care s-a solicitat și dreptul de retenție asupra imobilului până la achitarea acestor sume.
Pentru aceste motive, dar și față de faptul că pârâții locuiesc cu acordul reclamantului în imobil, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 C..
În susținerea întâmpinării s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: extrase de carte funciară pentru informare, cerere de chemare în judecată adresată Judecătoriei Sector 5 București, certificat de grefă eliberat de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr._/302/2014, cerere de recurs formulată în dosarul nr._, bonuri, convenție de eșalonare a datoriilor nr. 1/19.11.2014, factură, scrisoare medicală, sentința civilă nr. 1639A/30.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ .
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și a administrat proba cu interogatoriul din oficiu al reclamantului.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 13.01.2014, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum fost formulată, în sensul evacuării pârâților din imobilul situat în București, ., sector 5 si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, s-a mai solicitat înlăturarea apărărilor pârâților ca irelevante, raportat la obiectul cauzei.
În susținerea acestor concluzii, s-a arătat că faptul că pârâții au solicitat restituirea avansului plătit în anul 2007 la încheierea antecontractului și alte cheltuieli, nu împiedică evacuarea acestora din imobil, avându-se în vedere că în cadrul evacuării nu se pot aduce apărări ce constituie în sine o cerere reconvențională, iar obligarea sa la restituirea sau nu a avansului va fi stabilită în cadrul acelui dosar raportat la stabilirea unei culpe pentru neîncheierea contractului, în sarcina promitentului vânzător sau promitenților cumpărători și la valoarea folosinței imobilului pentru perioada de 7 ani cât au locuit promitenții cumpărători și de care a fost lipsit promitentul vânzător.
Referitor la situația de fapt, s-a arătat că: pârâții au dat un avans de 6.750 euro și pretind că au efectuat îmbunătățiri (neidentificate/nespecificate și nedovedite), dar în același timp au locuit gratuit în imobil timp de mai mult de 7 ani, motiv pentru care se apreciază că aceștia au câștigat o locuință la curte în București, pentru o perioadă mai marte de 7 ani, plătind 6.750 euro.
Totodată, s-a mai învederat că dreptul de retenție nu implică dreptul de a folosi imobilul și a locui în el, conform art. 2497 C.civil se dobândesc drepturile și obligațiile unui administrator al imobilului și în niciun caz ale altor locatari, deci nici în cel mai rău caz în care proprietarul ar fi obligat la restituirea avansului fără a i se acorda lipsa de folosință pentru cei 7 ani, dreptul de retenție instituit în cazul neplății de bună voie nu va acorda drepturi locative pârâților de astăzi.
Mai mult, chiar dacă o persoană ce folosește în mod gratuit imobilul, așa cum au făcut-o pârâții, nu poate solicita un drept de retenție conform art. 2153 C.civil din materia împrumutului gratuit.
În consecință, reclamantul, în calitate de proprietar al imobilului, solicită evacuarea pârâților pe care nu mai dorește să-i tolereze în imobil după ce timp de 3 ani a constatat că doar trag de timp, nedorind să achite restul de preț și să se realizeze transferul proprietății către aceștia.
În concluzie, s-a solicitat a se constata că în acest moment pârâții ocupă acest imobil fără drept, în ciuda opoziției sale și solicitării de eliberare a imobilului, motiv pentru care se impune evacuarea pârâților și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Conform extrasului de carte funciară aflat la f. 30 și 31 ale dosarului, reclamantul este proprietarul imobilului situat în București, sectorul 5, ..
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au recunoscut că ocupă imobilul reclamantului susținând însă că au acordul acestuia.
Potrivit art. 555 alin. 1 Cod civ., printre atributele dreptului de proprietate privată se numără și dreptul de a folosi bunul.
Instanța mai reține că pârâții nu au făcut dovada niciunui titlu locativ asupra imobilului aflat în proprietatea reclamantului, titlu care să le confere un drept de folosință asupra acestuia.
Îngăduința reclamantului față de pârâți de a locui în imobilul proprietatea lui nu generează pentru pârâți un drept propriu de folosință, aceștia fiind simplii tolerați.
Ca atare, pârâții sunt obligați sa evacueze imobilul la cererea proprietarului, care nu înțelege să-i mai tolereze.
Față de considerentele ce preced, instanța va admite acțiunea și va dispune evacuarea pârâtului din pârâților din imobilul situat în București, ., sectorul 5.
În baza art. 453 alin. 1 Cod proc. civilă, pârâții vor fi obligați să-i plătească reclamantului suma de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 120 lei onorariul achitat executorului judecătoresc pentru comunicarea notificării către pârâți, iar 700 lei onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul I. P., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat C. I., în București, ., ., parter, ., în contradictoriu cu pârâții Voichiță Anicuța, CNP_ și Voichiță G., CNP_, ambii domiciliați în București, ., sector 5.
Dispune evacuarea pârâților din imobilul situat în București, ., sectorul 5.
Obligă pe pârâți să-i plătească reclamantului suma de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 253/2015. Judecătoria... → |
|---|
