Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 4561/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4561/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 4561/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința Civilă nr. 4561
Ședința publică de la 12.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: A.-D. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. G. și pe pârâții T. C., A. P. M. și D. C., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 10.06.2015 și 12.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ , din data de 10.06.2014, reclamantul M. G. i-a chemat în judecată pe pârâții T. C., A. P. M. și D. C., solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de proprietate pentru imobilul-teren intravilan în suprafață de 386,4 mp situat în București, ., sector 5, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că este unicul proprietar al imobilului-teren în suprafață de 386,4 mp situat în București, ., sector 5, acest teren fiind dobândit prin chitanță/înțelegere olografă încheiată de către defunctul M. G., tatăl reclamantului și defunctul D. I., în calitate de cumpărători și defuncta O. E. în calitate de vânzătoare. Din prevederile actului de vânzare chitanță/înțelegere se precizează că la data semnării sale -30.10.1995-„nu se pot întocmi acte prin notariatul de stat”, părțile stabilind ca ulterior, când va fi cu putință să se prezinte la notar pentru perfectarea actelor și reglementarea situației juridice a terenului, însă în anul 2003 a decedat unchiul reclamantului D. I., ulterior în anul 2008 a decedat și tatăl reclamantului și apoi la puțin timp și vânzătoarea defunctă O. E.. Înainte de a muri, unchiul reclamantului, D. I., i-a vândut acestuia cei ½ din teren pe care îi avea, încheind o chitanță de vânzare-cumpărare la data de 16.07.1997, astfel reclamantul ca unic moștenitor al tatălui său, M. G. a devenit și singur proprietar al imobilului-teren. De asemenea, arată că stăpânește acest teren de la data perfectării chitanței/înțelegere, anul 1995, până în prezent, având lotul de la stradă și lipit/vecin cu aceasta suprafață de teren, lot pe care își are gospodăria, casa, unde efectiv locuiește și trăiește. Pentru rezolvarea acestei situații a procedat la invitarea pârâtelor T. C. și A. P. M. la procedura medierii, fără a se concretiza prin lămurirea situației juridice.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 194 N. C.pr.civ. și art. 555 și urm. din N.C.C.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare in judecată înscrisuri filele 4-14 din dosar.
Prin notele de ședință depuse la fila 21 și la fila 33 din dosar prin serviciul Registratură la data de 09.07.2014, pârâtele A. P. M. și T. C. au arătat că sunt de acord cu actele de înstrăinare dispuse de defuncta lor mamă O. E. și nu se opun admiterii niciunei acțiuni a reclamantului ce are drept scop recunoașterea dreptului invocat.
Prin precizările depuse la data 18.02.2015 (f. 105), reclamantul M. G. a indicat că în mod eronat în cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a menționat că chitanța olografă care stă la baza prezentei cereri ar fi fost încheiată de către M. G., defunctul tatăl său, în realitate aceasta fiind încheiată chiar de către reclamant personal, astfel cum rezultă din cuprinsul chitanței olografe unde este menționat numele reclamantului, M. G., iar nu cel al tatălui să, M. G. (conform actelor de stare civilă de la dosar).
Mai arată că nu a fost niciodată moștenitorul unchiului său Deța I., însă acesta i-a vândut cota de ½ din terenul în cauză înainte să înceteze din viață, ajungând astfel să aibă cota de 1/1 și să promoveze prezentul dosar de unul singur.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei la fila 117, prin serviciul Registratură la data de 16.04.2015, reclamantul a arătat că defunctul D. I., conform certificatului de moștenitor nr. 117/21.08.2006 are o singură moștenitoare, în persoana nepoatei sale D. I C. E..
Pârâta D. C. E., deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri și proba cu expertiza în specialitatea topografie, raportul întocmit de expertul F. L. fiind atașat la filele 92-104 din dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 30.10.1995, M. G. și Deța I., în calitate de cumpărători, au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „Înțelegere/Chitanță” (fila 7) cu O. E., în calitate de vânzător, prin care aceasta din urmă le-a vândut terenul în suprafață de 386,4 mp, situat în București, ., sector 5, aflat în prelungirea curții cumpărătorilor. La rândul său, numita O. E. a dobândit terenul în cauză în temeiul titlului de proprietate nr. 21.020/19.07.1995, aflat la fila 37 din dosar.
Potrivit contractului, prețul vânzării însuma 1.545.600 ROL, din care 500.000 ROL au fost achitați la momentul semnării acestuia, cu titlu de acont, diferența urmând a fi achitată de cumpărători până la data de 26.04.1996. Astfel cum reiese mențiunile sub semnătură privată făcute pe verso-ul contractului (f. 7 verso), ce poartă semnăturile părților, diferența de preț reprezentând 1.045.600 ROL a fost achitată în integralitate la data de 05.05.1996.
Conform înscrisului, cumpărătorii au declarat că au cunoștință că la data întocmirii acestei înțelegeri (chitanță) nu se pot întocmi acte prin notariatul de stat.
Totodată, din conținutul adresei nr. R.906/_/09.12.2014 emisă de Consiliul Local al Sectorului 5 – Direcția Impozite și Taxe Locale (fila 62 și urm), care atestă calitatea de titular de rol fiscal al reclamantului M. G. cu privire la imobilul în cauză, instanța reține că cumpărătorii au intrat în posesia imobilului imediat ulterior semnării înscrisului încheiat la data de 30.10.1995. De altfel, în chiar conținutul acestuia se menționa că cumpărătorii sunt n posesia imobilului încă din data de 01.12.1990, iar în prețul convenit de părți a fost inclusă și chiria pentru folosirea terenului începând cu data de 01.12.1990 și până la data de 30.10.1995.
Analizând și raportul de expertiză tehnică, avizat de OCPI (filele 88-104), prin raportare la ansamblul probelor menționate mai sus, instanța reține că terenul în cauză, identificat conform schițelor anexate raportului, în suprafață de 434 mp, se identifică cu terenul care constituie obiectul chitanței sub semnătură privată din anul 1995 și face parte din titlul de proprietate nr._/19.07.1995 al lui O. E..
Ulterior, la data de 16.07.1997, numitul Deța I. a încheiat cu reclamantul M. G. un înscris sub semnătură privată intitulat „Chitanță de vânzare-cumpărare” (f. 10), prin care i-a vândut acestuia din urmă terenul în suprafață de 193,2 mp pentru suma de 800 USD, acest teren reprezentând ½ din terenul în suprafață de 386,4 mp cumpărat împreună de la O. E. în baza chitanței de mână din data de 30.10.1995 pentru suma de 1.545.600 lei, fiind situat în ., sector 5, București.
Numitul Deța I. este decedat în prezent conform certificatului de deces . nr._/19.05.2003 emis de Primăria Sectorului 5 București.
Totodată, instanța reține că pârâtele T. C. și A. P.-M. au calitatea de moștenitori ai vânzătoarei inițiale O. E., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 21/11.03.2015 emis de BNP D. C. M. în dosarul nr. 18/2015 (filele 126-128).
De asemenea, pârâta D. C.-E. este unica moștenitoare în viață a lui Deța I., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 117/21.08.2006, emis de BNP S. N. în dosarele conexate 130 și 131/21.08.2006 (f. 108-109).
În drept, instanța reține dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Pe cale de consecință, prin raportare la momentul încheierii antecontractelor – 30.10.1995 și 16.07.1997, devin aplicabile dispozițiile art. 969 C.civ.C., conform căruia, „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, art. 1073, art. 1075 și art. 1077 C.civ.C., care consacră principiul executării în natură a obligațiilor.
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, instanța trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor patru condiții, stabilite de jurisprudență: existența unui antecontract valabil încheiat între părți, care să fie dovedit în condițiile dreptului comun și să respecte condițiile de fond din materia vânzării; calitatea de proprietar a promitentului - vânzător cu privire la bunul promis; îndeplinirea, de către promitentul-cumpărător a propriilor obligații asumate prin antecontractul încheiat; refuzul părții adverse de a încheia contractul în forma prevăzută de lege. În cele ce urmează, instanța va proceda la verificarea fiecăreia dintre aceste condiții, în parte, în raport de fiecare dintre cele două antecontracte succesive.
- În ce privește antecontractul încheiat între M. G. și Deța I., în calitate de promitenți - cumpărători și O. E., în calitate de promitentă-vânzătoare, constatat prin înscrisul sub semnătură privată denumit „Înțelegere/Chitanță” din data de 30.10.1995 (fila 7)
Referitor la prima cerință, instanța reține, față de momentul încheierii de către părți a înscrisului intitulat „Înțelegere/Chitanță”, aplicabilitatea prevederilor art. 4 teza întâi din Decretul nr. 221/1950, potrivit cărora „Împărțelile sau transmisiunile intrând în prevederile decretului de față, făcute prin acte sub semnătură privată sau fără autorizațiunea Sfatului Popular respectiv sunt nule de drept”, raportate la art. 2 din același act normativ, potrivit căruia „Împărțirile sau înstrăinările între vii de orice fel a terenurilor cu sau fără construcțiuni, (...) nu se pot face decât prin acte autentice și cu autorizarea prealabilă a Sfatului Popular respectiv”. Astfel, conform legii în vigoare la data încheierii convenției dintre reclamant și autoarea pârâtelor T. C. și A. P. M., era instituită ca cerință ad validitatem forma autentică pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin acte juridice între vii, precum și necesitatea autorizației de înstrăinare.
Analizând conținutul înscrisului intitulat „Înțelegere/Chitanță”, reiese că părțile erau conștiente de rigorile legale aplicabile, menționându-se în chiar cuprinsul acestuia faptul că ”Cumpărătorii M. G. și Deța I. declară că au cunoștință că la data întocmirii acestei înțelegeri (chitanță) nu se pot întocmi acte prin notariatul de stat”. Așadar, având în vedere toate considerentele expuse, rezultă că voința reală a părților, astfel cum rezultă din interpretarea convenției încheiate, a fost aceea de a încheia un antecontract de vânzare cu privire la teren, stabilindu-se că imobilul va fi predat, însă, din chiar momentul încheierii antecontractului.
În subsidiar, însă, chiar în măsura în care intenția părților a fost aceea de a încheia o vânzare, contractul încheiat este lovit de nulitate absolută, conform art. 4 teza întâi din Decretul nr. 221/1950, fiind, însă, valabil ca antecontract, în temeiul conversiunii, de vreme ce acesta respectă condițiile de fond și formă aplicabile unui antecontract, iar voința părților nu este incompatibilă cu operarea conversiunii.
În ambele ipoteze, valabilitatea înscrisului sub semnătură privată ca antecontract nu poate fi tăgăduită, nefiind incidente pentru acesta cerințe de formă ad validitatem speciale. Aceasta deoarece antecontractul încheiat nu are aptitudinea de a constitui sau transfera drepturi reale cu privire la teren, ci generează doar un drept de creanță în patrimoniul promitenților-cumpărători – respectiv acela de a solicita încheierea contractului de vânzare.
De asemenea, în ceea ce privește condițiile de fond din materia vânzării, potrivit Codului civil C., instanța reține că acestea sunt respectate în speță. Astfel, obiectul contractului este un bun imobil, nu au fost invocate eventuale vicii de consimțământ de către succesorii părților contractante sau probleme care să vizeze capacitatea acestora, iar cauza este dată de intenția promitenților-cumpărători de a dobândi bunul în proprietate, respectiv intenția promitentului-vânzător de a obține plata prețului.
Pe cale de consecință, având în vedere toate considerentele expuse, instanța reține că această primă condiție este îndeplinită în speță.
Sub aspectul necesității ca bunul să se afle în patrimoniul promitentei-vânzătoare, instanța reține că numita O. E. a dobândit acest teren prin titlul de proprietate nr._/19.07.1995 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Municipiului București (fila 37).
Totodată, instanța are în vedere faptul că acest imobil nu are în prezent deschisă carte funciară, el neavând număr poștal și fiind situat în realitate în prelungirea imobilului de pe ., sector 5, București, care are deschisă carte funciară, astfel cum reiese raportul de expertiză tehnică, avizat de OCPI și extrasul de carte funciară, aflate la filele 88-104 și 58-59.
De asemenea, ulterior decesului numitei O. E., dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză s-a transmis succesorilor acesteia, T. C. și A. P.-M., acestea preluând drepturile și obligațiile defunctei, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. nr. 21/11.03.2015 emis de BNP D. C. M. în dosarul nr. 18/2015 (filele 126-128).
Pe cale de consecință, la momentul de față, obligația de a transfera dreptul de proprietate cu privire la terenul în cauză s-a transmis în patrimoniul pârâtelor T. C. și A. P.-M..
Așadar, prin raportare la toate argumentele expuse, instanța constată că și aceasta condiție este îndeplinită în speță.
Referitor la cea de-a treia cerință, anume aceea ca promitenții-cumpărători să își fi executat obligațiile, instanța reține că, potrivit contractului încheiat, unica obligație existentă în patrimoniul acestora consta în plata prețului de 1.545.600 ROL. Or, astfel cum rezultă mențiunile de pe verso-ul contractului încheiat la data de 30.10.1995 (f 7 verso), care poartă semnătura ambelor părți ale contractului, fapt necontestat de succesorii promitentei-vânzătoare, prețul a fost achitat integral de către promitenții-cumpărători, în condițiile stipulate în contract. Așadar, și această cerință se verifică în speță.
Cât privește ultima cerință, instanța constată că și aceasta este îndeplinită în speță. Astfel, refuzul pârâtelor, în calitate de succesoare ale promitentei-vânzătoare de a încheia contractul de vânzare în formă autentică, este dedus din faptul că reclamantul le-a notificat în acest sens, pentru lămurirea situației juridice a imobilului teren în cauză, însă demersul său a rămas fără rezultat, pârâtele nedând curs invitației reclamantului, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 11-13 dosar.
Totodată, instanța are în vedere faptul că, astfel cum reiese din expertiza tehnică întocmită în cauză (filele 88-104), terenul în cauză, identificat conform schițelor anexate raportului, în suprafață de 434 mp, se identifică cu terenul care constituie obiectul chitanței sub semnătură privată din anul 1995 și face parte din titlul de proprietate nr._/19.07.1995 al lui O. E..
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele expuse mai sus, instanța va pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare între reclamantul M. G. și Deța I. (în prezent decedat), în calitate de promitenți-cumpărători și pârâtele T. C. și A. P.-M., în calitate de moștenitoare ale promitentei-vânzătoare O. E., în ce privește terenul în suprafață de 434 mp (386,40 mp în acte) situat în București, sector 5, ., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară, pentru prețul de 1.545.600 ROL, imobilul având următoarele vecinătăți(conform raportului de expertiza tehnica imobiliara întocmit in cauza):
• la Nord – imobilul nr. 15 de pe . M. G., hotarul 1-8 în lungime de 13,91 m, materializat prin picheti și perete construcții;
• la Est - imobilul nr. 13 de pe . M. L., hotarul 1-2-3-4, în lungime de 31,03 m, materializat prin gard lemn, gard plasa si perete constructie;
• la Sud – imobilul proprietatea lui I. M. de pe .-5, în lungime de 14,02 m, materializat prin gard plasă cu fundație de beton;
• la Vest – imobilul nr. 17 de pe . Raboj A., hotarul 5-6-7-8, în lungime de 30,55 m, materializat prin perete construcții și gard plasa.
- În ce privește antecontractul încheiat între M. G., în calitate de promitent-cumpărător și Deța I., în calitate de promitent - vânzător, constatat prin înscrisul sub semnătură privată denumit „Chitanță de vânzare-cumpărare” din data de 16.07.1997(f.10)
Referitor la prima cerință, instanța reține, față de momentul încheierii de către părți a înscrisului intitulat „Chitanță de vânzare-cumpărare”, aplicabilitatea prevederilor art. 4 teza întâi din Decretul nr. 221/1950, potrivit cărora „Împărțelile sau transmisiunile intrând în prevederile decretului de față, făcute prin acte sub semnătură privată sau fără autorizațiunea Sfatului Popular respectiv sunt nule de drept”, raportate la art. 2 din același act normativ, potrivit căruia „Împărțirile sau înstrăinările între vii de orice fel a terenurilor cu sau fără construcțiuni, (...) nu se pot face decât prin acte autentice și cu autorizarea prealabilă a Sfatului Popular respectiv”. Astfel, conform legii în vigoare la data încheierii convenției dintre reclamant și autorul pârâtei D. C. E., era instituită ca cerință ad validitatem forma autentică pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin acte juridice între vii, precum și necesitatea autorizației de înstrăinare.
Analizând conținutul înscrisului intitulat „Înțelegere/Chitanță”, reiese că părțile erau conștiente de rigorile legale aplicabile. Așadar, rezultă că voința reală a părților, astfel cum rezultă din interpretarea convenției încheiate, a fost aceea de a încheia un antecontract de vânzare cu privire la teren, stabilindu-se că imobilul va fi predat, însă, din chiar momentul încheierii antecontractului.
În subsidiar, însă, chiar în măsura în care intenția părților a fost aceea de a încheia o vânzare, contractul încheiat este lovit de nulitate absolută, conform art. 4 teza întâi din Decretul nr. 221/1950, fiind, însă, valabil ca antecontract, în temeiul conversiunii, de vreme ce acesta respectă condițiile de fond și formă aplicabile unui antecontract, iar voința părților nu este incompatibilă cu operarea conversiunii.
În ambele ipoteze, valabilitatea înscrisului sub semnătură privată ca antecontract nu poate fi tăgăduită, nefiind incidente pentru acesta cerințe de formă ad validitatem speciale. Aceasta deoarece antecontractul încheiat nu are aptitudinea de a constitui sau transfera drepturi reale cu privire la teren, ci generează doar un drept de creanță în patrimoniul promitenților-cumpărători – respectiv acela de a solicita încheierea contractului de vânzare.
De asemenea, în ceea ce privește condițiile de fond din materia vânzării, potrivit Codului Civil C., instanța reține că acestea sunt respectate în speță. Astfel, obiectul contractului este un bun imobil, nu au fost invocate eventuale vicii de consimțământ de către succesorii părților contractante sau probleme care să vizeze capacitatea acestora, iar cauza este dată de intenția promitenților-cumpărători de a dobândi bunul în proprietate, respectiv intenția promitentului-vânzător de a obține plata prețului.
Pe cale de consecință, având în vedere toate considerentele expuse, instanța reține că această primă condiție este îndeplinită în speță.
Sub aspectul necesității ca bunul să se afle în patrimoniul promitentului-vânzător, instanța reține că în temeiul celor constatate la punctul A al prezentei hotărâri judecătorești, defunctul Deța I. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, în suprafață totală de 386,4 mp, în cotă de 1/2, respectiv 193,2 mp.
Totodată, instanța are în vedere faptul că acest imobil nu are în prezent deschisă carte funciară, el neavând număr poștal și fiind situat în realitate în prelungirea imobilului de pe ., sector 5, București, care are deschisă carte funciară, astfel cum reiese raportul de expertiză tehnică, avizat de OCPI și extrasul de carte funciară, aflate la filele 88-104 și 58-59.
De asemenea, ulterior decesului numitului Deța I., dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză s-a transmis succesorilor acestuia, D. C. E. și Deța E., aceasta din urmă decedând la data de 05.03.2006 și fiind moștenită tot de către D. C. E., aceasta preluând drepturile și obligațiile defuncților, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. nr. 117/21.08.2006 emis de BNP S. N. în dosarele conexate nr. 130 și 131/2006 (filele 108-109).
Pe cale de consecință, la momentul de față, obligația de a transfera dreptul de proprietate cu privire la terenul în cauză, în suprafață de 193,2 mp s-a transmis în patrimoniul pârâtei D. C. E..
Așadar, prin raportare la toate argumentele expuse, instanța constată că și aceasta condiție este îndeplinită în speță.
Referitor la cea de-a treia cerință, anume aceea ca promitentul-cumpărător să își fi executat obligațiile, instanța reține că, potrivit contractului încheiat, unica obligație existentă în patrimoniul acestuia consta în plata prețului de 800 USD. Or, astfel cum rezultă cuprinsul contractului încheiat la data de 16.07.1997 (f 10), care poartă semnătura ambelor părți ale contractului, fapt necontestat de succesorii promitentului-vânzător, prețul a fost achitat integral de către promitentul-cumpărător, chiar la data întocmirii înscrisului sub semnătură privată în cauză. Așadar, și această cerință se verifică în speță.
Cât privește ultima cerință, instanța constată că și aceasta este îndeplinită în speță. Astfel, refuzul pârâtei D. C. E., în calitate de succesoare a promitentului-vânzător de a încheia contractul de vânzare în formă autentică, este dedus din neprezentarea acesteia la un notar public, de comun acord cu reclamantul, pe motiv că este stabilită în G. și declarând că nu are nicio pretenție legat de acest imobil-teren, fiind de acord cu admiterea prezentei cereri de chemare în judecată, astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 118.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele expuse mai sus, instanța va pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare între reclamantul M. G. în calitate de promitent-cumpărător și pârâta D. C.-E., în calitate de moștenitoare a promitentului-vânzător Deța I. (în prezent decedat), în ce privește terenul în suprafață de 217 mp (193,2 mp în acte), reprezentând 1/2 din terenul situat în București, sector 5, ., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară, cu vecinătățile și dimensiunile mai sus menționate, pentru prețul de 800 USD.
Totodată, în baza principiului disponibilității reglementat de art. 9 C., instanța va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind pe reclamantul M. G. și pe pârâții T. C., CNP_, cu domiciliul în București, sector 5, .. 4, . P. M., CNP_, cu domiciliul legal în B., ., nr. 2, jud. B. și cu domiciliul în fapt în Oraș Râșnov, . lot. 2, jud. B. și D. C. E., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. Ilfov.
Pronunță o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare între reclamantul M. G. și Deța I. (în prezent decedat), în calitate de promitenți-cumpărători și pârâtele T. C. și A. P.-M., în calitate de moștenitoare ale promitentei-vânzătoare O. E., în ce privește terenul în suprafață de 434 mp (386,40 mp în acte) situat în București, sector 5, ., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară, pentru prețul de 1.545.600 ROL, imobilul având următoarele vecinătăți (conform raportului de expertiza tehnica imobiliara întocmit in cauza):
• la Nord – imobilul nr. 15 de pe . M. G., hotarul 1-8 în lungime de 13,91 m, materializat prin picheti și perete construcții;
• la Est - imobilul nr. 13 de pe . M. L., hotarul 1-2-3-4, în lungime de 31,03 m, materializat prin gard lemn, gard plasa si perete constructie;
• la Sud – imobilul proprietatea lui I. M. de pe .-5, în lungime de 14,02 m, materializat prin gard plasă cu fundație de beton;
• la Vest – imobilul nr. 17 de pe . Raboj A., hotarul 5-6-7-8, în lungime de 30,55 m, materializat prin perete construcții și gard plasa.
Pronunță o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare între reclamantul M. G., în calitate de promitent-cumpărător și pârâta D. C.-E., în calitate de moștenitoare a promitentului-vânzător Deța I. (în prezent decedat), în ce privește terenul în suprafață de 217 mp (193,2 mp în acte), reprezentând 1/2 din terenul situat în București, sector 5, ., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară, cu vecinătățile și dimensiunile mai sus menționate, pentru prețul de 800 USD.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. A.-D. H.
Red. si tehnored. M.A.M./A.D.H.
09.09.2015/5 ex..
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4642/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4474/2015. Judecătoria... → |
|---|
