Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7602/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7602/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 7602/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7602
Ședința publică de la 22.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. S.
GREFIER: V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta I. L. E. și pe pârâtul I. B. I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile, prin apărători aleși, cu împuterniciri avocațiale la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar al notelor scrise depuse de către reclamant către pârât, prin apărător, la solicitarea acestuia.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, invocă excepția necompetenței generale a instanțelor române, față de dispozițiile Regulamentului nr. 2201/2003, în raport de reședința minorului, acordând cuvântul asupra acesteia.
Reclamanta, prin apărător, arată instanței că Judecătoria Sectorului 5 este competentă să soluționeze cauza. Arată că părțile sunt cetățeni români, cu domiciliul legal în România și cu reședința în străinătate. Totodată, arată că instanțele române sunt competente, căsătoria părților fiind încheiată în România.
Pârâtul, prin apărător, lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția necompetenței generale a instanțelor române, invocată din oficiu.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția necompetenței generale a instanțelor române, invocată din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 18.08.2015, sub nr._, reclamanta I. L. E. a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul I. B. I., solicitând instanței, pe calea ordonanței președințiale, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorilor I. A. C. și I. R. M. în mod exclusiv de către mamă, până la finalizarea dosarului nr._/302/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 5, având ca obiect divorț cu minori. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la încheierea unei procuri autentice prin care să împuternicească mama în vederea obținerii pașapoartelor minorilor și în vederea deplasării pe o perioadă de 15 zile a minorilor, însoțiți de mamă, din Scoția în România.
În motivarea in fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că în urma căsătoriei părților, încheiată la data de 28.07.2001, au rezultat minorii I. A. C., născută la data de 17.08.2002, și I. R. M., născut la data de 22.09.2003, aflați în prezent în Scoția, împreună cu părinții. A arătat că, având în vedere că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtului, precum și exercitarea autorității părintești de către ambii soți. A precizat reclamanta că, potrivit dispozițiilor art. 919 C., instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la modul în care se exercită autoritatea părintească, precum și cu privire la aspectele ce țin de stabilirea locuinței copiilor minori. În ceea ce privește locuința, a arătat reclamanta că părțile locuiesc în prezent în aceeași locuință, împreună cu copiii minori. În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, a solicitat instanței să dispună provizoriu, exercitarea acesteia în mod exclusiv de către mamă, motivat de faptul că pârâtul I. B. I. refuză să își dea acordul în vederea reînnoirii actelor de identitate ale minorilor, respectiv a pașapoartelor, care sunt expirate, reclamanta și minorii aflându-se astfel în imposibilitatea de a părăsi Scoția în vederea vizitării bunicilor/rudelor din România.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe cale le-a atașat, a probei testimoniale și a probei cu interogatoriu.
La data de 16.09.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de exercitare a autorității părintești exclusive asupra minorilor I. A. C. și I. R. M. până la finalizarea dosarului nr._/302/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 5 București, având ca obiect divorț cu copii.
În motivare, pârâtul a arătat că motivele invocate de reclamantă pentru promovarea ordonanței președințiale nu pot susține admisibilitatea acesteia, nefiind îndeplinite niciuna dintre condițiile impuse de legiuitor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C..
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu, precum și a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiați doi martori.
Analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma excepției necompetenței generale a instanțelor române, invocată de instanță din oficiu la termenul din data de 22.10.2015, instanța reține următoarele:
În cauză, atât reclamantul și pârâta, cât și minorii A. C., născută la data de 17.08.2002 și R. M., născut la data de 22.09.2003 sunt cetățeni români cu reședința în Scoția, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, stat membru al Uniunii Europene.
Față de elementele de extraneitate menționate, instanța trebuie mai întâi să-și analizeze competența generală internațională.
Cu privire la competenta internaționala instanța reține aplicarea art. 1065 C.pr.civ. care stabilește că dispozițiile codului privind procesul civil internațional se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel. În acest sens, prin Regulamentul 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, se stabilesc norme de competență în domeniul măsurilor de ocrotire a copilului așa cum sunt definite la art. 1 din regulament: atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parțială a răspunderii părintești, inclusiv încredințarea și dreptul de vizită.
Conform art. 8 din Regulament Instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată.
Prin urmare, în condițiile în care la momentul introducerii acțiunii, minorii nu aveau reședința obișnuită în România, ci în Scoția, unde se află în continuare, instanța apreciază că autoritățile judiciare ale acestui stat sunt în măsura să dispună cu privire la măsurile de ocrotire a minorilor, conform art. 8 din Convenție.
De asemenea instanța reține că nu sunt incidente nici situațiile de prorogare a competenței stabilite de art. 12 și următoarele din regulament.
Instanța mai are în vedere că art.20 din Regulament stabilește că în cazurile urgente prevederile regulamentului nu vor împiedica instanțele unui stat membru de la luarea măsurilor provizorii cu privire la persoane sau bunuri din acel stat chiar dacă instanțele altui stat au jurisdicție cu privire la fondul cauzei. Așadar, chiar și în cazurile urgente prevederile regulamentare leagă jurisdicția de prezența persoanei în discuție pe teritoriul statului membru sesizat. Or, nici în acest caz, instanțele române nu au competență de soluționare a cauzei, dat fiind că minorii nu se află pe teritoriul României.
Instanța nu poate avea în vedere susținerile reclamantei în sensul că instanța este competentă întrucât părțile sunt cetățeni români și au domiciliul în România, întrucât, așa cum am arătat, competența generală a instanțelor cu privire la raporturile dintre părinți și copii se analizează numai în raport de reședința minorului, neavând relevanță cetățenia sau domiciliul părinților sau al copiilor.
Conform dispozițiilor art.17 din Regulament atunci când o instanță dintr-un stat membru este sesizată într-o cauză cu privire la care nu este competentă în temeiul regulamentului, aceasta se declară din oficiu necompetentă.
Potrivit art.1071 C.pr.civ., instanța sesizată verifică din oficiu competența sa internațională, procedând conform regulilor interne privind competența, iar dacă stabilește că nu este competentă nici ea, nici o altă instanță română, respinge cererea ca nefiind de competența jurisdicției române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1.070. Hotărârea instanței este supusă recursului la instanța ierarhic superioară.
(2) Necompetența internațională a instanței române poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar și direct în căile de atac. Dispozițiile art. 1.067 rămân aplicabile.
Având în vedere aceste prevederi legale și reținând că excepția de necompetență a instanțelor române are caracter absolut, de ordine publică, instanța o va admite apreciind că este întemeiată. În consecință, instanța va respinge cererea ca nefiind de competența instanțelor române.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței generală a instanțelor române.
Respinge cererea formulată de reclamanta I. L. E., CNP_, cu domiciliul în București, ., nr. 18, ., ., cu reședința în Scoția, Knockard Place nr. 15, Pitlochry, Perthshire, PH 16 5JS, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. Av. H. L. E., cu sediul în București, ., ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul I. B. I., CNP_, cu domiciliul în Scoția, Knockard Place nr. 15, Pitlochry, Pertshire PH 16 5JS, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. U. G., cu sediul în București, Calea Crângași, nr. 3, ., sector 6, ca nefiind de competența instanțelor române.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Tribunalul București, cererea de recurs urmând a se depune la Judecătoria sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 7631/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 603/2015. Judecătoria... → |
|---|
