Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 6155/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6155/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 6155/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6155
Ședința publică de la 10.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. S.
GREFIER: V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul C. V. și pe pârâta B. E. F., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, personal, și asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar, curatorul pârâtei, martorul reclamantului, numita M. Florența-E., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin intermediul Serviciului Registratură, la data de 04.09.2015, a unor relații de către Primăria Sectorului 5 – Serviciul Autoritate Tutelară, după care:
Instanța procedează la audierea martorului reclamantului, numita M. Florența-E., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, reclamantul arată că lucrează la o firmă de îmbuteliere cu contract de muncă, având un venit de aproximativ 1000-1200 de lei.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea cererii modificate, în sensul de a dispune exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată cu privire la minor, față de declarația dată de pârâtă, prin care aceasta și-a dat acordul ca exercitarea autorității părintești să se facă exclusiv de către tată, precum și stabilirea domiciliului minorului la tată, întrucât acesta are condiții locative, minorul fiind bine îngrijit, aflându-se în grija tatălui de 4 ani, mama neinteresându-se de el. Totodată, arată că la momentul în care pârâta a dat declarația în fața notarului, aceasta avea întemeiată o altă familie. În ceea ce privește pensia de întreținere, solicită obligarea pârâtului la plata acesteia în raport de venitul minim pe economie. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curatorul pârâtei învederează instanței că, față de înscrisurile de la dosar, precum și față de declarația martorului, lasă la aprecierea instanței soluția dată în cauză, în sensul de a se admite cererea inițială sau cererea modificată. Totodată, solicită instanței să țină cont la pronunțarea hotărârii de declarația dată de pârâtă la notar, aflată la fila 44, prin care aceasta a arătat că este de acord cu exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamant în ceea ce privește minorul.
Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 09.04.2014, sub nr._, reclamantul C. V. a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta B. E. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună stabilirea domiciliului minorului C. V. Lucas, născut la data de 30.10.2010, la domiciliul reclamantului, în București, .-79, sector 5, exercitarea autorității părintești în comun, precum și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea in fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că a avut o relație de concubinaj de aproximativ 4 ani cu pârâta, la data de 30.10.2015 născându-se fiul părților, C. V. Lucas. Totodată, a arătat că relațiile dintre părți au început să se deterioreze de când pârâta era însărcinată, astfel că atunci când minorul avea 4 luni, părțile s-au despărțit și au hotărât de comun acord ca minorul să fie crescut de reclamant. A arătat că minorul a locuit cu el în mod statornic de la vârsta de 4 luni, într-o casă cu 5 camere, cu utilități. De asemenea, a arătat că nu mai știe nimic de pârâtă, aceasta prezentând un dezinteres total față de minor, în prezent fiind plecată din țară.
În drept au fost invocate disp. art. 92 Cod Civil.
În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe cale le-a atașat, a probei cu interogatoriu, a probei testimoniale, precum și efectuarea anchetei psihosociale.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și a propune probe în apărare.
La termenul de judecată din data de 28.05.2015, instanța, în temeiul art. 255 alin. 1 C., raportat la art. 258 alin. 1 C., a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat un martor, apreciindu-le ca fiind utile, concludente și pertinente soluționării cauzei.
La termenul de judecată din data de 10.09.2015, reclamantul a înțeles să își modifice cererea, în sensul de a solicita instanței să dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată cu privire la minor, curatorul pârâtei lăsând la aprecierea instanței soluția dată în cauză, în sensul de a se admite cererea inițială sau cererea modificată. Totodată, la acel termen de judecată, instanța a rămas în pronunțare asupra cererii.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Minorul C. V.-Lucas, născut la data de 30.01.2010, a rezultat din relația din afara căsătoriei existentă între părți, acesta având, conform certificatului de naștere stabilită filiația față de tată.
În ceea ce privește autoritatea părintească, instanța are în vedere că potrivit art.503 alin.1 C.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Conform art.505 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile de la divorț, ținând seama de interesul superior al copilului. Conform art.396 C.civ., instanța va dispune asupra raporturilor părinți-copil ținând seama de concluziile raportului de anchetă psiho-socială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților. În continuare, art.397 C.civ. consacră regula exercitării părintești în comun de către ambii părinți, excepția fiind situația în care se constată existența unor motive întemeiate pentru a se dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, potrivit art.398 C.civ.
Din probatoriul administrat în cauză reiese că minorul locuiește la domiciliul tatălui, unde este bine îngrijit de reclamant, ajutat de actuala concubină.
Instanța are în vedere și declarația martorului audiat în cauză – M. Florența-E., care a declarat că pârâta a părăsit locuința comună atunci când minorul avea câteva luni, lăsându-l pe acesta în grija reclamantului și a bunicii paterne, iar de când a plecat nu a ținut legătura cu minorul, nu l-a vizitat, nu a contribuit financiar la cheltuielile de creștere și educare a minorului. A mai arătat martora că în prezent reclamantul are o relație de concubinaj cu o altă femeie, cu care are doi copii, iar minorul V.-Lucas este bine îngrijit de bunica paternă și de tatăl său, fiind atașat de cei doi.
Cât privește relația mamă-copil, instanța reține că aceasta nu a avut și nu are nicio implicare în viața copilului, cel care se ocupă efectiv de creșterea și educarea minorului fiind reclamantul ajutat de mama sa și de actuala concubină.
De altfel, pârâta a manifestat dezinteres și pe parcursul soluționării prezentului litigiu, neformulând întâmpinare, neprezentându-se la vreun termen de judecată, deși avea cunoștință de prezentul dosar, dând chiar o declarație notarială la data de 02.03.2015 prin care declară că este de acord ca tatăl să exercite autoritatea părintească cu privire la minor în mod exclusiv și că este de acord cu stabilirea locuinței minorului la tată.
Față de împrejurările existente la momentul soluționării prezentei acțiuni, instanța, pornind de principiile care garantează drepturile copilului prevăzute de art. 6 din Legea 272/2004, are în vedere respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului.
Instanța constată că minorul este în grija tatălui de la vârsta de câteva luni, fiind bine îngrijit de acesta, tatăl declarând că este încadrat în muncă, obținând un venit de aproximativ 1000-1200 de lei net /lună și deține o locuință, aparținând părinților săi, locuința fiind curată, îngrijită, utilată și mobilată corespunzător.
Având în vedere cele mai sus reținute, instanța apreciază că există motive întemeiate pentru ca exercitarea autorității părintești să îi revină în mod exclusiv reclamantului întrucât probele administrate în cauză fac dovada lipsei de interes manifestată de pârâtă în legătură cu situația minorului și a faptului că reclamantul este în măsură să asigure copilului o bună educație și o creștere armonioasă.
Prin urmare, instanța va admite cererea și va dispune ca autoritatea părintească în privința minorului să se exercite de către reclamant.
Cu referire la locuința copilului, instanța reține că potrivit art.496 C.civ., aceasta se stabilește de comun acord de către ambii părinți, iar în caz de neînțelegere, de către instanța de tutelă, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psiho-socială.
Instanța va avea în vedere faptul că autoritatea părintească va fi exercitată exclusiv de către reclamant ceea ce implică faptul că aceasta are îndatorirea de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a minorului. Pentru a-și duce la îndeplinire aceste obligații este necesar ca minorul să aibă același domiciliul cu reclamantul și astfel să fie sub supravegherea acesteia cât mai mult timp posibil.
Având în vedere cele reținute cu privire la exercitarea autorității părintești și concluziile referatului de anchetă socială, din care rezultă reclamantul îi poate asigura condiții adecvate de creștere și educare minorului la locuința sa, instanța va stabili locuința minorului la reclamant, o astfel de măsură fiind corespunzătoare interesului superior al copilului.
În ceea ce privește contribuția pârâtei la cheltuielile de creștere, educare și învățare a minorului, instanța reține că potrivit art.499 cod civil tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, iar conform art.525 alin.1 C.civ., minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
În ceea ce îl privește pe tată, având în vedere că instanța va dispune stabilirea locuinței minorului la acesta, își va aduce contribuția la creșterea și educarea copilului prin asigurarea locuinței, a celor necesare traiului de zi cu zi, în natură, în sensul art. 530 alin. 1 C.civ.
În privința mamei, față de prevederile art. 529 alin. 2 C.civ., contribuția sa la cheltuielile de creștere a copilului se va stabili sub formă de prestații bănești periodice.
La stabilirea în concret a contribuției sale, instanța va avea în vedere că art. 527 alin. 1 din Codul Civil, statuează că datorează întreținere cel care are mijloace pentru a le plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținere se ține seama de veniturile și bunurile sale, precum și de posibilitățile de realizare a acestora.
De asemenea, art.529 alin.2 N.C.civ. prevede că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil și o treime pentru 2 copii.
Având în vedere că nu există informații privind veniturile realizate de pârâtă, instanța urmează să stabilească cuantumul pensie la salariul minim garantat pe economie, atâta vreme cât pârâta nu a făcut dovada că s-ar afla în incapacitate de muncă.
Prin urmare, având în vedere salariul minim pe economie, va obliga pârâta la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere de 200 lei/lună, cu începere de la data introducerii acțiunii - 09.04.2014 și până la majoratul copilului.
Va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea modificată formulată de reclamantul C. V., CNP_, cu domiciliul în București, .-79, sector 5, în contradictoriu cu pârâta B. E. F., CNP_, cu domiciliu în București, ., ..1, ., citată și prin afișare la ușa instanței, pe portalul instanței de judecată, precum și la sediul curatorului C. S. M., cu sediul în București, sector 3, N. G., nr. 19, ., ..
Autoritatea părintească în privința minorului C. V.-Lucas, născut la data de 30.01.2010, se va exercita de către tată.
Stabilește locuința minorului la locuința tatălui.
Obligă pârâta la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 200 lei/lună, cu începere de la data introducerii acțiunii – 09.04.2014 și până la majoratul copilului.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Divorţ prin acord. Sentința nr. 6018/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 7230/2015. Judecătoria... → |
|---|
