Pretenţii. Sentința nr. 4920/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4920/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4920/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4920
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: F. F.
GREFIER: V. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul C. M. R. și pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, față de lipsa părților, lasă dosarul la sfârșitul ședinței de judecată.
La cel de-al doilea apel nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Instanța reține cauza pentru soluționarea excepțiilor invocate prin întâmpinarea formulată de pârâtă.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 16.12.2014, sub nr._, reclamantul C. M. R. a chemat-o în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 3706 lei, reactualizată cu dobânda fiscală legală plus plata penalităților de întârziere corespunzătoare conform principiului echivalenței, care impune ca atunci când autoritatea fiscală încalcă dreptul european prin prelevarea unei taxe contrare, în vederea reparării integrale a prejudiciului și aceasta să achite dobânzi fiscale contribuabilului în cauză. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzii fiscale și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că în cursul anului 2009, reclamantul a cumpărat din Z., jud. S., autoturismul marca BMW tip 346L/AL11/316I având . WBAAL11060AX07000, număr omologare AABM1D2M12J78E3/1999, număr identificare WBAAL11060AX07000. În vederea înmatriculării în România a acestui autoturism, a fost obligat să achite taxa de poluare pentru autoturisme, taxă care a fost calculată de către pârâtă, în cuantum de 3706 lei, conform deciziei de calcul nr._/_, și achitată conform chitanței . nr._/21.12.2009.
De asemenea, s-a mai arătat că reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate, considerând-o nelegală, însă cererea a fost respinsă, așa cum rezultă din decizia nr._/13.11.2014 emisă de pârâtă, pe motiv de neîncadrare în categoria de scutire la plata taxei.
Raportat Ia motivarea pârâtei, reclamantul a arătat că temeiul de drept pentru calcularea și perceperea taxei pe poluare pentru autoturisme îl constituie dispozițiile OUG nr. 50/2008, prevederi legale care contravin reglementărilor comunitare, care prevăd în art. 90 paragraful 1 din Tratatul Uniunii Europene că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, urmărindu-se în acest mod reglementarea și asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de discriminare.
Aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculării lor în țară, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență.
Principiile dreptului comunitar sunt obligatorii și se bucură de supremație față de dreptul intern, fiind aplicabile prevederile art. 148 alin. (2) din Constituția României, ori prin instituirea prevederilor legale invocate se aduce atingere in mod direct dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene. TCE prevede, prin art. 25, 28,90, interzicerea taxelor cu efect echivalent, măsurilor cu efect echivalent, precum și discriminarea produselor importate, față de cele din statul membru.
Raportat la cele invocate anterior, reclamantul a considerat că pârâta a procedat la calcularea și perceperea în mod nelegal a taxei pe poluare pentru autoturisme.
În drept, au fost invocate disp. Lg. nr. 554/2004, art. 90 din TCE și art. 148 alin 2 și 4 din Constituție.
În temeiul art. 242 alin. 2 C., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 21.01.2015, a fost anulat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale fiscale și a penalităților de întârziere.
La data de 24.03.2015, au fost depuse la instanță întâmpinare și cerere de chemare în garanție de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, avându-se în vedere că restituirea taxei de poluare poate fi dispusă de instanță numai ca urmare a anulării actului administrativ – decizie de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule – prin care a fost stabilit cuantumul acestei taxei, act administrativ ce este definit ca atare de art. 41 din OG 92/2003 - Codul de procedură fiscală.
Conform art. 1 alin 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ: "Orice persoană care se consideră vătămată . său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit dispozițiilor art. 10* alin. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ ""Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Iar potrivit alin. 3 din același articol "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului"
Potrivit dispozițiilor art. 95 alin. 1 din codul de procedura civila “tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instanțe”.
Prin urmare, cererea formulata de reclamant nu este de competenta Judecătoriei Sectorului 5 București, ci este de competenta Tribunalului București Secția a II-a C. Administrativ si Fiscal, motiv pentru care s-a solicitat admiterea excepției și declinarea competenței către respectiva instanța.
S-a mai arătat că excepția necompetentei materiale a instanței este o excepție de ordine publica potrivit art. 129 alin. 2 pct.2 C.pr.civ.
Totodată, pe cale de excepție, s-a invocat, în temeiul art. 1 alin (1) si (2), art. 5 alin (1) si (4) si art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, lipsa calității procesuale pasive a instituției pârâte, solicitându-se admiterea acesteia, iar pe fond să se respingă acțiunea introductivă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Invocându-se disp. art. 1 alin. 1 și 2 și art. 5 alin. 1 și 5 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, s-a învederat că Administrația Sector 5 a Finanțelor publice poate proceda numai la restituirea diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme autovehicule plătită cu respectarea art. 2141 - 2143 Cod fiscal și taxa pe poluare pentru autovehicule, în conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv: ”taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. ”
Din economia prevederilor legale menționate anterior, rezultă faptul că taxa pe poluare pentru autovehicule. instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se administrează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Faptul că autoritățile fiscale calculează această taxă și emit decizii, justifică legitimarea procesuală pasivă a autorităților fiscale doar cu privire la competența și modalitatea de calcul a taxei de poluare.
Având in vedere aceste aspecte, s-a solicitat admiterea excepției invocate și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca fiind îndreptate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
De asemenea, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, avându-se în vedere că din analiza deciziei nr._/16.12.2009 rezultă faptul că obligația de plată în sumă de_ lei a fost stabilită din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de OUG NR.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit mențiunilor efectuate în cuprinsul deciziei, aceasta constituie titlu de creanță și totodată înștiințare de plată, și poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii la organul fiscal competent, în conformitate cu dispozițiile art. 207 alin.1 și art. 209 alin. 1 din
O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la acea dată.
În cazul de față, reclamantul nu a formulat contestație pe cale administrativă împotriva actului administrativ atacat, astfel că instanța de judecată nu are competența să se pronunțe direct asupra legalității actelor administrative contestate, în lipsa unei decizii emise de organul administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 210 si art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, poate fi supusă cenzurii, în fața instanței, decizia ori dispoziția pronunțată în calea administrativă de atac.
În aceeași ordine de idei, s-a considerat că reclamantul nu are temei legal pentru a solicita direct instanței de contencios administrativ anularea deciziei nr._/16.12.2009, privind stabilirea taxei pe poluare provenite de la autovehicule.
În speță, părțile se află într-o procedură specială, fiind incidența O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dispoziții legale care se aplică cu prioritate față de cadrul general în materie respectiv Legea nr. 554/2004. (specialia generalibus derogant)
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, iar drept consecință, să se dispună respingerea acțiunii introductive.
În subsidiar, în eventualitatea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice, s-a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
În susținerea acestor solicitări, invocându-se disp. art. 60 și art. 61 alin. 1 C., s-a arătat că în cauză, Administrația Sectorului 5 a Finanțelor Publice, în calitate de pârâtă,ar putea fi obligată la restituirea taxei pe poluare achitată de reclamantul C. M. R.. Or, astfel cum s-a arătat anterior, Fondul pentru Mediu, administrat de Administrația Fondului pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitată de reclamantul, Administrația Sectorului 5 a Finanțelor Publice, având numai atribuția legală de stabilire a cuantumului taxei de poluare.
Întrucât prin plata taxei de poluare de către petent, în temeiul dispozițiilor OUG 50/2008 către Fondul Pentru Mediu, s-a născut un raport juridic între cele doua părți, reclamanta, în eventualitatea în care s-ar constata de către instanță nelegalitatea plății acestei taxe de poluare putând solicită restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de încasare a acestei sume - Administrația Fondului Pentru Mediu.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice și, în subsidiar, admiterea cererii de chemare garanție,cu consecința obligării pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu la restituirea taxei de poluare în cuantum de 3706 lei.
Pe fondul cauzei, s-a învederat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 și a înlocuit regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în Romania autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3. În această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în Romania a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în Romania, țara urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale anterior invocate, s-a arătat că rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, invocate de reclamant în susținerea acțiunii formulate, s-a precizat:
Incidența în cauză a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, s-a apreciat ca fiind inexistentă întrucât taxa pe poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OU nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în Romania și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodată, în speța de față, reclamantul nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, și, ca atare, obligația de plată a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 după consolidarea tratatului au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În același sens, s-a menționat că, potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atât tratatul menționat, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
În susținerea acestui punct de vedere s-au invocat prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilire, care reglementează: “Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri”". Totodată, s-a menționat că această directivă a fost adoptată de Consiliul Comunităților Europene având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum și avizele Parlamentului European și Comitetului Economic si Social.
De asemenea, s-a precizat că principiul “ poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei de poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decât atât, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
În ceea ce privește susținerea reclamantului, respectiv că taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, s-au învederat următoarele:
În literatura de specialitate s-a arătat că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor și orice taxe cu efect echivalent cuprind “ orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor și de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict”. Rezultă din aceasta interpretare a Curții că de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontieră, în cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului în Romania aceasta discriminare nefiind fundamentata prin niciun argument de către reclamant.
Așadar, taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în Romania, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactivității legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate în Romania. În acest caz, legislația arătată se aplică, iar taxa este percepută, pentru o prima înregistrare a autovehiculului în țară și pentru utilizarea pe teritoriul statului și nu pentru că acesta tranzitează o frontieră.
În aceeași ordine de idei, s-a învederat că la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere în întârziere prin care insistă ca România să modifice aceste prevederi controversate. La data de 28.09.2009, autoritățile romane au răspuns printr-o scrisoare în care își exprimau poziția față de chestiunea în discuții și, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existența OUG nr.117/2009 de abrogare, cu începere de la 01.01.2010, a scutirii acordate în temeiul OUG nr.218/2008.
În acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de părere că autoritățile române au luat măsurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare și, în momentul de față, legislația română privind taxa de înmatriculare a autovehiculelor este conformă cu art.110 din TFUE. Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr.C29/8 din 05.02.2010.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, în completarea celor de mai sus, s-a învederat că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Ori, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc.).
Totodată, s-a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule: “Taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevede privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta". Prin urmare, reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii taxei rezultate ca diferență între suma achitată de aceasta, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, restituire ce se va realiza pe baza procedurii stabilite de H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
În ceea ce privește obligarea la plata sumei cu rata dobânzii legale, s-au învederat următoarele:
Având în vedere solicitările reclamantului, s-a apreciat că această din urmă solicitare nu se justifică, având în vedere practica judiciară, care a statuat că “în principiu, dobânda legală cuprinde și rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății”.
În consecință, actualizarea sumei de 3706 lei, nu poate fi cumulată cu dobânda legală deoarece această dobândă include și rata inflației. În situația în care s-ar acorda atât dobânda legală cât și actualizarea sumei în raport de rata inflației, ar însemna să se repare de două ori același prejudiciu.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului referitoare la acordarea dobânzilor legale, s-a considerat că dispozițiile art.9 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, sunt aplicabile in prezenta speța, potrivit cărora: “ Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, df instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul a acestora se stabilesc prin reglementări specifice”.
Astfel, s-a solicitat a se constata că nu există obligația de restituire a sumei de 4040 lei, această plată fiind efectuată în concordanță deplină cu dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule și ca atare nu se justifică cererea formulată de reclamant privind acordarea de dobânzi coroborată cu actualizarea cu rata inflației, a sumei solicitate a fi restituită.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, s-a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 45 alin.1 Cod proc. civilă.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa, în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este că partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, or în situația de față nu se încadrează înaceastă categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina instituției pârâtei pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere că reclamantul nu invocă niciun motiv de nelegalitate a 6 Deciziei nr._/17.02.2009 de calcul al taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule, emisă de către instituția reclamantă, ci caracterul ilicit al dispozițiilor OUG NR.50/2008, aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției noastre.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată și menținerea taxei de poluare achitate ca temeinică și legală.
În drept, au fost invocate disp. art. 72 si 73, 205 din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, OUG.NR.50/2008.
În temeiul art. 411 alin. 2 C., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
În susținerea cererilor formulate, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Analizând excepția necompetenței sale materiale instanța reține că, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc taxe de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Așa fiind, văzând și disp. art. 132 alin. 1 C. proc. civ.,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. M. R., domiciliat în București, ., ., CNP_, și pe pârâta Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice, reprezentată de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., sector 2, în favoarea Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
..5, sector 4
DOSAR NR._
Către
Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 4920/23.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul cu nr. mai sus menționat, ce are ca obiect pretenții și privește pe reclamantul C. M. R. și pe pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal, sens în care vă înaintăm dosarul nr._, având …….. file.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. F. V. S.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
..5, sector 4
DOSAR NR._
Către
Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 4920/23.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul cu nr. mai sus menționat, ce are ca obiect pretenții și privește pe reclamantul C. M. R. și pe pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal, sens în care vă înaintăm dosarul nr._, având …….. file.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. F. V. S.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4917/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4922/2015.... → |
|---|
