Pretenţii. Sentința nr. 7968/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7968/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 7968/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7968
Ședința publică din data de 04.11.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. T.
GREFIER – C. S.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții P. M. și P. P. B. și pe pârâții . și H. E. C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.10.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._, reclamanții P. M. și P. P. B. au solicitat în contradictoriu cu . calitate de pârât, și H. E. C., în calitate de intervenient forțat, obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale, din care 13.000 euro reclamantei și 2.000 euro reclamantului, suma de 23.637 lei reprezentând despăgubiri materiale cuvenite reclamantei (11.837 lei- prejudiciu cauzat direct de acțiunea ilicită, 9.000 lei prejudiciu rezultat în perioada martie-noiembrie 2013 din diferența de venituri nete conform contractului de muncă și diminuarea acestora urmare a reducerii programului de lucru, 2.790 lei prejudiciu calculat în perioada decembrie 2013-noiembrie 2014, determinat de diminuarea veniturilor obținute din cauza pensionării anticipate) și suma de 16.740 lei reprezentând prejudiciu cert și viitor calculat din luna deccembrie 2014 până la împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul public de 61 ani și 5 luni.
În motivare, reclamanții au arătat că în data de 25.02.2013, în jurul orelor 21:30, H. E. C. a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ pe . la intersecția cu ., i-a lovit pe reclamanți și pe câinele reclamantului în timp ce traversau regulamentar ., aceștia au susținut că reclamanta a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență București, Secția Ortopedie în perioada 25-27.02.2013, iar reclamantul și animalul de companie au fost vătămați. La data producerii evenimentului, autoturismul era asigurat RCA la . plafon de răspundere civilă în caz de producere accident cu vătămare sau deces victimă în suma de 5.000.000 euro. Reclamanții au mai arătat că s-au constituit părți civile în dosarul penal nr. 2467/P/2013 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, având ca obiect cercetarea sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, însă prin ordonanța nr. 2467/P/2013 din data de 14.04.2014 s-a dispus clasarea cauzei deoarece fapta nu mai este prevăzută de legea penală. Reclamanta a mai arătat din probele administrate în cauza penală a rezultat faptul că a avut nevoie de 35-40 de zile de îngrijiri medicale, iar deficiența locomotorie a condus la pierderea parțială a capacității de muncă și la pensionarea medicală a acesteia. De asemenea, reclamanții au susținut că viața lor s-a schimbat definitiv după producerea accidentului din considerente de ordin medical și financiar.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, art. 48 ind. 1 alin.2, art. 54 din Legea 136/1995, art. 1387 alin.1, 1388 alin. 1, 2223 alin. 1, 2224 alin. 2, 2225 Noul Cod Civil.
În probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiză și martori și au depus la dosarul cauzei următoarele: tabel cheltuieli (f. 7-9), tabel cu venitul net cuvenit în perioada 01.03-26.11.2013 (f. 10), calcul privind venitul net cuvenit în perioada noiembrie 2014-noiembrie 2020 (f.11), raport de expertiză tehnică judiciară (f.12-19), decizie nr._ din 12.02.2014 privind acordarea pensiei de invaliditate (f.20), decizie medicală asupra capacității de muncă nr. 3780 din 15.11.2013 (f.21), adeverință nr. 879 din 26.11.2013 (f.22-24), adeverință nr. 665/27.06.2013 (f.25), raport de expertiză medico-legală nr. A_ (f.26-27), raport de expertiză de expertiză medico-legală nr. A_ (f.28-30), ordonanța nr. 2467/P/2013 din 14.04.2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București (f.31), referat cu propunere de clasare (f. 32), scrisoare medicală emisă de INML din 10.04.2013 (f. 33), interogare CEDAM (f. 34), tabel cheltuieli (f.35-37), bonuri, chitanțe și facturi (f. 38-47, 49-54), contract asistență juridică (f. 48), chitanța nr. 184/12.11.2014 (f.72,77), raportul de expertiză medicală nr. 688/12.11.2014 eliberat de Cabinet Medical Individual dr. I. S. (f.73-76)
Cererea a fost legal timbrată de către reclamantă cu suma de 4.666 lei și de către reclamant cu suma de 545 lei, conform art. 3 din OUG 80/2013, astfel cum rezultă din chitanțele aflate la f. 58, 59 din dosar.
La data de 20.11.2014, pârâta . a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, admiterea în parte a acesteia.
În motivare, pârâta a arătat că stabilirea cuantumului despăgubirilor se raportează la dispozițiile legale reglementate de Ordinul 14/2011, emis de Autoritatea de Supraveghere Financiară publicat în M.Of. Partea I nr. 858 din_ . De asemenea, pârâta a arătat că cel care trebuie să suporte daunele morale este cel care a cauzat producerea accidentului, semnificația art. 55 alin. 1 din lege nefiind aceea de a degreva pe cel asigurat de răspunderea pentru fapta proprie. Pârâta a solicitat diminuarea daunelor materiale solicitate de reclamanți în măsura dovedirii lor și a apreciat ca fiind excesiv cuantumul daunelor morale în cuantum de 15.000 euro prin raportare la veniturile reclamanților pentru a nu conduce la o îmbogățire fără justă cauză, ci doar la compensarea suferinței produse. De asemenea, pârâta a învederat instanței că din documentele atașate la dosar nu rezultă cuantumul veniturilor înregistrate de reclamantă anterior accidentului și nici vreun înscris care să ateste lipsuri financiare ulterior acestui moment. Totodată, pârâta a susținut că leziunile provocate prin accident nu au fost de natură să determine infirmitate fizică postraumatică, iar cele provocate reclamantului au fost leziuni traumatice primare.
În drept, pârâta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 254 C.pr.civ., art. 451 alin. 2 C.pr.civ, prevederile Legii nr. 136/1995 și ale Ordinului CSA 14/2011.
În probațiune, pârâta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a solicitat atașarea la prezenta cauză a dosarului penal nr. 2467/P/2013 și interogatoriul intervenientului forțat H. E. C..
La data de 17.02.2015, H. E. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a arătat că i-a acroșat cu mașina ușor pe reclamanți împreună cu animalul de companie deoarece aceștia i-au apărut brusc în față pe trecerea de pietoni, reclamanta fiind trasă în această direcție de câinele său. Acesta a învederat instanței că s-a oferit să-i conducă la o unitate sanitară, însă ei au refuzat și au plecat de la locul accidentului. De asemenea, a mai susținut că s-a deplasat la cea mai apropiată secție de poliție în acea seară și a revenit la locul faptei împreună cu organele de poliție pentru a fi efectuate cercetări, iar în urma acestora a fost înregistrat dosarul nr. 2467/P/2013 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București. Ulterior a fost dispusă o soluție de clasare în cauză deoarece fapta nu mai era prevăzută de legea penală. De asemenea, acesta a arătat că suma solicitată de reclamantă în baza chitanțelor a fost plătită la un interval de 2-4 luni de la producerea accidentului, iar cuantumul ei este unul exagerat. A mai susținut că reducerea venitului reclamantei nu se datorează accidentului, acesteia fiindu-i redus salariul de către angajator cu 3 ani înainte de producerea evenimentului. În privința sumei de bani solicitate pentru perioada ulterioară pensionării reclamantei, acesta a afirmat că pensionarea a fost solicitată de reclamantă din inițiativa acesteia, iar nu ca urmare a vreunui handicap. H. E. C. nu a indicat temeiul de drept și nici nu a solicitat încuviințarea vreunei probe.
La data de 31.03.2015, reclamanții au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de H. E. C., ca neîntemeiate. Aceștia au arătat că impactul accidentului nu a fost unul ușor, ci a condus la pierderea cunoștinței reclamantei, prezentând plagă deschisă cu sângerare. De asemenea, reclamanța a arătat că nu câinele a fost cel care a tras-o pe trecerea de pietoni deoarece lesa câinelui se afla în mâna reclamantului, iar nu a ei. Au așteptat culoarea verde a semaforului și apoi s-au angajat în traversarea . din cauza neatenței conducătorului auto a avut loc impactul. Aceștia au mai susținut că H. E. C. nu s-a oferit să-i ducă la spital ci, din contră, a avut o atitudine necooperantă, refuzând orice dialog. Reclamanții au mai arătat că investigațiile medicale au început la data de 28.02.2013. Au mai arătat că deplasările efectuate cu taxiul, respectiv cu mijloacele de transport în comun au avut drept scop înregistrarea plângerii la Brigada de Poliție, respectiv controale medicale.
Prin încheierea din data de 22.04.2015, instanța a luat act de precizarea reclamanților în sensul că au înțeles să îl cheme în judecată pe numitul H. E. C. în calitate de pârât, pentru a fi obligat în solidar cu pârâta . la plata sumelor solicitate. La același termen, reclamanții au depus la prezenta cauză copii ale înscrisurilor din dosarul de urmărire penală (f. 111-137), iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitate de părți și proba testimonială cu martorii G. A. și Chireșcă C. sub aspectul dovedirii daunelor morale.
La termenul din data de 16.09.2015, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri medicale (f. 148-163). La același termen instanța a administrat proba testimonială și a procedat la audierea martorilor G. A. și Chireșcă C., declarațiile acestora fiind atașate dosarului cauzei la f. 164 – 165. Prin aceeași încheiere, instanța a declarat încheiată cercetarea procesului și a acordat termen la data de 28.10.2015 pentru a avea loc dezbaterile în fond.
La data de 21.10.2015, reclamanții au depus la dosarul cauzei note privind susținerile în fond prin care reclamanta și-a majorat pretențiile în cuantum de 11.837 lei prejudiciu cauzat direct de acțiunea ilicită la suma de 12.337 lei (f.167-171), iar la data de 27.10.2015, pârâta . a depus concluzii scrise (f. 191-196).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele în fapt și în drept:
La data de 25.02.2013, în jurul orelor 21:30, pârâtul H. E. C. a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ pe bulevardul T. V., iar la intersecția cu . i-a lovit pe reclamanți și pe câinele ce îi însoțea în timp ce traversau regulamentar . din raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 12-19).
La data producerii evenimentului, autoturismul condus de pârât era asigurat RCA la . polița nr._ valabilă până la data de 18.07.2013, astfel cum reiese din procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 115) coroborat cu verificările din evidențele în baza de date ale Centrului de informare CEDAM (f. 34). Potrivit art. 48 ind. 1 din Legea nr. 136/1995, contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, iar încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedește cu polița de asigurare.
În urma accidentului, reclamanta P. M. a suferit leziuni traumatice, care nu i-au pus în primejdie viața, însă au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A_ (filele 28-30).
Cu privire la reclamantul P. P. B. nu au putut fi identificate leziuni traumatice primare, conform raportului de expertiză medico-legală nr. A_ (filele 26-27).
În continuare, instanța reține că reclamanta era angajata societății ., potrivit adeverinței depuse la dosar (filele 22-24).
Prin decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 3780/15.11.2013 (fila 21), reclamanta P. M. a fost încadrată în gradul trei de invaliditate, constatându-se că a pierdut cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, prin leziunea suferită la geniunchiul drept în urma accidentului. Ulterior, s-a emis decizia nr._/12.02.2014 privind acordarea pensiei de invaliditate (fila 20), prin care a fost stabilită o pensie de 993 lei în favoarea reclamantei.
Instanța constată că pensionarea de invaliditate gradul III a fost menținută, fiind emisă în acest sens decizia nr. 3824/05.11.2014, conform raportului de expertiză nr. 688/12.11.2014 (filele 73-74).
Art. 54 din Legea nr. 136/1995 stabilește că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligațiilor acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați. Pe cale de consecință, cei vătămați prin producerea unui accident rutier nu au alegerea între a se îndrepta împotriva persoanei responsabile pentru producerea accidentului sau împotriva asigurătorului de răspundere civilă, fiind instituită obligația de a se îndrepta împotriva asigurătorului de răspundere civilă. Astfel, în măsura producerii riscului asigurat, terțul păgubit este obligat să se îndrepte împotriva asigurătorului de răspundere civilă, fiind instituite norme de protecție nu numai pentru terțul păgubit care ar putea fi expus riscului de a suporta insolvabilitatea persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, dar și pentru persoana răspunzătoare de producerea accidentului care, achitând primele de asigurare, să nu fie obligată și la plata contravalorii reparării prejudiciilor rezultate din evenimentul rutier.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul H. E. C., ca neîntemeiată.
În continuare, se constată incidența dispozițiilor art. 49 din Legea 136/1995, potrivit cărora asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Pentru aceasta, instanța analizează dacă sunt îndeplinite condițiile ca asiguratul, pârâtul H. E. C., să răspundă față de reclamanți prin accidentul produs.
Astfel, conform art. 1349 alin.(1) C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar potrivit art. 1357 alin.(1) C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Aceste dispoziții instituie condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv să existe o faptă ilicită, aceasta să fie săvârșită cu vinovăție, să se producă un prejudiciu, iar între fapta ilicită și producerea prejudiciului să existe o legătură de cauzalitate.
Se reține că pârâtul H. E. C. a săvârșit o faptă ilicită constând în aceea de a lovi cu mașina reclamanții și animalul acestora de companie în timp ce traversau . pietoni.
În ceea ce privește vinovăția, constată că pârâtul H. E. C. a săvârșit fapta ilicită cu vinovăție deoarece acesta a circulat neatent la trecerea de pietoni, fără să oprească autoturismul în siguranță pentru a acorda prioritate de trecere victimelor ce erau angajate în trecerea regulamentară prin loc permis, marcat și semnalizat corespunzător, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 12-19). Din același mijloc de probă reiese faptul că reclamanta nu putea să prevadă faptul că autoturismul condus de pârât nu va opri pentru a-i acorda prioritate la trecere, culpa aparținând exclusiv conducătorului autoturismului.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și producerea prejudiciului rezultă din materialitatea faptei și din cuprinsul rapoartelor de expertiză tehnică judiciară (f. 12-19), de expertiză medico-legală nr. A_ expediat la data de 24.04.2013 de INML M. Minovici (f. 28-30), de expertiză medico-legală nr. A_ expediat la data de 23.04.2013 de INML M. Minovici (f. 26-27)
Cu privire la existența prejudiciului, instanța reține că art. 1385 alin. 1 C.civ consacră principiul reparării integrale. Potrivit acestui principiu, se pot acorda despăgubiri pentru acoperirea pagubei efective, a câștigului pe care victima în condiții obișnuite ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsită, a cheltuielilor pe care aceasta le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului, precum și pentru pierderea șansei de a obține un avantaj.
Astfel, instanța constată că prejudiciul reclamat este reprezentat, pe de-o parte, de suma de 23.637 lei cu titlu de despăgubiri materiale cuvenite reclamantei P. M., iar pe de altă parte de suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale, dintre care 2.000 euro pentru reclamantul P. P. B. și 13.000 euro pentru reclamanta P. M..
Referitor la prejudiciul material, instanța observă că reclamanta a solicitat suma de 11.837 lei, reprezentând cheltuielile efectuate ca urmare a producerii accidentului pentru consultațiile și tratamentele medicale, transport, expertizele de specialitate și tratamentul animalului de companie.
Totodată, la data de 28.11.2014, a fost depusă la dosarul cauzei (fila 72) chitanța privind achitarea de către reclamantă a sumei de 500 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale și emiterea raportului aferent nr. 688/12.11.2014.
Cuantumul acestor cheltuieli a fost calculat de către reclamantă potrivit anexei 1 (filele 8-9) și susținut prin chitanțele și bonurile depuse la filele 37-59 și 72.
În continuare constată că reclamanta a inclus în cadrul cheltuielilor și contravaloarea contractului de asistență juridică din data de 9.06.2013, ce a fost încheiat în vederea reprezentării și asistării reclamantei, în calitate de persoană vătămată, în dosarul nr. 3467/P/2013, deschis ca urmare a producerii accidentului. În cuprinsul acestui contract, a fost stipulat un onorariu în cuantum de 2.500 lei, fără ca reclamanta să depună la dosarul cauzei dovada achitării lui. Prin urmare, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile reclamantei cu privire la acest aspect, contractul de asistență juridică încheiat neputând face dovada plății onorariului avocațial (deci a prejudiciului) în absența probelor care să susțină achitarea acestuia
De asemenea, reclamanta a înțeles să solicite cu titlu de prejudiciu material și onorariul în cuantum de 2799,92 lei cuvenit apărătorului pentru asistența juridică acordată în prezenta cauză. Instanța reține că onorariul anterior amintit are natura unor cheltuieli de judecată, urmând a fi cuantificat de către reclamantă în consecință, iar nu prin solicitarea acestuia cu titlul de despăgubiri materiale. Mai mult, instanța are în vedere că, la termenul din data de 28.10.2015, reclamanții și-au rezervat dreptul de a solicita onorariul avocațial pe cale separată. Pentru aceste motive, aceste pretenții, solicitate cu titlu de prejudiciu material sunt neîntemeiate.
În concluzie, instanța constată că reclamanta a făcut dovada unui prejudiciu în cuantum de 7037,08 lei, reprezentat de cheltuielile efectuate în urma producerii accidentului, în perioada 27.02._14.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă, instanța înțelege să își raporteze analiza la dispozițiile art. 1388 C. Civ, care prevăd că, despăgubirea se va realiza pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității sale de muncă.
Făcând aplicarea acestor dispoziții la situația de fapt dedusă judecății, instanța constată că, în perioada martie 2012 - februarie 2013, cu un an înainte de data producerii accidentului, respectiv 25.02.2013, reclamanta a realizat un venit mediu lunat net în cuantum de 2100,08 lei, potrivit adeverinței depuse la dosar (filele 22-23).
În perioada martie-noiembrie 2013, reclamanta a obținut următoarele venituri nete: 1906 lei (martie 2013), 1881 lei (aprilie 2013), 1715 lei (mai 2013), 1466 lei (iunie 2013), 1601 lei (iulie 2013), 1361 lei (august 2013), 1246 lei (septembrie 2013), 1270 lei (octombrie 2013) și 888 lei (noiembrie 2013).
Prin urmare, având în vedere că reclamanta realiza un venit mediu lunar net în cuantum de 2100,08 lei, în ultimul an anterior producerii accidentului, astfel cum s-a reținut mai sus, instanța constată că diferența dintre veniturile nete și veniturile obținute în perioada indicată este de 5566,72 lei, iar nu de 9000 lei astfel cum a arătat reclamanta prin cererea introductivă.
Ca urmare a leziunilor suferite prin producerea accidentului, s-a constatat că reclamanta a pierdut cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul III de invaliditate, potrivit deciziei medicale nr. 3780/15.11.2013 (fila 21).
Instanța observă că, ulterior, prin decizia nr._/12.02.2014 (fila 20), a fost stabilită reclamantei o pensie de invaliditate în cuantum de 993 lei, plata drepturilor urmând a se face începând cu data de 05.12.2013.
Față de aspectele învederate anterior, instanța reține că reclamanta avea o capacitate de muncă de 50%, astfel că diferența solicitată va trebui raportată la jumătate din venitul mediu lunat net obținut de către aceasta în ultimul an anterior producerii accidentului și de care a fost lipsită ca urmare a incapacității survenite, respectiv la suma de 1050,04 lei.
De asemenea, instanța are în vedere și dispozțiile art. 1393 C.civ, care prevăd că, în ipoteza în care a fost recunoscut dreptul la o pensie, despăgubirea se datorează doar în măsura în care paguba depășește pensia acordată
Pe cale de consecință, întrucât reclamanta primește o pensie în cuantum de 993 lei, ce i-a fost acordată pentru pierderea parțială a capacității de muncă, instanța constată că prejudiciul acesteia este reprezentat doar de ceea ce depășește suma anterior amintită, până la concurența sumei de 1050,44 lei, respectiv suma de 57,44 lei.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că, pentru perioada noiembrie 2013-decembrie 2014, prejudiciul reclamantei este în valoare de 684,48 lei.
De asemenea, reclamanta a solicitat, cu același titlu, și suma de 16.740 lei, calculată din luna decembrie 2014 și până la împlinirea vârstei standard de pensionare de 61 ani și 5 luni.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 1385 alin. 2 Cod civil, care consacră posibilitatea acordării despăgubirilor pentru un prejudiciu viitor, în măsura în care producerea lui este neîndoielnică.
Astfel, din raportul de expertiză nr. 688/12.11.2014 (filele 73-74), reiese că pensionarea de invaliditate gradul III a fost menținută, fiind emisă în acest sens decizia nr. 3824/05.11.2014. Totodată, potrivit aceluiași raport, capacitatea de muncă a reclamantei a fost pierdută definitiv, neexistând șanse pentru ameliorare.
Prin urmare, prejudiciul este sigur atât din punct de vedere al apariției lui, capacitatea de muncă a reclamantei fiind iremediabil afectată, cât și sub aspectul posibilității sale de a fi determinat, respectiv suma susmenționată în cuantum de 57,44 lei, ce se cuvine reclamantei lunar până la împlinirea vârstei standard de pensionare de 61 ani și 5 luni.
Față de aceste aspecte, instanța reține că, pentru perioada decembrie 2014 și până la împlinirea vârstei de 61 ani și 5 luni, reclamanta este îndreptățită la plata sumei de 4106,88 lei.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamantă, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 1391 alin.1 C.civ., conform cărora în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Din declarațiile martorilor G. A. și Chireșcă C. rezultă că reclamantei i s-a modificat considerabil viața după producerea accidentului în sensul că și-a pierdut locul de muncă și nu a reușit să se reangajeze ulterior. Acest aspect a afectat considerabil întreaga familie a reclamantei din punct de vedere financiar. De asemenea, din declarația martorului G. A. instanța reține că reclamanta a devenit după accident o persoană temănătoare, fiind speriată de zgomotele mașinilor de pe stradă. Reclamanta a avut parte de dureri în procesul de recuperare din punct de vedere medical. Ținând seama de necesitatea ca daunele morale acordate să asigure o compensare a prejudiciului moral suferit de victimă, dar și de necesitatea realizării unei proporționalități între prejudiciu și despăgubire, instanța stabilește cuantumul despăgubirilor morale la suma de 7500 euro, apreciind că aceasta corespunde exigențelor mai sus arătate. Față de aceste motive, instanța apreciază că o sumă în cuantum de 7.500 euro reprezintă o justă despăgubire pentru a acoperi prejudiciile morale cauzate reclamantei, luând în considerare starea psihică și fizică a reclamantei, precum și posibilitatea redusă ca aceasta să își găsească un loc de muncă.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită în parte acest capăt de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.500 euro, cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamant, instanța reține din declarațiile martorilor că acesta a fost speriat ca urmare a producerii accidentului, chiar dacă lovitura nu i-a produs urme vizile. Totodată, instanța constată că reclamantul este afectat și din punct de vedere financiar din cauza producerii accidentului, fiindu-i periclitată continuarea studiilor la facultate. Față de aceste motive, instanța apreciază că o sumă în cuantum de 1.000 euro reprezintă o justă despăgubire pentru a acoperi prejudiciile morale cauzate reclamantului și pe cale de consecință, instanța va admite în parte acest capăt de cerere și va obliga pârâta la plata către acesta a sumei de 1.000 euro, cu titlu de daune morale.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamanților și să oblige pârâta . plătească reclamantei P. M. sumele de 17.395,16 lei, reprezentând prejudiciu material și de 7500 euro, reprezentând prejudiciu moral, precum și să plătească pârâtului P. P. B. suma de 1000 euro, reprezentând daune morale. De asemenea, instanța urmează să respingă cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul H. E. C., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 2 C.pr.civ, atunci când acțiunea este admisă în parte, instanța va stabili în ce măsură părțile pot fi obligate la plata acestora.
Astfel, reclamanta P. M. a achitat o taxă în cuantum de 4.666 lei, potrivit chitanței . nr._ (fila 58), iar reclamantul P. P. B. o taxă în cuantum de 545 lei, conform chitanței . nr._ (fila 59). Pe cale de consecință, cererea fiind admisă în parte, instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantei P. M. suma de 2569,75 lei și reclamantului P. P. B. suma de 313 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru corespunzătoare contravalorii pretențiilor admise (în ceea ce privește onorariul avocațial, reclamanții și-au rezervat dreptul de a-l solicita pe cale separată).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. M., CNP_ și P. P. B., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales la C.. Av. S. C. T., în București, Calea Călărașilor nr. 178, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A., J_, CUI_, cu sediul în Sibiu, .. 5, turnul A, . și 6 – Centrul de Afaceri Sibiu, jud. Sibiu, în parte.
Obligă pârâta la plata către reclamanta P. M. a sumei de_, 16 lei cu titlu de daune materiale și 7500 de euro cu titlu de daune morale (în lei la cursul oficial al BNR de la data plății) și la plata către reclamantul P. P. B. a sumei de 1000 euro cu titlu de daune morale (în lei la cursul oficial al BNR de la data plății).
Respinge restul pretențiilor reclamanților formulate în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A, ca neîntemeiate.
Respinge acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul H. E. C., CNP_, cu domiciliul în București, .. 8, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta . la plata către reclamanta P. M., a sumei de 2569,75 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Obligă pârâta . la plata către reclamantul P. P. B., a sumei de 313 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7969/2015.... | Uzucapiune. Sentința nr. 7992/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
