Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2195/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Sentința nr. 2195/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2195/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2195

Ședința publică din data de 18.03.2015.

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – M. A. T.

GREFIER – C. S.-M.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul B. I.-H.-C. și pe pârâta ., având ca obiect rezoluțiune contract, acțiune în răspundere delictuală, pretenții, obligație de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.03.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2013, sub nr._ , reclamantul B. I.-H.-C. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: 1. Rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr._/10.11.2011, încheiat între părți, prin care reclamantul a achiziționat autoturismul T. Avensis VVTI Executive, pentru neîndeplinirea obligației vânzătorului de garanție pentru vicii ascunse și pentru neîndeplinirea condiției bunei-credințe la încheierea contractului; 2. Obligarea pârâtei la restituirea prețului vânzării autoturismului, respectiv 19.701,12 Euro, în lei la data achiziției, conform facturii nr._/14.11.2011; 3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate cu înscrierea în circulație a autoturismului, constând în taxă în valoare de 85 lei, precum și taxă de poluare în sumă de 1593 lei; 4. Repunerea părților în situația anterioară vânzării, cu consecința obligării pârâtei la radierea autoturismului din evidențele D.R.P.C.I.V.; 5. Obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale de 0,01% pe zi de întârziere – potrivit art. 5.2 din Anexa nr. 2 la Contractul de vânzare-cumpărare, calculate de la data încheierii contractului și până la data restituirii prețului vânzării și 6. Obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1.250.000 Euro, atât pentru faptul că reclamantul, familia sa și ceilalți participanți la trafic au fost puși în pericol, cât și pentru suferința psihică survenită ulterior cu consecința dezvoltării unor fobii în ceea ce privește conducerea de autoturisme.

În motivarea acțiunii s-a arătat că în data de 10.11.2011, părțile au încheiat contractul nr._ de vânzare-cumpărare a autoturismului marca T. model Avensis –Sedan – VVTI Executive, având număr de înmatriculare_ .

După achitarea în integralitate a prețului mașinii de 19.701,12 Euro, în data de 15.11.2011 i-a fost predat reclamantului autoturismul comandat, în acest sens fiind încheiat procesul-verbal de predare-primire nr. 341/15.11.2011, în care s-a consemnat faptul predării autovehiculului și cheilor.

Reclamantul nu a fost informat că autoturismul ar fi suferit avarii, că ar fi necesitat vreo intervenție de reparare sau că a fost expus în showroom sau utilizat în alte acțiuni de promovare comercială, însă nici în contractul de vânzare-cumpărare, nici în procesul-verbal nu există mențiuni potrivit cărora autoturismul ar fi suferit daune sau reparații.

La câteva zile după achiziționarea autoturismului, reclamantul a constatat că parbrizul prezenta o fisură internă de circa 10 cm lungime, motiv pentru care s-a adresat service-ului. Respectiva fisură a fost catalogată ca și defect de fabricație și parbrizul a fost schimbat în baza garanției acordate autoturismului.

Odată cu revizia de 1000 km, în data de 06.12.2012, la două săptămâni de la achiziționarea autoturismului, reclamantul a reclamat și probleme la cutia de viteze, mai precis faptul că aleatoriu era imposibil introducerea în prima treaptă de viteză sau în treapta de mers înapoi.

După mai multe intrări în service-urile autorizate T. și pentru că la . 22.10.2012 i s-a adus la cunoștință reclamantului faptul că pentru următoarele intrări în service în care va mai reclama aceleași probleme, i se va solicita să plătească contravaloarea facturilor de constatare, reclamantul s-a adresat în data de 14.11.2012, la un service auto din Pitești, unde a fost informat că un autoturism cu aceeași . șasiu a mai fost în acel service în data de 18.06.2011 (cu 5 luni de zile înainte ca acesta să fie vândut reclamantului), pentru efectuarea unor lucrări de vopsitorie și tinichigerie la bara din față, în baza unui dosar de daună deschis la Omniasig. I s-a comunicat reclamantului comanda de reparație nr._/08.06.2011 și faptul că autoturismul a fost expus în showroom și a fost tratat ca autoturism nevandabil deoarece motorizarea și echiparea respectivă nu sunt foarte căutate. A fost menționată pe fișa de service și eșuarea manevrei de introducere în treapta de mers înapoi, în urma unui test de drum solicitat în mod expres de către reclamant.

Reclamantul a solicitat lămuriri reprezentanților ., care l-au informat faptul că acea intrare în service a fost o intervenție minoră în valoare de 50 lei, intervenția de revopsire fiind necesară deoarece bara din față ar fi fost avariată în urma expunerii autoturismului în showroom și la câteva târguri.

S-a apreciat de către reclamant faptul că vânzătorul a încălcat obligația de a acționa cu bună-credință la încheierea contractului, evitând, în mod deliberat, să informeze reclamantul asupra intervenției în service anterioară vânzării și asupra expunerii autoturismului în showroom și în doilea rând, a încălcat obligația de garanție a vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului, conform art. 1707 și urm. N.C.civ.

Mai mult, deși se afla în culpă, pârâta nu și-a îndeplinit nici obligația instituită de art. 13 alin. 2 din OG nr. 21/1992, aceea de a remedia deficiențele apărute sau de a înlocui produsul în termen de maxim 15 zile „de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru”, cu mențiunea că în data de 29.11.2012 a fost efectuată o expertiză tehnică extrajudiciară de către un expert autorizat.

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea de daune morale, reclamantul a arătat faptul că a dezvoltat o lipsă de încredere în ceea ce privește achiziționarea oricărui bun, în acest sens familia, prietenii și colegii au apreciat că a devenit o persoană „dificilă”, fiind excesiv de îngrijorat de fiecare dată când achiziționează un bun.

În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 13, 15, 16, 49 din OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, art. 11, 13, 16, 18 și 19 din Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiilor asociate acestora, art. 1350 N.C.civ., art. 1170 N.C.civ. și art. 1707 N.C.civ.

În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: istoric intrări în service și concluzii raport expertiză extrajudiciară, contract de vânzare-cumpărare nr._, cu actul adițional nr. 1, proces-verbal de predare-primire nr. 341/15.11.2011, certificat de garanție, certificat de calitate, factura proformă nr. 367P/08.11.2011, factura nr._/14.11.2011, ordin de plată BRD/09.11.2011, factura . nr._/08.11.2011 și bonuri privind plata sumei înscrise pe factură, sesizare P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, reclamație adresată Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice – Administrația Fondului pentru Mediu, comanda de reparație nr._/08.06.2011, solicitare formulată de către reclamant și răspunsul companiei T., înregistrat sub nr. 107/2.04.2013, dovezi ale cheltuielilor efectuate pentru înmatricularea mașinii (chitanța . nr._/09.12.2011 și chitanța . nr._ emisă de ANAF privind taxa de poluare), comenzi service și facturile fiscale emise ca urmare a intrărilor în service a autoturismului, fișa de sesizare a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor OJPC Ilfov și răspunsurile ANPC din 14.08.2012, 19.10.2012, 07.11.2012 și 12.04.2013, corespondența purtată între reclamant și pârâtă, filele nr. 100-117, vol. I., raport de expertiză tehnică extrajudiciară din data de 29.11.2012 și proces-verbal de închidere a medierii/11.06.2013.

Prin Serviciul Registratură, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 30.10.2013, prin care a solicitat respingerea celor 6 capete de cerere, ca neîntemeiate.

Prin întâmpinare s-a arătat că în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr._/10.11.2011, pârâta a predat reclamantului autoturismul în stare perfectă de funcționare, fapt atestat prin procesul-verbal de predare-primire nr. 341/15.11.2011, necontestat de către reclamant.

Începând cu data de 6.12.2011, imediat după achiziționarea autoturismului, a urmat un lung șir de diverse nemulțumiri, peste 30 de solicitări și acțiuni, inclusiv plângeri penale, înregistrate la T., service-urile T., Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, P., vădit nefondate și superficiale ale reclamantului.

Pentru a se angaja răspunderea vânzătorului cu privire la obligația de a garanta pentru neconformitatea produsului vândut, prevăzută de Legea nr. 449/2003, reclamantul trebuie să dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de legislația specială, respectiv: lipsa conformității să fie existentă în momentul când a fost livrat produsul (din înscrisurile depuse de către reclamant, inclusiv din expertiza extrajudiciară pe care acesta o invocă, nu este demonstrat în niciun fel că lipsa de conformitate a autoturismului, adică problemele tehnice invocate la cutia de viteze, ar fi existat în momentul încheierii contractului), în cazul lipsei conformității, consumatorul „are dreptul de a solicita vânzătorului în primul rând repararea produsului sau are dreptul de a solicita înlocuirea produsului”, în fiecare caz fără plată, cu excepția situației în care măsura este imposibilă sau disproporționată și consumatorul poate solicita o reducere corespunzătoare a prețului sau rezoluțiunea contractului dar numai dacă nu beneficiază nici de repararea, nici de înlocuirea produsului/dacă vânzătorul nu a luat o măsură reparatorie într-o perioadă de timp rezonabilă/dacă vânzătorul nu a luat măsura reparatorie, fără inconveniente semnificative pentru consumator (expertiza tehnică extrajudiciară realizată de către reclamant nu poate fi considerată ca fiind expertiza efectuată de un organism neutru, astfel încât pârâtei nu-i revenea obligația impusă de art. 13 alin. 2 din OG nr. 21/1992) și condiția bunei-credințe a vânzătorului (pârâta a apreciat că buna sa credință la încheierea contractului ar avea relevanță doar în ceea ce privește întinderea garanției, în sensul art. 1712 N.C.civ.; efectuarea unor reparații minore la caroserie, anterioare vânzării, pe care . nu le contestă, se încadrează în politica generală, la nivel de grup, redată în „Standardele de reparație autovehicul”; această reparație făcută la autoturism și care s-a referit exclusiv la partea de caroserie, deci nu la probleme tehnice, nu demonstrează în niciun fel că respectivul autoturism a fost folosit, fiind indicat în acest sens kilometrajul, care nu a fost niciodată contestat de către reclamant și care la momentul efectuării reparației contestate, indica 0 km).

În ce privește capetele II, III și IV de cerere, pârâta a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate, ca o consecință a respingerii primului capăt al cererii de chemare în judecată.

Referitor la capătul V de cerere, pârâta a arătat faptul că o eventuală aplicare a sancțiunii rezoluțiunii contractului nu poate antrena cu sine aplicarea unor penalități de întârziere.

Cu privire la capătul VI de cerere, privind acordarea de daune morale, pârâta a susținut faptul că prejudiciul nepatrimonial pe care reclamantul îl invocă drept temei al cererii sale de acordare a unor daune morale nu se încadrează în situațiile invocate de art. 1391 N.C.civ. Mai mult, un eventual prejudiciu moral suferit de către reclamant ar trebui să fie iremediabil.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm. N.C.proc.civ., OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, actualizată și Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiilor asociate acestora.

Prin fax, la data de 29.11.2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, filele nr. 212-215, vol. I.

Judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 05.02.2014, în baza dispozițiilor art. 413 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ., până la soluționarea în mod definitiv a dosarului nr._/302/2013, având ca obiect administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară auto în procedura asigurării de dovezi, cauza fiind repusă pe rol la data de 28.01.2015.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2014, sub nr._/302/2014, reclamantul B. I.-H.-C. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: 1. Rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr._/10.11.2011, încheiat între părți, prin care reclamantul a achiziționat autoturismul T. Avensis VVTI Executive; 2. Obligarea pârâtei la rambursarea contravalorii accesoriilor achiziționate și a îmbunătățirilor aduse, respectiv taxă poluare (1593 lei), taxă înmatriculare (85 lei), cruise control (1008,22 lei), covorașe cauciuc (337,28 lei) și set parasolare (483,31 lei); 3. Obligarea pârâtei la plata de daune pentru nefolosință începând cu data de 30.01.2014 și până la data efectuării plății în cuantum de 250 lei/zi (reprezentând costul mediu pentru închirierea unui autoturism similar pe o perioadă lungă de timp); 4. Obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 19.700 euro pentru nerespectarea contractului de garanție; 5. Obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 500 000 euro pentru faptul că a înșelat reclamantul la achiziționarea autoturismului, prin susținerea că autoturismul a fost nou, viciind în acest fel decizia sa de cumpărare; 6. Obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 10%/an, până la data efectuării plății integrale, aplicate la prețul de vânzare-cumpărare și 7. Obligarea pârâtei la publicarea în 5 cotidiene naționale cât și în primele 3, ca număr de cititori, reviste de profil auto din România, în 3 numele consecutive, a hotărârii ce se va pronunța, cât și afișarea acesteia în toate magazinele/showroom-urile și service-urile T. din România.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat situația de fapt expusă pe larg în cadrul cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._ .

În ce privește susținerile pârâtei în sensul că reparația autovehiculului nu trebuia notificată clientului, justificată prin existența unor așa-zise standarde interne de calitate, reclamantul a arătat faptul că așa-zisele standarde se referă la eventuale avarii care pot apărea ca urmare a transportului autoturismului de la fabrică până la vânzător și nu la avariile apărute ca urmare a altor activități comerciale. Pe de altă parte, legislația în vigoare protejează cumpărătorul de astfel de practici și îl obligă pe vânzător să aducă la cunoștința cumpărătorului toate informațiile despre produs, cu atât mai mult cele care îi pot influența decizia de achiziționare a respectivului produs.

Reclamantul a invocat prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 15/2008 și prevederile art. 1 alin. 2 din OG nr. 21/1992.

Concluzionând, reclamantul a apreciat că pârâta . i-a vândut ca fiind nou un autoturism folosit deși avea cunoștință că acesta a fost folosit, avariat și reparat. Consimțământul său la cumpărarea acestui autoturism a fost viciat deoarece nu ar fi cumpărat o mașină folosită. Obligația pârâtei de a informa cumpărătorul despre istoricul autoturismului este strict reglementată de legea civilă și legea specială (legea privind protecția consumatorilor) și nu este opțională.

În susținerea celor învederate, reclamantul a arătat faptul că a fost schimbat parbrizul, deoarece era fisurat; a fost schimbat volanul ca urmare a exfolierii; planșa centrală de bord a s-a deteriorat rapid și în mod accentuat și au fost probleme la cutia de viteze.

În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, 3, 10 alin. d) și e), art. 12 pct. 1, art. 13 pct. 1, art. 15, art. 16, art. 18, art. 49 din OG nr. 21/1992, art. 5, 9, 10, 13, 16, 19 din Legea nr. 449/2003.

În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri, în copie: contract de vânzare-cumpărare nr._/10.11.2011, cu anexa nr. 1 și anexa nr. 2, factura nr._/14.11.2011, Act adițional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr._/10.11.2011, factură fiscală nr. AFS – 12-_/30.07.2012, comandă piese de schimb/23.07.2012, factură . nr._/15.05.2012, factură . nr._/19.04.2012, chitanță . nr._/08.12.2011, . nr._/09.12.2011, comanda de reparație nr._/08.06.2011 și adresa nr. 1726/12.04.2013.

Prin Serviciul Registratură, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 03.11.2014, prin care a solicitat respingerea tuturor capetelor de cerere, ca neîntemeiate, iar pe cale de excepție a invocat litispendența și conexarea dosarului nr._/302/2014 la dosarul nr._ .

Pârâta a apreciat că reclamantul invocă de fapt garanția pentru neconformitatea produsului vândut, prevăzută de Legea nr. 449/2003, în baza căreia vânzătorului îi incumbă obligația legală de a răspunde față de consumator pentru orice lipsă a conformității existentă la momentul când au fost livrate produsele.

Pentru a se angaja răspunderea vânzătorului cu privire la această obligație de garanție, reclamantul ar trebui să dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de legislația specială cu privire la acest tip de garanție: lipsa conformității produsului vândut trebuie să existe în momentul livrării acestuia și în cazul lipsei conformității, consumatorul „are dreptul de a solicita vânzătorului în primul rând repararea produsului sau are dreptul de a solicita înlocuirea produsului”, în fiecare caz fără plată, cu excepția situației în care măsura este imposibilă sau disproporționată.

Pârâta a susținut faptul că parbrizul care a fost schimbat în perioada de garanție nu poate fi considerat un argument suficient în sensul susținerii ideii că autoturismul nu a fost nou, ci un defect care a fost remediat în perioada de garanție, conform legii.

În ceea ce privește problemele tehnice ale autoturismului la cutia de viteze, s-a arătat faptul că acestea nu au fost confirmate nici în service-urile T. și nici în cadrul expertizei tehnice judiciare dispusă în cadrul dosarului nr._/302/2013, referitor la asigurare dovezi.

Cu privire la vicierea consimțământului reclamantului la încheierea contractului, pârâta a apreciat că sancțiunea juridică în această ipoteză nu este rezoluțiunea contractului, motiv pentru care acest argument nu ar putea fi reținut de către instanță, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește capătul II de cerere, pârâta a arătat faptul că taxa de poluare și cea de înmatriculare sunt taxe care nu au fost plătite în baza raporturilor juridice create între reclamant, în calitate de cumpărător și pârâta, în calitate de vânzător, iar covorașele de cauciuc, setul de parasolare și prețul pentru instalarea „cruise control” au fost opționale, iar cumpărătorul le-a achiziționat ulterior încheierii contractului.

Cu privire la capătul III de cerere, s-a susținut faptul că numai în ipoteza în care rezoluțiunea contractului ar fi respinsă, reclamantul ar avea interesul de a solicita contravaloarea lipsei de folosință a autoturismului, iar o eventuală răspundere a pârâtei nu s-ar putea antrena decât în condițiile în care s-ar demonstra calitatea necorespunzătoare a autoturismului în momentul livrării.

În ceea ce privește capetele IV și V ale acțiunii, pârâta a arătat faptul că nu au fost dovedite condițiile prejudiciului și legăturii de cauzalitate între prejudiciu și fapta culpabilă a pârâtei, motiv pentru care cele două capete de cerere nu sunt întemeiate.

Referitor la capătul VI de cerere, privind acordarea de daune interese, s-au invocat prevederile art. 1712 N.C.civ., arătându-se faptul că eventuale daune interese ar putea fi acordate de instanță numai în situația în care pârâta ar fi considerată vânzător de rea-credință, iar prejudiciul pretins de către reclamant ar fi dovedit, însă niciuna dintre aceste două condiții nu este îndeplinită.

La data de 11.12.2014, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care s-a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Cu privire la documentele interne ale pârâtei, de care aceasta se prevalează, reclamantul a arătat faptul că acestea nu îi sunt opozabile, având în vedere următoarele aspecte: reclamantul nu a fost informat de ele înainte de semnarea contractului; în contract nu se face nicio mențiune referitoare la documentele interne; acestea nu îndeplinesc niciuna din condițiile minimale de publicitate prevăzute de Codul civil; acestea încalcă în mod flagrant legislația în vigoare; aceste documente se referă la cu totul alte incidente apărute ca urmare a transportului ( în speță, avarierea a fost ca urmare a expunerii la o expoziție de profil, adică a folosinței autoturismului în scopul promovării vânzărilor), reclamantul solicitând totodată înlăturarea acestor înscrisuri.

În ceea ce privește capătul II de cerere, reclamantul a arătat faptul că acesta este întemeiat întrucât rezoluțiunea are efect retroactiv, de a pune părțile în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în caz contrar, pârâta ar beneficia cu titlu gratuit de dotările opționale instalate pe autoturism.

În susținerea capătului III de cerere, reclamantul a învederat faptul autoturismul a fost respins la Inspecția Tehnică Periodică, acest aspect fiind adus la cunoștința pârâtei la data de 18.12.2013, iar pârâta nu a respectat obligația legală de a repara autoturismul.

Față de capătul IV de cerere, s-a susținut faptul că evaluarea pagubelor morale nu este subordonată unor criterii legale, însă acestea se stabilesc prin apreciere, urmând a fi aplicate criterii care au în vedere valoarea nepatrimonială afectată, consecințele negative suferite de persoana prejudiciată în plan psihic și afectiv, importanța valorilor lezate și gradul în care aceste valori au fost lezate prin fapta ilicită a pârâtei.

Reclamantul a apreciat că cel de-al V-lea capăt de cerere este întemeiat față de împrejurarea că pârâta a încercat de mai multe ori să-l convingă pe reclamant să nu mai apeleze la service pentru defecțiunea reclamată.

Prin încheierea de ședință din data de 28.01.2015, instanța a luat act de renunțarea pârâtei la susținerea excepției litispendenței dosarului nr._/302/2014 cu dosarul nr._ , a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr._/302/2014 la dosarul nr._ .

Prin serviciul Registratură, la data de 02.02.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare, sintetizând pretențiile sale din cele două dosare conexate, în sensul că a solicitat: 1. Rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr._/10.11.2011 privind achiziționarea autoturismului marca T. model Avensis –Sedan, pentru neîndeplinirea de către vânzător a obligației de garanție pentru vicii ascunse și pentru neîndeplinirea condiției bunei-credințe la încheierea contractului; 2. Obligarea pârâtei la restituirea integrală a prețului autoturismului în cuantum de 19.701 euro achitat de reclamant în baza contractului menționat; 3. Obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă totală de 1.250.000 euro; 4. Obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 3.452,81 lei reprezentând cheltuielile efectuate pentru înscrierea autoturismului în circulație cât și a diverselor accesorii achiziționate, astfel: 1539 lei taxă poluare, 85 lei taxă înmatriculare, 1008,22 lei cruise control, 337,28 lei covorașe cauciuc și 483,31 lei set parasolare; 5. Obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a autovehiculului pe perioada 30.01.2014 și până la data efectuării plății în cuantum de 250 lei/zi; 6. Obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 10% pe an, de la data achiziției și până la data efectuării plății integrale, aplicată la prețul de vânzare-cumpărare (1970 euro/an, respectiv 5397 euro/zi); 7. Repunerea părților în situația anterioară vânzării și obligarea pârâtei la radierea autoturismului din evidențele DRPCIV; 8. Obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale de 0,01%/zi de întârziere potrivit art. 5.2 din Anexa nr. 2 la contractul de vânzare-cumpărare până la data restituirii prețului vânzării; 9. Obligarea pârâtei la publicarea în 5 cotidiene naționale, cât și în primele 3, ca număr de cititori, de reviste de profil auto din România, în 3 numele consecutive, a hotărârii ce se va pronunța, cât și afișarea acesteia în toate magazinele/showroom-urile și service-urile T. din România; 10. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

S-au încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule, proba fiind administrată în procedura de asigurare dovezi ce a făcut obiectul dosarului nr._/302/2013, raport de expertiză întocmit de către expert M. I., filele nr. 222-245, vol. I dosar nr._ și filele nr. 77-113 dosar nr._/302/2014.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin contractul de vânzare nr._ încheiat la data de 10.11.2011, pârâta a vândut reclamantului autoturismul marca T. modelul Avensis-Sedan-1,8 VVTI 6MT-LCA 11-LHD, . SB1BG76L90E051891 în schimbul prețului de 19.701,12 Euro. La data de 15.11.2011 a avut loc predarea autoturismului către reclamant, sens în care părțile au procedat la încheierea procesului-verbal.

La data de 14.11.2012, cu ocazia unei constatări efectuate la un service auto din Pitești, reclamantul a fost informat că un autoturism cu aceeași . șasiu a mai fost în acea unitate la 18.06.2011, pentru efectuarea unor lucrări de vopsitorie . Din cuprinsul comenzii de reparație nr._/08.06.2011 înmânate reclamantului cu acel prilej, rezultă că, la acel moment, asupra autoturismului vândut reclamantului, care înregistra 0 km la bord,au fost efectuate operațiunile de tinichigerie și vopsitorie cu privire la bara din față.

În intervalul 15.11._13, reclamantul a sesizat o . defecțiuni apărute la autoturism, în special legate de funcționarea sistemului de ambreiaj, sens în care le-a semnalat unităților service aparținând pârâtei. În acest sens, pârâta a procedat la schimbarea parbrizului (04.01.2012), gresarea timoneriei (04.01.2012), verificarea cutiei de viteze ș gresarea timoneriei (02.05.2012), verificarea cutiei de viteze (18.06.2012), schimbarea kit-ului de ambreiaj (30.07.0212), schimbarea unor componente din cutia de viteze (03.10.2012), reglarea timoneriei (08.10.2012). Începând cu data de 22.12.2012, ca urmare a noilor sesizări ale reclamantului legate tot de presupusa funcționare defectuoasă a sistemului de ambreiaj, în urma verificărilor autoturismului de către pârâtă (inclusiv prin efectuarea unor probe de drum și de către reprezentanți ai pârâtei la datele de 14.11.2012, 03.04.2013, 16.04.2013, 22.04.2013, 03.06.2013), aceasta a apreciat că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate. În același fel au fost găsite alegațiile reclamantului referitoare la deficiențele sistemului de închidere centralizată și la urmele de exfoliere și pete identificate pe planșa centrală (03.06.2013).

În cele ce urmează instanța va analiza cele două motive centrale care, în opinia reclamantului, conduc la rezoluțiunea contractului susmenționat:

  1. Neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de a acționa cu bună-credință la încheierea contractului în sensul de a-l informa pe reclamant că autoturismul a fost expus și că asupra sa au fost efectuate intervenții anterior vânzării.

Este de netăgăduit faptul că asupra autoturismului vândut reclamantului a fost efectuată o intervenție de tinichigerie și vopsitorie cu privire la bara din față, anterior încheierii contractului. De asemenea, din probatoriul administrat nu a rezultat că pârâta ar fi adus la cunoștința reclamantului această împrejurare. Rămâne de stabilit dacă modul în care a acționat pârâtă (omițând să informeze reclamantul despre acest element de fapt) poate conduce la rezoluțiunea contractului.

Mai întâi, instanța reține că, în urma ultimei precizări a celor două acțiuni conexate, reclamantul a menționat că urmărește strict rezoluționarea contractului. Prin urmare, față de prevederile art. 9 alin 2 Cod de procedură civilă, instanța nu va analiza conduita pârâtei și din perspectiva unei eventuale sancțiuni a nulității pentru eroare sau dol.

Revenind, instanța constată că, potrivit art. 5 alin 1 din Legea nr. 449/2003, ,, vânzătorul este obligat să livreze consumatorului produse care sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare,,. În lipsa conformității, cumpărătorul este îndreptățit să solicite, după caz, repararea sau înlocuirea produsului, reducerea proporțională a prețului sau rezoluțiunea contractului.

Art. 14 din Legea nr. 449/2003 exclude de la aplicare rezoluțiunea, atunci când lipsa conformității produsului este una minoră. Textul reprezintă o aplicație particulară a dispozițiilor generale prevăzute de art. 1551 alin 1 Cod civil, potrivit cărora ,, creditorul nu are dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate,,.

Instanța consideră că operațiunile efectuate la bara autoturismului (tinichigerie și vopsitorie) anterior vânzării acestuia pun în evidență, cel mult, o lipsă de conformitate minoră a produsului vândut cu obiectul derivat al contractului în discuție. Pentru a aprecia astfel, instanța are în vedere următoarele: costul operațiunii în discuție prin raportare la valoarea bunului vândut (1062,43 de lei față de 19.701,12 Euro); cauza operațiunii în discuție (zgârietură), în contextul în care operațiunile de transportare și depozitare a unui autoturism anterior vânzării și imposibilitatea ambalării acestuia presupun, inerent, riscul acestui tip de avarie; faptul că autoturismul era nou, împrejurare ce reiese din kilometrajul acestuia (0 km la bord atât la momentul intervenției în service cât și la cel al vânzării).

Prin urmare, chiar reținând lipsa de conformitate a produsului vândut (și neaducerea acestei împrejurări la cunoștința reclamantului), față de caracterul lipsit de însemnătate al acesteia, instanța consideră că reclamantul nu este îndreptățit la rezoluțiunea contractului pe acest considerent. Instanța observă că reclamantul nu a solicitat reducerea propriei sale contraprestații, astfel încât instanța nu va analiza în ce măsură aceasta s-ar impune sau din contră ca urmare a efectuării operațiunii de tinichigerie și vopsitorie care a adus elementul reparat la starea inițială.

  1. Viciile ascunse ale autoturismului. Garanția pentru bună funcționare.

Plecând de la dispozițiile legale menționate la punctul anterior, dar și de la cele ale art. 1710-1718 Cod civil, instanța constată că pentru a se putea dispune rezoluțiunea contractului, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele cerințe: existența viciului/defecțiunii apărute înăuntrul termenului de garanție; imposibilitatea reparației sau depășirea termenului prevăzut de lege în acest sens; refuzul de înlocuire a bunului într-un termen rezonabil.

Instanța reține că, în cauză, de față aceste cerințe nu sunt îndeplinite.

Astfel, în privința defecțiunilor sesizate de reclamant la sistemele de ambreiaj și de frânare, instanța are în vedere concluziile expertizei judiciare întocmite de domnul expert M. I. în cadrul dosarului nr._/302/2013, având ca obiect asigurare de dovezi. În acest sens, în cuprinsul raportului, expertul a menționat că ambele sisteme erau în stare de funcționare. Suplimentar, s-a arătat că, pe parcursul probei de traseu, schimbarea vitezelor s-a realizat cu ușurință și lejeritate de cei doi conducători auto-reclamantul și managerul tehnic al pârâtei care au condus autoturismul (din 121 de schimbări de viteză, din care 69 efectuate de reclamant și 52 de către pârât, într-un singur caz reclamantul a sesizat dificultăți la introducerea în viteză). Totodată, expertul nu a conformat zgomote, vibrații sau trosnete, produse la acționarea sistemelor de ambreiaj și frânare, nu a sesizat tendința de ,,agățare,, la schimbarea treptelor de viteză. S-a mai arătat că aceasta din urmă poate fi resimțită de reclamant ca urmare a debreierii parțiale a pedalei de către acesta, împrejurare care a fost sesizată și în cadrul probei de traseu. Expertul a concluzionat că nu au fost identificate defecțiuni ale celor două sisteme.

Față de cele reținute în cuprinsul expertizei judiciare, instanța apreciază că susținerile reclamantului nu își găsesc corespondent în probatoriul administrat urmând a fi considerate neîntemeiate. Chiar asumând că sesizările inițiale ale reclamantului au fost juste (de reținut însă că această dovadă nu a fost realizată), instanța apreciază că în urma operațiunilor efectuate de către pârâtă (gresare și reglare timonerie, schimbarea kit-ului de ambreiaj, schimbarea unor componente ale cutiei de viteze), viciile au fost remediate, împrejurare care a condus la concluzia adoptată de către expert.

Neîntemeiate sunt și afirmațiile legate de deficiențele sistemului de închidere centralizată și de petele identificate pe planșa centrală, existența acestora (și în cazul petelor și a legăturii de cauzalitate cu fabricarea sau asamblarea) nefiind demonstrată de către reclamant, deși sarcina probei în acest sens îi incumba, potrivit art. 10 alin 1 din Codul de procedură civilă. În ceea ce privește parbrizul, după cum chiar reclamantul a recunoscut, pârâta a procedat la înlocuirea acestuia.

În concluzie, instanța constată că nici pentru acest motiv nu se impune desființarea contractului, prin rezoluțiune.

Cât despre restul petitelor, față de caracterul accesoriu al acestora (soluționarea lor depindea de modalitatea de tranșare a capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului-art. 30 alin 4 din Codul de procedură civilă), instanța va dispune respingerea acestora, de asemenea, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 451-453 Cod de procedură civilă, față de lipsa temeiului de fapt al culpei procesuale a pârâtei, va respinge cererea privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererile conexe, formulate de reclamantul B. I.-H.-C., CNP_, cu domiciliul în București, .. 11, sector 5, în contradictoriu cu pârâta ., J_, CUI_, cont bancar RO489INGB_8910, cu sediul în Oraș Voluntari, .. 1, jud. Ilfov, astfel cum au fost modificate, ca neîntemeiate.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.03.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2195/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI