Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 6803/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6803/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 6803/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6803/2015
Ședința publică de la 29 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta A. A. C. în contradictoriu cu pârâtul N. I. D., având ca obiect exercitare autoritate părintească.
La apelul făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosar și pârâtul, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar, prin compartimentul registratură, a referatelor de anchetă socială întocmite de reprezentanții Autorității Tutelare Sector 5 și Sector 6 București. (06.08.2015; 26.08.2015)
Instanța procedează la legitimarea părților, reclamanta prezentând CI . nr._, emisă de SPCEP S5, iar pârâtul CI . nr._, emisă de SPCEP S6.
La interpelarea instanței, pârâtul arată că locuiește la adresa din ., precum și faptul că nu a primit acțiunea; revine și arată că a primit cererea de chemare în judecată, dar nu a formulat apărări. Arată că în 5 luni nu a văzut copilul decât de 5 ori, precum și faptul că reclamanta nu răspunde la telefon.
Apărătorul reclamantei depune la dosar corespondență electronică purtată de părți.
În temeiul art. 131 C.p.c., instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina cf. art. 114 C.p.c. față de situarea pe raza sectorului 5 a reședinței copilului.
Instanța, în baza art. 238 C.p.c., estimează durata cercetării procesului la 1 lună.
La interpelarea instanței, părțile arată că doresc stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantei, exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea în sarcina pârâtului și în favoarea minorului a unei pensii de întreținere, de la data introducerii acțiunii.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul arată că nu are probe de propus.
Apreciind proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cererii, instanța, în baza art. 258 rap. la art. 255 C.p.c., o încuviințează ca atare, constatând efectuată ancheta socială.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită a se lua act de înțelegerea părților; fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul formulează aceleași concluzii.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 21.04.2015 sub nr._, reclamanta A. A. C. l-a chemat în judecată pe pârâtul N. I. D., solicitând instanței să dispună stabilirea locuinței minorei N. I. la domiciliul său, exercitarea autorității părintești în comun, obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere, de la introducerea acțiunii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relația de concubinaj cu pârâtul a rezultat minora N. I., ns. la 05.02.2015. A mai arătat că, în prezent, copilul se află în grija ei, beneficiind de susținerea părinților săi în creșterea acestuia.
În drept, au fost invocate disp. art. 236, 402 C.civ., disp. Legii nr. 217/2003.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat personal în fața instanței.
S-a administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar.
Au fost înaintate la dosar referatele de anchetă socială întocmite de reprezentanții Autorității Tutelare Sector 5 și Sector 6 București.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Minora N. I., ns. la 05.02.2015, are filiația stabilită față de ambii părinți – părțile din prezenta cauză – fiind rezultat din relația acestora din afara căsătoriei.
Conform art.503 alin.1 C.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Potrivit art.505 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile de la divorț, ținând seama de interesul superior al copilului. Conform art.396 C.civ., instanța va dispune asupra raporturilor părinți-copil ținând seama de concluziile raportului de anchetă psiho-socială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților. În continuare, art.397 C.civ. consacră regula exercitării părintești în comun de către ambii părinți, excepția fiind situația în care se constată existența unor motive întemeiate pentru a se dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, potrivit art.398 C.civ.
În speță, instanța reține că părțile nu conviețuiesc însă, față de prevederile legale evocate, această situație nu conduce, în mod automat, la aplicarea dispozițiilor art.398 C.civ. Se constată astfel, din referatul de anchetă socială, că minora locuiește cu mama sa de la despărțirea părțillor, survenită în urmă cu aproximativ 6 luni, fiind bine îngrijită de către aceasta.
Prin urmare, instanța constată că este în interesul superior al copilul ca autoritatea părintească să se exercite de către ambii părinți, care au dreptul, dar și obligația de a se implica în viața minorului, pentru a-i asigura acestuia un climat de dezvoltare pozitiv. De altfel, legiuitorul a instituit posibilitatea exercitării autorității părintești comune în scopul promovării și protejării unei bune dezvoltări a copilului, prin luarea în comun a deciziilor importante, cum sunt cele referitoare la educație, la tratament medical, la reședința minorului, la administrarea bunurilor sale etc., o astfel de modalitate a realizării responsabilității parentale constituind un element de normalitate în cadrul relațiilor dintre părinți și copil. Numai astfel minorul va avea parte de prezența efectivă a ambilor părinți în viața lui, cu consecința asigurării echilibrului emoțional și afectiv de care are nevoie orice copil, înlăturându-se și riscul înstrăinării acestuia față de vreunul dintre părinți.
Instanța apreciază că din probele administrate reiese că pârâtul are o implicare în viața copilului, iar conflictele dintre părți, care nu-i pot fi imputate exclusiv, nu privesc aspecte esențiale ale vieții copilului. Pe de altă parte, instanța apreciază că părțile au abilitatea de a depăși propriile conflicte și de a coopera în interesul minorului.
Prin urmare, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va dispune ca autoritatea părintească în privința minorului să se exercite de către ambii părinți, care au dreptul, dar și obligația de a se implica în viața acestuia, pentru a-i asigura un climat de dezvoltare pozitiv.
Cu referire la locuința copilului, instanța reține că potrivit art.496 C.civ., aceasta se stabilește de comun acord de către ambii părinți, iar în caz de neînțelegere, de către instanța de tutelă, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psiho-socială.
În speță, conform probelor administrate, minora locuiește împreună cu reclamanta, care-i asigură toate condițiile unei bune dezvoltări fizice și psihice. Având în vedere și vârsta minorei, precum și acordul părinților sub aspectul analizat, instanța va stabili locuința acesteia la domiciliul reclamantei, o astfel de măsură fiind corespunzătoare interesului superior al copilului.
În privința contribuției pârâtului cheltuielile de creștere și educare a minorei, potrivit art.483 alin.3 C.civ., ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, iar potrivit art.499 alin.1 C.civ., tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. De asemenea, conform art.525 alin.1 C.civ., minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Se mai rețin în cauză dispozițiile art.527 C.civ., potrivit cărora poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, precum și dispozițiile art.529 alin.1 C.civ., conform cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere li cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
În consecință, instanța va obliga pârâtul la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cotă de 1/4 din venitul lunar net, dar nu mai puțin de 1/4 din venitul minim net pe economia țării de reședință, de la data introducerii acțiunii, 21.04.2015, și până la majoratul beneficiarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta A. A. C. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 5, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul N. I. D. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 6, ., ., ..
Autoritatea părintească în privința minorei N. I., ns. la 05.02.2015, se va exercita de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorei la mamă.
Obligă pârâtul la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cotă de 1/4 din venitul lunar net, dar nu mai puțin de 1/4 din venitul minim net pe economia țării de reședință, de la data introducerii acțiunii, 21.04.2015, și până la majoratul beneficiarei.
Executorie
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.S. 20 Octombrie 2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5166/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 6949/2015. Judecătoria... → |
|---|
