Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 3309/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3309/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 3309/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3309
Ședința publică din data de 04 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.-L.
GREFIER: G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și pe intimații S. A. G. și B. E. Judecătoresc B. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența conform dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 713 alin. (1) C. proc. civ., raportate la dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., forma aplicabilă la data începerii executării silite, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului E. Judecătoresc B. C., invocată de intimata S. A. G., și respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere prevederile art. 644 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul, și decizia nr. 162/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 09.05.2003, a Curții Constituționale, în care s-a reținut că în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare.
Instanța respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de intimata S. A. G., ca neîntemeiată, având în vedere mandatul acordat de Ministerul Finanțelor Publice Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj – N. și depus în copie la dosar la fila 12 din dosarul Judecătoriei sector 4.
Instanța respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de contestator, ca neîntemeiată, având în vedere că la fila 35 din dosarul Judecătoriei sector 4 se află împuternicirea avocațială, în care este consemnat corect numărul dosarului pentru care societatea de avocați Nemeti și Asociații asigură reprezentarea, fiind consemnat greșit doar numele clientului, dar aceasta dintr-o evidentă eroare materială.
Instanța respinge cererea intimatei S. A. G. de conexare a dosarului nr._/302/2014 la prezentul dosar, pe de o parte deoarece conexitatea ar fi trebuit invocată în acel dosar, iar nu în prezentul dosar, iar pe de altă parte deoarece dosarul nr._/302/2014 a fost deja soluționat.
Instanța respinge cererea contestatorului de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect, având în vedere că deja au fost executate sumele de bani și a încetat executarea silită.
Instanța, considerând-o utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 coroborat cu art. 255 C. proc. civ., încuviințează proba cu înscrisuri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 28.04.2014 sub nr._, contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimații S. A. G. și B. E. Judecătoresc B. C., contestația la executare împotriva executării silite, a tiltului executoriu și a actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 7/2014 al Biroului E. Judecătoresc B. C., solicitând anularea executării silite, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și suspendarea executării silite.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că somația a fost comunicată Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice și înregistrată sub nr._/18.04.2014 fără să se dea eficiență principiului executării voluntare, respectiv fără ca creditorul să depună anterior o cerere de plată voluntară, iar executorul judecătoresc nu a respectat celelalte prevederi legale incidente în materie, deoarece în cuprinsul somației s-a specificat de către executor „să vă conformați de îndată obligației prevăzute in titlul executoriu”, ceea ce este fără niciun temei legal. Potrivit legislației incidente, respectiv art. 2 din Legea nr. 110/25.04.2007, dacă executarea creanței stabilite prin titlurile executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersuri necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului. De asemenea, potrivit art. 3 din Legea nr. 110 din 25.04.2007, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Asupra petitului de anulare a încheierii executorului judecătoresc din data de 15.04.2014 cu privire la sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare, contestatorul a arătat că în cuprinsul încheierii executorului judecătoresc din data de 15.04.2014, comunicată odată cu somația înregistrată sub nr._/18.04.2014, cu privire la sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare, care constituie titlu executoriu, s-a menționat obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unui onorariu nelegal, în dezacord cu prevederile art. 39 din Legea nr. 188/2000 cu modificările și completările ulterioare. Din dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 rezultă că în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, prin urmare onorariul executorului nu poate ajunge în niciun caz la 3698 lei. De asemenea, taxele percepute în baza HG nr. 2/2007 nu se încadrează în dispozițiile legale, astfel că nici aceste cheltuieli nu sunt justificate.
A precizat contestatorul că onorariul trebuie să se raporteze la fiecare act de executare îndeplinit, iar în speță a fost emisă doar somația, pentru care onorariul maxim prevăzut de Ordinul M.J. nr. 2550/04.11.2006 nu poate depăși suma de 400 lei. În practica judecătorească s-a statuat că cheltuielile de executare se stabilesc în baza unui algoritm în funcție de actul de executare îndeplinit, fiind nelegal ca pentru o simplă somație să fie perceput un onorariu mai mare decât cel maximal de 400 lei prevăzut de normele legale. Apoi, onorariul avocațial în faza de executare silită de 2480 lei nu este legal pretins, deoarece acest onorariu nu este justificat față de prestația efectuată în această fază.
În dovedire, au fost depuse, în fotocopii, următoarele înscrisuri: somația nr. 07/15.04.2014, încheierea de încuviințare a executării din data de 24.01.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 15.04.2014.
La data de 30.06.2014, contestatorul a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a arătat că contestă și poprirea înființată în dosarul de executare. La data de 25.08.2014, contestatorul a depus o nouă cerere modificatoare, prin care a învederat că contestată și adresa de recalibrare a popririi înregistrată la data de 11.08.2014.
La data de 14.11.2014, intimata S. A. G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Intimata a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Administrației Județene a Finanțelor Publice Cluj pentru debitorul S. R., excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului E. Judecătoresc B. C. și a solicitat conexarea cu dosarul nr._/302/2014 al Judecătoriei sector 5 București.
Pe fondul cauzei, intimata a învederat că debitorul a achitat datoria principală și cheltuielile de executare, prin urmare cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect. Intimata a apreciat că actele de poprire sunt temeinice și legale, iar cheltuielile de executare sunt rezonabile și justificate.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 și urm., art. 453, art. 780 și urm. C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr._ din 27.11.2014, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria sector 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. Cauza s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2015 sub nr._ .
La data de 30.03.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a SCA Nemeti și Asociații pentru intimata S. A. G., respingerea excepției lipsei calității de reprezentat invocate de intimată și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Biroului E. Judecătoresc B. C..
La solicitarea instanței, B. E. Judecătoresc B. C. a depus la data de 01.04.2015 copie de pe dosarul de executare nr. 7/2014.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 141 din 09.01.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj – N. în dosarul nr._/211/2012, irevocabilă prin respingerea recursului, debitorul contestator Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să achite intimatei S. A. G. suma de_ lei.
În baza acestei sentințe, creditoarea S. A. G. a formulat cerere de executare silită la B. E. Judecătoresc B. C., la data de 09.07.2013, constituindu-se pe rolul acestui Birou dosarul de executare nr. 7/2014. Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din 24.01.2014, pronunțată de Judecătoria sector 5 București în dosarul nr._ .
Prin încheierea din 15.04.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 6245 lei, din care 3698 lei onorariul executorului, 2480 lei onorariul avocatului și 67 lei taxe poștale și taxe judiciare de timbru. La data de 15.04.2014, executorul a emis și somația de plată în sarcina debitorului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, atât somația, cât și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare fiind comunicate debitorului la data de 18.04.2014.
La data de 16.06.2014, executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra conturilor contestatorului administrate de Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, iar ca urmare a recuperării debitului principal, executorul judecătoresc a redus suma care face obiectul executării silite la nivelul cheltuielilor de executare, printr-o adresă din 07.08.2014.
Cu privire la argumentul contestatorului conform căruia creditoarea ar fi trebuit să formuleze o cerere de executare voluntară, instanța are în vedere aspectele învederate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ș. contra României, conform cărora executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces”, în sensul art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
Față de aceste principii enunțate de Curte, instanța apreciază că nu este oportun să i se solicite unei persoane care a obținut în mod definitiv și irevocabil o creanță împotriva unei autorități publice, în urma unei proceduri în care autoritatea publică a fost parte, să formuleze o cerere expresă pentru executarea creanței, autoritatea publică având obligația să execute voluntar și prompt și nu în urma unei cereri exprese, creanța respectivă, tocmai pentru a contribui la buna administrare a justiției.
Referitor la argumentele întemeiate pe prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, instanța reține că termenul de 6 luni invocat de contestator este incident doar în cazul unei lipse de fonduri dovedite. Or, nu există dovezi din care să reiasă că debitorul nu dispune de fondurile necesare pentru onorarea obligațiilor sale, astfel încât nu există nicio justificare pentru a mai beneficia de un termen de grație de 6 luni, instituit doar pentru cazul excepțional când instituția debitoare nu mai are fonduri pentru stingerea obligațiilor stabilite în sarcina sa în mod legal.
Cu privire la cheltuielile de executare, acestea sunt pe deplin justificate cu înscrisurile din dosarul de executare depuse în fotocopii la dosar. În concret, fiecare dintre activitățile executorului pentru care acesta a perceput o taxă este justificată prin actele aflate în dosarul de executare, astfel încât cheltuielile de executare sunt calculate în mod corect.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că valoarea creanței este de_ lei. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000, în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Prin urmare, onorariul maxim pe care îl putea percepe executorul judecătoresc este de 2982,3 lei, la care se adaugă TVA 24%, în total 3698,05 lei. Instanța constată că impozitele care se calculează în sarcina creditorului și care intră în prețul final al serviciilor de care beneficiază sunt sume care nu se plătesc cu titlu de onorariu aferent activității de executare, ci cu titlu de impozit datorat de client pentru serviciile de care beneficiază, impozit care este calculat de prestatorul de servicii și inclus în prețul final. Întrucât art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești reglementează onorariile maxime pe care le poate percepe executorul, nu există vreo rațiune pentru a se interpreta textul de lege în sensul că prin onorariu maxim sunt avute în vedere și impozitele incluse în prețul final. Din contră, impozitul denumit „taxă pe valoarea adăugată” are o reglementare specială în legislația fiscală, este stabilit la un procent fix, de 24%, este calculat de executorul judecătoresc prin raportare la valoarea onorariului perceput, și este inclus apoi în prețul final, fiind practic suportat tot de persoana care apelează la serviciile executorului, dar în temeiul prevederilor legislației fiscale, iar nu în temeiul Legii nr. 188/2000, acest din urmă act normativ reglementând exclusiv onorariul executorului, iar nu și impozitul care se plătește de către client. Prin urmare, la stabilirea onorariului maxim pe care îl poate percepe un executor judecătoresc, nu poate fi avut în vedere cuantumul taxei pe valoarea adăugată.
Instanța nu împărtășește opinia conform căreia cuantumul onorariului nu este justificat de munca depusă de executor, ci, având în vedere suma totală datorată de contestator și actele care au fost efectuate de executor, se justifică pe deplin un onorariu de 2982,3 lei fără TVA. În plus, cuantumul onorariului se raportează și la calitatea serviciilor executorului, la pregătirea juridică superioară a acestuia, la faptul că executorul este un specialist în domeniul executării silite, fiind firesc ca toate aceste elemente să se reflecte în valoarea onorariului.
Referitor la onorariul avocatului, nici acesta nu este într-un cuantum nerezonabil, un onorariu de 2480 lei fiind pe deplin justificat, în special față de atitudinea șicanatoare a contestatorului, care a refuzat fără vreun motiv rezonabil să achite debitul la care a fost obligat și a formulat contestații la executare vădit neîntemeiate. În plus, instanța reiterează aceleași aspecte ca și în cazul executorului judecătoresc și anume că valoarea onorariului este dată și de calitatea serviciilor prestate și de pregătirea superioară a avocatului, care impun o remunerație corespunzătoare.
Pentru aceste considerente, contestația la executare va fi respinsa ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul ales în Cluj-N., Piața A. I. nr. 19, jud. Cluj, la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj – N. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, în contradictoriu cu intimata S. A. G., cu domiciliul ales la SCA Nemeti și Asociații, cu sediul în Cluj-N., ., ., ca neîntemeiată.
Cu apel care se depune la Judecătoria sector 5 București în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. M.-L. G. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3273/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Evacuare. Sentința nr. 3394/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
