Anulare act. Sentința nr. 3434/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3434/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 3434/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3434
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: E. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect anulare act, privind pe contestatoarea R. R. V. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea prin apărător ales avocat C. I., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere decizia Curții de Apel București care a soluționat conflictul negativ de competență și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, după care, acordă părților cuvântul pentru propunerea de probe.
Contestatoarea prin avocat și intimata prin consilier juridic pe rând având cuvântul arată că nu au alte probe de administrat decât înscrisurile de la dosar.
Instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri și planșele foto depuse de intimată, după care, nemaifiind alte cererii de formulat acordă cuvântul atât pe excepția de nelegalitate a dispoziției de ridicare cât și pe fondul cauzei.
Contestatoarea prin apărător arată că va pune concluzii nu pe excepția de nelegalitate a dispoziției de ridicare ci pe anularea actului administrativ dar nu prin intermediul excepției de nelegalitate, învederând că acest capăt a fost timbrat corespunzător și acesta a fost și motivul pentru care instanța a declinat competența în favoarea tribunalului.
Față de susținerea apărătorului contestatoarei instanța va califica astfel cererea și va acorda cuvântul pe anularea actului administrativ/ dispoziție de ridicare și nu în susținerea excepției de nelegalitate.
Contestatoarea, prin apărător, având cuvântul pe capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare solicitând admiterea acestui capăt de cerere, instanța să observe că această dispoziție este dată fără a avea un temei legal fără să existe un act normativ care să fie în vigoare sau chiar un act administrativ care să reglementeze această procedură, în concluzie solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată iar cât privește fondul cauzei solicită ca instanța să observe că este o plângere împotriva unui proces verbal de contravenție, considerând că această contravenție nu prezintă un pericol așa de mare, pericol care să necesite o corecție, chiar și una contravențională, la care s-a adăugat în cazul contestatoarei și una pecuniară cu privire la ridicarea autoturismului și depozitarea sa. Solicită de asemenea a se observa că atât traficul pietonal cât și al autovehiculelor nu a fost în așa măsură de perturbat încât să fie o sancțiune atât de drastică. În concluzie, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat depunând la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, solicitând menținerea atât a procesului verbal de contravenție cât și a dispoziției de ridicare ca legale și temeinice. Solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că din planșele foto efectuate la fața locului rezultă că autoturismul a fost lăsat neregulamentar pe trotuar fără să asigure spațiul de cel puțin un metru pentru circulația pietonală, pietonii au fost în imposibilitate să utilizeze carosabilul fiind expuși pericolului de accidentare. Cu privire la dispoziția de ridicare aceasta este legală iar procesul verbal fiind întocmit ulterior identificării persoanei care a utilizat autovehiculul. În concluzie, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.09.2013, contestatoarea R. R. V., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locala Sector 6, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din data de 12.08.2013, solicitând anularea acestuia, întrucât a fost întocmit cu încălcarea normei imperative referitoare la formă, anume în forma disp. de art. 181 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 rep., respectiv anexa 1D din acel Regulament și, dacă instanța va constata în urma probelor administrate, pentru nedovedirea faptei cu probele cerute de lege, desdăunarea sa materială prin plata cheltuielilor legate de ridicarea ilegală a autovehiculului_, în sumă de 677,32 lei, actualizate cu rata inflației până în momentul plății.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, în data de 06.08.2013, i-a fost ridicată mașina cu numărul de înmatriculare_ din zona Șoseaua Virtuții. Ridicarea a fost efectuată de către firma . SRL și depozitată la sediul acesteia din București.
Pentru a-și recupera autovehiculul, contestatoarea s-a deplasat la sediul societății mai sus amintite unde, pentru a intra în posesia autoturismului, a fost obligată să achite suma de 677,32 lei.
Intimata Poliția Locală Sector 6, i-a întocmit un proces verbal de sancționare a unei pretinse contravenții pe care ar fi săvârșit-o, contestatoarea fiind sancționată pentru parcarea neregulamentară a automobilului, nelăsând cel puțin 1 metru pentru circulația pietonilor.
Contestatoarea a menționat că, așa cum va dovedi prin planșele fotografice, autoturismul a fost parcat într-o zona ce nu încurca traficul auto sau pietonal.
Pe de altă parte, contestatoarea a respectat semnele de circulație, în zonă nefiind amplasat vreun indicator care să interzică parcarea sau staționarea.
În aceste condiții, contestatoarea a considerat că parcarea a fost în conformitate cu semnele de circulație, sancțiunea fiind nelegală și netemeinică.
Aceste aspecte le-ar fi invocat și la semnarea procesului verbal, însă a fost în imposibilitate de a-și exercita acest drept, nefiind de față atunci când a fost amendată și i s-a ridicat mașina, procesul verbal atacat fiindu-i comunicat prin afișare.
În aceste situații este obligatorie existența unui martor pentru a se proba situația de fapt, în cazul contestatoarei, semnătura martorului asistent lipsind cu desăvârșire.
În această situație, chiar dacă procesul verbal face dovada faptelor înscrise în acesta până la dovada contrară, limită rezonabilă așa cum a fost aceasta impusă de CEDO a fost, în mod evident depășită. Nu s-a precizat, de altfel, nici motivul pentru care nu a existat acest martor, conform dispozițiilor legale.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate, cu toate că orice sistem de drept presupune existența unor prezumții de fapt și de drept, în materie penală în accepțiunea CEDO, art. 6 alin.2 din Convenție obligă statele să restrângă aceste prezumții în limite rezonabile.
Deși sarcina probei este inversată în materie contravențională în practică se poate trage concluzia că prezumția de legalitate apare ca fiind absolută. În mod evident, în lipsa martorilor, posibilitatea răsturnării acestei prezumții este imposibilă.
În acest caz prezumția depășește limitele rezonabile impuse de jurisprudența CEDO, lăsând calea deschisă abuzurilor instituționalizate.
Pe de altă parte, este important de observat faptul că, în cadrul procesului verbal de sancționare nu se face vorbire despre vreo măsură cu privire la ridicarea autoturismului. De altfel, succesiunea întocmirii actelor este una nelegală.
Astfel, dispoziția privind ridicarea autoturismului a fost întocmită la data de 06.08.2013, neexistând la acea dată un proces verbal în baza căruia să se fi constatat vreo contravenție sau să se fi dispus vreo măsură tehnico-administrativă. Procesul verbal de contravenție a fost încheiat abia în data de 12.08.2013.
De aceea, contestatoarea a considerat măsura ridicării autovehiculului una nelegală și în mod evident abuzivă. Totodată, contestatoarea a considerat măsura ridicării autovehiculului una nelegală și în mod evident abuzivă.
Poliția nu avea dreptul să dispună ridicarea mașinii contestatoarei deoarece măsura tehnico-administrativă a ridicării, menționată în art. 97 alin.1 lit. d din OUG nr. 195/2002 rep., nu poate fi luată decât cu respectarea dispoziției din art. 64 alin.3 din aceeași OUG nr.195/2002 rep. Or, actul normativ indicat, anume Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 rep., nici cel adoptat prin HG nr.85/2003, nici cel actual în vigoare, adoptat prin HG nr.1391/2006, nu au nicio asemenea normă.
Prin urmare, Poliția - agentul constatator - a luat o măsură tehnico-administrativă care, potrivit legii în temeiul căreia a emis-o, nu are mecanismul legal de aducere la îndeplinire, fiind, pentru aceasta, nelegală.
Pentru că Poliția a emis o dispoziție nelegală, dar accesorie constatării și sancționării contestatoarei contravenționale în acest caz - cea de ridicare a mașinii sale - așa cum a arătat mai sus, contestatoarea a solicitat Poliției Locale Sector 6 să-i plătească toate cheltuielile pe care le-a făcut pentru reintrarea în posesie a autoturismului.
Procesul-verbal contestat nu cuprinde nicio indicație referitoare la faptul că s-a dispus o asemenea măsură - cea a ridicării mașinii.
Mai mult, organul care a constatat contravenția și a aplicat amenda contravențională nu este cel limitativ prevăzut de dispozițiile OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, art. 2 din acest act normativ precizează: „îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constata încălcări ale acestora”.
Mai mult, aceste dispoziții se coroborează și cu cele ale art. 109 alin. 1 de care se face referire în cadrul procesului verbal: „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră”.
Prin urmare, neexistând excepții de la regulă, măsurile de sancționare nu pot fi dispuse de alt organ decât cel al poliției rutiere. Or, în mod evident, în cazul de față, poliția locală și-a depășit atribuțiile, motiv pentru care intervine nulitatea absolută a procesului verbal.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 și urm. din OG nr.2/2001, ale art. 64 alin. 3 raportat la art. 97 din OUG nr.195/2002 rep., ale art. 181 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 rep. adoptat prin HG nr.1391/2006, ale anexei 1D din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 rep. adoptat prin HG nr.1391/2006 și ale art. 1357 și urm. din Codul civil.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, dispoziție de ridicare . nr._, comunicarea . nr._ din data de 06.08.2013, proces verbal de afișare . nr._ din data de 03.09.2013, procesul verbal de constatare a contravenției contestat, factura nr._ din data de 06.08.2013, bon fiscal nr.32 din data de 06.08.2013.
La data de 07.10.2013, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță conform rezoluției din data de 19.09.2013.
Prin același compartiment, la data de 28.11.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pe toate capetele de cerere, ca neîntemeiată.
În fapt, în data de 06.08.2013, în jurul orelor 14:27, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Volkswagen, având numărul de înmatriculare_, era staționat neregulamentar pe trotuarul aferent străzii Șoseaua Virtuții nr. 2D, fără să asigure spațiul de cel puțin 1 m pentru circulația pietonală, fapta sus-menționată constituind contravenție, fiind prevăzută de art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. n din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin.2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002, și sancționată cu 4 puncte amendă, în cuantum de 320 lei și 3 puncte penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată OUG nr. 195/2002 și HG nr. 1391/2006.
Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a considerat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, polițiștii locali aplicând amendă în cuantum de 320 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, conform art. 34 din OG nr.2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
Din planșele foto efectuate la fața locului în data de 06.08.2013, în intervalul orar 14:20 -14:27, cu un aparat foto certificat, reiese faptul că autoturismul marca Volkswagen, având numărul de înmatriculare_, a staționat neregulamentar pe trotuarul aferent străzii Șoseaua Virtuții nr. 2D, fără să asigure spațiul de cel puțin 1 m pentru circulația pietonală.
În ceea ce privește argumentul contestatoarei, care a invocat faptul că Poliția locală nu are atribuții cu privire la constatarea și sancționarea contravențiilor privind circulația pe drumurile publice, intimata a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, Poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Intimata a precizat faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului a fost dispusă prin dispoziția de ridicare . nr._/06.08.2013, în conformitate cu art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. n din HG nr. 1391/2006, precum și cu HCL S6 nr. 4/2010.
Argumentul contestatoarei, care a făcut trimitere la faptul că autoturismul nu încurca traficul auto și pietonal, a fost neîntemeiat, având în vedere faptul că vehiculul, prin modul de staționare, obliga pietonii care tranzitau zona să utilizeze partea carosabilă, fiind astfel expuși pericolului de accidentare.
Obligația conducătorilor auto prevăzută de dispozițiile art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. n din HG nr. 1391/2006, respectiv aceea de a nu staționa vehiculul pe trotuar fără asigurarea spațiului de cel puțin 1 m pentru circulația pietonală, nu este condiționată de existența vreunui indicator rutier cu această semnificație.
Referitor la argumentul contestatoarei, care a invocat lipsa martorului la întocmirea procesului-verbal, intimata a învederat instanței faptul că, potrivit dispozițiilor art.109 alin.3 din OUG nr.195/2002, în cazul în care constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Referitor la susținerea contestatoarei care a invocat faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului este una nelegală întrucât nu a fost menționată în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, precizăm că măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului a fost dispusă prin dispoziția de ridicare, procesul-verbal a fost întocmit ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul, în conformitate cu procedura prevăzută de art. 39 din OUG nr. 195/2002.
Intimata a menționat faptul că dispoziția de ridicare, actul administrativ prin care a fost dispusă măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului, nu are caracter accesoriu procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, având în vedere faptul că procesul-verbal a fost întocmit ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul, spre deosebire de dispoziția de ridicare, care a avut ca efect imediat ridicarea vehiculului din locul în care era staționat neregulamentar.
Aparatul foto marca Nikon, seria_, utilizat la efectuarea planșelor foto, este un mijloc tehnic certificat cu nr. 32/ 17.02.2012, precum reiese din Raportul de încercări depus la prezenta cauză.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele sale ca neîntemeiată și nesusținută, menținerea procesului-verbal și a sancțiunii dispuse, ca fiind temeinice și legale.
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile Codului de procedură civilă, OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.155/2010, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006, HCL S6 nr.4/2010 și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, comunicare . nr._ din data de 06.08.2013, confirmare de primire, proces verbal de afișare . nr._ din data de 03.09.2013, planșe fotografice, raport de încercări nr.41 din data de 07.03.2012, certificat de etalonare nr.01.01-1689/2010.
La termenul de judecată din data de 24.03.2014, contestatoarea a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepție de nelegalitate a notei/dispoziției de ridicare . nr._ emisă de către C. L. Sector 6 - Poliția Locală Sector 6 la data de 06.08.2013, pentru următoarele motive:
În fapt, nota/dispoziția de ridicare criticată este emisă nelegal către . SRL, în data de 06.08.2013, firma respectivă punând-o în executare imediată. Nota/Dispoziția nu i-a fost comunicată anterior procesului.
Contestatoarea a arătat că actul administrativ unilateral nu putea fi pus în aplicare deoarece se adresează unei instituții necompetente teritorial. . SRL a fost mandatată - de asemenea ilegal - de către C. L. al Sectorului 2 să ridice autovehiculele de pe străzile aflate în administrarea acestui organism.
Or, . unde a fost ridicat autoturismul numărul_ nu se află în administrarea Consiliului local Sector 6, ci în cea a Consiliului General al Municipiului București potrivit HCGMB nr. 235/2005, modificată de către HCGMB nr. 254/2008.
Actul administrativ unilateral nu putea fi pus în aplicare, deoarece nu a fost emisă norma juridică pe care O.U.G. nr.195/2002 - Codul rutier - o prevede în art. 64 alin.3, adică potrivit procedurii stabilite prin regulament.
Contestatoarea a solicitat ca instanța să constate faptul că Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 nu prevede nicio asemenea procedură.
Emiterea unui act administrativ unilateral ce nu poate fi pus legal în aplicare răsfrânge nelegalitatea asupra întregului act.
Actul administrativ unilateral ai ridicării autoturismului este ilegal deoarece se întemeiază pe un act subsecvent procesului verbal de constatare și sancționare contravențională care este nul din motivele arătate în plângere, dar și prin aceea că încalcă dispozițiile art. 181.
Astfel, potrivit art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr.1391/2006: „(1) în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. (2) Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului”.
Or, în ceea ce o privește, nu a fost respectat conținutul prevăzut pentru acest formular, ceea ce poate duce la concluzia că a fost utilizat un alt formular de proces-verbal. Nerespectarea condițiilor de formă în ceea ce privește încheierea unui proces-verbal de contravenție duce la nulitatea sa.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare a contravenției săvârșită de contestatoare a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale, procesul-verbal criticat fiind unul nelegal și nul.
HCLS 6 nr. 4/2010 de aprobare a Regulamentului privind reglementarea activității de ridicare, transport, depozitare și eliberare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumului public din Sectorul 6 și care constituie un obstacol pentru circulația publică, care reglementează procedura - în contra dispozițiilor OUG nr.195/2002 rep. ce stipulează, așa cum s-a arătat, că această procedură trebuie stabilită prin regulament - hotărâre a Guvernului.
Față de aceste aspecte, contestatoarea a învederat că măsura ridicării autoturismului care a fost dispusă în ceea ce o privește a fost una nelegală și, pentru că nu i-a fost înmânat un exemplar al notei de ridicare, fiind încălcate dispozițiile HCLS 6 nr. 4/2010.
Procesul-verbal criticat nu încorporează nicio mențiune referitoare la măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului. Or, potrivit alin. 1 al art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției care va cuprinde în mod obligatoriu: [...] sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; [...]”, iar potrivit art. 97 din același Regulament, ridicarea autoturismului reprezintă o măsură tehnico-administrativă, astfel că ar fi trebui să figureze în mod obligatoriu în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Prin urmare, măsura ridicării autoturismului în ceea ce o privește a fost dispusă în afara procesului-verbal de constatare a contravenției, fiind lipsită astfel de orice temei juridic.
Față de cele menționate mai sus, contestatoarea a apreciat că măsura ridicării autoturismului în ceea ce o privește a fost dispusă și efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie, determinând astfel ca suma de bani achitată de aceasta în vederea eliberării autoturismului să fie nejustificată din punct de vedere juridic, ceea ce a determinat o micșorare a patrimoniului său fără existența unui temei legal.
Punerea în aplicare a dispoziției de ridicare - notă, dispoziție etc. - și obligarea nejustificată la plata taxei către . SRL i-a creat prejudiciul în sumă de 677.32 lei și a lipsit-o de posesia autovehiculului. Prin urmare, pe calea excepției contestatoarea s-a apărat împotriva unei vătămări a drepturilor sale legale.
De asemenea, contestatoarea a arătat că de judecarea excepției depinde dezlegarea pricinii, deoarece are legătură cu capetele de cerere referitoare la dezdăunarea acesteia materială.
Prin sentința civilă nr.4152/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului București – secția contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr.7736/24.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II –a C. Administrativ și Fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, s-a constatat ivit conflict negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul la C. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin sentința civilă nr.755/17.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2014, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt,prin procesul-verbal . nr._/12.08.2013 s-a constatat săvârșirea de către contestatoare a contravenției constând în aceea că, la data de 06.08.2013, în intervalul orar 14:20 – 14:27, a staționat neregulamentar pe cu autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe trotuarul străzii ., iar prin modul de staționare nu a asigurat un spațiu de cel puțin 1 metru pentru circulația pietonală, faptă incriminată de art. 143 lit. a) și art. 142 lit. n) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aplicându-i-se contestatoarei o amendă în cuantum de 320 de lei și 3 puncte de penalizare (proces-verbal – fila 10).
La aceeași dată, autoturismul condus de contestatoare a fost ridicat în urma dispoziției de ridicare . nr._/06.08.2013 (fila 7).
Plângerea contravențională împotriva acestui proces-verbal a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data și locul comiterii acesteia.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, susținerea contestatoarei în sensul că i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, prevăzut la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. Astfel, instanța reține că, în speță, fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice de constatare, fiind aplicabile dispozițiile speciale, derogatorii, ale art. 181 și 109 din RA al O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că în situația în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice (aparat foto), acesta va avea forma specială, prevăzută în anexa 1D, din care lipsește rubrica privind obiecțiunile contravenientului.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile speciale, derogatorii, ale art. 181 din R.A. al O.U.G. nr.195/2002, art. 109 din Codul rutier și anexa 1 D la R.A. al O.U.G. nr.195/2002.
Referitor la omisiunea agentului constatator de a consemna măsura ridicării autoturismului în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține faptul că această măsură nu a fost dispusă prin procesul-verbal contestat ci prin dispoziția de blocare/ridicare, astfel încât neindicarea măsurii ridicării autoturismului în cuprinsul procesului-verbal nu este de natură a afecta nici legalitatea procesului-verbal, nici pe cea a măsurii dispuse.
Potrivit art. 181 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, coroborat cu ar. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, în situația în care fapta este constatată în lipsa contravenientului, cu mijloace tehnice, procesul-verbal se poate întocmi ulterior dispoziției de ridicare, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001. Motivul pentru care procesul-verbal se întocmește ulterior este obligativitatea respectării procedurii prevăzute de lege, conform căreia, procesul-verbal nu poate fi întocmit decât pe baza datelor întocmite în scris de proprietarul vehiculului.
În privința temeiniciei procesului-verbal, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal . nr._/12.08.2013, instanța apreciază că fapta contestatoarei constatată prin procesul-verbal întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 143 lit. a) și art. 142 lit. n) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit art. 142 lit. n) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor, iar potr. art. 143 lit. a) din același act normativ se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.
Din planșele foto depuse la dosar (fil. 54-56) instanța constată că, în cauză, contestatoarea a parcat autoturismul său pe trotuarul străzii ., fără să lase un spațiu de cel puțin 1 metru pentru trecerea pietonilor. Acest fapt nu a fost contestat de către petentă în prezenta cauză, aceasta limitându-se la indicarea unor motive care, în opinia sa, atrag nelegalitatea procesului-verbal.
De asemenea, instanța reține că, prin modul de poziționare al autovehiculului contestatoarei, acesta îngreuna circulația pietonilor în zonă, care erau nevoiți să meargă pe carosabil, cu consecința punerii în pericol a integrității lor corporale.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sub acest aspect, instanța apreciază că, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, amenda fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului-verbal . nr._/12.08.2013.
În ceea ce privește argumentele contestatorului ce privesc nelegalitatea dispoziției de ridicare . nr._/06.08.2013, instanța reține că legalitatea acesteia nu depinde de operatorul care a procedat, efectiv, la ridicarea autovehiculului, întrucât acesta este un simplu executant al măsurii dispuse de Poliția Locală.
De asemenea, instanța apreciază că necomunicarea notei de constatare nu constituie un motiv de nulitate, nulitatea reprezentând sancțiunea ce intervine în cazul întocmirii unui act cu nerespectarea condițiilor de valabilitate prevăzute de lege, iar comunicarea reprezentând o procedură ulterioară întocmirii actului.
Pentru aceste motive, instanța va respinge capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare, ca neîntemeiat.
De asemenea, constatând că reclamantul nu a făcut dovada unei fapte ilicite a intimatei, care să justifice repararea prejudiciului de 677,32 lei, procesul-verbal contestat fiind menținut, instanța, în temeiul art. 1357 C.Civ. și urm., va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de contestatoarea R. R. V., CNP_, domiciliată în București, .. 5-7, etaj 1, apartament 4, sector 1, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locala Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.DD/Thred.MV
4 ex/06.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3427/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
