Pretenţii. Sentința nr. 138/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 138/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 138/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 138
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTECLAUDIA C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S. ROMÂNIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâta G. I. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă reclamanta reprezentantă de avocat M. I.,cu împuternicire avocațială la dosar, fila 3, lipsă fiind pârâta și martorul M. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Reclamanta prin avocat arată că înțelege să renunțe la proba testimonială, având în vedere că pârâta nu a depus la dosar răspunsul la interogatoriu.
Instanța ia act de faptul că reclamanta renunță la administrarea probei testimoniale, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Reclamanta prin avocat solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii facturilor fiscale, reprezentând chirie butelii, la plata contravalorii celor doi recipienți sub presiune, precum și la plata penalităților de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului restant.
Reclamanta prin avocat arată că pârâta nu a răspuns la interogatoriu, sens în care urmează ca instanța să aprecieze această împrejurare ca o recunoaștere a debitului. Totodată arată că reclamanta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, facturile fiind comunicate prin poștă și acceptate la plată. Solicită obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, sens în care depune la dosar factura din 26.06.2014 și extras de cont nr. 8/07.08.2014.
Instanța declară dezbaterile închise conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.06.2014 reclamanta S. România SRL în contradictoriu cu pârâta G. I. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 9.428,72 lei din care: 3.602,70 lei, contravaloarea facturii fiscale nr._/17.05.2013, reprezentând chirie butelii, 3.815,72 lei, reprezentând contravaloarea a 2 recipiente sub presiune proprietatea reclamantei, sumă calculată conform art. 3.6 din contractul semnat de părți, 2.010,30 lei, reprezentând penalități de întârziere conform art. 2.3 din contractul de vânzare-cumpărare gaze industriale și închiriere recipienți nr. 87/26.05.2010, calculate până la data de 23.06.2014, prin hotărârea pronunțată urmând a obliga pârâta la plata penalităților până la data achitării efective a debitului restant, precum și la plata cheltuielilor de judecată (taxă de timbru și onorariu avocat) ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între părți s-au derulat relații economice în cursul anilor 2010-2013, conform contractului nr. 87/26.05.2010 și a fișei de client. Urmare acestor relații, au fost livrate pârâtei butelii încărcate cu gaze tehnice industriale, pentru care a emis facturi fiscale și a încheiat convenții de predare-primire și avize expediții pentru fiecare livrare.
Pe parcursul derulării raporturilor comerciale, reclamanta a livrat pârâtei astfel de recipienți încărcați cu gazul industrial facturat, aceste bunuri fiind returnate după golire, cu excepția a 2 butelii, respectiv una pentru acetilenă tehnică de 40 litri cu seria_ și una pentru oxigen tehnic de 50 litri cu seria_. Buteliile au fost predate la data de 17.06.2011, odată cu marfa conform facturii nr._ și avizului de însoțire a mărfii și nu au mai fost restituite până în prezent. Factura și avizul de însoțire a mărfii cuprind soldul de ambalaje restant la această dată, au fost semnate de delegatul societății pârâte de la acea dată, dl M. B. și nu au contestate. Chiar pe factură este specificat faptul că „Numărul de ambalaje este considerat acceptat dacă nu a fost primită o rectificare în 10 zile de la livrare”, fapt ce nu s-a întâmplat. De asemenea, factura conține datele de identitate ale delegatului și a fost emisă în format electronic prin programul intern de contabilitate, fiind un act autentic fără a fi necesară aplicarea vreunei ștampile.
Reclamanta a precizat că marfa achiziționată (gazul tehnic) și ambalată în cei doi recipienți a fost achitată.
Recipienții sunt considerați închiriați conform contractului începând cu data preluării, respectiv data emiterea facturii nr. 001I1101964/17.06.2011.
Totodată, chiria pentru recipienții în cauză calculată conform art. 3.5 din contract nu au fost achitată în totalitate fapt pentru care au fost eliberată factura_/17.05.2013, reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 17.06.2011- (data primirii recipienților ) și 17.05.2013 (data emiterii facturii). Factura a fost trimisă prin poștă și semnată de confirmare primire de reprezentanții pârâtei, care au înaintat un răspuns de „refuz la plată” la data de 27.06.2013, pe motiv că între cele două societăți nu mai există nicio relație contractuală, iar marfa nu le-a fost livrată.
Reclamanta a arătat mai sus că buteliile și marfa au fost livrate, fiind incidente prevederile art. 6.1 din contractul încheiat între părți, unde este specificat că, în caz de încetare a valabilității acestuia, își prelungește efectele până la data achitării de către Cumpărător a tuturor facturilor emise de Vânzător și a restituirii tuturor recipienților închiriați.
Dacă în vreun mod sau altul mandatul delegatului pârâtei a fost retras sau a încetat, acest lucru nu îi poate fi opozabil din moment ce nu i s-a comunicat acest lucru în niciun fel.
Prin somația emisă către pârâtă (nr. 425/26.09.2013), acesteia i s-a pus în vedere să plătească contravaloarea facturii ce reprezenta chiria buteliilor și să restituie aceste bunuri sau contravaloarea lor, însă aceasta nu a avut nicio reacție. Deoarece pârâta nu a returnat buteliile nici după solicitarea expresă, urmează ca acestea să fie considerate ori distruse/pierdute conform art.3.6 din contract, reclamanta fiind în drept a solicita direct contravaloarea lor.
Valoarea totală a buteliilor este de 3.815,72 lei, conform modului de calcul prevăzut în anexa 1 a contractului încheiat între părți: 1 butelie = 350 euro + TVA = 434 euro; 1 butelie = 434 euro x 4,3971 lei (1 euro =4,3971 lei cursul de referință al BNR la data de 23.06.2014)= 1.908,34 lei; 2 butelii = 1.907,86 x 2 = 3.815,72 lei. Total 2 butelii = 3.815,72 lei
De asemenea, art. 2.3 din contract prevede că „orice întârziere în ceea ce privește termenul de plată (scadența este în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii) se va penaliza cu 0,15% pentru fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a sumei datorate” astfel încât reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata acestor penalități de întârziere în cuantum total de 2.010,30 lei, întrucât termenul de la data scadenței facturilor s-a scurs.
Reclamanta a încercat să rezolve pe cale amiabilă diferendul creat cu pârâta în legătură cu neachitarea facturilor fiscale, în acest sens trimițând pârâtei somația nr.425/26.09.2013 în care era specificată contravaloarea facturii neachitate. Reclamanta a renunțat la obligarea pârâtei la restituirea celor 2 butelii predate de-a lungul derulării contractului între cele 2 părți.
De asemenea, reclamanta a precizat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 s-a aflat dosarul nr._/303/2013, între aceleași părți, aceleași facturi neplătite ca obiect, soluționat prin încheierea de dezinvestire din data de 21.01.2014 prin respingerea cererii pe calea „Ordonanței de Plată” pentru imposibilitatea administrării de probe suplimentare pe această procedură.
Creanța pe care reclamanta o are împotriva pârâtei este certă (această condiție rezultând atât în mod expres cât și în mod tacit), lichidă (câtimea ei fiind determinată prin însăși facturile emise și acceptate) și exigibilă (scadența a ajuns la termen iar în relațiile dintre profesioniști obligațiile asumate trebuind să fie executate de îndată).
Conform art. 6.1 din contractul încheiat între părți, în caz de încetare a valabilității acestuia, își prelungește efectele până la data achitării de către Cumpărător a tuturor facturilor emise de Vânzător și a restituirii tuturor recipienților închiriați.
Reclamanta a menționat că, în conformitate cu art. 6.3 din contractul de vânzare-cumpărare, a fost stabilit de comun acord între părți ca, în caz de litigiu, competența teritorială a instanței să fie cea de la sediul reclamantului, în speță reclamanta, și anume la Judecătoria Sector 6 București, aceasta având sediul în acest sector, conform datelor de mai sus.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270, 1535, 1538 cod civil și art.277 și 662 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, relații ONRC S. România SRL, relații ONRC G. I. SRL, somația nr.425 din data de 26.09.2013 și confirmarea de primire a acesteia, contract de vânzare-cumpărare nr.87 din data de 26.05.2010, facturi fiscale cu aviz de însoțire marfă, chitanța nr._ din data de 17.06.2011, adresa nr.566 din data de 27.06.2013, adresa nr.670 din data de 25.06.2013, notificare nr.961 din data de 04.09.2013, proces verbal de predare primire din data de 17.06.2011, permis de conducere pe numele M. B..
La data de 15.09.2014, prin compartimentul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare.
Excepții procesuale.
În conformitate cu prev. art. 245 Noul Cod de procedură civilă, pârâta a invocat excepția procesuală privind competența teritorială a instanței sesizate, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, în judecarea acestei cauze.
Astfel, în conformitate cu prev. art. 107 Noul Cod de procedură civilă „cererea de chemare în judecată se introduce la instanta în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul “ .
Deci, având în vedere faptul că sediul pârâtei este în municipiul Satu M., .. 218, județul Satu M., instanța competentă în judecarea prezentei cauze este Judecătoria Satu M., județul Satu M. - drept pentru care a solicitat declinarea competenței de soluționare către această instanță.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamantă ca netemeinică și nelegală.
Relațiile comerciale derulate între părti, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 87/26.05.2010 art. 4 (1) s-au finalizat și încheiat la data de 26.05.2011, dată la care s-au achitat toate obligațiile contractuale.
Numitul M. B. a semnat contractul nr. 87/26.05.2010, fără a avea nici o calitate sau împuternicire legală din partea firmei, iar acesta la plecarea sa din firmă după data de 26.05.2011, în nota de lichidare - și-a încheiat toate obligațiile, neprecizând nici un fel de restanțe de plată către firma . București.
Facturile emise ulterior de către S. SRL București sunt total eronate și fără nici un suport legal - drept pentru care pârâta a procedat la refuzarea la plată și la returnarea lor.
Factura nr._/17.06.2011 care are o semnătură în numele clientului . este nelegală întrucât, la acea dată dl M. B. era plecat din societate. Pe document nu a fost aplicata ștampila, furnizorul având obligația conform dispozițiilor legale în vigoare să pretindă completarea cu nume, prenume, funcție și ștampilă. In aceste conditii, acest document este contrafăcut și lovit de nulitate absolută.
Pârâta a menționat că este de retinut și de analizat formatul celor două facturi, respectiv factura_/17.06.2011 și factura_.05.2013; de ce prima factură cuprinde asa cum era normal și legal „confirmare client “, cu nume prenume, semnătură și ștampilă, iar la cea de a 2-a factură emisă la data de 17.05.2013 nu mai este prevazuta această rubrică, ceea ce este total nelegal. În aceste circumstanțe, pârâta a considerat că aceste facturi sunt lovite de nulitate absolută, drept pentru care creanța calculată și pretinsă prin acțiunea formulată este nelegală, nu este certă, lichidă și exigibilă.
In ce priveste invocarea de către reclamanta . București a prevederilor art. 6.3 din contractul de vânzare cumpărare nr. 87/26.05.2010, pârâta a solicitat să fie respinsă aceasta sustinere întrucât acest contract, conform prevederilor art. 4.1, avea durata de 1 an, deci până la data de 26.05.2011, dată după care acesta a încetat de drept, nemaiexistând comenzi și livrări după această dată.
Pretențiile reclamantei conform facturilor emise ulterior pe care pârâta le-a refuzat ca fiind fără obiect și nelegale nu pot face obiectul unei acțiuni în instantă cu invocarea prevederilor art. 6.3 din contractul susmenționat.
La data de 08.10.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtei G. I. SRL, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În fapt, prin întâmpinarea comunicată la data de 01.10.2014, pârâta a înțeles să își formuleze apărările, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 și, pe fond, prin contestarea creanței sale care nu este certă, lichidă și exigibilă.
Reclamanta a arătat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 1015 rap. la art. 94 alin. 1, lit. j și art. 126 Cod de procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, competența judecătoriei și alegerea de competență teritorială stipulată la art. 6.3 în contractul încheiat între părți.
De asemenea, creanța reclamantei este certă, lichidă și exigibilă, arătând în petitul cererii și prin înscrisurile anexate că îndeplinește condițiile necesare unei astfel de creanțe.
În baza contractului de vânzare-cumpărare gaze industriale și închiriere butelii nr. 87/26,05.2010, reclamanta a livrat pârâtei oxigen și acetilenă în recipienți speciali-butelii, care nu au fost restituiți în totalitate.
Aceste bunuri, proprietatea reclamantei au fost predate și ulterior solicitate în baza contractului încheiat și valabil care este obligatoriu pentru părți. Tot conform art. 3.6 din contract reclamanta este îndreptățită a solicita contravaloarea buteliilor așa cum a fost specificată și acceptată prin semnarea contractului în cazul în care nu sunt returnate în termen.
Prin cererea de chemare în judecată și prin înscrisurile depuse în probatoriu reclamanta a arătat care sunt cele 2 butelii efectiv livrate, respective cele cu seriile_ și_ la data de 17.06.2011, odată cu marfa, conform facturii nr.001I1101964.
Mai mult, această factură a fost achitată în aceeasi zi cu cea a livrării mărfii și preluării recipienților, conform chitanței . SID nr._.
Reclamanta a precizat că marfa achiziționată de către societatea pârâtă de la reclamantă este o marfă cu regim special, respectiv gaze tehnice industriale, ce nu pot fi livrate decât în recipienți speciali, sub presiune.
Această factură prevedea numărul de ambalaje la data emiterii și nu a fost contestată în nici un fel de pârâtă, deși era menționat un termen expres de 10 zile în cuprinsul lor. Din moment ce le-a plătit, automat le-a acceptat, iar pârâta este în culpă procesuală prin nerestituirea recipienților în care marfa a fost achiziționată.
Marfa și recipienții a fost preluată de angajatul pârâtei de la acea vreme dl M. B. care a și achitat contravaloarea facturii pe loc.
Este irelevant și nesusținut de nicio probă, faptul că angajatul pârâtei care a semnat contractul nr. 87/26.05.2010, dl M. B. a făcut acest lucru fără a avea nicio calitate sau împuternicire legală din partea societății și în plus deși nu mai era angajat a preluat și achitat marfa și în data de 17.06.2011, din moment ce pe durata anului în care s-au desfășurat relații economice au fost emise în baza comenzilor mai mult de 20 de facturi în urma mărfii livrate în zeci de butelii. Buteliile și marfa erau preluate de acel angajat pe bază de semnătură pe facturile emise și procesele verbale de predare-primire întocmite. Aceste activități erau efectuate în numele și pe seama societății pârâte.
Simpla afirmare că angajatul respectiv nu avea împuternicire de a reprezenta pârâta în relația comercială cu societatea reclamantă și că nu mai era angajat la data preluării celor 2 butelii reclamate nu poate fi luată în considerare din moment ce nu este susținută de niciun înscris în aceste sens. Mai mult, reclamanta a depus la dosar dovada acestei împuterniciri emisă de pârâtă (adresa nr. 295/26.05.2010 semnată de directorul general). Dacă acest mandat i-a fost retras dlui M. B., reclamanta neavând de unde să cunoască din moment ce nu i-a fost comunicat nimic în acest sens. Nu îi poate fi opozabil această situație.
Faptul că pe facturile în cauză nu au fost aplicate semnăturile de confirmare, ștampila pârâtei, nu înseamnă că acestea nu sunt acceptate la plată din moment ce o parte din facturi au fost plătite fără nicio contestație. De asemenea, nici în contractul încheiat între părți și nici în reglementările legale în vigoare, mai ales Codul de procedură fiscală nu se prevede nicăieri această obligativitate a aplicării ștampilei clientului, din moment ce reprezentantul acestuia a semnat personal (reprezentantul era înscris în baza de date a subscrisei, în baza mandatului emis de pârâtă).
Faptul că factura nr._/17.05.2013 nu conține rubrica „confirmare client” nu este o „camuflare a realității și de a induce în eroare instanța” așa cum se susține și nici nu este un motiv de nulitate al acesteia. Această diferență de rubrică dintre această factură și celelalte emise anterior este dată tocmai de modalitate de comunicare a acestui document fiscal. Dacă toate celelalte facturi emise în perioada 2010-2011 au fost predate personal reprezentantului pârâtei care le semna pe loc, factura nr._/17.05.2013 a fost emisă în lipsă și comunicată prin poștă. Din moment ce reclamanta avea dovada de confirmare de primire prin ștampila poștei pe plic și pe tipizatul special de confirmare-primire, nu mai era necesar aplicarea acesteia și pe factură. Factura nu putea conține această rubrică din moment ce era livrată în plic și nu înmânată personal reprezentanților.
Chiria pentru recipienții nerestituiți calculată în cuprinsul facturii nr._/17.05.2013 a fost reținută și calculată conform art. 3.5 din contractul încheiat între părți.
De asemenea, penalitățile solicitate în petitul cererii au fost calculate conform art. 2.3 din contract, iar modul de calcul a fost prezentat în cuprinsul cererii.
Neînscrierea în propria contabilitate a facturii respective invocată de către debitoarea-pârâtă, indică o confirmare a propriei culpe, ca justificare pentru a obține scutirea de la plata unei creanțe valabil născute și scadente. Pârâta a recepționat factura și a refuzat-o la plată pe motiv că reclamanta a trimis-o din eroare, că nu exista nicio relație contractuală între părți. Aceste motive nu pot fi invocate pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
De altfel, deși a afirmat că acest document este „fals” pârâta nu a venit cu nici o probă în susținerea afirmației și nici nu a solicitat aplicarea vreunei proceduri judiciare.
Caracterul cert al creanței reiese din faptul că existența acesteia este neîndoielnică, deoarece facturile au fost emise în baza contractului negociat și semnat de ambele părți. Conform art. 662 alin 2 Noul Cod de procedură civilă, existența ei rezultă atât din contract cât și din facturile emise de reclamantă.
Obiectul creanței este determinat exact prin înscrisul care o constată și conține elemente care permit stabilirea lui. Nu se impun probe suplimentare pentru a efectua un calcul simplu cu privirea la contravaloarea totală a recipienților, calcul pe care reclamanta l-a arătat în petitul cererii. De asemenea, prețul buteliilor și valoarea penalităților au fost menționate în contract, pârâta acceptând această valoare stabilită, a bunurilor odată cu semnarea acestuia.
Obligația pârâtei este scadentă conform termenelor de plată prevăzute în contract și pe fiecare factură.
Deși în contract la art. 4.1 se prevede o durată de 1 an începând cu data primei comenzi, același articol prevede că acesta se va prelungi în mod tacit pentru perioade succesive de câte 1 an dacă nu este reziliat cu cel puțin 30 de zile înainte de termen. Cel mai important aspect cu privire la durata și valabilitatea contractului a fost prevăzut în art. 6.1 unde este s-a stipulat că acesta își prelungește efectele până la data achitării de către cumpărător a tuturor facturilor emise de vânzător și a restituirii tuturor recipienților închiriați. Cum nici până în prezent nu au fost achitate toate facturile și nici buteliile restituite pretențiile reclamantei sunt total îndreptățite, iar contractul valabil din acest punct de vedere.
Având în vedere toate aceste considerente, reclamanta a solicitat respingerea întâmpinării formulată de G. Investment SRL ca neîntemeiată și admiterea cererea așa cum a fost formulată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 201 alin 2 și următoarele Noul Cod de procedură civilă.
Răspunsul la întâmpinare a fost însoțit de copii de pe următoarele înscrisuri: fișă client facturi și butelii, factura nr. 001I1101964/17.06.2011, chitanța . SID nr._/17.06.2011, proces-verbal predare butelii cu seriile_ și_, împuternicire nr.295/26.05.2010 pentru M. B., adresă G. I. SRL din data de 27.06.2013, privind refuz la plată factură, adresa S. România SRL nr. 670/25.06.2013, factura nr._/17.05.2013 si plic expediere.
La data de 28.10.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar interogatoriul formulat pentru a fi administrat pârâtei.
La termenul de judecata din 26.11.2014 instanta a respins ca neîntemeiata exceptia necompetentei teritoriale a Judecătoriei sectorului 6.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă a încuviințat și proba cu interogatoriul depus la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 26.05.2010 părțile au încheiat contractul de vânzare – cumpărare gaze industriale și închiriere butelii nr.87 în temeiul căruia reclamanta creditoare s-a obligat sa livreze paratei debitoare gaze industriale în butelii conforme normelor ICSIR prevăzute în anexa 1 la contract. Totodată, în baza convenției reclamanta a închiriat paratei buteliile încărcate cu gaze tehnice livrate acesteia, chiria fiind stabilită la 0,15 euro/zi/butelie conform anexei la contract.
Potrivit art. 2.2-2.3 din contract, parata s-a obligat corelativ sa efectueze plata produselor livrate de reclamanta în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii, iar in cazul neachitării obligației de plata la termenul scadent, parata s-a obligat sa suporte penalități de întârziere în cuantum de 0,15 %/zi de întârziere, aplicate la valoarea facturilor neachitate ce vor fi calculate pana la data achitării facturilor.
De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 3.7 din contract cumpărătorul va returna buteliile vânzătorului in termen de 30 de zile de la data preluării acestora, in caz contrar cumpărătorul se obligă sa plătească o chirie adiționala conform anexei 1 la contract.
In executarea contractului, reclamanta a livrat paratei produsele specificate în contract in doua recipiente potrivit facturii nr.001I101964/17.06.2011 in valoare de 260,95 lei, produsele fiind achitate potrivit chitanței de la fila 24 din dosar, nefiind restituite recipientele.
Având in vedere ca recipientele nu au fost restituite, reclamanta a emis factura nr. 001I1301538/17.05.2013 în valoare de 3602,7 lei reprezentând contravaloarea chiriei recipientelor pentru perioada 17.07._13-fila 20, chiria fiind calculata conform art. 3.7 din contract.
Raportat la apărările paratei, instanța retine ca factura are valoarea probatorie reglementata de art. 277 din codul de procedura civila privind înscrisurile emise de profesioniști, iar izvorul obligatiei paratei rezida in contract, in atare situatie neavand relevanta daca parata a acceptat la plata factura atata vreme cat aceasta a fost emisa in executarea contractului, fiind incidente prevederile art. 969 din vechiul cod civil aplicabile la data nașterii raporturilor juridice dintre parti.
De asemenea, nu are relevanta nici împrejurarea ca persoana care a semnat contractul nr. 87/26.05.2010 nu avea nici o calitate sau împuternicire din partea paratei, atâta vreme cât raporturile juridice au fost incheiate de persoana juridică prin persoana care fata de terti avea calitatea de reprezentant, persoana juridica fiind angajata prin actele efectuate de prepusii sai, iar depasirea limitelor mandatului acordat de sociate nu poate fi opusa persoanei cu care a contractat decat in situatia in care aceasta persoana cunostea ca prepusul/reprezentantul actioneaza cu depasirea limitelor mandatului, asa cum rezulta din interpretarea prevederilor art.1924 din codul civil raportat la dispozițiile art. 71-72 din Legea nr. 31/1990, situatie care nu se regaseste in speta.
Pârâta persoană juridică nu poate opune reclamantei o eventuală neexercitare corespunzătoare a puterilor acordate conform legii de către reprezentantul său, având în vedere că faptele reprezentanților și prepușilor persoane juridice sunt faptele persoanei juridice însăși, aceasta având posibilitatea de a regresa împotriva persoanei care a acționat cu depășirea limitelor mandatului acordat pentru recuperarea prejudiciului, in acest sens dispozițiile art. 1915 din codul civil raportat la prevederile art.55 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, modificata si republicata – „În raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia ori când actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoașterii.”
Pe fondul pretențiilor, instanța retine ca prin somația emisă către pârâtă la data de 26.09.2013) reclamanta a solicitat paratei să plătească contravaloarea facturii ce reprezenta chiria buteliilor și să restituie recipientele sau contravaloarea lor, pârâta nefăcând dovada returnării acestora, ca atare au devenit incidente prevederile art. 3.6 din contract, acestea fiind considerate ori distruse/pierdute, parata datorând contravaloarea acestora.
Valoarea totală a buteliilor este de 3.815,72 lei, potrivit modului de calcul prevăzut în anexa 1 la contract, respectiv 1 butelie = 350 euro + TVA = 434 euro, respectiv 1908,34 lei, reclamanta calculând la cursul de referință al BNR la data de 23.06.2014, data formulării cererii.
In ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamanta, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat. Astfel, potrivit clauzei penale prevăzute la art. 2.3 din contract „orice întârziere în ceea ce privește termenul de plată se va penaliza cu 0,15% pentru fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a sumei datorate”, însa, interpretând sistematic clauzele contractuale si potrivit regulilor prevăzute de art. 982 și 983 din vechiul cod civil, instanța apreciază ca voința parților a fost in sensul de a stabili convențional clauza penala numai in ceea ce privește plata produselor livrate in recipiente, iar nu si in ce privește chiria adiționala prevăzuta la art. 3.7 din contract.
Față de motivele arătate în precedent, reținând ca reclamanta a probat, in parte, existenta in patrimoniul sau a unei creanțe certe, lichide si exigibile in sensul art. 662 alin. 2-4 din codul de procedura civila, instanța va admite in parte cererea si va obliga pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: 3602,7 lei reprezentând chirie recipiente pe perioada 17.07._13 și 3815,72 lei reprezentând contravaloare recipiente.
Fiind în culpa procesuala, în temeiul art. 451-453 Cod procedura civila, pârâta urmează a fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata către reclamanta în sumă de 1041,6 lei reprezentând onorariu de avocat și 475,91 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S. ROMÂNIA SRL, cu sediul în București, .. 75-79, sector 6, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI: R08184529, în contradictoriu cu pârâta G. I. SRL, cu sediul în municipiul Satu M., .. 218, județul Satu M., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI: RO_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: 3602,7 lei reprezentând chirie recipiente pe perioada 17.07._13 și 3815,72 lei reprezentând contravaloare recipiente.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiat.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1041,6 lei reprezentând onorariu de avocat și 475,91 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CȘ/Thred.MV
4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 97/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 136/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
