Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3572/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3572/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 3572/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3572
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 14.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
JUDECĂTOR I.-D. M.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere în anulare ordonanță de plată privind pe reclamanta S.C. R&C I. SRL în contradictoriu cu pârâta S. & P. MANAGEMENT CONSULTING SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta, reprezentată de administrator S. D., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la legitimarea reprezentantului pârâtei, care prezintă CI . nr._, CNP_, cu mențiunea că din informațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aflate la filele 6-8 din dosarul nr._/303/2014, care a avut ca obiect ordonanța de plată, rezultă calitatea acestuia de administrator al societății.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Reprezentantul pârâtei consideră că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 1024 alin. 4 Cod procedură civilă, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Reprezentantul pârâtei consideră că procesul se poate soluționa într-un termen cât mai scurt, de exemplu într-o săptămână.
Instanța, față de prevederile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei și pozițiile exprimate de părți prin cerere, respectiv întâmpinare, stabilește o durată maximă estimată de soluționare a cauzei de 3 luni.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Reprezentantul pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de anulare a sentinței pronunțate în dosar.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2015, reclamanta S.C. R&C I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S. & P. MANAGEMENT CONSULTING S.R.L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a ordonanței de plată încuviințată prin sentința civilă nr. 628/27.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 Cod proc. civilă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 628/27.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014, a fost admisa cererea de ordonanță de plată formulată de către pârâtă, apreciindu-se că există o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Față de sentința pronunțată, reclamanta a araat că a fost emisă de către o instanță necompetentă conform legii, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1015 Cod proc.civilă, instanța competentă să emită ordonanța de plată este instanța competenta pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
Instanța competenta teritorial ar fi fost Judecătoria C., respectiv instanța în raza căreia se află sediul social al acesteia.
Părțile nu au înțeles să aleagă o altă instanță competentă prin încheierea contractului de prestări servicii nr. 186/21.06.2013, la art. 7.2 fiind stipulând că litigiile izvorâte din contract vor fi soluționate de către „instanța judecătorească competentă,,. Așadar, părțile nu au înțeles să instituie o alegere de competență convențională prin contract, astfel încât aplicabilă este norma generală prevăzută de art. 107 C.proc.civ.
Cum ordonanța a fost emisă de o instanță necompetentă, aceasta este nulă conform art. 174 coroborat cu art. 176 pct. 3 C.proc.civ.
De asemenea, instanța a admis în mod greșit cererea de ordonanță de plată în condițiile în care nu există certitudinea asupra creanței, în lipsa unor dovezi privind prestarea serviciului la care s-a obligat creditoarea.
Conform art. 662 alin. 2, creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, ori această condiție, stabilită pentru admisibilitatea ordonanței de plată conform art. 1013 C.proc.civ., nu poate fi îndeplinită, creditoarea neavând un titlu executoriu față de debitoare.
In plus, contractul încheiat între părți are ca obiect prestarea unor servicii de consultanță și proiectare pentru realizarea și depunerea de către pârâta, în numele reclamantei, a documentației pentru accesarea de fonduri europene nerambursabile.
Instanța a reținut greșit starea de fapt a raportului juridic dintre părți, motivând că suma la care a fost obligată reprezintă prima tranșă din prețul datorat ce urma a fi achitată cu titlu de avans (art. 4.2. lit. A), aceasta urmând a fi datorată și plătită și în cazul în care s-ar fi răzgândit cu privire la continuarea realizării documentației (art. 4.4).
Or, factura a fost emisă în aceeași zi cu încheierea contractului, respectiv la 21.06.2013, pentru echivalentul în lei a 3000 de euro reprezentând avansul conform art. 4.2. lit. A.
In aceste condiții, este evident că serviciul pentru care a fost emisă factura fiscală, respectiv consultanță și proiectare privind realizarea documentației tehnico-economice, nu a fost prestat la momentul emiterii facturii de către creditor. Această împrejurare lipsește de orice efect aparenta ’’recunoaștere,, a facturii prin semnătură și ștampilă de către debitoare, reținută greșit de către instanța de fond. Semnătura și ștampila aplicate pe factură reprezintă doar o manifestare formală de voință în sensul acceptării raportului juridic dintre părți, dată la același moment și în aceleași condiții cu semnarea contractului, iar nu o acceptare a unei eventuale creanțe față de creditoare, în condițiile în care la momentul emiterii și semnării facturii aceasta nu prestase încă niciun serviciu.
În realitate, creditoarea nu a prestat niciun serviciu, aceasta refuzând să mai acorde ulterior consultanța la care se obligase și neîntocmind spre depunere nici o documentație necesară accesării fondurilor nerambusabile. Acest aspect dovedește că creanța solicitată nu este una reală, suma pretinsă neavând o contraprestație echivalentă din partea creditoarei.
Împrejurarea că pârâta nu a mai prestat în realitate nicio activitate ulterior semnării contractului și emiterii facturii poate fi dovedită doar cu martori, întrucât cu înscrisuri nu poate face dovada unui fapt negativ. Instanța de fond a ignorat însă faptul că la dosar nu există nicio dovadă privind prestarea serviciului de consultanță de către creditoare, respectiv înscrisuri din care să rezulte că reclamanta a fost informata cu privire la activitatea specifică ce urma să o desfășoare sau cu privire la cerințele autorității de implementare a proiectului. De asemenea, creditoarea nu a prezentat niciun fel de documentație ce ar fi fost realizată de aceasta sau cu sprijinul acesteia în vederea depunerii pentru obținerea finanțării.
În aceste condiții, apărările formulate presupun administrarea unor alte probe decât înscrisurile, respectiv declarații ale martorilor și interogatoriul creditoarei din care să rezulte că aceasta nu a mai prestat în niciun fel activitatea de consultanță la care se obligase și că astfel creanța invocată de aceasta nu este una certă.
Mai mult, aceasta consideră că nu poate fi primită susținerea pârâtei că suma solicitată reprezintă despăgubiri percepute conform art. 4.4 din contract ca urmare a răzgândirii reclamantei în ceea ce privește realizarea documentației, odată ce nu există niciun fel de dovadă cu privire la o astfel de manifestare de voință.
Reclamanta a arătat că nu a refuzat realizarea obiectului contractual de către creditoare sau consultanța primită de la această, doar că această consultanță nu a existat nu ca urmare a unei opoziții, ci ca urmare a relei-credințe a creditoarei, care acum încearcă să obțină un avantaj patrimonial neîntemeiat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 692, 1013, 1020, 1023 cod proc.civilă.
La data de 18.03.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că reclamanta este decăzută din dreptul de a invoca necompetenta teritoriala a Judecătoriei Sectorului 6 direct prin cererea in anulare întrucât potrivit dispozițiilor art. 130 alineatul 3 C.p.c, aceasta excepție poate fi invocata prin întâmpinare. Ori, in procedura ordonanței de plata debitoarea nu a formulat nici o întâmpinare.
Judecătoria Sectorului 6 este instanță competenta alternativ întrucât obligația debitoarei consta in plata serviciilor de consultanta si proiectare contractate, iar in contract s-a stipulat ca locul plații este in sectorul 6, indicând în contractul încheiat contul deschis la BCR Sucursala Crângași.
Art. 107 C.p.c reglementează competenta teritoriala de drept comun si nu exclude, ci se completează cu textul art. 113 C.p.c. în care este reglementata competenta alternativa, din normele indicate reieșind faptul ca alegerea instanței in aceasta situație, îi aparține exclusiv reclamantului.
Aceasta arată că părțile, prin art.7 pct. 2 din contractul încheiat, contrar afirmațiilor debitoarei, nu au stabilit ca instanță competenta instanța de la sediul pârâtului, ci au convenit ca soluționarea litigiilor sa se facă de către instanța competenta potrivit legii.
Contestarea creanței direct in cererea în anulare, fără un minim sprijin pe dovezi, este neîntemeiata față de prevederile art. 1020 alin. 1 C.p.c. si ale art. 309 alin. 5 C.p.c. având în vedere clauza contractuala pe care se întemeiază pretenția dedusă judecății.
Creanța este certă, lichidă și exigibila, ea izvorând din prevederile art. 4 pct. 4 din contract, în care ambele părți au convenit că „indiferent de motiv, după momentul semnării prezentului contract, Beneficiarul se răzgândește cu privire la continuarea realizării documentației tehnico-economice (proiect), acesta va plăti Prestatorului Transa I - 3.000 euro, reprezentând contravaloarea serviciilor realizate de prestator după momentul semnării contractului”, iar acceptarea creanței de către debitoare rezultă din coroborarea facturii acceptate prin semnătură de către aceasta cu clauza contractuală.
Apărările acesteia conform căreia pârâta nu a prestat nici un serviciu sunt inutile față de clauza contractuala, ele fiind întemeiate pe conduita debitoarei de după semnarea contractului de consultanta, când, pe lângă faptul că nu a plătit transa I din contract prevăzută la art. 4.2 pct. A, s-a răzgândit și nu a mai dorit continuarea elaborării proiectului de fabrica de peleți, motivând ca acum dorește o ferma de găini ouătoare.
Acest ultim aspect i-a fost adus la cunoștința la aproximativ 1 lună după semnarea contractului, perioadă în care s-au desfășurat activități necesare întocmirii proiectului pentru fabrica de peleti cu scopul stabilirii detaliilor tehnice și economice ale investiției viitoare: întocmire liste de utilaje, contactare potențiali furnizori de utilaje, stabilirea capacității optime de producție, fluxul materiilor prime și al produselor finite, estimări preliminare de venituri și cheltuieli, piața și concurenta, etc.
Debitoarea a fost la curent cu activitățile desfășurate, în această perioadă având loc multiple întâlniri de informare și consultare la biroul din C. al acesteia și vizite la locația proiectului.
De asemenea, nu a refuzat niciodată executarea contractului, așa cum rezultă din corespondenta purtată cu debitoarea și în special din email-ul din data de 21 noiembrie 2013, în care a propus clar continuarea elaborării proiectului fabricii de peleti.
Reclamanta a avut o conduită neserioasă și mincinoasă în derularea contractului, prin neasumarea obligațiilor contractuale, multiple răzgândiri si promisiuni repetate si nematerializate.
Prin confruntarea afirmațiilor debitoarei din cererea în anulare cu corespondenta purtată între cele două părți, în care debitoarea își exprima clar intenția de a realiza o fermă de găini ouătoare și refuza continuarea activității de întocmire a proiectului fabricii de peleti și obligația de plată conform contractului, este evident faptul că reclamanta a ascuns instanței că s-a răzgândit asupra obiectului contractului și a mințit fără nici o rezervă cu scopul de a nu își respecta obligațiile contractuale.
Pârâta a depus la dosar, în copie, corespondenta purtată cu administratorul societății reclamante în perioada 10-21 noiembrie 2013 (filele 15-19).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea formulata la data de 28.11.2014, inregistrata sub nr._3032014, parata S. & P. Management Consulting SRL, in calitate de creditoare, a solicitat obligarea reclamantei R & C I. SRL, in calitate de debitoare, la plata sumei de_ de lei, c/val servicii prestate în baza contractului de consultanta și proiectare nr.186/21.06.2013, si a cheltuielilor de judecata.
Prin sent. civ. nr.628/27.01.2015 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, cererea a fost admisa, reclamanta fiind obligata sa plătească suma de_ de lei, c/val servicii, în termen de 10 zile de la comunicarea hotararii. De asemenea, reclamanta a fost obligata sa plătească suma de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
In considerentele acestei hotarari, instanta a retinut ca raporturile dintre părți au fost guvernate de contractul de consultanta și proiectare nr.186/21.06.2013, iar factura fiscala . nr.001/21.06.2013 a fost acceptata de debitoare prin semnatura și stampila, instanța stabilind ca debitoarea datorează c/val serviciilor rezultate din art.4.4 din contract și factura și nu a fosrmulat intampinare, instanța apreciind aceasta imprejurare ca o recunoaștere a pretentiilor creditoarei conform art.1018 alin.3 Cod procedura civila.
Din perspectiva dispozitiilor art.1024 Cod procedura civila coroborate cu disp. art.1014 alin.1 Cod procedura civila, instanta apreciaza ca la pronuntarea sent. civ. nr.628/27.01.2015 instanta de fond nu a facut corect aplicarea prevederilor art.662 Cod procedura civila.
Astfel, la data de 21.06.2013, intre reclamanta, in calitate de beneficiar, si parata, in calitate de prestator, s-a incheiat contractul de prestari servicii consultanta și proiectare nr.186/6594, avand ca obiect prestarea de catre parata in favoarea reclamantei a serviciilor de consultanta și proiectae privind realizarea unei documentatii tehnico-economice pentru accesarea de fonduri nerambursabile prin HG nr.274/15.05.2013 privind acordarea ajutoarelor de minimis pentru investitiile realizate de intreprinderile mici și mijlocii, precum și servicii de consultanta pentru implementarea proiectului. În conformitate cu prevederile art.4.1 din contract, valoarea totala a contractului era de 9000 de euro, compusa din 6000 de euro, servicii de consultanta pentru realizarea documentatiei tehnico-economice, și 3000 de euro, servicii de consultanta pentru implementarea proiectului, suma urmând să fie platita în 3 transe: transa I-3000 de euro, în termen de maxim 7 zile de la semnarea contractului, înainte de depunerea și evaluarea proiectului la institutia finantatoare, transa II-3000 de euro în termen de maxim 7 zile de la instiintarea privind castigarea finantarii nermabursabile, și transa III-3000 de euro cu minim 7 zile înainte de depunerea ultimei cereri de plata la institutia finantatoare, plati efectuate după depunerea și evaluarea proiectului.
Astfel cum reiese din factura fiscala . nr.001/21.06.2013, parata, în calitate de creditor, a pretins plata sumei de_ de lei, servicii de consultanta și proiectare conform art.4.1.1, desi în cerere a aratat ca este vorba despre avansul în valoare de 3000 de euro platit conform art.4.2 lit.A, pe care reclamanta îl datorează în cazul în care se razgandeste cu privire la continuarea realizarii documentatiei tehnico-economice.
Din dispozitiile art.4.4 din contract, rezulta ca în situația în care beneficiarul se razgandeste cu privire la continuarea proiectului, va plăti prestatorului suma de 3000 de euro, reprezentând c/val serviciilor ralizate după momentul semnarii contractului.
În conditiile în care factura fiscala . nr.001/21.06.2013 a fost emisa chiar în ziua incheierii contractului, nu se poate vorbi despre servicii care sa fi fost prestate după momentul semnarii contractului, astfel incat instanța apreciaza ca în privința caracterului cert al creantei se impune administrarea unui probatoriu mai amplu, incompatibil cu procedura ordonantei de plata, în cadrul caruia să fie stabilite raporturile dintre părți și modul în care acestea și-au executat obligatiile, precum și modalitatea în care au înțeles sa pună capat raporturilor contractuale.
În ceea ce privește faptul ca instanța care a pronuntat sent. civ. nr.628/27.01.2015 nu a fost competenta, instanța apreciaza ca reclamanta a invocat necompetenta în mod nelegal, în conformitate cu art.130 alin.3 Cod procedura civila, necompetenta de ordine privata putand fi invocata doar de către parat prin intampinare, ori, atât timp cât reclamanta nu a formulat intampinare în cadrul ordonantei de plata, aceasta nu mai poate pune în discuție eventuala necompetenta.
In consecinta, instanta apreciaza ca in speta creditoarea (parata în speta de fata) nu a facut dovada caracterului cert, lichid si exigibil al creantei, astfel incat, in conformitate cu disp. art.1024 Cod procedura civila, va admite cererea in anulare si va anula sent. civ. nr.628/_ a Judecătoriei sectorului 6 București.
În conformitate cu disp. art.453 Cod procedura civila, va obliga parata la plata cheltuielilor de judecată constand în c/val taxei judiciare de timbru pentru promovarea cererii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anulare formulată de reclamanta S.C. R&C I. S.R.L., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului D. sub nr. J_, Cod fiscal RO_, cu sediul în C., .. 39, judetul D., în contradictoriu cu pârâta S. & P. MANAGEMENT CONSULTING S.R.L., cu sediul în București, sector 6, .. 22, ., ..
Anulează sentința civilă nr. 628/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 3638/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3570/2015.... → |
|---|
