Plângere contravenţională. Sentința nr. 2262/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2262/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 2262/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2262
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul I. C. A., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 și chemata în garanție . SRL.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 18.03.2015 și ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 25.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.05.2012, sub nr._, petentul I. C.-I., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală sector 6 București, a formulat plângere împotriva procesului-verbal fără . număr tipărite din data de 08.05.2012, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal contestat și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare a ridicării autoturismului, obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 07.05.2012, dupa ora 16, a parcat acasă mașina marca Ford cu nr. de provincie_, pe străduța dintre blocuri, .. 2A, sector 6. Menționează petentul că blocul se afla in șantier de reabilitare si nu mai poate folosi locul său din parcarea de lângă . rezervata pentru mașinile cu materiale de construcții, iar in parcare sunt adunate resturi de materiale pentru a fi ridicate la sfârșitul zilei (in anexa foto cu schela de pe . materiale adunate in parcarea blocului). De aceea nu a găsit loc decât pe trotuarul îngust de 0,60 m, în dreptul spațiului verde din fata intrării in . se poate lăsa trotuarul liber si parca mașina lângă bordura, întrucât ar bloca circulația pe aceasta străduța lăturalnica ce are doar o singura banda de circulație pe fiecare sens,iar pe un trotuar îngust de 0,60 m este imposibil sa lași spațiu de minim 1 m pentru trecerea pietonilor, ca atare ridicarea vehiculului a fost abuzivă.
A doua zi dimineața contestatorul a observat lipsa mașinii, bănuind că a fost ridicata. Conform legii, o staționare neregulamentara se poate sancționa doar cu amenda, fără a ridica vehiculul daca nu constituie un obstacol pentru traficul rutier. Contestatorul a arătat că S.C. I. A. ECO SRL i-a solicitat achitarea taxei de 677,32 RON pentru eliberarea mașinii, deși aceste servicii nu au fost solicitate de petent, tariful calculat fiind contrar prevederilor HCL S6 nr. 4/2010, cap. VI, Tarife: „Tarifele de depozitare se calculează pe intervale de 24 de ore, începând cu momentul depozitarii, nefractionat.", fiind abuzivă încasarea unei taxe de 677,32 RON.
Totodată, contestatorul a arătat că i s-a înmânat o Dispoziție de ridicare emisa la data de 07.05.2012 în care se menționează că „vehiculul Ford_ se afla staționat neregulamentar in locul Targu N. nr. 2, sector 6 si nu asigura un spațiu de cel puțin 1 m pe trotuar pentru circulația pietonilor", invocându-se prevederile art. 143 lit.(a) coroborat cu art. 142 lit.(n) din Reg. Aplicare a OUG 195/2002, precum si HCL Sector 6 nr. 4/2010.
Contestatorul a menționat că procesul-verbal contestat încalcă mai multe prevederi obligatorii, în sensul că locul faptei este greșit indicat ca fiind Targu N. nr. 2, în loc de Tirgu N. nr. 2A, nu este modelul din anexa nr. IA, nu descrie nicio fapta contravenționala, nu indica actul normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția. Ori, fara o contravenție săvârșita, prevăzuta de Codul rutier si care sa fie descrisa in procesul-verbal, nu i se poate aplica măsura tehnico-administrativa a ridicării auto. Art. 17 din O.G. 2/2001 prevede: Lipsa mențiunilor privind numele...., a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.
Potrivit jurisprudenței dominante în materie„în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției" (decizia 2463/20.10.2005 si decizia 2406/13.10.2005 a Tribunalului București, Decizia nr. 226/R/CA/2006 a Tribunalului Bihor).
In cazul său, este vorba de Dispoziția de ridicare, care invoca art. 143 lit. (a), art. 142 lit. (n) din RAOUG 195/2002 precum si HCL Sector 6 nr. 4/2010, acte normative ce nu apar si in procesul verbal.
In al doilea rând, conform art. 15 din O.G. 2/2001: (1) Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute in actul normativ care stabilește si sancționează contravenția, denumite in mod generic agenți constatatori.Iar Art. 21 din O.G. 2/2001: (1) In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sancțiunea.
Procesul verbal este încheiat de polițistul local T. M., care nu apare drept agent constatator. Legea prevede ca persoana care constata contravenția sa fie aceeași cu cea care aplica sancțiunea, tocmai pentru a aplica sancțiuni proporționale cu gravitatea faptei, cf. art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001. Deci procesul verbal trebuia sa fie întocmit de același agent constatator care a emis Dispoziția de ridicare, Gird P..
In al treilea rând, când contravenția a fost constatata, in absenta contravenientului, cu un mijloc tehnic certificat (aparat foto), procesul verbal trebuia sa conțină precizarea aparat foto, conform art. 109, alin. (2) din OUG 2/2001, care prevede: Constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul verbal de constatare a contravenției.
Prin urmare, procesul verbal de constatare a contravenției săvârșită de petentul contestator a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale, procesul-verbal criticat fiind unul nelegal, și pe cale de consecință, solicită anularea acestuia.
Ca urmare a situației de fapt expuse mai sus, contestatorul a solicitat să se constate faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale, și în consecință impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea Politiei Locale sector 6 la repararea prejudiciului material cauzat, și anume, plata sumei de 677,32 RON achitată de l în vederea eliberării autoturismului.
În acest sens, petentul a invocat nerespectarea de către intimată a prevederilor art. 64, art. 97 si art. 128 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și a dispozițiilor HCL sector 6 nr. 4/2010,
Față de cele menționate, petentul a precizat că măsura ridicării autoturismului în ceea ce îl privește a fost dispusa și efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie, determinând astfel ca suma de bani achitată de petent în vederea eliberării autoturismului sa fie nejustificata din punct de vedere juridic, ceea ce a determinat o micșorare a patrimoniului său, fără existenta unui temei legal. În aceste condiții, consideră că prin obligarea nejustificata la plata taxei de 677,32 RON de către petent către . SRL în vederea ridicării autoturismului ca urmare a dispoziției agentului politiei locale sector 6 în acest sens, Direcția Generala de Politie Locala Sector 6 i-a provocat un prejudiciu material.
F. de aceasta împrejurare, solicită instanței angajarea răspunderii civile delictuale a DGPL Sector 6 pentru prejudiciul material provocat, si obligarea acesteia la repararea acestui prejudiciu, conform art. 998-999 Cod Civil.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestatorul a invocat jurisprudența CEDO în materie (A. contra României, 2007; Lutz contra Germaniei, 1987; Otzurk contra Germaniei, 1984), petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind intimatului.
In subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului, arătând că a avut o conduită corectă până în prezent, astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul, având in vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative in urma faptei (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, art. 180 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și art. 1, 8 si 9 din H.C.L.S6 nr. 4/2010.
În dovedirea plângerii, petentul a depus: proces-verbal din 08.05.2012 ora 13:45, emis de Direcția G. de Poliție Locală sector 6, factura nr._/8.05.2012 emisă de . SRL, dispoziție de blocare/ridicare . nr._, copie act identitate petent, planșe foto.
La data de 01.11.2012, petentul a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că la data de 18.07.2012 i-a fost comunicat, prin afișare, procesul verbal de contravenție . nr._/03.07.2012, prin care s-a reținut in sarcina sa staționarea voluntara a autoturismului pe trotuar fără a asigura un spațiu de cel puțin 1 metru pentru circulația pietonala, în data de 07.05.2012.
Consideră petentul că după ce i-a fost ridicat autoturismul în mod abuziv, fără respectarea dispozițiilor procedurale ale HCLS6 nr. 4/2010, fără constatarea unei contravenții, D.G.P.L. sector 6 a comis o noua ilegalitate in data de 03.07.2012, după 56 de zile de la data aplicării sancțiunii, prin întocmirea Procesul Verbal . nr._. In cuprinsul aceluiași proces verbal, polițistul local consemnează ca fapta săvârșita este prevăzuta de art. 142 lit. n si art. 143 lit. 2 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 republicata.
Potrivit procesul verbal de contravenție menționat, fapta prevăzuta de art. 142 lit. n din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002R nu este sancționată, fapta prevăzuta de art. 143 lit. 2 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002R se sancționează conform art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002R. iar a treia fapta (neprecizată încadrarea legala) este sancționată de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002R. Se stabilesc astfel amenda in suma de 280 lei, 4 puncte amenda si 3 puncte de penalizare.
Procesul verbal de contravenție . nr._/03.07.2012, deși constată săvârșirea staționarii neregulamentare a autoturismului, cu nr. de înmatriculare_, din data de 07.05.2012, nu stabilește si sancțiunea ridicării autoturismului. Acest proces verbal de contravenție i-a fost afișat la domiciliu în data de 18.07.2012, ora 18, după 71 de zile de la contravenție. Petentul a menționat că a contestat si acest proces verbal de contravenție in termen legal, plângerea contravenționala face obiectul dosarului nr._/303/2012.
Având in vedere situația de fapt expusa se solicită conexarea cauzelor ce fac obiectul Dosarelor nr._ si_/303/2012, în temeiul art. 164 C.. admiterea plângerilor formulate împotriva DGPL sector 6 si, pe cale de consecința, să se dispună: în principal: anularea Procesul Verbal . nr._ din 03.07.2012, pentru nelegalitate, fiind tardiv încheiat, tardiv comunicat si, in subsidiar, pentru nerespectarea condițiilor de formă si fond impuse de lege, precum si pentru netemeinicie, in temeiul Ord 2/2001, OG 15/2002, OUG 195/2002, RA al OUG 195/2002R si HCLS6 nr. 4/2010 si anexele; anularea Dispoziției de blocare/ridicare . nr._ din 07.05.2012, anularea măsurii administrative de ridicare a autoturismului dispusa prin dispoziția scrisa in mod abuziv, cu încălcarea condițiilor de forma si fond prevăzute de lege, în vădita contradicție cu norma legala si cu situația de fapt, in temeiul Ord 2/2001, OG 15/2002, OUG 195/2002, RA al OUG 195/2002R si HCLS6 nr. 4/2010 si anexele; 3) obligarea Consiliului Local sector 6 - D.G.P.L. sector 6 la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea Dispoziției de ridicare a autoturismului cu ««respectarea reglementărilor incidente în aceasta materie, in temeiul art. 998 și următoarele din Codul civil; în subsidiar: înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
Prin aceeași cerere, în temeiul Legii nr. 554/2004 contestatorul a invocat excepția de nelegalitate a HCL sector 6 nr. 4/2010 și a dispoziției de ridicare . nr._ din 07.05.2012.
La cererea precizatoare, petentul a depus următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate: act identitate, dispoziție de blocare/ridicare . nr._, proces-verbal din 08.05.2012 ora 13:00, emis de Direcția G. de Poliție Locală sector 6, procesul-verbal . nr._ încheiat la 03.07.2012 ora 09:45 de Direcția G. de Poliție Locală sector 6, proces-verbal de afișare emis de Direcția G. de Poliție Locală sector 6, harta cu . nr._/8.05.2012 emisă de . SRL.
Intimata Direcția G. de Poliție Locală sector 6 la data de 7.11.2012 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepția nemaifiind susținută pe parcursul judecății; admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a DGPLS 6 pe capătul 2 de cerere; chemarea în garanție a S.C. I. A. Eco SRL; respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
Intimata a formulat cerere de chemare în garanție a S.C.I. A. Eco SRL în temeiul art.60 alin.l cod proc. civ. solicitând ca . SRL să fie obligată la restituirea taxei către contestator. Întrucât în cauza de față este vorba despre revenirea la situația anterioară emiterii procesului-verbal a cărui anulare se solicită, în cazul anulării acestuia taxa de ridicare urmează a fi plătită de către încasatorul sumei, respectiv de către . SRL.
De asemenea în practica juridică s-a reținut că: " Anularea unui act juridic are efect retroactiv. Anularea stinge efectele actelor anulate, considerându-se că acestea din urmă nu au existat. Anularea unui act administrativ are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice care au fost condiționate, sub aspectul legalității, de existența actului administrativ." - Jurisprudența ÎCCJ - Decizia nr.477/25.01.2007.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată pe toate
capetele sale ca neîntemeiată și nesusținută, pentru următoarele motive:
1. În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a recunoscut faptul că a condus vehiculul cu numărul_ la data și ora menționate în cuprinsul procesului verbal de identificare, staționând voluntar neregulamentar pe trotuarul aferent ..2 fără a asigura spațiul de cel puțin 1 metru necesar circulației pietonale. Fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice, respectiv cu ajutorul aparatului foto Nikon.
Procesul-verbal se bucură de prezumțiile de legalitate și de temeinicie care în speța de față nu au fost răsturnate.
Măsura tehnico-administrativa are un caracter urgent și preventiv, prin care se urmărește îndepărtarea unei stări de pericol creată prin modul de staționare al autovehiculului.
Măsura ridicării, transportului și depozitării în locuri special amenajate a fost efectuată în fapt de către operatorul autorizat, . SRL.
2. În ce privește solicitarea restituirii de către DGPLS6, cu titlu de taxă pentru ridicarea. transportul si depozitarea autovehiculului staționat neregulamentar, solicităm respingerea acesteia ca neîntemeiată și nesusținută, ca urmare a respingerii capătului principal de cerere.
În ceea ce privește susținerile reclamantului, se solicită să se constate că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
În ce privește motivele privind nerespectarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 intimata consideră că în speță nu sunt aplicabile aceste dispoziții, care prevăd cauzele de nulitate ale procesului verbal de constatare și sancționare contravențională și nu ale procesului verbal de identificare a conducătorului vehiculului. Procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională întocmit în baza unor mijloace tehnice și în lipsa contravenientului, va îmbrăca forma specială, nemaifiind necesară menționarea unui martor asistent sau a obiecțiunilor și nici a celorlalte mențiuni invocate de reclamant, pentru simplul motiv că sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din RA al OUG nr. 195/2002 și art .109 din OUG nr. 195/2002 sus menționate, iar forma procesului verbal este cea prevăzută în anexa 1 D a HG nr. 1391 /2006, aceste rubrici lipsind din procesul verbal.
În speță nu sunt incidente nici prevederile CEDO art. 6, deoarece nu suntem în situația în care a fost încălcată prezumția de nevinovăție, partea având la îndemâna căile de atac legale, iar sub aspect probatoriu, actele administrative se bucură de prezumția de temeinicie și legalitate conform fiecărui sistem de drept în parte.
În mod neîntemeiat susține reclamantul că sarcina probei ar aparține DGPLS6, cât timp procesul-verbal se bucură de prezumții de legalitate și de temeinicie, iar reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 cod civil, îi revine sarcina demonstrării unei situații contrare celor consemnate în cuprinsul procesului-verbal, cele menționate în cuprinsul acestuia fiind de altfel întărite de fotografiile efectuate la fața locului, care demonstrează vinovăția reclamantului. Instituția nu este obligată să probeze cele deja constatate, sarcina probei revenind petentului, cu atât mai mult cu cât acesta recunoaște în cuprinsul plângerii faptul că a staționat voluntar autoturismul în locul menționat..
Solicitarea reclamantului ca în situația în care instanța va dispune anularea procesului-verbal să fie angajată răspunderea civilă delictuală a instituției este lipsită de temei juridic, deoarece în cazul de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1349 și 1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, ci principiile privind nulitatea actului administrativ, iar pe cale de consecință anularea actului administrativ atacat nu poate conduce decât la restituirea contraprestațiilor, respectiv la înapoierea sumei de 677 de lei privind taxa de ridicare de către . SRL, care a încasat respectiva sumă de bani, iar nu de către DGPLS6.
Nu în ultimul rând cât privește solicitarea reclamantului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, se solicită să fie respinsă ca neîntemeiată, întrucât amenda nu a fost aplicată prin procesul-verbal contestat în cauza de față.
În drept, au fost invocate disp. art. 60-63, 115 și următoarele C.proc. civ, dispozițiile OUG 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice și a tuturor celorlalte acte normative invocate prin prezenta. S-a solicitat, totodată, aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.
La întâmpinare, intimata a depus, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziție de blocare/ridicare . nr._, act identitate petent, permisul de conducere al petentului, certificatul de înmatriculare al auto_, proces-verbal din 08.05.2012 ora 13:45, nota de constatare . nr._ emisă de Direcția G. de Poliție Locală sector 6, planșe foto color.
Chemata în garanție . SRL, la data de 04.12.2012, a formulat întâmpinare, invocând excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesuale active a reclamantului, solicitând admiterea acestora, respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a D.G.P.L., respingerea cererii de chemare în garanție a . SRL și respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere.
În cuprinsul întâmpinării chemata în garanție a arătat că reclamantul solicita anularea Procesului Verbal de identificare a persoanei care a condus autovehiculul si nu a Procesului Verbal de Constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii pentru care se poate face plângere in termen de 15 zile de la data comunicării. Procesul Verbal de identificare contestat in prezenta speța se întocmește in mod obligatoriu atunci când contravenția este constatata cu mijloace tehnice, pentru a se afla persoana care se face vinovata de respectiva contravenție. Pe cale de consecința consideram ca cererea reclamantului este inadmisibila atâta timp cat nu a fost solicitata anularea actelor administrative încheiate in cauza.
Totodată, prin înscrisurile depuse nu s-a făcut dovada calității procesual active, ci doar s-a subliniat faptul ca reclamantul a utilizat autovehiculul cu nr._, proprietatea firmei AV COLAB R. N1COLETA. Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecații, in cauza de fata neexistând o asemenea identitate. Mai mult decât atât reclamanta nu justifica un interes propriu si direct in restituirea taxei, întrucât nu a achitat-o in nume propriu, ci ca si delegate al firmei.
Chemata în garanție a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a D.G.P.L. S.6, având în vedere faptul ca aceasta este emitentul Dispoziției de ridicare prin care s-a dispus ridicarea, transportul si depozitarea autoturismului staționat neregulamentar. De asemenea se solicită respingerea cererii de chemare in garanție a . S.R.L. întrucât aceasta este prestatorul de servicii pe raza sectorului 6 si nu poate refuza îndeplinirea obligațiilor ce-i revin prin semnarea contractului cu Primăria Sectorului 6.
In fapt, la data 07.05.2012, ora 17:00 agenții de politie din cadrul D.G.P.L. Sector 6 au constatat ca autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ a staționat neregulamentar pe .. 2 si nu a asigurat spațiul de cel puțin 1 metru pentru circulația pietonilor, încălcând prevederile HCL S6 nr. 4/28.01.2010 art. 1 si art. 2 corborat cu art. 5 din Regulamentul de aplicare al acesteia, fapt pentru care s-a dispus in baza notei de constatare si a dispoziției de ridicare nr. P_ din 07.05.2012 ridicarea autoturismului.
. SRL a efectuat o operațiune de prestări servicii cu respectarea dispozițiilor legale si contractuale in baza unei dispoziții scrise a agentului puterii publice respectiv - dispoziția de ridicare nr. P_"/"3/07.05.2012 prin care s-a dispus ridicarea autovehiculelor staționate neregulamentar si totodată transportul si depozitarea lui in locul special amenajat in baza actului normativ. Cu privire la anularea Dispoziției de ridicare - act administrativ individual - care a stat la baza măsurii tehnico-administrative a ridicării transportării si depozitarii autovehiculului, consideram ca actul administrativ individual atacat se bucura de o prezenta de legalitate si temeinicie fiind emis de către autorități publice cu respectarea procedurilor legale având in vedere ca a fost încheiata de către un agent al puterii publice in temeiul unui act normativ aflat in vigoare si necontestat iar reclamantul, prin acțiunea sa, nu a făcut dovada contrara celor invocate mai sus. Măsura administrativa dispusa are ca scop îndepărtarea unei stări de pericol care in speța de fala, consta in obligarea pietonilor de a coborî de pe trotuar (mame cu copii in cărucior, persoane cu handicap, bătrâni cu diverse dizabilitati si chiar si copii) si a circula pe carosabilul drumului public, fiind supuși riscului de accidentare de către autovehiculele care circula regulamentar.
. S.R.L. nu are competenta de a verifica oportunitatea sau legalitatea măsurii dispuse de agentul puterii publice si nu poate refuza îndeplinirea obligațiilor ce îi revin prin semnarea contractului cu Primăria Sectorului 6. Suma de 677,32 lei încasata de . SRL nu este arbitrara, este stabilita conform caietului de sarcini al HCL 4/2010 - cap. Tarife. Conf. art. 5 din HCL S6 nr. 4/28.01.2010, sumele încasate drept redevență pentru serviciile prestate de către operatorul autorizat in procent de 10% din încasări se constituie ca venit la bugetul consiliului local cu destinație exclusiva pentru sporirea numărului de locuri de parcare de pe raza teritorial-administrativa a Sectorului 6. In acest context, se solicită respingerea pretențiilor formulate de petent, în sensul restituirii sumei de 677,32 lei, ca fiind netemeinica si nelegala, întrucât, . SRL desfășoară o activitate, in conformitate cu dispozițiile HCL S6 nr. 4/28.01.2010, fiind operatorul autorizat pe raza Sectorului 6. Acest serviciu de ridicări a fost înființat pentru a disciplina astfel de persoane care prin atitudinea lor nu numai ca nu respecta pietonii si ceilalți participanți la trafic, dar le pot pune chiar viața in pericol. Pe de o parte mașinile parcate abuziv pot genera blocaje in trafic care pot genera pericole de accident sau pot îngreuna sau chiar opri accesul mașinilor sau utilajelor pentru situații speciale (Salvare, S.M.U.R.D, Pompieri, Politie, etc.) si viața pietonilor este pusa in pericol când aceștia se vad nevoiți sa se deplaseze pe partea carosabila eventual alături de copii, trotuarul fiind ocupat abuziv de mașinile parcate.
In drept, au fost invocate dispozițiile 115-118 C., dispozițiile 0UG195/2002, HCLS6 nr4/2010si LI55/2010, iar în baza art.242 alin.2 Cod proc.civ, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Chemata în garanție a depus următoarele înscrisuri: dispoziție de blocare/ridicare . nr._, fișa vehiculului/remorcii staționate neregulamentar . nr. 5028, factura_/_/08.05.2012.
La data de 7.08.2012, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, a fost înregistrată plângerea formulată de petentul I. C. A. împotriva procesului-verbal . nr._/03.07.2012 încheiat de intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal menționat, anularea măsurii de ridicare a auto, obligarea intimatei la repararea prejudiciului materiale cauzei prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea cererii, petentul a invocat aceleași motive de fapt și de drept arătate și în plângerea formulată în dosarul nr._ .
Odată cu plângerea, petentul a depus la dosar, în susținerea acesteia, următoarele înscrisuri; procesul verbal . nr._/03.07.2012, proces-verbal de afișare, act identitate petent, dispoziție de blocare/ridicare . nr._.
Intimata, la data de 19.11.2012, prin întâmpinare, a invocat excepția litispendenței, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, pe toate capetele de cerere, ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 19.11.2012 în dosarul nr._/303/2012, în baza art. 163 Cod proc. civ., instanța a înaintat dosarul nr._/303/2012 completului mai întâi învestit, pe rolul căruia se află dosarul nr._, cu termen de judecată la data de 12.12.2012, în vederea discutării și a se pronunța asupra excepției litispendenței.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată în prezentul dosar nr._ la termenul din 12.12.2012, a fost admisă excepția de litispendență, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 163 Cod procedură civilă, întrucât în dosarul nr._/303/2012, contestatorul a chemat în judecată aceeași intimată, cererea are un obiect similar cu cea a prezentului dosar, aceeași cauză dedusă judecății, fiind invocate aceleași motive de fapt și de drept împotriva aceluiași proces verbal de contravenție, motiv pentru care cererea formulată în dosarul_/303/2012 va fi judecată în cadrul dosarului nr._ ca o cerere unitară, urmând a considera întâmpinarea formulată în dosarul nr._/303/2012 ca având caracterul unui act de procedură în dosarul nr._, iar ca efect al reunirii cauzelor urmează ca instanța să fie sesizată cu judecata cererii mai vechi.
Prin aceeași încheiere pronunțată la data 12.12.2012, instanța În conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ a sesizat Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Dispoziției de blocare/ridicare . nr._/7.05.2012 emisă de Direcția G. de Poliție Locală sector 6, invocată de contestatorul I. C. A., iar în baza dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a suspendat cauza până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate a Dispoziției de blocare/ridicare . nr._/7.05.2012 emisă de Direcția G. de Poliție Locală sector 6.
Prin sentința civilă nr. 1815/11.03.2014, Tribunalul București – Secția a II –a C. Administrativ și Fiscal a respins excepția de nelegalitate a Dispoziției de ridicare . nr._/07.05.2012, dosarul fiind restituit Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 25.02.2015 care a dispus repunerea cauzei pe rol.
Părțile au administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție PL nr._/3.07.2012 contestatorul a fost sancționat cu amenda in suma de 280 lei si aplicarea a 3 puncte de penalizare, întrucât la data 03.07.2012, ora 17:00 agenții de politie din cadrul D.G.P.L. Sector 6 au constatat ca autoturismul marca Ford înmatriculat sub nr._ a staționat neregulamentar pe .. 2 si nu a asigurat spațiul de cel puțin 1 metru pentru circulația pietonilor, încălcând prevederile art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. n din HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr.195/2002.
Contravenția a fost constatata prin mijloace tehnice certificate, cu aparatul foto marca Nikon, seria_, certificat cu nr. 41/7.03.2012.
La data de 7.05.2012 a fost emisă dispoziția de blocare/ridicare . nr._ prin care s-a dispus ridicarea vehiculului, transportul și depozitarea acestuia în locul special amenajat în conformitate cu prevederile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 și HCL SECTOR 6 nr. 4/2010.
Pentru recuperarea vehiculului a fost achitată suma de 677,32 lei potrivit facturii și bonului fiscal de la fila 36 dosar.
Din mențiunile documentelor contabile care atesta achitarea sumei de 677,32 de lei rezultă că plata a fost efectuată de către avocat R. N., iar nu de către contestatorul în cauză, ca atare dreptul de a solicita restituirea sumei de 677,32 lei aparține persoanei al cărei patrimoniul a fost diminuat cu suma respectivă
Întrucât calitatea procesuala activă presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecații rezultă că petentul nu justifică calitate procesuală activă pe capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei, capăt de cerere care va fi respins ca neîntemeiat pe acest considerent.
Față de soluția dată excepției lipsei calității procesuale active, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei în ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții, ca fiind rămasă fără obiect.
Cu privire la excepția lipsei de interes a contestatorului în ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea dispoziției de ridicare, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că petentul justifică un interes născut, actual, legitim și personal, fiind conducătorul auto al autoturismului ridicat și persoana sancționată contravențional .
Pe fondul plângerii contravenționale, sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr.2/2001, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
În ceea ce privește motivele de nulitate relativa invocate de contestator, instanța retine ca acestea nu sunt întemeiate, iar pe de alta parte, petentul nu a dovedit nicio o vătămare care sa nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, în acest sens Decizia ICCJ nr. 22/2007 data in recurs in interesul legii.
Astfel, cu privire competenta polițiștilor locali de constatare și sancționare a contravențiilor privind circulația pe drumurile publice, instanța retine incidenta dispozițiilor art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, potrivit cărora poliția locală are in atribuții constatarea de contravenții și aplicarea de sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
De asemenea, instanța retine că, potrivit dispozițiilor art. 109 alin.3 din OUG nr. 195/2002, în cazul în care constatarea contravenției a fost efectuata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, fără a fi necesară confirmarea de către un martor a împrejurării ca petentul contestator nu este de fata la întocmirea procesului verbal de contravenție.
Referitor la măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului, instanța retine ca a fost dispusă prin dispoziția de ridicare . nr._/7.05.2012, în conformitate cu art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. n din HG nr. 1391/2006, precum și cu HCL S6 nr. 4/2010, iar necomunicarea actului administrativ către contestator nu poate constitui motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție.
De asemenea, nemenționarea măsurii tehnico-administrativă a ridicării vehiculului în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, nu poate atrage nulitatea procesului verbal din perspectiva condițiilor de fond si de forma prevăzute de art. 16-17 din OG nr. 2/2001,cu atat mai mult cu cat a fost dispusa printr-un act separat, ci poate constitui, eventual, un motiv de nelegalitate a măsurii in sine de ridicare a vehiculului, in speța procesul-verbal fiind întocmit ulterior emiterii dispozitiei de ridicare.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Împrejurarea că sarcina probei revine contestatorului, sancționat contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovatei făptuitorului, daca sunt îndeplinite doua condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului si respectarea dreptului la apărare, conditii verificate in cauza.
Totodată, în Hotărârea Curții în cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) Curtea a reamintit că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții nu este de a decide dacă declarațiile de martori au fost admise în mod corect ca probe, ci dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c. Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
În speță, instanța reține că prezumția de temeinicie a actului sancționator a fost răsturnată prin însăși modalitatea defectuoasă de constatare a contravenției, în sensul că deși fapta a fost constatata prin mijloace tehnice certificate, la dosar fiind depuse planșe fotografice, filele 45-47, din mijloacele materiale de probă rezultă distanța de 45 cm între vehiculul contestatorului și limita trotuarului, însă nu nerezultă dacă trotuarul măsura în lungime 1 m sau mai mult de 1 m pentru ca petentul să poată păstra în mod real și obiectiv, prin modalitatea de staționare, această distanță dintre roata dreaptă spate și limita trotuarului.
În aceste condiții, instanța apreciază că prezumția de temeinicie a procesului verbal a fost răsturnată prin aplicarea principiului in dubio pro reo, motiv pentru care va dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/3.07.2012 și va exonera contestatorul de plata amenzii contravenționale în sumă de 280 lei.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea dispoziției de ridicare instanța retine următoarele:
Prin dispoziția de ridicare . nr._/7.05.2012 Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 prin agent constatator a dispus în conformitate cu art. 7 lit. h) din Legea 155/2010, raportat la art. 143 lit. a) coroborat cu art. 142 lit. n) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. 195/2002 și cu H.C.L. Sector 6 nr. 4/2010 ridicarea autovehiculului_, transportul și depozitarea acestuia în locul special amenajat.
Instanța retine ca dispoziția de ridicare este un act administrativ cu caracter unilateral, care nu a fost emis in baza dispozițiilor Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002, ci în baza HCL sector 6 nr. 4/2010, dispoziția de ridicare neavând caracterul unui act contravențional, fiind un act administrativ cu caracter individual.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002 din al căror conținut reiese că măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă se dispune de poliția rutieră, iar operațiunea fizică de ridicare a acestora se face de către administrațiile publice locale: ” (1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia. (3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.
De asemenea, art. 65 din aceeași ordonanță prevede faptul că se stabilesc prin regulament cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă, astfel încât prin interpretarea sistematică a celor două texte legale rezultă că măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului se ia în cazurile în care nu sunt respectate condițiile prevăzute de regulament pentru oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public.
Instanța constată că în cauză măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă prin dispoziția de ridicare și nu prin procesul verbal de contravenție astfel încât apărarea contestatorului în sensul în care nemenționarea măsurii ridicării autoturismului în cuprinsul procesului verbal ar atrage nelegalitatea măsurii nu poate fi reținută deoarece nemenționarea acesteia în cadrul procesului verbal nu este de natură a afecta prin ea însăși legalitatea măsurii.
Pentru a concluziona astfel, instanța a avut în vedere faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului nu are natura unei sancțiuni complementare, sancțiunile contravenționale complementare fiind expres și limitativ prevăzute de art. 96 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: aplicarea punctelor de penalizare; suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop; imobilizarea vehiculului; radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4). D. urmare, cerința ca măsura să fie aplicată prin același proces verbal prin care s-a aplicat și sancțiunea principală nu se impune a fi respectată.
Esențial în procedura luării măsurii ridicării autoturismului este constatarea, de către agentul constatator a staționării neregulamentare, aprecierea acestuia că se impune luarea măsurii, și manifestarea de voință a agentului competent în sensul dispunerii ridicării autoturismului, neavând relevanță sub ce formă se materializează această dispoziție, față de dispozițiile art. 64 din OUG 195/2002 anterior enunțate. Pe cale de consecință, atâta vreme cât un agent constatator din cadrul poliției rutiere sau locale a constatat personal staționarea neregulamentară a autoturismului și a dispus luarea măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea autoturismului astfel staționat, instanța apreciază că faptul că măsura ce a fost dispusă prin dispoziția de ridicare, iar nu prin procesul-verbal de contravenție, încheiat ulterior, nu este de natură a produce contestatorului nicio vătămare.
Cu toate acestea dispozițiile art. 64 din OUG 195/2002 lasă la aprecierea agentului competent necesitatea luării măsurii ridicării autovehiculului, împrejurare care reiese din modul de redactare al acestui articol, respectiv ”poliția rutieră poate dispune ridicarea...”. De asemenea, potrivit art. 8 alin. 2 din Anexa 2 a HCLS 6 4/2010, în vigoare la data producerii evenimentului, operațiunile de blocare/ridicare, transport și depozitare a vehiculelor se face prioritar în cazurile în care vehiculele staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6 sau pe domeniul public/privat de pe raza teritorială a sectorului 6, creează blocaje sau obstrucționări ale traficului rutier.
Prin urmare, măsura nu trebuie dispusă în mod obligatoriu în toate situațiile în care se constată staționarea neregulamentară în intersecție ci trebuie apreciat în mod concret de la caz la caz dacă se impune a fi luată, trebuind respectate condiții de proporționalitate între această măsură și efectele produse în trafic ca urmare a unei staționări pretins neregulamentare. În cazul emiterii unor astfel de dispoziții agentul constatator trebuie să aibă în vedere principiul oportunității, această măsură fiind în acord cu acest principiul în cazul în care este utilă și deservește interesului public în scopul fluidizării circulației pe drumurile publice.
Având în vedere că instanța a apreciat asupra netemeiniciei procesului verbal de contravenție, întrucât aceeași ipoteză contravențională a fost avută în vedere și la momentul emiterii dispoziției de ridicare, pentru aceleași considerente prezentate anterior, instanța va dispune anularea dispoziției de ridicare a autoturismului.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de intimată în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. I. A. ECO S.R.L., întrucât intimata nu a căzut în pretenții față de contestator cu privire la capătul de cerere având ca obiect repararea prejudiciului în sumă de 677,32 lei, instanța va respinge această cerere ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului în ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Respinge capătul de cerere având ca obiect pretenții ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge excepția lipsei de interes a contestatorului în ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea dispoziției de ridicare.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei în ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții, ca fiind rămasă fără obiect.
Admite plângerea contravențională formulată de I. C.-A., cu domiciliul ales în București, în .. 2A, ., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 București, cu sediul în București, ., sector 6.
Dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/3.07.2012 și exonerează contestatorul de plata amenzii contravenționale în sumă de 280 lei.
Anulează Dispoziția de ridicare . nr._/7.05.2012.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de intimată în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. I. A. ECO S.R.L., cu sediul în București, .-252, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Anulare act. Sentința nr. 2247/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 2257/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
