Contestaţie la executare. Sentința nr. 3612/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3612/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 3612/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3612
Ședința publică de la 18.05.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și pe intimații G. S., G. R. D., T. D. R..
La apelul nominal făcut in ședința publica, la prima și la cea de-a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că prin cererea introductivă contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 714 C.p.c., art. 650 C.p.c.-în forma în vigoare la data începerii executării silite.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c., în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 6 luni, durata medie de soluționare a cauzelor având ca obiect contestație la executare.
În baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează contestatorului proba cu înscrisuri.
Ia act că intimații nu au depus întâmpinare, aceștia fiind decăzuți din dreptul de a mai propune probe, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 31.12.2014, sub numărul_, contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, în contradictoriu cu intimații G. S., G. R.-D., T. D. - R. a solicitat anularea actelor de executare, a somației și a proceselor-verbale și încheierilor întocmite în dosarul de executare nr. 4527/2014 de către B. R. G. – I., precum și exonerarea de plată a cheltuielilor în sumă de 3.760 lei ori, în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora. În plus, a învederat instanței faptul că partea creditoare s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere.
În motivarea contestației în fapt, contestatorul a arătat că prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în dosarul execuțional nr. 4527/2015 s-a solicitat plata sumei totale de 3.960 lei, din care 2.600 lei – suma stabilită onorariu executor judecătoresc, și suma de 500 lei onorariu de avocat + alte cheltuieli de executare. Cu alte cuvinte, s-a stabilit în sarcina contestatorului o obligație intuitu personae de a face cu privire la onorariul executorului judecătoresc. Îndeplinirea în natură a unei astfel de obligații se realizează doar prin executarea prin faptul personal al debitorului, neputându-se considera că nu se poate realiza o executare silită directă a obligației cuprinse în titlul executoriu în sensul de a fi posibilă executarea prin puterea executorului. Din acest motiv, contestatorul a apreciat că s-a emis de către executorul judecătoresc doar o somație, acesta neputând să folosească forța de constrângere a statului, cu care este investit în mod normal, pentru a aduce la îndeplinire prevederile din titlul executoriu referitoare la obligația de a face. Prin urmare, a apreciat că nu este corectă încadrarea activității executorului judecătoresc intre cele efectuate în cadrul executării silite directe prin punere în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri și, astfel cum se prevede la pct. 2 subpunctul 4 din Ordinul 2550/2006 al MJ, motiv pentru iu se justifica onorariul perceput de executor. Pentru o astfel de activitate,contestatorul a apreciat că onorariul executorului ar trebui să fie în cuantum de 200 lei plus TVA de 24%.
În același sens, contestatorul a mai arătat că,raportat la prevederile Legii nr. 188/2000 și ale O.M.J. nr.2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedura și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare. În considerarea acestui fapt, a solicitat anularea procesul-verbal privind cheltuielile de executare deoarece este întocmit anterior somației și cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este înștiințat de obligația de plată. Totodată, a învederat instanței faptul că, prin intermediul procesului verbal s-au stabilit cheltuieli aferente fazei de executare compuse din onorariu executor judecătoresc. Cuantumul acesta a fost liber stabilit de creditor și executor.
Contestatorul a solicitat, în plus, instanței, să dispună diminuarea cheltuielilor de executare, având în vedere faptul că depășesc cuantumul maxim prevăzut în punctul 3 din Anexă la Ordinul Ministrului Justiției 14.11.2006. Sub acest aspect, contestatorul a apreciat că instanța trebuie să aibă în vedere considerentele care stau la baza edictării acestor limite maximale și a necesității evidențierii în mod distinct a cheltuielilor ocazionate cu executarea silită pe tipuri de activitate. Față de faptul că procesul-verbal analizat nu respecta exigentele impuse de normele citate cu privire la evidențierea tuturor categoriilor de executare, ceea ce împiedică verificarea respectării limitelor maximale percepute pentru activitatea desfășurata de executor, contestatorul a solicitat a anularea procesului-verbal de cheltuieli de executare întocmit, apreciind ca fiind exagerat de mare cuantumul cheltuielilor de executare, în raport cu dispozițiile art.39 alin.1 lit.a) din Legea nr. 188/2000 ci se stabilește conform art.3 din OMJ nr.2550/2006. Totodată, a solicitat anularea actelor de executare având în vedere onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 2.600 lei, pe care l-a apreciat ca fiind exagerat de mare, nejustificat și nedovedit.
În sensul celor arătate contestatorul a învederat instanței faptul că se plasează și jurisprudența CEDO, care fiind investită cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita cuantumului rezonabil. Totodată, a apreciat că nu s-au făcut niciun fel de dovezi privind munca prestată de avocat, precum niciunui alt criteriu determinant pentru fixarea unui onorariu la această valoare. În temeiul art. 669 Cod pr.civ, contestatorul a apreciat că poate fi declanșată executarea silită împotriva debitorului și cu privire ia cheltuielile de executare stabilite de executor prin procesul verbal, însă doar în măsura în care sunt evidențiate într-un atare înscris și care au fost realizate efectiv de către creditor, căzând în sarcina debitorului urmărit doar cheltuielile suportate efectiv de către partea care a solicitat executarea silită și dovedite în mod corespunzător. În concret, contestatorul a arătat că la dosarul de executare nu exista perioada efectuări plații, onorariul de avocat neavând natura unor cheltuieli de executare. În plus, a învederat instanței faptul că obligația de plată a fost îndeplinită potrivit O.P. 2713/17.04.2014.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței admiterea contestației la executare, și anularea actelor de executare din dosar nr 4527/2014. Totodată, a solicitat exonerarea de plată cheltuielilor de executare ori în micșorarea cuantumului acestora, întrucât le consideră nejustificat de mari, precum și suspendarea de la plata cheltuielilor de executare conf.art.669 Cod proc civ.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711, 712 - 719. C.proc.civ .
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: înștiințarea debitorului, încheierea privind soluționarea executării silite, sentința civilă nr. 911 din data de 22.04.2013, decizia civilă nr.1776 din 05.11.2013, somația, poprirea și încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare.
La data de 03.03.2015, B. R. G. I. a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, dosarul de executare nr. 4527/2014, în copii certificate pentru conformitate cu originalul ( filele 56-78).
Prin sentința civilă nr. 2267 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București la data de 20.03.2015, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Instanța a încuviințat contestatorului proba cu înscrisurile depuse la dosar, luând act că intimații nu au depus întâmpinare și nu au solicitat probe.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 911/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/3/2012, irevocabilă prin Decizia 1776/05.11.2013 a Curții de Apel București, M. București prin Primar General a fost obligat să transmită dosarul administrativ, însoțit de hotărârea judecătorească irevocabilă către Prefectura Municipiului București și să plătească reclamanților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 08.12.2014 intimații formulează cerere de executare silită înregistrată la B. R. G. I. sub nr.4527/08.12.2014-fila 58 dosar declinat pentru executarea silită a obligației pârâtului de a transmite dosarul administrativ.
În data de 10.12.2014 executorul judecătoresc emite somația prin care somează debitorul M. București ca în termen de 10 zile de la primirea ei să își îndeplinească obligația de a transmite dosarul administrativ și sentința irevocabilă la Prefectura Municipiului București-fila 73 dosar declinat, somație înregistrată la contestator la data de 23.12.2014-fila 77 dosar.
Prin încheierea din 10.12.2014-fila 72 dosar declinat, s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc la valoarea de 2600 lei pentru obligația de a face și 500 lei onorariu de avocat, cheltuieli contestate de debitor.
Instanța apreciază că pasivitatea de care a dat dovadă M. București în îndeplinirea obligațiilor stabilite prin hotărâre judecătorească este echivalentă unui refuz de executare de bunăvoie, ceea ce deschide calea creditorilor la valorificarea titlului pe cale silită. Susținerile contestatorului în sensul condiționării executării de o cerere prealabilă adresată debitorului urmează a fi înlăturate ca nefondate întrucât nu a fost stabilit un astfel de beneficiu sau vreun termen de grație prin lege și nici prin hotărârea judecătorească. Instanța reține că M. București nu a înțeles să își execute în termen obligațiile stabilite astfel încât titularii drepturilor derivând din titlul executoriu sunt legitimați să se adreseze organului de executare, calea amiabilă este o posibilitate creată pentru titularul dreptului nu pentru cel obligat la executare.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, instanța apreciază întemeiate în parte susținerile contestatorului.
Prin procesul verbal de cheltuieli de executare executorul a stabilit onorariul său la valoarea de 2600 lei, arătând că acesta a fost stabilit conform art.39 din Legea 188/2000, instanța reține însă că textul de lege menționat se referă numai la onorariile stabilite în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani.
Având în vedere specificul obligației de a face ce se execută silit, instanța constată că nu poate fi adusă la îndeplinire decât prin acțiunea voluntară a celui obligat la aceasta, iar activitatea executorului în cazul executării silite a obligațiilor de a face care nu pot fi îndeplinite decât de debitor se rezumă doar la comunicarea unei somații cu semnificația unei acțiuni de constrângere și nu de realizare efectivă a obligației, neputând fi încadrată la executări directe. Ca atare, instanța consideră că pentru stabilirea onorariului se aplica punctul 12 din anexa Ordinului 2550/2006– Orice alte acte sau operațiuni date prin lege, unde își găsesc loc operațiunile care nu au primit reglementare precisă la alte puncte. În temeiul acestor considerente, instanța apreciază că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare a fost întocmită în mod eronat, corectă fiind încadrarea onorariului la pct. 12 din anexă, respectiv 200 lei + TVA, în total 248 lei.
Cât privește onorariul de avocat, acesta este cheltuială ocazionată de efectuarea executării silite, fiind datorat de debitor în baza dispozițiilor art.670 alin.3 pct.3 Cod procedură civilă, fără a se impune a se cenzura cuantumul acestuia, valoarea de 500 lei fiind apreciată de instanță ca rezonabilă.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța, în baza art.719 Cod procedură civilă, va admite în parte contestația la executare, sub aspectul reducerii cuantumului onorariului executorului judecătoresc aferent executării silite a obligației de a face de la valoarea de 2600 lei la valoarea de 248 lei (TVA inclus), dispunând în acest sens îndreptarea încheierii din 10.12.2014 privind cheltuielile de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, București, cod fiscal_, în contradictoriu cu intimații G. S., cu domiciliul în București, Calea V., nr. 109, ., ., sector 3, G. R. D., domiciliat în București, ., ., . și T. D. R., cu domiciliul în București, .. 17, ., ., sector 3.
Dispune îndreptarea încheierii din 10.12.2014 privind cheltuielile de executare, în sensul că reduce cuantumul onorariului executorului judecătoresc de la valoarea de 2600 lei la valoarea de 248 lei.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AEC/ Tehnored. PAS
6 ex/ 05.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2257/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Legea 10/2001. Sentința nr. 3638/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
