Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1938/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1938/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1938/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1938
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 10-03-2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta S. R. SRL, în contradictoriu cu pârâta M. SRL.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cauza soluționându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare având același obiect, părți și cauză.
Instanța respinge solicitarea reclamantei de judecată a cauzei cu citarea părților, având în vedere probele solicitate, considerând că nu sunt necesare dezbaterile orale.
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j C. și art. 6 pct. 4 din contract raportat la art. 126 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 3 luni.
Instanța în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.12.2014, reclamanta S. România SRL, în contradictoriu cu pârâta M. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 672,65 lei, debit principal, la plata unor dobânzi de 0,15%/zi întârziere de la data scadenței 18.07.2014 până la data de 08.12.2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între părți s-au desfășurat relații comerciale între anii 2012-2014, în raport cu obiectul de activitate al fiecăreia dintre ele conform contractului nr. 158 AB/09.11.2012 de vânzare-cumpărare gaze industriale și închiriere recipienți în temeiul căruia subscrisa societate creditoare a livrat societății pârâte gaze tehnice industriale îmbuteliate în recipienți speciali (butelii).
La data de 18.06.2014, s-a emis factura de livrare nr. 010I1400379, în valoare de 766,22 lei, reprezentând contravaloarea achiziționare marfă (oxigen tehnic) și chirie zilnică butelie anterioară nerestituită la timp. Factura în cauză a fost însoțită de avizul de expediție și a fost semnată de însuși administratorul societății, Ț. G. D.. Odată cu preluarea buteliei plină cu marfă a fost achitat pe loc și un avans de 100 lei din valoarea facturii.
Întrucât există o datorie anterioară de 6,43 lei, rest plată factura fiscală nr.010I1300056/29.01.2013 (83,43 lei - 77 lei plătiți tot la 29.01.2014= 6,43 lei rest), s-a stins întâi aceasta și s-a scăzut diferența achitată (93,57 lei) din valoarea facturii 010I1400379/18.06.2014. Astfel, deși butelia a fost restituită ulterior goală la data de 17.07.2014, factura fiscală a rămas neachitată pentru valoarea de 672,65 lei.
Reclamanta a menționat faptul că pârâta a acceptat plata facturii emise de către reclamantă însă, deși a fost somată, nu și-a achitat integral obligațiile, respectiv soldul restant în valoare de 672,65 lei. Reclamanta a învederat că toți recipienții preluați de-a lungul relațiilor comerciale au fost restituiți, semn că marfa a fost folosită, încă o dovadă în plus că factura a fost acceptată la plată fiind plata parțială de 100 lei achitată la data de 18.06.2014.
În cauză se va face și aplicarea art. 2.4 din contract, care prevede că „orice întârziere în ceea ce privește termenul de plată (scadența este în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii) se va penaliza cu 0,15% pentru fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a sumei datorate”, astfel încât reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata acestor penalități de întârziere în cuantum total de 144,26 lei, întrucât termenul de 30 de zile de la data emiterii facturii s-a scurs.
Modul de calcul al penalităților de întârziere (calculate până la data de 08.12.2014) este următorul: suma restantă x nr. zile întârziere x 0,15%; 672,65 lei x 143 x 0.15% = 144,26 lei.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata în continuare a penalităților până la data achitării efective a debitului restant, precizând că marfa achiziționată de către societatea pârâta de la aceasta este o marfă cu regim special, respectiv gaze tehnice industriale, ce nu pot fi livrate decât în recipienți speciali, sub presiune.
Reclamanta a încercat soluționarea conflictului pe cale amiabilă, oferind un termen rezonabil pârâtei de a-și îndeplini obligațiile, înaintând în acest sens notificarea nr. 712/01.10.2014.
Față de aspectele mai sus arătate, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 816,91 lei din care: a) 672,65 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 010I1400379/18.06.2014 anexată, b) 144,26 lei, reprezentând penalități de întârziere conform art. 2.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 158 AB/09.11.2012 calculate până la data de 08.12.2014, precum și acordarea în continuare a penalităților, până la data achitării efective a debitului restant.
Reclamanta a menționat că, în conformitate cu art. 6.4 din contractul de vânzare-cumpărare, a fost stabilit de comun acord între părți ca, în caz de litigiu, competența teritorială a instanței să fie cea de la sediul vânzătoarei, în speță reclamanta, și anume la Judecătoria Sector 6 București, reclamanta având sediul în acest sector, conform datelor de mai sus.
Creanța pe care reclamanta o are împotriva pârâtei este certă (această condiție rezultând în mod expres din faptul că factura emisă a fost acceptată la plată), lichidă (câtimea ei fiind determinată prin însăși factura emisă) și exigibilă (scadența a ajuns la termen iar în litigiile dintre profesioniști, obligațiile asumate trebuie executate de îndată).
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, relații ONRC privind pe reclamanta S. România SRL, relații ONRC privind pe pârâta M. SRL, somația nr.712 din data de 01.10.2014, dovada de comunicare a somației, fișă pârâtă, contract de vânzare cumpărare gaze industriale și închiriere recipienți nr. 158AB din data de 09.11.2013, cu anexe, factura fiscală nr. 010I1400379 din data de 18.06.2014, aviz de expediție, proces verbal de predare primire din data de 18.06.2014, proces verbal de predare primire din data de 17.07.2014, chitanța nr._ din data de 29.01.2013 și nr._ din data de 18.06.2014.
La data de 17.12.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță (fila 35).
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părțile prezentului litigiu s-au desfășurat relații comerciale, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 158 AB din data de 09.11.2012 (f. 17-20), în baza cărora creditoarea a prestat servicii pârâtei, emițând factura fiscală nr. 010I1400379 din data de 18.06.2014 .( fila 23).
Potrivit art. 1025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Astfel, suma pretinsă de către reclamantă, în cuantum de 672,65 lei, reprezintă restul de preț neachitat din factura fiscală nr. 010I1400379 din data de 18.06.2014 .
De asemenea, creanța pretinsă de către reclamantă, în cuantum de 672,65 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, este certă, în sensul art. 662 alin.2 C.proc.civ., existența acesteia fiind neîndoielnică, întrucât obligația de plată rezultă din chiar factura menționată mai sus, care deși este nesemnată, este însușită de către societatea pârâtă prin achitarea parțială a debitului, astfel cum rezultă din chitanța . SID nr._ din data de 18.06.2014 de la fila 29.
În acest sens, instanța are în vedere prevederile art. 2538 Noul cod civil alin 1 conform căruia „ Recunoașterea se poate face unilateral sau convențional și poate fi expresă sau tacită.”, iar potrivit alin. 2 „Când recunoașterea este tacită, ea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existența dreptului celui împotriva căruia curge prescripția. Constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de plată și altele asemenea.”
De asemenea, deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, necontestând factura fiscală invocate de către reclamntă în susținerea pretențiilor sale referitoare la suma de 672,65 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât pârâta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege cu privire la debitul conform facturii fiscale nr. 010I1400379 din data de 18.06.2014, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de produsele livrate de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acesteia în totalitate.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia pentru plata sumei de 672,65 de lei conform facturii fiscale mai sus menționate.
Pe cale de consecință, având în vedere art. 1270 din noul Cod civil, potrivit căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța constată că pârâta datorează reclamantului suma de 672,65 de lei.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 144,26 de lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 08.12.2014, instanța constată că în contractual încheiat între părți la art. 2,4 este menționat faptul că, în caz de întârziere la plata facturii se vor percepe penalități de 0,15% pe zi de întârziere.
Conform dispozițiilor art. 1538 Noul C civil, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale, iar potrivit dispozițiilor art. 1539 Cod civil, creditorul nu poate cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării.
Astfel, față de aceste dispoziții legale, și având în vedere și art. 1270 Cod civil, natura convențională, precum și funcțiile și consecințele clauzei penale, instanța consideră întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 144,26 de lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 08.12.2014 și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere aferente debitului principal de 672,65 de lei calculate în continuare până la data plății debitului principal .
Având în vedere faptul că pârâta este cea căzută în pretenții, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S. România SRL, cu sediul în București, ..75-79, sector 6, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO8184529, în contradictoriu cu pârâta M. SRL, cu sediul în Municipiul S., ., județul A., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI:_.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 672,65 de lei reprezentând contravaloare factură fiscală neachitată, a sumei de 144,26 de lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 08.12.2014 și penalităților de întârziere în cuantum de 0,15% aferente debitului principal de 672,65 de lei calculate în continuare până la data plății debitului principal .
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din prezenta cauză.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.EAT/Thred.MV
3 ex./09.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1883/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1957/2015. Judecătoria... → |
|---|
