Pretenţii. Sentința nr. 2132/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2132/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2132/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2132
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta Asociația de proprietari . contradictoriu cu pârâta I. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 10.03.2015, prin serviciul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile solicitate de la Direcția Impozite și Taxe Locale sector 6 București privind titularii de rol fiscal pentru imobilul în litigiu, însoțite de act de adjudecare nr. 2069/11.07.2012 eliberat de B. Asociați D. G., L. G. și M. P., după care,
In conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând competența, instanța apreciază că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza în conformitate cu prevederile art.94 pct.1 lit.c și art.107 alin.1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că reclamanta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin.2 din Legea nr. 230/2007.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
Instanța invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iulie 2010-iulie 2011 raportat la data scadenție obligațieid e plată a cotelor de întreținere pentru această perioadă.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței debitului pretins de la pârâtă, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că pârâta nu a formulat întâmpinare.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare atât asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, cât și asupra fondului cererii.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 8.01.2015 sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari . chemat în judecată pe pârâta I. A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 16.034,13 lei, sumă compusă din 8.123,36 lei cote de întreținere, 7.910,77 lei penalități de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere, aferente perioadei iulie 2010-mai 2012, pârâta urmând a fi obligată la plata penalităților de întârziere de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului aferent capătului I al cererii, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 310 lei reprezentând taxă recuperări debit, 310 lei taxă de mediere și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta este proprietarul apartamentului nr. 78 din București, ., .. 78, sector 6, iar aceasta a întârziat executarea obligației de plată ce îi incumbă cu mult peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
Astfel, pârâta nu și-a achitat contravaloarea cotelor de întreținere începând cu luna iulie 2010 și până în luna mai 2012, debitul cumulat fiind în sumă de 16.034,13 lei, urmare întârzierii pârâta datorând și penalități de întârziere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 și următoarele, art. 46, art.48 și art.50 din Legea nr. 230/2007, art. 49 din aceeași lege, art. 451-453 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar convenție de mandat privind recuperarea de debite nr. 373/18.11.2014, procura generală nr. 373/18.11.2014, factura și chitanța privind taxa de administrare conform convenției de mandat, tabel nominal cu restanțierii blocului D 7, proces-verbal încheiat la data de 3.04.2014 în cadrul adunării generale a asociației, încheierea pronunțată la data de 12.11.2001 de Judecătoria sectorului 1 București, certificat de înregistrare fiscală, plan de măsuri adoptat în adunarea generală a asociației din data de 30.09.2001, listele cuprinzând cheltuielile de întreținere aferente perioadei aferente perioadei solicitate, centralizator cote întreținere restante, încheierea nr._/19.07.2012 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară sector 6 București, extras de carte funciară pentru informare.
La solicitarea instanței, la dosar au fost înaintate relațiile solicitate de la Direcția Impozite și Taxe Locale sector 6 București privind titularii de rol fiscal pentru imobilul în litigiu, însoțite de act de adjudecare nr. 2069/11.07.2012 eliberat de B. Asociați D. G., L. G. și M. P..
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune a sumei de 4371,32 lei cote de întreținere, și a sumei de 4491,32 lei, penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2010- iulie 2011, instanța urmează să constate prescris dreptul la acțiune al reclamantei.
Acest drept a luat naștere la data de la care obligația de plată a cotelor de întreținere devenea exigibilă, respectiv 15 zile de la data afișării fiecărei liste de întreținere. Dreptul la acțiune este supus termenului de prescripție aplicabil drepturilor de creanță, care este de 3 ani și se calculează de la data la care a luat naștere dreptul respectiv (art. 1 coroborat cu art. 3 și art. 7 din Decretul 167/1958). Având în vedere data afișării listelor aferente lunilor iulie 2010-iulie 2011, acest termen era împlinit la data promovării acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâteiIonescu A. la plata unei sume de bani. Obligația de a plăti o sumă de bani ca și natură juridică este o obligație de a da și poate avea două izvoare: contractul sau legea.
Prin urmare, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să cerceteze izvorul raportului juridic în temeiul căruia reclamanta solicită obligarea celor pârâteila plata unei sume de bani.
Având în vedere cele arătate mai sus și cercetând conținutul cererii de chemare în judecată, instanța constată că reclamanta în cuprinsul solicitării sale a menționat în mod expres temeiurile de drept pe care își întemeiază pretențiile. În acest sens, instanței nu-i rămâne decât să aprecieze dacă, în speța de față, temeiurile de drept invocate de reclamantă sunt sau nu pertinente pentru soluționarea cauzei.
În temeiul dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari și a H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și a Regulamentului cadru al asociațiilor de proprietari, proprietarul asociat este obligat la plata cotelor de întreținere.
Potrivit prevederilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuieli comune, asociația de proprietari având dreptul să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. În același sens sunt și dispozițiile art. 25 din H.G. nr. 1588/2007.
Prin „cheltuieli comune” se înțelege, în temeiul art. 3 lit. i din Regulament, cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației, care sunt legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune sau care nu pot fi înregistrate pe fiecare proprietate individuală. Din reglementarea art. 3 lit. c și art. 3 lit i din același act normativ rezultă că aceste cheltuielile comune includ și cheltuielile ce nu pot fi înregistrate pe fiecare proprietate comună, reprezentând servicii furnizate, de care beneficiază proprietarul fiecărui apartament: apă, canalizare, iluminat, încălzire și altele, legea folosind denumirea generică de cheltuieli comune pentru a include atât sumele datorate furnizorilor de servicii de genul celor menționate mai sus, cât și sume legate de exploatarea spațiului aflat în proprietate indiviză forțată si perpetuă.
Așadar, obligația impusă proprietarilor de apartamente, potrivit textelor legale amintite mai sus se referă atât la cheltuieli prilejuite de folosința părților comune, precum terasă, acoperiș, structură de rezistență care revin proprietarului, cât și cheltuieli reprezentând sumele datorate furnizorilor de servicii de canalizare, energie termică, energie electrică, apă, etc..
Prin urmare, din cele arătate mai sus instanța consideră că, pe de o parte, temeiurile de drept indicate de reclamantă în conținutul cererii sale sunt pertinente în ceea ce privește judecarea cauzei, iar, pe de altă parte, din aceste texte de lege rezultă că izvorul raportului juridic existent între reclamantă și pârâta I. A. I. A. este un text de lege.
Izvorul raportului juridic obligațional având ca obiect plata unei sume de bani fiind un text de lege, instanța reține că, spre deosebire de un izvor contractual unde un reclamant pe lângă temeiul în drept a cererii sale trebuie să facă dovada executării propriilor obligații (excepție făcând contractile unilaterale unde e suficientă doar dovada temeiului juridic), iar apoi să afirme neexecutarea obligațiilor de către pârâta debitor, în acest caz, în vederea admiterii unei cereri cu asemenea obiect, reclamantei nu-i revine decât sarcina dovedirii existenței temeiului de drept pe care își întemeiază cererea urmată apoi de individualizarea (determinarea) concretă a sumei datorate prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor din care rezultă în mod exact cuantumul sumei datorate.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea a indicării temeiului în drept pe care reclamanta își întemeiază cererea, instanța constată că, din considerentele de mai sus, rezultă că acesta a fost îndeplinită în totalitate de către reclamantă.
În ceea ce privește dovedirea lichidității creanței, instanța constată că această obligație a fost îndeplinită de reclamantă care a administrat la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv liste de întreținere pentru perioada în litigiu, centralizator debit pentru perioada august 2011-mai 2012, iar, din analiza coroborată a acestora, rezultă existența în sarcina pârâtei I. A. a unor datorii reprezentând cote de întreținere neachitate în perioada in litigiu în cuantum de 3652,04 lei.
În continuare, instanța apreciază că, după ce a dovedit existența unui temei legal al cererii sale și a dovedit lichiditatea creanței sale, reclamantei nu-i rămâne decât sarcina afirmării neexecutării obligației de către pârâta I. A., acestuia din urmă revenindu-i obligația potrivit art. 249 Cod civil, să dovedească netemeinicia celor susținute de reclamantă, depunând la dosarul cauzei chitanțe de plată prin care să arate că obligația a fost stinsă în totalitate sau cel puțin parțial.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a afirmat neexecutarea obligației de a plăti o sumă de bani din partea pârâtei I. A., instanța consideră că, în vederea respingerii cererii așa cum acesta a fost precizată, pârâta trebuia să depună la dosarul cauzei chitanțe de plată din care să rezulte contrariul celor arătate de reclamantă. Cu toate acestea, pârâta nu a administrat dovezi pe acest aspect.
Prin urmare, instanța consideră că cererea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei I. A. la plata sumei de 3652,04 lei, cote de întreținere aferente perioadei februarie 2010- februarie 2013 este întemeiată și o va admite.
În ceea ce privește cererea reclamantei referitoare la obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere percepute de către asociație, instanța va reține că obligația de plată se stabilește în sarcina membrilor asociației prin hotărârea adunării generale, în conformitate cu art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, conform căruia „Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.”.
Din interpretarea gramaticală a acestui text legal, rezultând faptul că se impune manifestarea de voință a asociației în sensul adoptării un sistem propriu de penalizări în limitele prevăzute de teza a II-a a acestui alineat, aceasta având deci posibilitatea de a opta între a percepe sau nu sume cu acest titlu, exprimată prin adoptarea unei hotărâri în acest sens („1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat....3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.”).
Prin aceste dispoziții legale se consacră dreptul Asociației de proprietari de a-și stabili un sistem propriu de penalizări pentru plata cu întârziere a cotelor de întreținere și a celorlalte cheltuieli comune prin hotărârea adunării generale astfel că, numai în măsura adoptării unei astfel de hotărâri, asociația poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, dispozițiile legale invocate de către reclamantă nefiind aplicabile direct în lipsa manifestării de voință a membrilor asociați.
În acest sens, reclamanta a depus la dosar procesul-verbal la adunării generale din 30.09.2001, fila 25-27, conform căruia coeficientul de penalitate pentru întârziere pe zi este de 0,2 % pe zi.
În ceea ce privește modul de calcul al sumelor solicitate de către reclamantă, instanța constată că s-a calculat în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 230/2007, respectiv art. 25 alin. 1 teza a II-a din H.G. nr. 1588/2007.
În consecință, instanța va obliga pârâta și la plata sumei de 3419,45 lei, penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, și în continuare până la plata efectivă a cotelor de întreținere, până la limita acestora, calculate în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, de 0,2 % pe zi începând după 30 de zile de la expirarea datei scadente de plată, potrivit art. 25 din H.G. nr. 1588/2007.
Se va mai reține că deși listele de plată au fost afișate lunar, pârâta nu le-a contestat, în conformitate cu art. 12 A. lit. d din H.G. nr. 1588/2007 de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, în termenul prevăzut de acest text legal („Art. 12. - Proprietarii membri ai asociației, pe lângă drepturile și îndatoririle prevăzute în statutul asociației de proprietari, au și următoarele drepturi și obligații: A. Drepturi:…. d) să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. Președintele asociației de proprietari este obligat să răspundă la contestație în termen de 7 zile;”), cu semnificația acceptării conținutului acestora sub aspectul cuantumului sumelor datorate.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civilă, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamanta, instanța constată că nu există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către aceasta în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, astfel că va respinge ca neîntemeiată cererea având acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sumele de 4371,32 lei cote de întreținere, și a sumei de 4491,32 lei, penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2010- iulie 2011.
Respinge cererea având ca obiect sumele de 4371,32 lei cote de întreținere, și a sumei de 4491,32 lei, penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2010- iulie 2011, ca prescrisă.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . sediul ales la Kompass Data S.R.L., în București, .. 23, sector 5, C._, în contradictoriu cu pârâta I. A., cu domiciliul în București, ., .. 78, sector 6 și cu adresa de comunicare în București, ., ..1, ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3652,04 lei, cote de întreținere aferente perioadei august 2011-mai 2012, și a sumei de 3419,45 lei, penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, și în continuare până la plata efectivă a cotelor de întreținere, până la limita acestora.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.03.2015
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2136/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2107/2015. Judecătoria... → |
|---|
