Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2107/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2107/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 2107/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2107
Ședința camerei de consiliu de la 17.03.2015
Instanța constituită din
P.: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta S. DE A. - REASIGURARE ASTRA SA și pe pârâta O. SRL.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită, cauza soluționându-se fără citarea părților;
- din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare purtându-se între aceleași părți și având același obiect și cauză.
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j, art. 107 al. 1 și art. 1027 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 3 luni.
Instanța unește cu fondul cauzei excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesual pasive invocate prin întâmpinare, conform art. 248 al. 4 C..
Instanța în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru reclamantă și pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și lipsei calității procesual pasive invocate prin întâmpinare și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/303/2014, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5, având ca obiect cerere de valoare redusă, reclamanta S. DE A. - REASIGURARE ASTRA SA, în contradictoriu cu pârâta O. SRL a arătat că în data de 17-07-2011, a avut loc o furtună în urma căreia un copac a căzut pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea pârâtei, auto ce era parcat pe ., sector 6. La data producerii accidentului ADP Sector 6 avea încheiată polița de răspundere civilă față de terți nr._ cu valabilitate de la 05-07-2011 până la 04-07-2012 la reclamantă. În urma avizării daunei de către prepusul pârâtei, la societatea reclamantei a fost deschis dosarul de daună AA1011PG020051. În urma avizării daunei și deschiderii dosarului în data de 05-08-2011, au fost comandate piesele necesare reparării autovehiculului păgubit, furnizorii de piese emițând facturile nr._/11-10-2011 și_/06-10-2011. Facturile au fost achitate în 29-11-2011 și 13-12-2011 de către reclamantă, valoarea lor totală fiind de 3952,72 lei. În urma corespondenței cu ADP Sector 6 referitor la starea copacului căzut pe autoturismul păgubit, aceștia au comunicat faptul că nu a solicitat nimeni toaletarea sau tăierea arborelui respectiv astfel încât nu se poate reține în cauză culpa asigurătorului nostru ADP Sector 6, aflându-se în prezența unei excluderi prevăzută de art. 5 lit. a din Condițiile de A. aplicabile care menționează faptul că „Asiguratul nu are răspundere civilă dacă evenimentul a fost produs: dintr-un caz de forță majoră (împrejurare externă, imprevizibilă, extraordinară și invincibilă, fără relație cu lucrul care a provocat paguba sau cu însușirile sale naturale), ca de exemplu: trăznet, avalanșe, uragan, etc., astfel încât dosarul a fost respins la plată. Având în vedere cele relatate mai sus, reclamanta consideră că suma de 3952,72 lei achitată de aceasta, reprezintă contravaloarea pieselor care au fost montate pe autoturismul_ proprietatea pârâtei, reprezintă o plată nedatorată și reclamanta este în drept să o recupereze de la pârâtă având în vedere prevederile art. 992 C civ „Cel care din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”.
Conform art. 993 C civ „Acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra debitorului. Acest drept încetează când creditorul, cu bună-știință, a desființat titlul său de creanță; dar atunci cel ce a plătit are recurs în contra adevăratului debitor”, iar conform art. 994 C civ „Când cel ce a primit plata a fost de rea-credință, este dator a restitui atât capitalul cât și interesele sau fructele din ziua plății”.
De asemenea, reclamanta a considerat că pârâta datorează și dobânda legală, aferentă sumei amintite conform prevederilor OG nr. 13/2011 în cuantum de 1064,28 lei calculată de la data plăților efectuate de societatea reclamantă până la data introducerii acțiunii, respectiv 15-09-2014 și în continuare până la achitarea integrală a datoriei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 992,993,994 și urm. C civ vechi, prevederile C., OG nr. 13/2011, Condițiile de A. Aplicabile.
Reclamanta a solicitat judecarea cauze în lipsă.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: calculație dobândă legală, fișă dosar daună și dosar de daună.
Prin sentința civilă nr. 6224/19-09-2014 Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti la data de 18.12.2014.
Prin rezoluția din 19-12-2014, instanța a solicitat reclamantei să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată, iar la data de 09-01-2015 reclamanta s-a conformat solicitării instanței și a depus relațiile solicitate.
Prin rezoluția din 12-01-2015, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtă cu solicitarea de a depune întâmpinare, iar la data de 10-02-2015 pârâta a depus răspuns la cererea formulată de reclamantă prin care a arătat că nu acceptă pretențiile formulate de reclamantă și a solicitat respingerea cererii cu consecința obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune motivat de faptul că în temeiul art. 3 al. 2 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.
În speță, evenimentul asigurat s-a produs la 17-07-2011, dosarul de daună a fost deschis la data de 05-08-2011, iar facturile au fost emise la 06-10-2011 și 11-10-2011 și acceptate la plată și achitate, conform celor susținute de reclamantă la data de 29-11-2011, respectiv 13-12-2011.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea dreptului său la acțiune.
În opinia pârâtei, reclamanta trebuia să cunoască limitele poliției de asigurare de la momentul la care a avizat și a deschis dosarul de daună, respectiv 05-08-2011, iar reclamanta nu poate să invoce necunoașterea propriei polițe de asigurare și a condițiilor de asigurare. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la instanță la 16-09-2014, cererea fiind mai întâi înregistrată la Judecătoria Sectorului 5, pârâta a apreciat că termenul de prescripție este cu mult depășit. Aceleași considerente trebuie avute în vedere dacă se apreciază că temeiul prezentei cereri este plata lucrului nedatorat, conform art. 992 C Civ de la 1864, pentru care se aplică termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 întrucât în acest caz, termenul de prescripție este împlinit dacă ne raportăm la momentul la care reclamanta a avizat și a deschis dosarul de daună și momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Având în vedere art. 2513 C civ pârâta a înțeles să invoce această excepție pentru a fi analizată cu prioritate.
A arătat că reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 992-994 C civ. de la 1864, încercând să motiveze că a efectuat o plată nedatorată, susținând că nu se poate reține culpa asiguratului – ADP Sector 6 și făcând trimitere la condițiile de asigurare.
Față de temeiul cererii introductive, pârâta a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei, motivat de faptul că plata nu a fost efectuată în contul pârâtei ci în contul . SRL societatea la care a făcut reparațiile, între reclamantă și pârâtă neexistând un raport juridic direct.
De asemenea, având în vedere temeiul juridic al cererii, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă având în vedere condițiile plății nedatorate astfel: prestația efectuată de reclamantă cu titlu de plată s-a născut dintr-un contract de asigurare pentru răspundere civilă încheiat de către reclamantă cu ADP Sector 6, nu se poate susține că plata a fost efectuată din eroare, întrucât încă de la deschiderea dosarului de daună, reclamanta a cunoscut circumstanțele în care s-a produs evenimentul și a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, plata nu a fost efectuată în contul pârâtei, ci în contul de service auto care a făcut reparațiile, nu se poate reține reaua-credință a pârâtei, atâta timp cât aceasta a adresat o cerere asiguratului reclamantei, respectiv ADP Sector 6 care și-a recunoscut culpa și a solicitat deschiderea dosarului de daună și repararea prejudiciilor cauzate pârâtei.
Pe fondul cauzei, în fapt, la data de 17-07-2011 autoturismul proprietatea pârâtei a fost avariat din cauza ruperii și căderii unui copac situat pe domeniul public, în București, sector 6 – . de 18-07-2011 pârâta prin administrator a formulat o cerere de acordare de despăgubiri pentru pagubele pricinuite autoturismului marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, cerere înregistrată la Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 București, sub nr. 5334/18-07-2011.
În urma acestei cereri, Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 s-a adresat reclamantei în temeiul poliței de asigurare de răspundere civilă față de terți nr. PG_/04-07-2011. Reclamanta a confirmat asigurarea și a deschis dosarul de daune finalizat cu plata în noiembrie – decembrie 2011 a celor două facturi în sumă totală de 3952,72 lei, așa cum a arătat mai sus.
Cu toate acestea, după un an de la efectuarea plății, la data de 14-12-2012 reclamanta a recurs la un artificiu și a solicitat asiguratului ADP Sector 6 să îi comunice dacă au existat reclamații anterioare acestui eveniment cu privire la necesitatea toaletării acestui arbore, prin care să se certifice că acest arbore era în stare de degradare și exista obligația legală de a interveni, încercând astfel să răstoarne prezumția potrivit căreia administratorul domeniului public are obligația de a răspunde pentru prejudiciile cauzate de lucruri. Faptul că nu a existat o cerere de intervenție asupra copacului care a căzut în data de 17-07-2011, nu duce în mod automat la concluzia că administratorul domeniului public este exonerat de orice răspundere.
Amenajarea, întreținerea și înfrumusețarea spațiilor verzi aflate pe domeniul public al sectorului 6 se află în responsabilitatea Administrației Domeniului Public, în temeiul OG nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local și a Regulamentului de Organizare și funcționare.
Dacă această obligație este stabilită prin lege și regulament, nu se poate pretinde cetățeanului obișnuit să îndeplinească atribuțiile acestei instituții de interes local care este înființată tocmai să îl servească pe cetățeanul plătitor de taxe și impozite locale.
Nu se poate pretinde cetățeanului obișnuit să aibă cunoștințe de botanică și să sesizeze o instituție care este obligată prin lege să îl protejeze pe cetățean și să prevină producerea unor astfel de evenimente neplăcute.
În aceste condiții, pârâta consideră că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale întemeiate pe art. 1000 al. 1 C civ vechi, existând culpa asiguratului reclamantei, respectiv a Administrației Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 care nu și-a îndeplinit obligația de diligență pentru preîntâmpinarea oricărui eveniment cauzator de prejudicii în dauna terților.
Pentru astfel de situații a fost încheiată polița de asigurare pentru răspundere civilă față de terți, în speță neexistând acel caz de forță majoră invocat de către reclamantă.
Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, în temeiul OG nr. 13/2011, pârâta a apreciat că acest capăt de cerere este neîntemeiat, pentru considerentele prezentate anterior.
În plus, pentru pârâtă să fie obligată la plata dobânzii legale, trebuie să se dovedească reaua credință a pârâtei.
A arătat că pârâta a fost de bună credință, că a efectuat demersurile pe care le-a considerat necesare și că s-a adresat administratorului domeniului public pentru despăgubiri, iar această instituție a informat asupra poliței de asigurare civilă față de terți și a solicitat deschiderea dosarului de daună.
Atât reclamanta, cât și asiguratul ADP Sector 6 au fost de acord să o despăgubească, reclamanta efectuând de bunăvoie plata în contul societății de service.
Neexistând culpa pârâtei în ceea ce privește efectuarea plății nu se impune obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
A arătat că nu dorește să aibă loc dezbaterea orală și a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1025-1031 C., decretul nr. 167/1958, art. 992-994 C civ vechi.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: comanda nr._, accept de plată auto, conversații purtate de părți prin poștă electronică, chitanță onorariu avocațial.
Prin rezoluția din 17-03-2015, instanța a comunicat reclamantei întâmpinarea depusă de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 17-07-2011, a avut loc o furtună în urma căreia un copac a căzut pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea pârâtei, auto ce era parcat pe ., sector 6.
La data producerii accidentului ADP Sector 6 avea încheiată polița de răspundere civilă față de terți nr._ cu valabilitate de la 05-07-2011 până la 04-07-2012 la reclamantă ( fila 14).
În urma producerii evenimentului asigurat, reclamanta a deschis dosarul de daună AA1011PG020051 (filele 7-33 dosar declinat), iar la datele 11.10.2011 și 06.10.2011 . SRL societatea de service a emis facturile_ și_ în valoare totală de 3952,72 (filele 27-28 dosar declinat).
Potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, sens în care instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei și asupra excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Potrivit art. 248 alin. 2 C.proc.civ., ordinea de soluționare a excepțiilor va avea în vedere efectele pe care excepțiile le-ar produce în cazul admiterii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța constată că este neîntemeiată.
Potrivit art. 36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății. Rolul instanței constă numai în verificarea identității dintre cel chemat în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății sau persoana în contradictoriu cu care trebuie realizat interesul reclamantului.
Întrucât reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3952,72 de lei, ca urmare a faptului că plata efectuată de reclamantă era nedatorată, instanța cu privire la motivele invocate de pârâtă cum că plata s-a efectuat în contul . SRL și nu contul pârâtei, apreciază că aceste aspecte țin de fondul cauzei, astfel încât constată că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Iar pe de altă parte, din cererea de despăgubire aflată la fila 26 dosar declinat pârâta a solicitat ca plata sumei de 3952,72 de lei să fie efectuată în contul . SRL, urmând a respinge, ca neîntemeiată excepția invocată.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Acțiunea în regres a asiguratorului împotriva pârâtei, în calitate de persoana în favoarea căreia s-a făcut plata nedatorată este supusă termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de articolul 2517 din Noul Cod Civil, iar conform articolului 2528 alin. 2 din Noul Cod Civil, termenul de prescripție a acțiunii întemeiate pe fapta licită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel răspunzător de producerea ei.
Este de necontestat faptul că furtuna care a dus la producerea evenimentului asigurat a avut loc în data de 17.07.2011, aspect ce rezultă din înscrisurile dosarului dar, tot potrivit înscrisurilor depuse în probatoriu, rezultă că dosarul de daună a fost întocmite la 05.08.2011, iar facturile fiscale au fost emise de societatea service la data de 06.10.2011 și 11.10.2011, sens în care cursul prescripție extinctive a dreptului material la acțiune a început să curgă de la data de 06.10.2011, respectiv 11.10.2011 . ( filele 27-28 dosar declinat ).
În cauză nu este aplicabil termenul de prescripție prev. de art. 2519 din Noul Cod civil, având în vedere că sintagma „raport de asigurare sau reasigurare” include raporturile care izvorăsc între asigurător, pe de o parte, și asigurat (contractantul asigurării, persoana cuprinsă în asigurare ori beneficiarul asigurării).
Sunt excluse de la incidența termenului de 2 ani acțiunile exercitate de toate celelalte persoane ale căror drepturi sau obligații s-au născut în afara raportului de asigurare, pentru care se va aplica termenul general de 3 ani. Astfel, în cazul asigurării de răspundere civilă, acțiunea directă împotriva terței persoane trebuie să se exercite în termenul general de prescripție de 3 ani, deoarece are ca temei juridic faptul licit, și nu raportul de asigurare
Asigurătorul își exercită dreptul de regres în nume propriu, ca titular al creanței, iar nu ca reprezentant al asiguratului, așa încât dreptul material la acțiune al asigurătorului nu s-a născut la data de 17.07.2011, data producerii riscului asigurat, întrucât la acea dată asigurătorul nu deținea nici un drept de creanță, nefiind plătită indemnizația de asigurare ( despăgubirea) către asigurat, dreptul său de regres luând naștere abia din momentul plății, eventual de la data emiterii facturilor de către societatea service.
Sens în care, va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul general de 3 ani, respectiv la data de 12.09.2014 astfel cum rezultă din plicul postal de la fila 34.
Analizând cererea, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 1341 alin. 1 din Noul cod civil „ Cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire”.
Pentru a se naște raportul juridic specific plății nedatorate, este necesară manifestarea unei condiții esențiale, constând în aceea că persoana care efectuează plata să fie încredințată că are de executat obligația respectivă în relație cu accipiens; credința existenței obligației poate fi rezultatul erorii (de fapt sau de drept) ori al dolului.
Ca urmare a producerii accidentului, pârâta a formulat cerere de despăgubire prin care a solicitat despăgubirile în sumă de 3952,73 de lei în favoarea . SRL pentru autoturismul Ford Focus_ .
Iar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3952,73, sumă achitată pentru contravaloarea pieselor care au fost montate pe autoturismul pârâtei, deoarece nu se poate reține culpa asiguratului ADP SECTOR 6, aplicându-se pct. 5 lit. a din Condițiile de asigurare.
Potrivit art. 5 lit. a din Condițiile de asigurare privind asigurarea de răspundere civilă față de terți ( fila 32) asiguratul nu are răspundere civilă dacă evenimentul a fost produse: dintr-un caz de forță majoră( împrejurare externă, imprevizibilă, extraordinară și invincibilă, fără relație cu lucrul care a provocat paguba sau cu însușirile sale naturale), ca de exemplu: trăsnet, inundație, avalanse, uragan, etc.
Însă, în prezenta cauză reclamanta nu a făcut dovada existenței unei forțe majorare, conform art. 249 C.pr.civ.
Respectiv, nu a făcut dovada că furtuna la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată reprezintă o împrejurare externă, imprevizibilă, extraordinară și invincibilă, conform art. 1351 Noul Cod civil., și care să fi fost singura cauză a producerii prejudiciului, în condițiile în care în cererea de la fila 16 dosar declinat se menționează că respectivul copac era uscat și bâtrân.
Iar pe de altă parte în condițiile contractuale la art. 5 lit. a nu a fost menționată și furtuna ca și caz de forță majoră.
De asemenea, insțanța are în vedere că reclamanta nu a făcut dovada achitării sumei de 3952,73 de lei în favoarea pârâtei sau a societății de service, la dosar fiind depuse doar facturile emise de . SRL.
Față de aceste motive, instanța va respinge acțiunea civilă ca neîntemeiată.
Iar potrivit art. 453 C.pr.civ. având în vedere că reclamanta este cea care este culpă procesuală, o va obliga la plata către pârâtă a sumei de 500 cu tiltu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței nr. 83/2015 ( fila 62).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate excepția prescripției extinctive a dreptului material și excepția lipsei calității procesual pasive.
Respinge acțiunea civilă astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta S. DE A. - REASIGURARE ASTRA SA, CUI RO_, cu sediul în sector 3, București, .. 3, . cu pârâta O. SRL, CUI_, cu sediul în București, sector 3, ., .. 6, ..
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 cu tiltu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
4 ex/15-04-2015
Red EAT
Tehnored DID
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2132/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1872/2015. Judecătoria... → |
|---|
