Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4526/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4526/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 4526/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI- SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4526
Ședința din camera de consiliu din data de 11.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâtul C. A., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 21.05.2015, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2015 și la data de 11.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 25.02.2015, sub numărul_, reclamanta R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI a chemat în judecată pârâtul C. A. solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 386,67 lei, fără dobânzi și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de lei, reprezentând taxă de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 24.06.2012, în jurul orelor 20.55 pe . . căii de rulare a tramvaielor, a avut loc un accident de circulație constând în tamponarea vagonului B-_ de către autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de pârât, datorită faptului că acesta nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers spre stânga, intrând în coliziune cu tramvaiul mai sus menționat și blocând totodată circulația tramvaielor în ambele sensuri, aproximativ 25 de minute. În urma acestui eveniment, RATB a înregistrat un prejudiciu constând atât în contravaloarea reparațiilor efectuate la tramvaiul avariat, prejudiciu ce a fost acoperit de societatea de asigurare, dar și în contravaloarea pierderilor la încasări datorate imobilizării mijloacelor de transport și deplasarea remorcherului 34 și a intervenției 4, solicitate la fața locului în vederea deblocării circulației, astfel cum rezultă din nota de calcul nr._/10.07.2012 și din devizul nr._/06.07.2012.
În acest sens reclamanta a precizat că pierderile la încasări înregistrate în urma blocării circulației tramvaielor reprezintă veniturile nerealizate, prin lipsa de folosință a vehiculelor de transport în comun ca urmare a blocării circulației produsă din diferite motive de către terți, în speță datorită blocării liniilor de tramvai din cauza accidentului produs de pârâtul C. A.. Astfel, a arătat că, calculul prejudiciului produs reclamantei ca urmare a lipsei de folosință a vehiculelor de transport din parcul R.A.T.B. se efectuează în funcție și de factorul timp și se efectuează prin înmulțirea numărului de vehicule blocate cu tariful orar pentru lipsa de folosință a vehiculului și cu durata blocării. De asemenea, tarifele aplicate în cadrul devizului postcalcul privind contravaloarea deplasării remorcherului 34 și intervenției 4, au fost aprobate prin H.C.A. din data de 07.2011 privind actualizarea tarifelor pentru prestațiile executate cu autovehicule și utilaje aflate dotarea parcului intern al S.D.D.C.- R.A.T.B. A mai arătat că remorcherul și intervenția au tras autoturismul de calea de rulare a tramvaielor, deblocând astfel circulația acestora. Astfel, acest prejudiciu trebuie reparat integral de autorul faptei ilicite sau de proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a cauzat prejudiciul, în speță pârâtul .
Reclamanta a învederat instanței faptul că, lipsa de folosință a unui mijloc de transport în comun, ca urmare a blocării acestuia în trafic produce un prejudiciu pentru R.A.T.B., datorită specificului activității regiei, respectiv transportul în comun de călători. Prin urmare, a apreciat că autorul este obligat să plătească nu numai prejudiciul efectiv, dar și beneficiul nerealizat respectiv pierderile la încasări ca urmare a imobilizării vehiculelor regiei blocate în trafic, acestea neefectuându-și programul prestabilit. În acest sens a arătat că tariful orar pentru lipsa de folosință a vehiculului (timpul de imobilizare) din dotarea regiei implicat în evenimente de circulație în care vina aparține terților, a fost stabilită la 124 lei pe oră prin calculul serviciului de specialitate. Totodată, reclamanta a precizat că premergător introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, trimițând pârâului, prin poștă o notificare recomandată, cu confirmare de primire - prin care i-a adus la cunoștința acestuia situația de fapt, însă fără nici un rezultat, întrucât deși plicul a fost primit soția pârâtului, acesta nu a achitat prejudiciul creat și nici nu a transmis vreun punct de vedere privitor la evenimentul prezentat.
Reclamanta a mai arătat că a considerat că prin înscrisurile depuse la dosar de face dovada îndeplinirii răspunderii civile delictuale, astfel: fapta ilicită - constă într-o inacțiune, respectiv neasigurarea la schimbarea direcției de mers, faptă ce a condus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul regiei; vinovăția - rezultă din conținutul procesului verbal de contravenție . nr._, prejudiciul - constă în contravaloarea pierderilor la încasări și contravaloarea utilizării remorcherului 34 și intervenției 4 și este dovedit prin nota de calcul și devizul nr._/06.07.2012; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu - rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței să admită acțiunea așa cum a fost formulată, și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 386,37 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs reclamantei, precum și la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3149, 1357 alin. 2, art. 1381 și art. 1385 Noul Cod Civil, art. 107 și art. 453 Noul Cod de procedură civilă.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: nota de calcul nr._/10.07.2012 întocmită pentru blocarea produsă la data de 24.06.2012; devizul postcalcul nr._/06.07.2012; nota informativă nr._/25.06.2012; foile de parcurs ale tramvaielor ce au staționat în data de 24.06.2012 datorită evenimentului produs de pârât; declarațiile conducătorilor de tramvai implicați în respectiva blocare; notificarea pârâtului nr. 7968/19.02.2014- și confirmarea de primire; raport de activitate nr. 211/24.06.2012 și nr. 212/30.06.2012; proces verbal de contravenție . nr._/24.06.2012.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 21.04.2015, pârâtul CUNESU A., a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă.
În motivarea întâmpinării în fapt, pârâtul a arătat că la data de 24.06.2012, autoturismul având număr de înmatriculare B96 PS, condus de acesta, a fost acroșat de vagonul 308. În urma impactului, autoturismul a fost proiectat pe linia de tramvai din sens opus, suferind dauna totală, șina de tramvai fiind eliberată prin îndepărtarea autoturismului de către un remorcher aparținând RATB, în vederea reluării circulației tramvaielor. A arătat că autoturismul în cauză avea, la momentul accidentului, încheiată asigurare CASCO, precum și asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asigurare ce a fost înaintată reclamantei în vederea achitării contravalorii reparațiilor și a altor despăgubiri. De asemenea, pârâtul a arătat că tramvaiul era asigurat CASCO de către ASTRA S.A., reparațiile fiind acoperite de societatea de asigurare ASTRA S.A.
Având în vedere prevederile art. 26 din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare ia data de 24.06.2012, ținând cont și de faptul că a înaintat polița de asigurare RCA pe anul 2012 către reclamanta în vederea acoperirii pagubelor, pârâtul a apreciat că reclamanta trebuia să se îndrepte împotriva asigurătorului RCA al acestuia, respective OMNIASIG S.A., în vederea achitării contravalorii pagubelor suferite pentru reparațiile efectuate la vagonul avariat, precum și pentru pagubele constând în contravaloarea pierderilor la încasări (36,27 lei) și contravaloarea deplasării/utilizării remorcherului 34 și a intervenției 4 (350,10 lei) asigurătorul OMNIASIG S.A., unde avea polița de asigurare valabil încheiata la momentul producerii accidentului, fiind obligat să preia în totalitate riscul asigurării, respectiv să achite despăgubirea fata de persoana prejudiciată, cât și plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește prejudiciul stabilit de către reclamanta constând în contravaloarea deplasării/utilizării remorcherului 34 și a intervenției 4 (350,10 Iei), pârâtul a considerat că acesta nu poate fi reținut în sarcina sa, întrucât acesta a fost calculat prin devizul nr._/06.07.2012, conform Hotărârii Consiliului de Administrație RATB din data de 28.07,2011, care aprobă tarifele pentru prestațiile de închiriere către unitățile regiei și către terțe persoane fizice sau juridice a autovehiculelor și utilajelor de construcții existente în dotarea RATB, însă reclamanta nu face dovada existenței unui contract de închiriere încheiat între părți pentru a se putea determina valoarea pentru serviciile de utilizare a remorcherului 34 și a intervenției 4. De asemenea, luând în considerare legislația privind asigurarea pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, a apreciat că reclamanta trebuia să se îndrepte împotriva asigurătorului RCA al pârâtului, OMNIASIG S-A., polița ce a fost predată reclamantei în vederea recuperării contravalorii pagubelor suferite prin utilizarea remorcherului 34 și a intervenției 4.
De asemenea, pârâtul a învederat instanței faptul că între pârât și OMNIASIG S-A a fost încheiat un contract de asigurare obligatorie pentru anul 2012, ce reprezintă convenția prin care asiguratul se obligă să plătească o sumă de bani, denumită primă de asigurare, unui asigurător, cu obligația acestuia ca la producerea riscului asigurat, să acorde asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit, despăgubirea sau suma asigurată, denumită indemnizație de asigurare în limita și la termenele convenite. Obligația asigurătorului de a despăgubi producerea riscului asigurat reiese din dispozițiile art. 49, 50 și 54 din Legea nr. 136/1995.
Având în vedere aceste prevederi legale, precum și faptul că pârâtul a arătat că nu mai deține polița de asigurare valabil încheiată pentru anul 2012 pentru autoturismul cu număr înmatriculare_, aflat în proprietatea societarii ARCON DISTRIBUȚIE S.R.L. la momentul producerii accidentului, pârâtul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 386,67 lei, fără dobânzi și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de lei, reprezentând taxă de timbru.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC, Legea 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie, următoarele: nota de calcul nr._/10.07.2012 întocmită pentru blocarea produsă la data de 24.06.2012; devizul postcalcul nr._/06.07.2012; nota informativă nr._/25.06.2012; foile de parcurs ale tramvaielor ce au staționat în data de 24.06.2012 datorită evenimentului produs de pârât; declarațiile conducătorilor de tramvai implicați în respectiva blocare; notificarea pârâtului nr. 7968/19.02.2014- și confirmarea de primire; raport de activitate nr. 211/24.06.2012 și nr. 212/30.06.2012; proces verbal de contravenție . nr._/24.06.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la fondul cauzei, reține următoarea situație de fapt:
La data de 24.06.2012, pe bulevardul Timișoara, a avut loc un accident de circulație, respectiv un impact între autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de pârâtul C. M. și tramvaiul cu nr. B-_. S-a reținut prin procesul-verbal . nr._ din data de 04.06.2012 că pârâtul este vinovat de producerea accidentului prin aceea că nu s-a asigurat la schimbarea direcției de deplasare către stânga, intrând în coliziune cu tramvaiul.(f. 44).
Din coroborarea rapoartelor de activitate depuse la filele 15-16, întocmite de șoferii angajați ai reclamantei la datele de 24.06.2011 și 30.06.2012 care au efectuat manevrele de degajare a liniilor de tramvai, rezultă că circulația tramvaielor (linia 25) a fost întreruptă ca urmare a accidentului de circulație în perioada 21-21.20.
Din nota de calcul depusă la fila 10 și din devizul post calcul rezultă că paguba suferită de reclamantă ca urmare a întreruperii circulației tramvaielor mai sus menționate este în cuantum total de 386,37 lei.
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii, potrivit art. 1.025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 1349 Cod civil, în temeiul cărora „cel care, având discernământ, încalcă îndatorirea de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”, fiind reglementată astfel răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În cauza de față, instanța reține că prejudiciul constă în timpul de staționare a celor trei troleibuze, reprezentând beneficiu nerealizat, fiind cert pentru suma de 386,37 lei, astfel cum rezultă din devizul de calcul și nota de calcul atașate dosarului (f. 10 și f. 14 dosar). Pentru ca prejudiciul să existe trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta sa fie sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.
Fapta ilicită constă în pătrunderea pe carosabil, fără a se asigura și fără a respecta prevederile legale în materie.
În cauză instanța reține că deși fapta ilicită a fost săvârșită de C. M..
Existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, având în vedere că fapta ilicită a pârâtului a atras producerea unei pagube în patrimoniul reclamatei ca urmare a staționării vehiculelor acestora.
În materia răspunderii civile delictuale, răspunderea pârâtului poate fi atrasă pentru cea mai ușoară culpă, astfel că, sub aspectul vinovăției pârâtului în producerea prejudiciului ca urmare a faptei sale ilicite, instanța reține că și această condiție este îndeplinită, având în vedere că din culpa sa, pârâtul. Pârâtul nu au făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere civilă delictuală.
În ceea ce privește susținerile pârâtului în sensul că pentru vehiculul condus de el a existat încheiată o poliță de asigurare de răspundere civilă delictuală, instanța reține că pârâtul avea obligația, în cadrul probei cu înscrisuri să facă dovada existenței acestei polițe, din acest punct de vedere lui incumbându-i sarcina probei.
Pe de altă parte instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 în baza poliței RCA despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Or, în prezenta cauză reclamanta solicit despăgubiri nu pentru avarierea tramvaiului sau a altor bunuri ci pentru acoperirea pagubei suferite ca urmare a blocării circulației tramvaiului precum și pentru acoperirea pagubei suferite ca urmare a manevrelor de degajare a liniei de tramvai. Din acest punct de vedere sunt lipsite de relevanță în cauză aspectele învederate de pârât în sensul că acesta deținea o poliță RCA pentru vehiculul condus la momentul accidentului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 453 raportat la art. 1031 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată, în măsura în care acestea nu sunt disproporționate prin raportare la valoarea cererii. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Instanța constată că există la dosar extrasul de cont din data de 24.02.2015(f. 8) din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către reclamantă în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv taxa judiciară de timbru (f. 5 și 33 dosar). Având în vedere că, potrivit punctului 3.4.3 al formularului, reclamanta a investit instanța cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâții la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 1, sector 1, înregistrat la ONRC sub nr. J_, C. RO_, în contradictoriu cu pârâtul C. A., cu domiciliul în București, ., sector 6, CNP:_.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 386,37 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de reclamantă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. LuizaToma P. C.
Red. ABB/ Tehnored. PAS
4 ex/ 09.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4532/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4536/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
