Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 151/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 151/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 151/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 151
Ședința din camera de consiliu din data de 14 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul V. C. A., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2014, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului V. C. A. la plata sumei de 357,58 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale și la plata dobânzii contractuale de 0,2% calculate de la data scadenței facturilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat, la data de 22.07.2010, contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._, în baza căruia s-a convenit furnizarea serviciilor de comunicații electronice, cu obligația corelativă de plată a abonamentului lunar.
A arătat că obiectul contractului îl constituie furnizarea de către R. & R. S.A a serviciilor indicate în secțiunea C a contractului, în schimbul plății de către pârâtul debitor a tarifelor cu respectarea termenelor scadente stabilite, precum și faptul că la data încheierii contractului părțile au încheiat și Actul adițional nr. 1 potrivit căruia pârâtul a beneficiat de o reducere de 100% a abonamentelor aferente serviciilor contractate pentru o perioadă de 3 luni de la data încheierii contractului.
Reclamanta a precizat că pârâtul, în calitate de beneficiar al serviciilor furnizate, și-a asumat obligația de a achita contravaloarea facturilor până la împlinirea termenului scadent. De asemenea, a menționat că, potrivit art. 3.4, „dacă beneficiarul pretinde că nu a primit factura, acesta nu este exonerat de la plata contravalorii serviciilor prestate de R. & R., putând fi eliberată Beneficiarului, la cerere, o copie de pe factură”.
În continuare, reclamanta a precizat că a prestat serviciile prevăzute de contract în sarcina ei, emițând facturile fiscale restante la plată aferente perioadei septembrie 2011 - noiembrie 2011 în valoare de 357,58 lei, dar pârâtul-debitor nu a respectat obligația corelativă de plată a acestora cu respectarea termenelor scadente.
De asemenea, reclamanta a precizat că, pentru neplata la termenul scadent a debitului principal, pârâtul datorează penalități de întârziere de 0,2% pe fiecare zi, calculate în baza clauzei 3.6 care prevede că în cazul neplății contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, R. & R. poate percepe începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare, penalități de 0,2% pe zi de întârziere.
Reclamanta a susținut că sumele datorate de pârât reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile asumate de aceasta și, deși și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pârâtul refuză să își achite datoriile față de societatea sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1025-1032 C.pr.civ. și contractele menționate.
Cererea a fost legal timbrată, conform chitanțelor depuse la dosar (fila 3).
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: calcul penalități, certificat ONRC, contract de furnizare servicii nr._/22.07.2010 cu anexe, facturi fiscale.
La data de 17.09.2014, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizările solicitate de instanță, solicitând obligarea pârâtei la plata penalităților calculate până la data achitării integrale a debitului, atașând modul de calcul al penalităților de întârziere.
Pârâta nu a depus întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-a fost încheiat Contractul de furnizare servicii nr._/22.07.2010 (filele 15-38,), având ca obiect furnizarea de către reclamantă a serviciilor de comunicații electronice specificate în contract în schimbul plății de către pârâtă a tarifelor lunare practicate de reclamantă astfel cum aceste vor putea fi modificate pe parcursul furnizării serviciilor precum și a prețului echipamentelor, după caz.
În baza acestui contract, reclamanta a emis facturile fiscale nr._ din data de 19.09.2011, nr._ din data de 18.10.2011 și nr._ din data de 18.11.2011.
Potrivit art. 1025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art. 969 C.civ. (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
În cauză, instanța constată că, potrivit art. 3.3 din contract, tarifele pentru anexa detaliată la factură sunt stabilite în anexa 2 a contractului, iar potrivit art. 3.4 din contract, dacă pârâtul pretinde că nu a primit factura, aceasta nu este exonerată de plata contravalorii serviciilor, putând fi eliberată pârâtului, la cerere, o copie a facturii, contra cost.
Instanța constată că, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
În cauză, reclamanta a făcut dovada deținerii unei creanțe certe, lichide și exigibile având în vedere contractul încheiat între părți, coroborat cu facturile fiscale emise care fac proba prestării serviciilor către pârât precum și cu lipsa răspunsului pârâtului la interogatoriu (filele 93-94), instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 358 NCPC față de acest aspect.
Întrucât pârâtul nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
În materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acestuia pentru suma de 357,58 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, prin art. 3.6 din contract, părțile au prevăzut că, în cazul neefectuării plății la termen, reclamanta poate percepe începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare o penalitate de 0,2 % pe zi de întârziere, calculată asupra cuantumului facturilor neachitate.
Așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În plus, potrivit art. 1087 v.C.civ., „Când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică”. Conform art. 1084 v. C. civ, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprins în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit afară de excepțiile prevăzute de lege.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul un creditor, suferind o neexecutare din partea debitorului a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitorul justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării facturilor emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi în parte.
Astfel, conform calculului penalităților, pârâtul datorează, pentru facturile neachitate suma de 703,32 lei, calculate până la data de 08.08.2014, precum și la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate începând cu data de 09.08.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
În consecință, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 357,58 lei debit principal, la care se adaugă penalități în cuantum de 703,32 lei, calculate până la data de 08.08.2014, precum și la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate începând cu data de 09.08.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 1031 raportat la art. 453 C.pr.civ. și 451 alin. 2 NCPC, fiind în culpă procesuală, pârâtul urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., cu sediul în București, .. 75, Forum 2000 Building, Faza I, sector 5, CUÎ_, J40/_/1994, în contradictoriu cu pârâtul V. C. A., cu domiciliul în București, ., sector 6, CNP_.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 357,58 lei debit principal, la care se adaugă penalități în cuantum de 703,32 lei, calculate până la data de 08.08.2014, precum și la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate începând cu data de 09.08.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CIC/Thred.EV
4 ex./29.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 116/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 145/2015.... → |
|---|
