Plângere contravenţională. Sentința nr. 162/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 162/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 162/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 162
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. A. S.
GREFIER: A. S. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul V. I. V. în contradictoriu cu intimata D.- B. RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: contestatorul, V. I. V., personal, legitimat cu CI . nr._ și intimata D.- B. Rutieră, prin consilier juridic N. B., care depune delegație la dosar, și martorul G. C. legitimată cu CI . nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța procedează la audierea martorei G. C., sub prestare de jurământ, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare,în conformitate cu dispozițiile art. 323 alin.1 Cod procedură civilă.
În continuare, instanța interpelează părțile dacă mai au cereri și întrebări.
Contestatorul arată că dorea să adreseze întrebări martorei, apreciind că aceasta nu știa unde se află sau nu își aducea aminte bine.
Instanța pune în vedere contestatorului că nu îi poate adresa întrebări martorei prin care să îi sugereze răspunsurile, în plus față de ce își aduce aceasta aminte.
Contestatorul, personal, arată că înțelege să propună ca probe în cauză filmările de la acea dată și fotografiile, arătând că nu și-a ales apărător datorită lipsei martorei la termenul anterior.
Instanța pune în vedere contestatorului faptul că nu a precizat în cererea de chemare în judecată că solicită încuviințarea probei video și cu fotografii.
Contestatorul, personal, susține că a solicitat încuviințarea probei video și cu fotografii, dar nu își amintește prin ce înscris. În continuare, solicită încuviințarea acestei probe în dovedirea distanței și a modului în care s-a făcut staționarea. În acest sens, învederează faptul că era a doua mașină pe șirul de două benzi care mergeau înainte pe Plevnei.
La interpelarea instanței, intimata, prin consilier juridic, arată că nu este de acord cu suplimentarea probelor, probatoriul în această cauză fiind deja încuviințat.
Instanța constată decăderea contestatorului din suplimentarea probei cu fotografii sau video, față de dispozițiile art. 254 Cod procedură civilă conform căruia probele trebuie propuse odată cu formularea cererii de chemare în judecată. În plus, la termenul anterior, când s-a acordat cuvântul pe aspectul probatoriului, partea nu a precizat aceste aspecte, deși putea prevede acest lucru.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul,personal, arată că nu a luat martorul decât de trei ori la comandă într-un an jumătate. Arată că se afla la intersecția Plevnei cu M. V., staționat la semafor. Era a treia mașină pe banda a treia. Arată totodată faptul că financiar nu își permite un apărător. A plecat de la semafor pe culoarea verde. Pe fond, solicită anularea procesului-verbal și arată că nu are pretenții materiale. Totodată arată că dacă s-ar fi aflat în culpă nu ar fi pierdut timp cu plata taxei de timbru judiciar.
Intimata, prin consilier juridic, solicită să se constate faptul că procesul-verbal respectă prevederile OG 2/2001 privind regimul contravențional. Față de acest considerent, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce nu a fost răsturnată de către petent în prezenta cauză. Arată că nu poate fi reținută mărturia martorului, față de afirmațiile acesteia că nu a văzut nimic. În plus, arată că în ultimii 5 ani de zile contestatorul a fost sancționat de 18 ori, 7 sancțiuni pentru depășirea vitezei legale și două pentru nerespectarea culorii roșii a semaforului. Față de aceste considerente solicită respingerea plângerii contravenționale formulată de contestator.
Contestatorul, în replică, arată că circula cu viteza de 60-62 de km pe oră. Niciodată nu a depășit 80 de km pe oră, atingând cel mult 72 de km.
Intimata,prin avocat, arată că istoricul de sancțiuni al contestatorului arată că acesta perseverează în atitudinea contravențională.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile constată că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, la data de 21.05.2014, sub nr._ contestatorul V. I. V., în contradictoriu cu intimata D. – B. RUTIERĂ, a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal . nr._ din 11.05.2014.
În fapt, contestatorul a arătat că la data de 11.05.2014, orele 19:40 se afla la intersecția Calea Plevnei cu M. V. și C. N., staționat la culoarea roșie a semaforului. La culoarea verde, acesta a pornit de pe loc și a plecat pe direcția înainte, spre V. P.. La aproximativ 250-300 de metri a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a precizat că a trecut pe culoarea roșie a semaforului. În mașina de taxi se afla o clientă, G. C. I., consemnată în procesul – verbal al agentului de poliție.
Contestatorul a mai precizat că a plecat de la semafor la culoarea verde și că pe lângă el au trecut și celelalte mașini din fața sa, care așteptau la semafor.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5,6 și 7 din Legea 2/2001 și art. 31 din OUG 2/2002.
Contestatorul a depus la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 5-7) și procesul-verbal contestat în original.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei (fila 9).
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 26.09.2014, prin serviciul registratură, intimata a solicitat respingerea acțiunii formulate de petent și menținerea procesului – verbal.
În fapt, intimata a arătat că la data de 11.05.2014, orele 19:35, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe Calea Plevnei, iar la intersecția cu . a respectat culoarea roșie a semaforului electric ce funcționa corespunzător.
Pe fondul cauzei a arătat, cu privire la legalitatea procesului – verbal, că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. În plus, abaterea a fost constată direct și personal de către polițistul rutier conform art. 109 alin. 1 din O.G. 195/2001, fără a fi înregistrată pe suport magnetic și fără a se întocmi alte acte de constatare în cauză. Încrederea în constatările agentului de poliție, fără denaturări sau adăugiri, stă la baza prezumției de legalitate și temeinicie ale procesului – verbal contestat.
Cu privire la individualizarea sancțiunilor contravenționale, intimata a arătat faptul că sancțiunea contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de actele normative și a fost aplicată proporțional cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
Procesul – verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în temeiul dispozițiilor art. 249 din Codul de proc.civ. și art. 270 din Codul de proc.civ. Simpla negarea a petentului nu constituie, în opinia intimatei, probă contrară.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 29-31).
În drept, intimata a invocat disp. art. 16 și art. 17 din O.G.2/2001 și art. 52 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinarea, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 15.10.2014, prin serviciul registratură, prin care a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/11.05.2014, petentul V. I. V. a fost sancționat contravențional de către intimata D.G.P.M.B. B. Rutieră cu amenda în cuantum total de 340 lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.52 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 și sancționată potrivit art.100 alin.3 lit. d și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr.195/2002.
Agentul constatator a menționat că la data de 11.05.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Plevnei din direcția .. Ș. V., iar la intersecția cu . circulat la culoarea roșie a semaforului electric, după ce în prealabil a fost oprit la semafor.
Sub aspectul legalității actului de sancționare, se observă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului atacat.
În privința temeiniciei procesului-verbal, trebuie arătat că, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, chiar dacă petentul a negat fapta imputată în cuprinsul plângerii contravenționale și la momentul întocmirii actului sancționator a precizat că nu este de acord cu cele menționate, totuși aceasta nu a administrat nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale, cu toate că avea această posibilitate pe parcursul prezentului proces.
În plus, conform susținerilor părților, fapta a fost constatată personal de către agentul de poliție, astfel că acesta a avut posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.
În speță, se constată că aplicarea prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care fapta a fost percepută de agentul de poliție cu propriile simțuri, nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, atât timp cât în concret petentul avea posibilitatea de a administra probe în susținerea apărării sale, dar din culpa sa a rămas în pasivitate. Astfel, martorul audiat în cauză, doamna G. C., a declarat că nu a fost atentă la trafic și că nu știe dacă, contestatorul a trecut pe culoarea roșie sau verde a semaforului.
Față de cele arătate, instanța consideră că procesul – verbal . nr. nr._/11.05.2014 este conform realității fiind temeinic întocmit, întrucât în mod corect s-a reținut în sarcina contestatorului V. I. săvârșirea contravenției prevăzute de art.52 alin.1 din HG nr.1391/2006, coroborat cu art.100 alin.3 din OUG nr.195/2002, care sancționează nerespectarea culorii roșii a semaforului electric.
În temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum minim respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece contestatorul nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei imputate, ținând seama și de ora comiterii contravenției, de cazierul acestuia (filele 29-30) dar și de necesitatea respectării regulilor minime de circulație rutieră pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic și a pietonilor.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatorul V. I. V. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.05.2014, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. B. Rutieră, menținând actul atacat ca fiind legal și temeinic întocmit, precum și sancțiunile principală și complementară dispuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul V. I. V., cu domiciliul în București, ., ., . Sector 3, CNP:_ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-B. Rutieră cu sediul în București, sector 3, .. 9-15 împotriva procesului – verbal . nr._/11.05.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.01.2015.
Președinte Grefier
Red. ASM 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 145/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1047/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
