Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 133/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 133/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 133/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 133
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta P. C. CO S.R.L. în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând competența, instanța apreciază că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza în conformitate cu prevederile art.1027 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 107 alin. 1 și 94 pct.1 lit.j Cod procedură civilă.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 și art. 40 din OUG nr. 80/2013.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței creanței pretinse de la pârâtă și cuantumului acesteia, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 27.10.2014 sub nr._, reclamanta P. C. CO S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta D. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1017,07 lei, reprezentând contravaloarea produselor achiziționate, obligarea pârâtei la plata dobânzii contractuale de 0,1% pe zi de întârziere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a derulat relații comerciale cu pârâta, carea a achiziționat produse și accesorii auto, în baza facturilor nr. 3008/2.12.2013, în valoare de 324,98 lei din care rest de plată 87,47 lei, nr. 3092/9.12.2013, în valoare de 356,24 lei, nr. 3252/8.01.2014, în valoare de 232,57 lei, nr.3262/13.01.2014, în valoare de 90,4 lei, nr. 3388/27.01.2014, în valoare de 250,39 lei, emise și acceptate la plată, însă pârâta amână sine die plata acestor facturi.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1270, art.1350, art. 1489 alin.1, art. 1535, art.1539 Cod civil, art.1025-1031 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar facturile fiscale nr. 3008/2.12.2013, nr. 3092/9.12.2013, nr. 3252/8.01.2014, nr.3262/13.01.2014, nr. 3388/27.01.2014, tabel debite și penalități datorate conform facturilor fiscale, relații furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului privind societatea reclamantă și societatea pârâtă, carte de identitate privind pe N. I. Anișoara.
Pârâta nu a formulat în apărare întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În considerarea facturilor fiscale nr. 3008/2.12.2013, nr. 3092/9.12.2013, nr. 3252/8.01.2014, nr.3262/13.01.2014, nr. 3388/27.01.2014, se va reține că relațiile contractuale dintre părți s-au derulat în forma ofertei urmate de acceptare, potrivit art. 1178 Cod civil, simplificată, echivalează cu un contract valabil încheiat, reclamanta livrând produsele comercializate.
În acest sens, se va reține că factura este un înscris care cuprinde elementele esențiale ale unei operațiuni comerciale: identitatea părților, cantitatea de marfa, calitatea, condiții de livrare etc. In privința forței probante, factura face dovada deplina împotriva emitentului si in favoarea aceluia ce o deține, adică a destinatarului. Factura poate sa facă dovada și in favoarea emitentului, daca este acceptata de către destinatar.
Acceptarea poate fi expresă, atunci când se face prin depunerea semnăturii destinatarului pe unul din exemplarele facturii, cu mențiunea „acceptat” sau tacita, când rezulta din modul de comportament al beneficiarului manifestat prin orice act de dispoziție, neîndoielnic sub aspectul manifestării sale de voință în sensul acceptării acesteia – precum semnarea, respectiv aplicarea ștampilei în rubrica corespunzătoare a facturii.
Prin urmare, între P. C. CO S.R.L., în calitate de vânzător, și pârâta D. S.R.L., în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare, (contractul existând, în mod valabil, de îndată ce reclamanta a întreprins executarea obligațiilor sale) prin care în sarcina acesteia a luat naștere obligația de a livra produsele indicate în cuprinsul facturilor anterior menționate, iar în sarcina pârâtei a luat naștere obligația de plată a prețului lor.
Reclamanta a efectuat livrarea produselor sus menționate, astfel cum atestă factura sus menționată, în valoare totală de 1017,07 lei, însă pârâta nu a executat obligația de a achita în totalitate contravaloarea produselor livrate de către reclamantă, decurgând din contractul valabil încheiat de părți, fără ca să dovedească faptul că neexecutarea se datorează vreunei împrejurări de natură a o exonera de răspundere și va admite cererea formulată, considerând-o întemeiată, astfel că, procedând la verificarea temeiniciei pretențiilor reclamantei, va constata că pârâta datorează suma aferentă facturilor sus menționate.
În considerarea caracterului contractual al raporturilor juridice derulate de către părți, instanța va reține că pârâta datorează pentru neîndeplinirea la scadență a obligațiilor de plată a contravalorii produselor livrate daune interese moratorii, menite să sancționeze pe debitor pentru încălcarea obligației și totodată să repare prejudiciul suferit de creditor pentru întârzierea în executarea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 1535 Cod civil, care la alin. 1 prevede: „În cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa facă dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”.
Operațiunea de evaluare a prejudiciului, în cazul clauzei penale, este realizată de către părți, prin stabilirea cuantumului penalităților de întârziere, în considerarea prezumției instituite de aceasta, în sensul că lipsa de folosință a sumei de bani, îi produce acestuia un prejudiciu ce constă în cuantumul dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare, a cărui existență nu este necesar să fie dovedită de către creditor.
În consecință, având în vedere cele mai sus menționate și dispozițiile art. 1270 raportat la art. 1489 Cod civil, instanța o va obliga pe aceasta la plata penalităților de întârziere aferente acestei sume de la data de 01.01.2014, 08.01.2014, 05.02.2014, 12.02.2014, 26.02.2014 și până la plata efectivă calculate pentru suma totală de 1017,07 lei, contravaloare produse livrate.
Față de aceste dispoziții contractuale și ținând seama de faptul că potrivit art.1270 cod civil, contractul legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 Cod civil, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora și dispozițiile art. 1480 Cod civil, conform cărora debitorul este ținut să își execute obligațiile cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale, afara de cazul in care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel, instanța va admite acțiunea reclamantei și va obliga pârâta la plata sumei de 1017,07 lei, contravaloare produse livrate și a penalităților de întârziere aferente acestei sume de la data de 01.01.2014, 08.01.2014, 05.02.2014, 12.02.2014, 26.02.2014 și până la plata efectivă.
În conformitate cu prevederile art. 451 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc..
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamanta, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către aceasta în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, fila 2, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, pârâta este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea reclamantei și, prin urmare, va obliga parata să plătească în favoarea reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta P. C. CO S.R.L., cu sediul social în București, . C. nr. 6, .. 2, ., sector 6 și sediul de corespondență în București, ., sector 6, CUI_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L., cu sediul în C., Cartier Craiovița Nouă, .. 1, ., jud. D., CUI_, J_ .
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1017,07 lei, contravaloare produse livrate și a penalităților de întârziere aferente acestei sume de la data de 01.01.2014, 08.01.2014, 05.02.2014, 12.02.2014, 26.02.2014 și până la plata efectivă.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.01.2015
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 158/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 364/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
