Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 210/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 210/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 210/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 210/2015
Ședința Camerei de Consiliu de la 15 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. L. DISTRIBUȚIE S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA T. SPRL și pe pârât ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal efectuat în ședința camerei de consiliu, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal efectuat în ședința camerei de consiliu, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 15.01.2015, ora 12:35, a depus la dosar ordinul de compensare nr._/26.04.2011 și notificarea privind deschiderea procedurii generale de insolvență, după care:
Instanța, având în vedere că probatoriul a fost epuizat, iar lămuririle solicitate pârâtei oferite, reține spre soluționarea cererea de valoare redusă asupra excepției prescripției extinctive invocate de pârâtă cu privire la facturile menționate în întâmpinare, care a fost unită cu administrarea probei cu înscrisuri, precum și asupra fondului cererii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 21.08.2014, sub nr._, reclamanta ., prin lichidator judiciar Casa de Insolvență Transilvania Filiala T. SPRL în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei totale de 3.026,80 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între S.C L. Distribuție S.R.L. în calitate de prestator și ., în calitate de cumpărător s-au derulat relații comerciale în baza cărora S.C. L. Distribuție S.R.L a furnizat către . produse alimentare, astfel cum reiese din facturile cu nr. LD-_/01.09.2011, LD -_/07.09.2011, LD-_/01.09.2011, LD-_/01.09.2011, LD-_/23.05.2011, LD-_/24.06,2011, LD-_/01.09.2011, LD-_/U.04.20U, LD-_/19.08.2011, LD-_/01.08.2011, LD-_/07.03.2011.
Unele din aceste facturi au fost achitate parțial, astfel că debitul restant cu care . figurează în evidențele contabile ale S.C. L. Distribuție S.R.L este în cuantum total de 3.026,80 lei, astfel cum rezultă din situația solduri conturi clienți la data de 31.12.2013.
Prin somația cu nr. 507/04.03.2014, reclamanta, în calitate de lichidator judiciar al S.C. L. Distribuție S.R.L. a solicitat . achitarea sumei de 3.026,80 lei cu care figurează în evidențele contabile ale S.C. L. Distribuție S.R.L. Prin adresa înregistrată de sub nr. 890/12.05.2014, . a susținut faptul că neachitarea debitului de 3.026,80 lei se datorează faptului că la data de 26 aprilie 2012 . a formulat cerere de deschidere a procedurii de insolvență împotriva . la acea dată . către . suma de 46.121,58 lei.
Întrucât procedura insolvenței împotriva S.C. L. Distribuție S.R.L. a fost deschisă la cererea societății debitoare, prin încheierea nr. 1235/010._ pronunțată de Tribunalul T. în cadrul dosarului_ fiind numită în calitate de administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania Filiala T. SPRL, reclamanta a procedat la notificarea . SA, prin Notificarea nr. 3716/18.06.2014. îndeplinind atribuțiile prevăzute de Legea Insolvenței nr. 85/2006 în sarcina administratorului judiciar, subscrisa am procedat la trimiterea spre publicare a Notificării privind deschiderea procedurii insolvenței față de societatea reclamantă, aceasta fiind publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.9092/22.06.2012.
Prin adresa cu nr. 1071/10.06.2014 a comunicat . cele expuse mai sus reiterând solicitarea ca pârâta să procedeze la plata sumei de 3.026,80 lei, reprezentând debit restant față de S.C. L. Distribuție S.R.L.
. nu a procedat la achitarea facturilor restante, în cuantum total de 3.026,00 lei, debit cu care figurează în evidențele contabile ale societății ., deși a primit atât somația cu nr. 507/04.03.2014, cât și adresa cu 1071/10.06.2014, dovadă în acest sens fiind confirmările de primire.
În consecință, pentru cele enumerate în prezenta cerere, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtei . la plata sumei de 3.026,80 Iei, reprezentând contravaloarea facturilor emise și rămase neachitate, precum și dobânda penalizatoare legală aferentă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 Noul Cod de procedura civilă, art. 1294, art. 1361 și urm. din cod civil și pe prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței „toate acțiunile introduse de către administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei legi inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxa de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: situație solduri conturi clienți din 31.12.2012, facturile fiscale menționate, somația nr.507/04.03.2014, adresa nr.890/12.,05.2014, adresa nr.1071/10.06.2014, notificarea nr.3716/18.06.2012, extras RECOM, borderou poștă din 19.06.2012, încheiere anr.1235/01.06.2012 pronunțată de Tribunalul T., buletinul procedurilor de Insolvență nr.9092/22.06.2012, sentința civilă nr.611/14.03.2013.
La data de 14.10.2014, prin compartimentul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, privind obligarea la plata facturilor EDI00919/23.05.2011, LD101011/24.06.2011, LDI00785/1 1.04.2011, LD101223/19.08.2011, LD100677/07.03.2011 având in vedere ca dreptul material la acțiune al reclamantei a fost stins prin prescripție ca urmare a neexercitării acestuia in termenul stabilit de lege. Data introducerii acțiunii, 21.08.2014, este ulterioara împlinirii termenului de 3 ani de la data scadentei fiecărei facturi in parte, termenul de plata al C. fiind de 42 de zile conform anexei I la contractul cadru de distribuție încheiat între părți.
In fapt, între pârâtă si . a fost încheiat contractul cadru de distribuție de produse alimentare nr._/02.02.201 1 prin care acesta din urma in calitate de furnizor se obliga sa vândă iar C. se obliga să achiziționeze produsele conform bonului de comanda transmis de C. furnizorului.
În ceea ce privește facturile reclamate de către L. Distribuție SRL, pârâta a precizat următoarele:
Facturile LD100785/11.04.2011 si LD101164/01.08.2011 nu sunt înregistrate in situațiile financiar-contabile ale pârâtei, deoarece acestea nu au fost primit de societate, cu atât mai mult cu cat nici produsele aferente comenzilor menționate pe aceste facturi nu au fost livrate societății pârâte.
Având in vedere prevederile art.8.3. din contractul mai sus menționai prin care “C. se angajează sa achite facturile în termenul de plata prevăzut in Anexa 1, acest termen curgând de la data primirii facturii pentru produsele conforme livrate ”, consideră ca atât timp cât produsele nu au fost livrate si facturile nu au fost recepționate nu se poate vorbi despre o obligație de plata neonorata din partea societății.
Factura LD100677/07.03.2011 a fost achitata prin ordinul de compensare nr.OC500051/26.04.2011 conform prevederilor art. 8.5. din contractul anterior menționat “ Părțile se declara de acord ca plățile datorate reciproc in temeiul prezentului contract si/sau in baza acordurilor de cooperare comerciala încheiate de părți si/sau în baza oricăror facturi emise de către una dintre părți în baza prevederilor contractului vor fi achitate pana la cuantumul creanței celei mai mici, prin ordin de compensare.
Facturile EDI01256/01.09.2011,LD101285/07.09.2011, LDI01253/01.09.2011, LDI01255/01.09.2011, LDI_/23.05.2011, LD_ 1/24.06.2011, LD101254/01.09.2011, LD101223/19.08.2011 au fost reținute de către pârâtă în contul facturilor de servicii emise către societatea L. DISTRIBUȚIE SRL si neachitate de către aceasta din urma. Valoarea debitului înregistrat de către L. Distribuție fata de C. fiind de 46.121,58 lei ( din care cu suma de 42.373,99 lei s-a înscris la masa credala).
Pârâta a solicitat să se constate că în conformitate cu prevederile contractului cadru de distribuție de produse alimentare nr._ din data de 02.02.2011 negociat si agreat de părți prin semnarea acestuia, "C. va putea refuza efectuarea eventualelor plați scadente către furnizor în situația in care acesta din urma nu își îndeplinește oricare dintre obligațiile contractuale asumate prin contract. În aceasta situație, furnizorul nu va putea pretinde si obține din partea C. penalități de întârziere pentru neplata facturilor blocate si nu va fi îndreptățit să refuze livrarea mărfii comandate de către acesta. ”
În ceea ce privește solicitarea de către reclamanta a obligării pârâtei la plata dobânzii penalizatoare legale a solicitat să se aibă în vedere ca acestea nu se justifică ținând cont de faptul ca facturile primite si înregistrate de către C. au fost stinse prin plata conform contractului ( compensare/reținere din facturile de servicii emise de către pârâtă).
În drept, au fost invocate disp. art.2500 si urm din Codul Civil și art. 1205 si urm. din Codul de Procedura Civila.
În susținerea cererii, pârâta a depus, în copie, contractul cadru de distribuție de produse alimentare nr._/02.02.2011, fișa situație financiar-contabilă.
La data de 13.11.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii formulate și obligarea pârâtei la plata debitului restant în cuantum de 3.026,80 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise și neachitate, precum și la plata dobânzii penalizatoare legală aferentă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1025 Noul Cod de procedură civilă, art. 1294, art. 1361 și urm. din Cod civil, art. 1014 alin. 2) din Noul cod de procedură civilă, și pe prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În ședința din data de 11.12.2014, instanța a dispus unirea excepției prescripției extinctive invocată de pârâtă cu privire la debitul aferent facturilor_/23.05.2011,_/24.06.2011,_/11.04.2011,_/19.08.2011,_/07.03.2011, cu administrarea probei cu înscrisuri, și a pus în vedere pârâtei să depună la dosarul cauzei ordinul de compensare nr. 5051/26.04.2011 prin care a susținut, prin întâmpinare, că a compensat factura fiscală nr._/07.03.2011, precum și hotărârea pronunțată de judecătorul sindic în dosarul de insolvență deschis cu privire la pârâtă cu privire la soluția dată cererii pârâtei de înscriere la masa credală a reclamantei debitoare din acel dosar, cu mențiunea irevocabilă.
La data de 15.01.2015, pârâta a depus la dosar ordin de compensare nr, C0500051/26.04.2011, borderou datorii stinse, anexa la ordinul de compensare și notificare privind deschiderea procedurii generale de insolvență (filele 110-112).
Analizând, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu privire la debitul aferent facturilor fiscale nr._/07.03.2011,_/11.04.2011,_/23.05.2011,_/24.06.2011 și_/19.08.2011, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a noului cod civil, Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Facturile fiscale anterior menționate fiind emise înainte de data de 01.10.2011, când a intrat în vigoare noul cod civil, sunt incidente în speță dispozițiile decretului nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, iar nu dispozițiile noului cod civil invocate de pârâtă, dar și de reclamantă, în răspunsul la întâmpinare.
În ceea ce privește susținerile acesteia din urmă, din răspunsul la întâmpinare, cu privire la modalitatea de întrerupere a cursului prescripției extinctive, instanța reține că somația nr. 504/04.03.2014 la care face referire reclamanta și atașată la fila 22, este lipsită de efecte juridice în ceea ce privește întreruperea cursului prescripției, față de prevederile art. 16 alin. 1 lit. a) și b) care prevăd strict cele două modalități de întrerupere a cursului prescripției extinctive, printre care nu se regăsește și emiterea unei somații.
Astfel cum arată reclamanta, respectiva somație a fost emisă conform art. 1014 alin. 1 din NCPC, or, respectiva dispoziție legală este lipsită de relevanță în speță, pentru două motive: a) produce efecte întreruptive de prescripție, condiționate, în materia ordonanței de plată, iar nu a procedurii cererii de valoare redusă; b) trimite la prevederile art. 2540 din noul cod civil, care nu este aplicabil în cauză, întrucât, așa cum s-a arătat, regimul prescripției extinctive este guvernat în cauză, sub toate aspectele, de către Decretul nr. 167/1958.
Așa fiind, instanța reține că potrivit art. 3 alin. 1 și 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevăd că termenul prescripției este de 3 ani și curge de la data la care se naște dreptul la acțiune.
Art. 7 alin. (3) prevede că dacă dreptul este cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Instanța reține că:
- factura fiscală nr. _/07.03.2011, în valoare de 775,24 lei, a avut scadența la data de 18.04.2011 (fila 21); din contravaloarea acestei facturi, în conformitate cu situația facturilor în sold depusă de reclamantă și atașată la fila 103, a mai rămas de achitat suma de 0,10 lei;
- factura fiscală nr. _/11.04.2011, în valoare de 475,52 lei, a avut scadența la data de 23.05.2011 (fila 28); din contravaloarea acestei facturi, în conformitate cu situația facturilor în sold depusă de reclamantă și atașată la fila 103, a mai rămas de achitat suma de 45,88 lei;
- factura fiscală nr. _/23.05.2011, în valoare de 509,39 lei, a avut scadența la data de 04.07.2011 (fila 15); din contravaloarea acestei facturi, în conformitate cu situația facturilor în sold depusă de reclamantă și atașată la fila 103, a mai rămas de achitat suma de 0,09 lei;
- factura fiscală nr. _/24.06.2011 a avut scadența la data de 05.08.2011 (fila 16); din contravaloarea acestei facturi, în conformitate cu situația facturilor în sold depusă de reclamantă și atașată la fila 103, a mai rămas de achitat suma de 323,84 lei;
- factura fiscală nr. _/19.08.2011, în valoare de 231,88 lei, a avut scadența la data de 30.09.2011 (fila 19); din contravaloare a acestei facturi, în conformitate cu situația facturilor în sold depusă de reclamantă și atașată la fila 103, a mai rămas de achitat suma de 160,77 lei;
Cu privire la prima factură, nr. _/07.03.2011, pârâta a susținut prin întâmpinare că a achitat-o prin ordinul de compensare nr. OC500051/26.04.2011, atașat la fila 112 din dosar, invocând prevederile art. 8.5. din contractul încheiat între părți.
Instanța va înlătura această susținere, dat fiind că potrivit art. 8.5. din contract și pct. 5 din anexa nr. 1b la care trimite art. 8.5. pentru a opera compensația convențională, pârâta avea obligația de a transmite reclamantei un ordin de compensare, în care să indice facturile ce urmează a fi compensate, iar reclamanta la rândul său să emită un ordin de compensare în care să indice, de asemenea, facturile ce urmează a fi compensate (art. 8.5., art. 5 lit. b) –d), filele 64, 70); or, în speță, pârâta nu a făcut dovada că a transmis acest ordin de compensare reclamantei pentru a se reține că ar fi operat vreo compensație convențională ca mod de stingere a obligației, astfel că din punct de vedere juridic.
Prin adresa emisă de pârâtă în data de 12.05.2014 către reclamantă (fila 24), pârâta a comunicat reclamantei că nu a achitat suma de 3026,8 lei către reclamantă, deoarece această sumă a fost „oprită” de pârâtă din contul sumei pe care reclamanta i-o datora pârâtei; în continuare, pârâta menționează că reclamanta îi datorează suma de_,58 lei, iar pârâta datorează reclamantei suma de 3747,59 lei.
Potrivit art. 16 alin. 1 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța reține următoarele:
a) cu privire la factura fiscală nr. _/07.03.2011, această recunoaștere a pârâtei este lipsită de efecte juridice, întrucât această factură a fost scadentă în data de 18.04.2011, iar termenul de prescripție s-a împlinit la data de 18.04.2014, anterior, așadar, datei de 12.05.2014.
Prin urmare, în raport de această factură, instanța constată că termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decret era împlinit pentru debitul de 0,10 lei, rămas de achitat din această factură, astfel că, în privința sa, cererea reclamantei este prescrisă.
b) în ceea ce privește facturile fiscale nr. _/11.04.2011, cu scadența la data de 23.05.2011, _/23.05.2011, cu scadența la data de 04.07.2011 și factura nr. _/24.06.2011 cu scadența la data de 05.08.2011, pentru acestea termenul de prescripție se împlinea la datele de 23.05.2014, 04.07.2014 și 05.08.2014, însă, la data de 12.05.2014, termenul de prescripție s-a întrerupt, conform art. 16 alin. (1) lit. a) din decretul nr. 167/1958, ca urmare a recunoașterii de către pârâtă a debitului aferent inclusiv acestor facturi fiscale.
Prin urmare, de la data de 12.05.2014 a început să curgă un nou termen de prescripție care s-ar împlini la data de 12.05.2017, însă în prezent termenul de prescripție este întrerupt, din nou, provizoriu, prin efectul introducerii prezentei cereri, la data de 19.08.2014, astfel că la data introducerii cererii, 19.08.2014, termenul de prescripție pentru debitul aferent acestor facturi fiscale (45,88 lei+0,09 lei+323,84 lei = 369,81 lei) nu era împlinit.
c) în ceea ce privește factura fiscală nr. _/19.08.2011, aceasta a avut scadența la data de 30.09.2011, astfel că termenul de prescripție de 3 ani, chiar fără a lua în considerare dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Decret – recunoașterea pârâtei - și art. 16 alin. (1) lit. b) din același Decret – introducerea prezentei cereri, s-ar fi împlinit la data de 30.09.2014; or, cererea de față a fost introdusă la data de 19.08.2014, astfel că dreptul la acțiune nu era prescris de vreme ce prescripția extinctivă nu era împlinită.
Prin urmare, cu privire la debitul rămas de achitat din facturile fiscale nr._/11.04.2011,_/23.05.2011,_/24.06.2011 și_/19.08.2011, respectiv 530,58 lei, prescripția nu a fost împlinită la data introducerii cererii, iar excepția invocată de pârâtă, în ceea ce privește aceste patru facturi, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța reține că între reclamantă, în calitate de furnizor și pârâtă, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul cadru de distribuție produse alimentare nr._/02.02.2011, având ca obiect vânzarea de către reclamantă de produse alimentare către pârâtă, la prețurile convenite prin anexa nr. 1 la contract (filele 58-83).
În baza acestui contract, reclamanta a emis facturile nr._/11.04.2011,_/23.05.2011,_/24.06.2011,_/01.08.2011,_/19.08.2011,_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/07.09.2011, din care a mai rămas de achitat suma de 3026,7 lei, astfel:
- din factura nr._/11.04.2011, în valoare de 475,52 lei, în conformitate cu situația facturilor în sold depusă de reclamantă și atașată la fila 103, a mai rămas de achitat suma de 45,88 lei;
- din factura fiscală nr. _/23.05.2011, în valoare de 509,39 lei, a mai rămas de achitat suma de 0,09 lei;
- din factura fiscală nr. _/24.06.2011, in valoare de 353,4, a mai rămas de achitat suma de 323,84 lei;
- din factura fiscală nr. _/19.08.2011, în valoare de 231,88 lei, a mai rămas de achitat suma de 160,77 lei;
- factura fiscală nr._/01.08.2011, în valoare de 182,28 lei (fila 20);
- factura fiscală nr._/01.09.2011, în valoare de 706,8 lei (fila 13);
- factura fiscală nr._/01.09.2011, în valoare de 783,68 lei (fila 17);
- factura fiscală nr._/01.09.2011, în valoare de 171,12 lei (fila 14);
- factura fiscală nr._/01.09.2011, în valoare de 298,84 lei (fila 11);
- factura fiscală nr._/07.09.2011, în valoare de 353,4 lei(fila 12);
Pârâta a susținut prin întâmpinare că facturile fiscale nr._/11.04.2011 și_/01.08.2011, în valoare de 228,16 lei, nu i-au fost comunicate și nu sunt înregistrate în evidențele sale financiar-contabile, iar produsele aferente respectivelor facturi nu au fost livrate pârâtei.
Instanța a înlăturat această apărare a pârâtei, de vreme ce, pe de o parte, aceasta a recunoscut, la data de 12.05.2014 (f. 24), anterior depunerii întâmpinării, întregul debit de 3026,8 lei solicitat de reclamantă prin cererea introductivă și care provine inclusiv din aceste două facturi, ceea ce înseamnă că a primit cele două facturi, pârâta nedovedind că recunoașterea sa, a fost urmarea unei erori de fapt; pe de altă parte, dacă cele două facturi nu ar fi fost comunicate pârâtei, pârâta nu explică modalitatea în care, din punct de vedere contabil, a procedat la o pretinsă compensație, pentru suma de 3747,59 lei, cu creanța pe care o avea asupra reclamantei (_,58 lei) și s-a înscris la masa credală a reclamantei cu diferența de 42 373,99 lei (aspect nedovedit, de vreme ce i s-a solicitat să depună la dosar hotărârea judecătorului sindic din dosarul de insolvență deschis cu privire la reclamantă, iar pârâta a depus o notificare transmisă de lichidatorul judiciar al reclamantei cu privire la deschiderea procedurii insolvenței, atașată și de reclamantă la dosar (filele 28, 115), iar nu dovada admiterii declarației de creanță.
În ceea ce interesează speța, pârâta nu poate invoca o compensație a creanței reclamantei cu o pretinsă creanță a sa, la data de 12.05.2014, pentru a obține stingerea propriei datorii față de reclamantă, iar la data de 14.10.2014 când a formulat întâmpinarea să pretindă că nu a primit respectivele facturi și nici produsele facturate.
Ca atare, instanța a reținut că pârâta a recunoscut, anterior introducerii cererii de față, și suma de 228,16 lei aferentă celor două facturi.
Instanța a înlăturat și apărarea reclamantei din răspunsul la întâmpinare prin care, - răspunzând susținerilor pârâtei referitor la neprimirea celor două facturi și nelivrarea mărfii, - a susținut că aceste două facturi figurează în situația cu facturi sold clienți la data de 08.05.2014, atașată la dosar, câtă vreme această situație întocmită de reclamantă nu îi poate fi opozabilă pârâtei pentru a face prin sine însăși dovada livrării și comunicării facturilor, în modul reglementat în contractul cadru, pârâta fiind o persoană juridică distinctă, cu propria contabilitate.
Cât privește celelalte facturi, nr._/23.05.2011,_/24.06.2011,_/19.08.2011,_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/01.09.2011 și_/07.09.2011, cu privire la care pârâta a susținut că le-a „reținut” în contul facturilor de servicii emise către reclamantă și neachitate de aceasta din urmă, invocând, practic, o compensare a creanței reclamantei cu o creanță a sa în valoare de_,58 lei (aceeași menționată în adresa din data de 12.05.2014, atașată la fila 24), instanța a înlăturat și această apărare a pârâtei întrucât în speță nu s-a făcut dovada compensației convenționale.
Astfel cum s-a arătat și mai sus, cu ocazia analizării excepției prescripției extinctive cu privire la factura nr._/07.03.2011, art. 8.5. din contractul cadru încheiat între părți trimite la anexa nr. 1 b a contractului care prevede modalitatea în care se realizează compensația (convențională așadar). Astfel, pct. 5 lit. b) din anexa nr. 1 b (fila 70) prevede că facturile emise de furnizor, adică de reclamantă, vor fi compensate cu facturile emise de C.; la lit. c) se arată că în vederea compensării, C. va emite un ordin de compensare în care va indica facturile compensate și îl va trimite furnizorului; la lit. d) se prevede că furnizorul are obligația ca, în termen de maxim 5 zile de la primirea ordinului de compensare emis de C., să procedeze la emiterea ordinului de compensare aferent, în care va indica facturile care urmează a fi compensate conform celor de mai sus.
În speță, din ordinul nr. OC500051/26.04.2011, solicitat pârâtei și atașat la fila 112 din dosar, nu rezultă că acesta ar fi fost transmis reclamantei și nici nu este confirmat de aceasta, în termenul de 5 zile menționat în cuprinsul său. Prin urmare, este exclusă o compensație convențională conform art. 8.5. din contract și pct. 5 lit. b-d din anexa 1b, de vreme ce nu există acordul reclamantei, cu privire la compensație, astfel că, așa cum s-a arătat, acest ordin de compensare este doar un act unilateral al pârâtei, prin care recunoaște creanța reclamantei.
Nu pot fi reținute nici prevederile lit. f) din același pct. 5 din anexa 1 b), de vreme ce, pentru a prezuma acordul furnizorului și a face abstracție de emiterea sau nu de către furnizor a ordinului de compensare, pârâta trebuia să facă dovada transmiterii acestuia către reclamantă.
În sfârșit, în speță nu pot fi analizate nici condițiile compensației legale, de vreme ce pârâta nu a invocat acest mod de stingere a obligațiilor și nu a depus la dosar facturile fiscale pe care își întemeiază pretinsa creanță față de reclamantă, astfel încât să se analizeze în ce măsură sunt îndeplinite condițiile compensației legale.
În drept, potrivit art. 969 C. civ. de la 1865, Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, iar potrivit art. 1361 din același cod, obligația de plată a prețului este principala obligație a cumpărătorului, pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o.
Prin urmare, instanța o va obliga să achite reclamantei suma de 3026,7 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale . nr._/11.04.2011(45,88 lei),_/23.05.2011 (0,09 lei),_/24.06.2011,_/01.08.2011,_/19.08.2011 (160,77 lei),_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/07.09.2011, emise în baza contractului cadru nr._/02.02.2011, încheiat între părți.
În ceea ce privește dobânda legală penalizatoare, instanța reține că în contractul cadru încheiat între părți nu este cuprinsă o clauză penală sub acest aspect, respectiv de evaluare convențională a prejudiciului încercat de furnizor pentru neîndeplinirea obligației de plată a prețului de către pârâtă, contractul cuprinzând clauze penale în favoarea pârâtei și în sarcina reclamantei.
Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 1363 din codul civil de la 1864, potrivit cu care cumparatorul datoreste dobanda pretului vanzarii pana la platirea capitalului, dacă a fost pus în întârziere.
În speță, pârâta este de drept în întârziere de la data scadenței fiecărei facturi, întrucât potrivit art. 43 C. . data încheierii contractului și a emiterii fiecărei facturi și abrogat la data de 01.10.2011), Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobinda de drept din ziua cind devin exigibile, astfel că pârâta este de drept în întârziere de la data scadenței fiecăreia dintre facturile anterior-menționate (23.05.2011, 04.07.2011, 05.08.2011, 12.09.2011, 30.09.2011, 01.10.2011, 13.10.2011, 13.10.2011, 13.10.2011, 19.10.2011).
Așa fiind, instanța o va obliga să achite reclamantei și dobândă legală penalizatoare calculată asupra debitului aferent fiecărei facturi dintre cele anterior-menționate, de la data scadenței fiecărei facturi, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 9/2000 (până la data de 29.08.2011, când a intrat în vigoare OG nr. 13/2011) și conform OG nr. 13/2011, ulterior datei de 29.08.2011 și până la data achitării efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, în ceea ce privește factura fiscală nr._/07.03.2011.
Respinge, ca prescrisă, cererea de valoare redusă, pentru suma de 0,10 lei, rămasă de achitat din valoarea facturii anterior-menționate.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește facturile_/11.04.2011,_/23.05.2011,_/24.06.2011 și_/19.08.2011, invocată de aceeași pârâtă.
Admite, în parte, cererea de valoare redusă, introdusă de reclamanta . – în faliment, in bancruptcy, en faillite, prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA T. SPRL, cu sediul în Timișoara, ..2, etaj 3, județul T., împotriva pârâtei ., cu sediul în București, ., clădirea Anchor Plaza, etaj 8, sector 6, și cu sediul ales în București, Preciziei Business Center, ., etaj 4, sector 6 la . SRL.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 3026,7 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale . nr._/11.04.2011(45,88 lei),_/23.05.2011 (0,09 lei),_/24.06.2011,_/01.08.2011,_/19.08.2011 (160,77 lei),_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/01.09.2011,_/07.09.2011.
Obligă pârâta să achite reclamantei dobândă legală penalizatoare conform OG nr. 9/2000, respectiv OG nr. 13/2011, calculată asupra debitului aferent fiecărei facturi dintre cele anterior-menționate, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării efective.
Executorie.
Cu drept numai de apel, de competența Tribunalului București, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. – C. M. V. – A. M.
Red.F.C.M./Thred.M.M.
4ex.
Comunicat 2 ex. V.A.M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 209/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 150/2015. Judecătoria... → |
|---|
