Plângere contravenţională. Sentința nr. 1300/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1300/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1300/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1300
Ședința publică de la 17.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul M. C. L., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție A Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul Registratură s-a depus de către apărătorul petentului o cerere de amânare a cauzei.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei, formulată de apărătorul petentului, întrucât amânarea poate fi dispusă numai în mod excepțional, pentru motive temeinice.
Instanța constată că s-a solicitat prin întâmpinare de către intimată judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cerere.
În temeiul art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că procesul se va soluționa la acest termen de judecată, deci într-un termen optim și previzibil.
Instanța, apreciind că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că proba cu înscrisurile depuse la dosar este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod de procedură civilă, și o încuviințează din oficiu pentru ambele părți.
Instanța respinge proba testimonială, solicitată de petent prin acțiune, având în vedere constatarea tehnico-științifică, precum și faptul că nu a indicat numele, prenumele și adresa martorului, fiind decăzut din această probă.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul judecătoriei Focșani la data de 18.04.2014, sub nr._, petentul M. C. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul B. Rutieră SSRS 1-6 anularea procesului verbal . nr._/04.04.2014, exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de contravenție precum și daune pentru prejudiciul creat prin imposibilitatea de a folosi autovehiculul în valoare de 2500 lei.
În motivare, petentul a invocat faptul că a fost oprit în trafic în localitatea București, fiind amendat de un agent de poliție pe motiv că ar avea o altă instalație de iluminat în faruri, lucru neadevărat. A formulat obiecțiuni și a considerat că măsura impusă este nelegală și netemeinică.
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
În dovedirea cererii a atașat plângerii mai multe înscrisuri (f. 4-6).
Fiind legat citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Focșani și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În ședința din data de 30.10.2014, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Prin sentința civilă nr. 4757/30.10.2014, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată prin întâmpinare și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 19.01.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 510,00 lei (6 puncte de amendă x 85 lei) și reținerea certificatului de înmatriculare, în temeiul art. 101, alin. 1, pct. 10, coroborat cu art. 112, alin. 1, lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzută de articolul sus-arătat coroborat cu art. 13 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile (H.G. nr. 1391/2006) prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională ., nr._/04.04.2014, fila 5.
S-a reținut în sarcina petentului că la data de 04.04.2014, ora 04.45, pe .. V. M., a condus auto cu nr._, având montate în faruri lumini de altă intensitate (instalație tip xenon neomologată).
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal atacat, instanța constata că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - pronunțată în recursul în interesul legii, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal“, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu“.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin.(7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Față de cele expuse instanța respinge toate motivele de nulitate relativă invocate de petent, adică cele ce nu se încadrează în enumerarea limitativă a art.17 din ordonanță și care sunt sancționate cu nulitatea absolută, deoarece petentul nu a probat faptul că prin lipsurile invocate i s-ar fi pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Instanța constată că această vătămare nu există atâta timp cât petentul s-a și adresat instanței de judecată în fața căreia a putut invoca toate cazurile de nulitate absolută ce ar afecta procesul-verbal și a putut proba o eventuală netemeinicie a procesului-verbal.
In drept, procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Cu privire la jurisprudența C.E.D.O., Curtea E.D.O. a stabilit că numai atunci, când cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, cu privire la situația de fapt, de către agentul constatator, nu au fost percepute prin propriile-i simțuri de acesta, nu se bucură de prezumția de autenticitate, instanța fiind practic obligată să administreze probe din care să rezulte veridicitatea situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională. Dar atunci când situația de fapt, consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, așa cum este cazul de față, a fost percepută de agentul constatator prin propriile-i simțuri și nu din audierea de către agentul constatator a altor persoane, se bucură de prezumția de autenticitate, putând fi totuși, la solicitarea persoanei interesate, combătute prin alte mijloace de probă.
Pentru toate cele arătate instanța reține că situația de fapt descrisă în procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională este conformă cu realitatea deoarece a fost percepută de agentul constatator prin propriile simțuri, iar petentul nu a făcut proba unei alte situații de fapt.
Bonul fiscal, factura și chitanța, fila 4, nu pot dovedi că la momentul controlului petentul avea montate lumini omologate R.A.R., ci doar că la 12 zile după săvârșirea controlului, în data de 16 aprilie 2014, vehiculului i s-au montat folii de securizare.
Instanța nu va putea proceda nici la o reindividualizare a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 510,00 lei, deoarece intimatul a ținut cont de limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și de circumstanțele personale ale persoanei contravenientei, aplicând amenda în cuantumul ei minim.
Din fița de cazier nr. 2059/23.06.2014, filele 12-13, rezultă că petentul a săvârșit 25 de contravenții, 2 în 2007, 3 în 2008, 2 în 2009, 4 în 2010, 2 în 2011, 4 în 2012, 5 în 2013 și 3 în 2014.
Față de cele arătate și în temeiul art. 34, alin. 1 din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Instanța va lua act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. C. L., domiciliat în ., jud. V., CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-B. RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/04.04.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – B.I.C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 244/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1279/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
