Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2126/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2126/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2126/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2126
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU 18.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. A.
GREFIER C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamantul A. D. A. și pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 17.03.2015 a unei set de înscrisuri depuse de reclamant.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art.1027 coroborat cu art. 107 Cod proc.civ.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 zi.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează reclamantului și pârâtului proba cu înscrisurile depuse la dosar. Încuviințează suplimentarea probatoriului cu înscrisurile depuse la acest termen de reclamant, în temeiul art. 254 Cod proc.civ., întrucât administrarea probei nu pricinuiește amânarea cauzei. Respinge cererea reclamantului privind emiterea unei adrese pentru atașarea dosarelor de fond și de recurs, întrucât sarcina probei revine reclamantului, conform art. 249 Cod proc.civ. și nu este vorba de înscrisuri pe care partea nu le putea obține, deoarece era vorba de un litigiu în care reclamantul a fost parte în dosar.
Instanța, constatând încheiată cercetarea procesului, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin formularul de cerere de valoare redusă înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20.01.2014, reclamantul A. D. A., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin Primarul General, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 475 de lei, debit principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 1342/2013 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1134R/23.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis acțiunea reclamantului, iar pârâtul a fost obligat la emiterea unei decizii motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013, la predarea dispoziției pentru efectuarea controlului de legalitate, cât și la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de expert.
Astfel, prin prisma dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, care prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, dat fiind că procesul ce a avut ca obiect soluționarea cauzei reclamantului civilă a fost generat de culpa pârâtului în aprecierea actelor aflate la dosarul administrativ, reclamantul a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată atât din etapa de fond cât și din cea de recurs, reprezentând onorariile de avocat în cuantum de 475 lei, conform chitanțelor anexate.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, contract de mandat autentificat sub nr.2403/05.12.2012 la BNP R. C. M., factura . nr.16 din data de 02.07.2013, chitanța . nr.106 din data de 02.07.2013, convenție nr.457 din data de 05.12.2012, sentința civilă nr.1342/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă, decizia civilă nr.1134R/23.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă, cartea sa de identitate.
La data de 12.02.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 457 lei cheltuieli de judecată din etapa de fond și din cea de recurs, reprezentând onorariu de avocat, ocazionate cu soluționarea dosarului nr._/3/2012 prin sentința civilă nr.1342/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a și irevocabilă prin decizia civilă nr.1134R/23.06.2014 pronunțată de C. a IV-a. Temeiul de drept l-a constituit dispozițiile art.453 Cod procedură civilă. Reclamantul a depus factura fiscală și chitanța nr. 106/12.07.2013, în valoare de 175 lei pentru etapa de fond, și chitanța nr.1347/20.06.2014.
Pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată pentru următoarele considerente: Partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Pârâtul a solicitat atașarea dosarului de la Tribunalul București secția a IV-a, precum și depunerea contractului de asistență juridică și factura fiscală aferentă chitanței nr.106/12.07.2013. Conform art.452 Noul Cod de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterii asupra fondului cauzei.
Pârâtul a învederat faptul că în etapa de fond, M. București a fost obligat la plata către reclamant, a sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, ori factura fiscală și chitanța nr.106/12.07.2013, în valoare de 175 lei a fost emisă la distanță de aproximativ o lună după pronunțarea sentinței.
Referitor la etapa de recurs, până la închiderea dezbaterilor prin hotărârile pronunțate, reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Conform art. 124 din statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică investit cu formulă executorie, în condițiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului.
Procedura de executare este cea prevăzută de dispozițiile Codului de procedură civilă. Or, pârâtul a apreciat că, atâta timp cât aceste sume nu au fost cerute în mod expres pe parcursul procesului anterior, pe cale separată, consideră că nu este obligat și la plata acestora.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.205 și art.451 Noul Cod de procedură civilă.
La data de 17.03.2015, prin faxul instanței, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisurile din dosarul nr._/3/2012, fond și recurs (filele 36-65).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1025 alin.1 c.proc.civ., dispozițiile cuprinse în Titlul X din codul de procedură civilă privitor la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Instanța constată că în speță creanța invocată de reclamanți se încadrează în prevederile art.1025 alin.1 c.proc.civ. și nu se numără printre cele excluse de la aplicare de alineatele 2 și 3 ale art.1025 c.proc.civ.
Pe fondul cererii, instanța reține că cererea reclamanților este întemeiată.
Astfel, reclamanții au dovedit faptul că în faza de fond a procesului ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2012 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă, au fost reprezentați de avocat O. M., în temeiul contractului de asistență juridică dovedit prin împuternicirea avocațială aflată în copie la fila 43. Dosarul a fost soluționat prin sentința civilă nr.1342/18.06.2013, prin care a fost admisă în parte cererea reclamanților, pârâtul a fost obligat la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii în condițiile art.21 din Legea 165/2013 către reclamant, pentru imobilul situat în București, ., sector 3, compus din teren de 190,24 mp și construcție, urmând a fi scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor deja în casate. Totodată, pârâtul a fost obligat să predea Prefectului Municipiului București, iar ulterior Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, dispoziția și întreaga documentație aferentă, respingând cererea reclamanților de transmitere directă a dosarului administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată. Prin aceeași sentință pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată.
Instanța reține că suma reprezentând cheltuieli de judecată ce a fost acordată reclamantului prin sentința civilă menționată a constat doar în onorariul de expert suportat de aceștia pe parcursul litigiului, nu și onorariul de avocat. De asemenea, în considerentele sentinței nu se face nicio referire la onorariul de avocat, astfel că nu se poate reține că suma reprezentând onorariu de avocat a făcut obiectul analizei instanței la aprecierea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care sentința nu are putere de lucru judecat față de cauza de față.
Onorariul achitat de reclamant d-lui avocat în respectivul litigiu de fond a fost de 175 lei, conform facturii și chitanței depuse în copie la fila 10 dosar. Prestarea de către dl. avocat a serviciilor în favoarea reclamanților în litigiul menționat rezultă din încheierile de la termenele din 08.01.2013, 05.03.2013, 30.10.2012 și delegația de substituire dată de dl. avocat, termene la care reclamantul a fost reprezentant de dl. avocat, personal sau prin avocatul care l-a substituit pe dl. O..
Însă în condițiile în care cererea reclamantului de fost admisă în parte, un capăt de cerere fiind respins ca neîntemeiat, instanța apreciază că reclamantului i se cuvin doar 150 lei din totalul de 175 lei plătiți drept onorariu de avocat, în temeiul art.276 c.proc.civ. vechi – ce a guvernat litigiul de fond-.
Instanța constată că reclamanții au dovedit și faptul că, în faza recursului împotriva sentinței civile menționate anterior, ei au fost reprezentați de dl. avocat Toia P., în temeiul contractului de asistență juridică încheiat, dovedit prin împuternicirea avocațială aflată în copie la f.63. Recursul, formulat de pârâtul M. București, și a fost respins prin decizia civilă nr.1134/23.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV- civilă, decizie irevocabilă.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată în faza de recurs, întrucât intimatul-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată. Or, întrucât nu a fost vorba despre o renunțare la drept, ci doar de o renunțare la judecată, instanța poate, în acest cadru procesual, să se pronunțe cu privire la aceste cheltuieli de judecată.
În faza recursului, dl. avocat Toia P. a reprezentat părțile la termenul din 23.06.2014 și a formulat, în numele reclamantului, concluziile scrise. Reclamanta a dovedit, de asemenea, plata sumei de 300 lei cu titlu de onorariu de avocat către Cabinetul de Avocatură Toia P., conform chitanței aflate în original la fila 11 dosar.
Plățile celor două onorarii de avocat au fost valabil făcute de reclamanta . SA, în numele reclamantului, conform convenției nr.457/05.12.2012 aflat în copie la fila 12 dosar.
În consecință, ținând cont că prin decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel București în faza de recurs reclamantul a avut câștig de cauză, recursul fiind respins, reclamantul este îndreptățit la recuperarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat de 300 lei, conform art.274 c.proc.civ. vechi.
Instanța reține că sumele de 150 și, respectiv, 300 lei, nu sunt disproporționat de mari față de munca depusă de fiecare avocat în dosar și față de valoarea obiectului cauzei, astfel că nu se impune a se face aplicarea art.274 alin.3 c.proc.civ. vechi.
Din considerentele expuse anterior, în temeiul art.1030 c.proc.civ., instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma totală de 450 lei.
În temeiul art.453 alin.2 c.proc.civ. instanța va obliga pârâtul să plătească reclamanților și suma de 144,73 lei cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru de 50 lei (taxă fixă) și suma de 94,73 lei din onorariu de avocat de 100 lei suportat de reclamanți în cauza de față (conform dovezilor de la fila 7 dosar), având în vedere că acțiunea va fi admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul A. D. A., prin mandatar . SA, cu domiciliul ales în București, .-134, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 450 lei.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 144,73 lei cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.NA/Thred.MV/4 ex
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2136/2015.... → |
|---|
