Plângere contravenţională. Sentința nr. 2173/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2173/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 2173/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2173
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER C. I. T.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatoarea A. T.C. . cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 12.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da contestatoarei posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.03.2015, când a hotarat următoarele:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.09.2014, contestatoarea A. TC . cu intimatul I. T. de Muncă al Municipiului București, a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ emis la data de 20.08.2014 de către I. T. de Muncă al Municipiului București și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 din Codul de procedură civilă.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că la data de 18.08.2014, ora 12:00, la sediul secundar al acesteia situat în București, sector 6, Bulevardul I. M. nr. 309-317, inspectorii G. D. și N. Steluța din cadrul ITM București au desfășurat un control, reținând că aceasta s-ar fi făcut vinovată de următoarele:
„1. Războaiele de țesut utilizate prezentau risc major de accidentare, deoarece lipseau dispozitivele de protecție care să împiedice accesul în zonele periculoase (organe de mașini în mișcare) sau să oprească mișcarea elementelor periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase a lucrătorilor, contrar prevederilor Legii nr.319/2006 art. 13 lit. q, coroborate cu prevederile HG nr.1146/2006 anexa 1, pct. 2.8;
2. La momentul controlului, în ziua de 18.08.2014, ora 12:00, în secția de producție se utiliza un prelungitor improvizat și deteriorat, cu cablul de alimentare legat direct într-un tablou electric (fără ștecher), cu doar doi conductori (fază și nul), cu nulul de protecție dezafectat, situație ignorată de administratorul societății chiar și după semnalarea acesteia de către inspectorul de muncă, cu risc de electrocutare, contrar prevederilor HG nr.1146/2006, anexa 1, pct. 2.19, pct. 3.3;
3. Nu s-a efectuat instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă pentru lucrătorii B. N. M., N. T., M. S., prezenți la locul de muncă în ziua controlului, iar tematica de instruire periodică prezentată nu este adaptată activității desfășurate efectiv la punctul de lucru controlat, contrar prevederilor Legii nr.319/2006, art.20 coroborate cu prevederile HG nr.1425/2006 art.83, art. 90, art.93. Această constatare s-a efectuat la sediul ITM București, ora 10:30, pe baza documentelor prezentate de către reprezentantul legal al societății.
În urma acestui control, ITM a emis procesul-verbal de contravenție . nr._/20.08.2014, prin care i-a fost aplicată contestatoarei sancțiunea amenzii în cuantum de 12.500 lei.
Procesul-verbal de contravenție este vădit nelegal și netemeinic, deoarece cuprinde mențiuni false și răuvoitoare, dovedind reaua credință a celui care l-a întocmit, agent care nu a făcut nici o verificare concretă a realității faptice din teren și nici nu a cules date tehnice precise și informații, limitându-se la o constatare abstractă și superficiala pe care a făcut-o într-o manieră nelegală. Mențiunile false se referă la aspectele de fapt reținute de către agenții constatatori.
Contestatoarea a menționat faptul că, în momentul săvârșirii pretinsei contravenții, aceasta nu încălca normele legale în domeniul protecției și securității muncii.
Cu privire la solicitarea de anulare a procesului-verbal de contravenție . nr._/20.08.2014, plângerea contestatoarei este justificată de următoarele argumente.
Primul motiv de anulare constă în faptul că procesul-verbal de contravenție mai sus-rubricat a fost încheiat cu nerespectarea formelor legale, respectiv cu neîndeplinirea condițiilor de formă cerute de lege, fiind încălcate - fără tăgadă - dispozițiile art. 16 alin. 1 din Ordonanța nr. 2/2001.
Conform art. 19 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient; în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Așadar, după cum se poate observa, la încheierea procesului verbal de contravenție nu a fost prezent niciun reprezentant al contestatoarei.
În realitate, la data de 20.08.2014, administratorul contestatoarei s-a prezentat la sediul ITM, în prima parte a zilei, cu o parte din documentele solicitate de către inspectorii ITM. Întrucât, în urma verificării, inspectorii au comunicat că nu sunt suficiente înscrisurile prezentate, fiind necesare și altele, aflate la sediul societății, i-au comunicat administratorului că poate să plece și să revină a doua zi cu celelalte documente. Însă, inspectorii, deși i-au solicitat administratorului să se prezinte a doua zi cu restul documentelor, dând dovadă de rea credință, au emis procesul-verbal de contravenție în absența reprezentantului contestatoarei și în absența martorului care să confirme împrejurările. Dacă reprezentantul contestatoarei ar fi fost de față, aceasta ar fi avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni, întrucât o parte din aspectele de fapt reținute nu reprezentau încălcări ale legii, pentru acestea urmând a fi prezentate în ziua următoare dovezi ale îndeplinirii obligațiilor legale (în privința motivelor de la pct. 1 și pct. 3 din Anexa nr. 1 la procesul verbal de contravenție_/20.08.2014).
Al doilea motiv de anulare vizează faptul că în procesul-verbal de contravenție nu s-a consemnat situația de fapt reală întrucât războaiele de țesut nu prezentau risc de accidentare, acestea îndeplinind condițiile prevăzute de normele europene, astfel cum rezultă din înscrisurile pe care urmează să le depună.
Totodată, nu a existat niciun prelungitor improvizat și deteriorat care să prezinte risc de electrocutare. De asemenea, instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă a fost făcută pentru toți lucrătorii, tematica de instruire fiind conformă cu activitatea desfășurată la punctul de lucru.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
La data de 06.10.2014, contestatoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță, însoțite de un set de înscrisuri în copie (filele 12-21).
La data de 10.11.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de societatea A. TC .-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.08.2014.
Consilierii juridici din cadrul ITM București sunt împuterniciți să întocmească toate actele de procedură și să reprezinte interesele inspectoratului teritorial de muncă în prezenta cauza.
În fapt, în baza prevederilor Legii nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii republicată și ale HG nr.1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric, modificată și completată, ITM București a inițiat un control de specialitate la punctul de lucru al societății A. TC . București, ..309-317, sector 6, unde funcționează un atelier de fabricare de țesătură din fibră de sticlă, cu ajutorul unor războaie de țesut.
Acest control a avut ca obiective pe de o parte, identificarea și combaterea muncii fără forme legale (de către inspectori de muncă ce își desfășoară activitatea în cadrul ITM București - Serviciul de Control Relații de Muncă), iar, pe de altă parte, verificarea respectării dispozițiilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă (de către inspectori de muncă din cadrul ITM București - Serviciul de Control Securitate și Sănătate în Muncă).
În urma controlului în domeniul securității și sănătății în muncă, au fost încheiate procesul - verbal de control . nr._/20.08.2014, în care au fost consemnate obiectivele controlului și împreună cu anexa de constatare a neconformităților în domeniul securității și sănătății în muncă, procesul-verbal de sistare a activității/oprire din funcțiune a echipamentelor de lucru nr._/20.08.2014 și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.08.2014, prin care s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 7.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată și completată, amenda contravențională în cuantum de 5.000 lei, conform art. 39 alin. 9 din Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată și completată și amenda contravențională in cuantum de 4.000 lei, conform art. 39 alin. 4 din Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată și completată, contravenient fiind societatea A. TC .> Cu privire la deficiențele constatate în domeniul securității și sănătății în muncă, pentru care societatea a fost sancționată contravențional, intimatul a precizat că, în data de 18.08.2014, ora 12:00, la punctul de lucru al societății A. TC . București, ..309-317, sector 6, în prezența administratorului societății A. TC ., inspectorii de muncă au constatat personal, pe teren, astfel, cum reiese și din fotografiile pe care le va anexa prezentei întâmpinări, o . neconformități în domeniul securității și sănătății în muncă.
Față de aspectele sus menționate, intimatul a solicitat înlăturarea, ca nereale, a afirmațiilor contestatoarei potrivit cărora inspectorul de muncă din cadrul ITM București „nu a făcut nici o verificare concretă a realității faptice din teren și nici nu a cules date tehnice precise și informații, limitându-se la constatarea abstractă și superficială pe care a făcut-o într-o manieră nelegală”.
Afirmațiile contestatoarei mai sus citate dovedesc în mod evident reaua credință a acestei societăți, în condițiile în care administratorul societății, numitul T. G., a fost de față la verificările efectuate în data de 18.08.2014 de către echipa de control din cadrul ITM București la punctul de lucru al societății.
Față de aspectele sus menționate, intimatul a precizat că, controlul efectuat la societatea A. TC . desfășurat în limitele de competență stabilite de prevederile Legii nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată și ale HG nr. 1377/2009, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric, cu modificările și completările ulterioare.
În domeniul securității și sănătății în muncă au fost constatate pe teren, la punctul de lucru al societății următoarele deficiente:
1. Războaiele de țesut utilizate prezentau risc major de accidentare, deoarece acestora le lipseau dispozitivele de protecție care să împiedice accesul în zonele periculoase (organe de mașini în mișcare) sau să oprească mișcarea elementelor periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase a lucrătorilor, contrar prevederilor art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006, coroborate cu prevederile din anexa 1 pct. 2.8 din HG nr. 1146/2006.
Astfel, inspectorii de muncă au consemnat în mod corect faptul că, la data de 18.08.2014, angajatorul societatea A. TC . următoarele prevederi legale din domeniul securității și sănătății în muncă: art. 13 lit. q din Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor”; coroborat cu prevederile din anexa 1, pct.2.8 din HG nr.1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, conform cărora: „Dacă elementele mobile ale unui echipament de muncă prezintă riscuri de producere de accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie să fie prevăzute cu protectori și dispozitive de protecție care să împiedice accesul în zonele periculoase sau să oprească mișcarea elementelor periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase. Protectorii și dispozitivele de protecție trebuie: a) să fie de construcție robustă; b) să nu genereze riscuri suplimentare; c) să nu fie înlăturate cu ușurință sau făcute inoperante; d) să fie amplasate la o distanță adecvată față de zona periculoasă; e) să nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de muncă; f) să permită intervențiile indispensabile pentru instalarea și/sau înlocuirea elementelor și, de asemenea, pentru activitățile de întreținere, prin limitarea accesului numai în zona sau la lucrarea care trebuie realizată și, dacă este posibil, fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecție”.
Potrivit prevederilor art. 39 alin. 5 din Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006, modificată și completată, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.500 lei la 7.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 7 alin.4-6, art. 8, art. 11 alin.1 și 3, art. 13 lit. q și s și ale art. 27 alin.1 lit. a și b.
Față de cele menționate, intimatul a considerat legală și temeinică aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 7.000 de lei, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 2 din Legea nr. 319/2006.
În secția de producție se utiliza un prelungitor improvizat și deteriorat, cu cablul de alimentare legat direct într-un tablou electric (fără ștecher), cu doar doi conductori (fază și nul), cu nulul de protecție dezafectat (tăiat), cu risc de electrocutare, contrar prevederilor anexei 1, pct. 2.19, pct.3.3 din HG nr. 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă.
Conform anexei 1, pct. 2.19 din HG nr. 1146/2006, orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecția lucrătorilor expuși riscurilor de electrocutare prin atingere directă sau indirectă.
În dispozițiile anexei 1, pct. 3.3 din HG nr. 1146/2006, sunt reglementate cerințele minime aplicabile instalațiilor și echipamentelor de muncă electrice. Astfel: „Instalațiile și echipamentele de muncă electrice trebuie să fie proiectate, fabricate, montate, întreținute și exploatate astfel încât să asigure protecția împotriva pericolelor generate de energia electrică, precum și protecția împotriva pericolelor datorate influentelor externe.
Pentru asigurarea protecției împotriva pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie prevăzute măsuri tehnice astfel încât: a) persoanele să fie protejate față de pericolul de vătămare care poate fi generat la atingerea directă sau indirectă a părților aflate sub tensiune; b) să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiații care să pericliteze viața ori sănătatea oamenilor; c) construcția echipamentelor de muncă să fie adecvată mediului pentru a se evita producerea de incendii și explozii; d) persoanele și bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod natural de echipamentul electric; e) izolația echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condițiile prevăzute.
Pentru asigurarea protecției împotriva pericolelor datorate influenței externe, echipamentele electrice trebuie: a) să satisfacă cerințele referitoare la solicitările mecanice, astfel încât să nu fie periclitați lucrătorii și persoanele care se află în mediul de muncă; b) să nu fie influențate de condițiile de mediu, astfel încât să nu fie periclitați lucrătorii și persoanele care se află în mediul de muncă; c) să nu pericliteze lucrătorii și persoanele care se află în mediul de muncă, în condiții previzibile de suprasarcină.
La instalațiile și echipamentele de muncă electrice, pentru protecția împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri tehnice, completate cu măsuri organizatorice. Astfel, pentru protecția împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice: a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părților active (izolarea de protecție) ale instalațiilor și echipamentelor electrice; b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelișuri exterioare; c) îngrădiri; d) protecția prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanțe minime de securitate; e) scoaterea de sub tensiune a instalației sau echipamentului electric la care urmează a se efectua lucrări și verificarea lipsei de tensiune; f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ și în scurtcircuit; g) folosirea mijloacelor de protecție electroizolante; h) alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecție; i) egalizarea potențialelor și izolarea față de pământ a platformei de lucru.
De asemenea, pentru protecția împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri organizatorice: a) executarea intervențiilor la instalațiile electrice (depanări, reparări, racordări etc.) trebuie să se facă numai de către personal calificat în meseria de electrician, autorizat și instruit pentru lucrul respectiv; b) executarea intervențiilor în baza uneia din formele de lucru; c) delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire); d) eșalonarea operațiilor de intervenție la instalațiile electrice; e) elaborarea unor instrucțiuni de lucru pentru fiecare intervenție la instalațiile electrice; f) organizarea și executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecție împotriva atingerilor directe (...)”.
Potrivit prevederilor art. 39 alin. 9 lit. f din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, modificată și completată, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, nerespectarea reglementărilor de securitate și sănătate în muncă privind prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor și a echipamentelor electrice, precum și pentru prevenirea efectelor electricității statice și ale descărcărilor atmosferice.
Față de cele menționate, intimatul a considerat legală și temeinică aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 5.000 de lei, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 9 lit. f din Legea nr. 319/2006.
Având în vedere că la data de 18.08.2014 administratorul societății A. TC . documentele necesare finalizării controlului la punctul de lucru controlat, i s-a înmânat înștiințarea . nr._ pentru prezentarea documentelor specificate în data de 20.08.2014. În ziua de 20.08.2014, administratorul societății A. TC ., s-a prezentat la sediul ITM București cu documentele solicitate prin înștiințarea sus menționată, fiind însoțit de dna C., contabila societății, și de dna I. E., prestator extern de servicii în domeniul securității și sănătății în muncă.
În urma verificării documentelor puse la dispoziție de către reprezentanții societății A. TC . fost constatate și alte neconformități în domeniul securității și sănătății în muncă:
Neefectuarea instruirii în domeniul securității și sănătății în muncă pentru lucrătorii B. N. M., N. T., M. S., prezenți la locul de muncă în ziua controlului (18.08.2014), iar tematica de instruire periodică prezentată în data de 20.08.2014 nu este adaptată activității desfășurate efectiv la punctul de lucru controlat (se referă la activități de comerț și nu la activități de fabricare a țesăturii de fibră de sticlă), contrar prevederilor art.20 din Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său: a) la angajare; b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer; c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale ...)” coroborate cu prevederile art. 83, art.90, art.93 din Normele Metodologice de aplicare prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006, aprobate prin HG nr. 1425/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „Instruirea introductiv-generală se face: a) la angajarea lucrătorilor definiți conform art. 5 lit. a din lege; b) lucrătorilor detașați de la o întreprindere și/sau unitate la alta; c) lucrătorilor delegați de la o întreprindere și/sau unitate la alta; d) lucrătorului pus la dispoziție de către un agent de muncă temporar”.
Conform art. 90 din HG nr. 1425/2006, cu modificările și completările ulterioare, „instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv - generală și are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de munco, post de lucru și/sau fiecărei funcții exercitate. Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuți la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii și/sau al unității”.
Potrivit art. 93 din HG nr. 1425/2006, cu modificările și completările ulterioare, instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire și protecție și aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea. Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puțin următoarele: a) informații privind riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă și/sau postului de lucru; b) prevederile instrucțiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă și/sau postul de lucru; c) măsuri la nivelul locului de muncă și/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor, precum și în cazul pericolului grav și iminent; d) prevederi ale reglementărilor de securitate și sănătate în muncă privind activități specifice ale locului de muncă și/sau postului de lucru; e) demonstrații practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfășura și exerciții practice privind utilizarea echipamentului individual de protecție, a mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii”.
Potrivit prevederilor art. 39 alin. 4 din Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006, modificată și completată, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. 1 lit. a și b, art. 13 lit. a, d-f, h-m și o, art. 20, art. 29 alin.1 lit. a și ale art. 32 alin.2.
Față de cele menționate, intimatul a considerat legală și temeinică aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 4.000 de lei, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006.
Cu ocazia verificării documentelor prezentate de către reprezentanții societății A. TC . mai constatat o . nereguli față de legislația în vigoare, nereguli ce au fost consemnate numai în anexa procesului- verbal de control (act administrativ ce un face obiectul prezentei cauze), dar pe care le va enumera doar pentru a dovedi că afirmațiile contestatoarei, potrivit cărora „intimatul nu încalcă normele legale în domeniul protecției și securității în muncă” sunt total nereale, iar administratorul societății dl. T. G. a dat dovadă de rea credință și dezinteres total față de asigurarea unui mediu sigur pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor ce își desfășoară activitatea la punctul de lucru al societății.
Astfel, la control nu au fost prezentate fisele de aptitudine medicală pentru B. G., B. T. Doinița, S. M., Z. I., Mitoi S., lucrători activi identificați în data de 18.08.2014 la punctul de lucru controlat, contrar prevederilor art.13 lit. m din Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația să prezinte documentele și să dea relațiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor”.
Aceste fișe de aptitudine medicală nu au fost prezentate nici ulterior, în data de 25.08.2014, deși inspectorii de muncă au stabilit măsura cu termen de realizare (conform anexei nr.1 la procesul verbal de control nr._/20.08.2014), fapt care arată că reclamantul nu a avut nicio secundă intenția de a respecta cerințele legale în ceea ce privește luarea măsurilor de securitate și sănătate pentru protejarea vieții și integrității corporale a lucrătorilor.
De asemenea, angajatorul A. TC . ca măsură să transmită la ITM București un răspuns privind modul în care a remediat deficiențele constatate cu ocazia controlului până în data de 04.09.2014, dar nu a dat nici un răspuns, sfidând nu numai autoritatea Inspecției Muncii, ci însuși dreptul fundamental al omului, dreptul angajaților săi la viață, prin desfășurarea activității în condiții de securitate.
Astfel, administratorul T. G. refuză să ia masuri de eliminare a pericolelor la care își expune salariații, chiar și după ce acestea au fost semnalate și explicate de către inspectorii de muncă, susținând că, din contră, aceste pericole nu ar exista și negând realitatea constatată și fotografiată de inspectorii de muncă.
Manevrantul motostivuitorului și manevranții transpaletelor manuale nu dețineau viza de autorizare, contrar prevederilor art. 13 lit. i din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor și a profesiilor prevăzute de legislația specific”, coroborate cu prevederile prescripțiilor tehnice PT ISCIR R1-2010, CR 8-2009 art.2 (PT ISCIR -1020, art. 38: „Deservirea mașinilor de ridicat care fac obiectul prezentei prescripții tehnice se realizează numai de personal de deservire autorizat sau instruit, după caz, în conformitate cu prevederile prescripției tehnice aplicabile”).
Nu se ține evidența zonelor cu risc ridicat și specific, contrar prevederilor art.13 lit. k din Legea securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii obligația să țină evidența zonelor cu risc ridicat și specific prevăzute la art. 7 alin.4 lit. e”.
Intimatul a reiterat instanței că afirmațiile contestatoarei potrivit cărora „la momentul săvârșirii pretinsei contravenții, intimatul nu încalcă normele legale în domeniul securității și sănătății în muncă”, sunt total nereale și sunt contrazise de fotografiile efectuate de către inspectorii de muncă în data de 18.08.2014, din care reiese în mod evident că la punctul de lucru al societății A. TC . țesut - organe de mașini în mișcare nu aveau dispozitive de protecție, iar prelungitorul improvizat era deteriorat și legat direct în tabloul electric, fără nul de protecție.
Urmare a neconformităților constatate în domeniul securității și sănătății în muncă în data de 18.08.2014, existând riscuri: de accidentare a lucrătorilor, întrucât războaielor de țesut - organe de mașini în mișcare le lipseau dispozitivele de protecție, iar manevrarea instalațiilor de ridicat (motostivuitoare transpalete) era efectuată de către manevranți neautorizați; de electrocutare a lucrătorilor întrucât prelungitorul improvizat era deteriorat și legat direct în tabloul electric, fără nul de protecție.
În scopul eliminării stării de pericol iminent de accidentare și electrocutare a lucrătorilor, s-a dispus complementar interzicerea utilizării războaielor de țesut care nu sunt prevăzute cu dispozitive de protecție la organele de mașini în mișcare, a utilizării prelungitoarelor improvizate, fără ștecher și fără nul de protecție, și a motostivuitorului și a transpaletelor manuale de manevranți neautorizați, până la înlăturarea pericolelor pentru care a fost dispusă sistarea, prin procesul verbal de sistare nr._/20.08.2014.
Intimatul a menționat că potrivit art. 350 alin.2 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare repunerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor și utilajelor, anterior eliminării tuturor deficientelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, constituie infracțiune...”.
În plângerea contravențională formulată, contestatoarea a omis deliberat să facă referire la această măsură de sistare a activității. Intimatul a menționat că până la data prezentei, societatea contestatoare nu a comunicat la ITM București remedierea deficiențelor pentru care s-a dispus măsura și reluarea activității în condiții de securitate.
Cu privire la afirmațiile contestatoarei potrivit cărora „inspectorii de muncă au emis procesul-verbal de contravenție, în absența reprezentantului intimatului” acesta a menționat următoarele:
Riscul major de accidentare reprezentat de lipsa dispozitivelor de protecție la organele de mașini în mișcare ale acestor războaie de țesut se poate constata de către orice persoană, indiferent de tipul de pregătire profesională. Astfel, încât susținerea contestatoarei că mai erau necesare documente pentru finalizarea controlului este nereală, întrucât nici un document nu poate să ateste conformitatea cu cerințele de securității și sănătății în muncă a războaielor de țesut cărora le lipseau dispozitivele de protecție sau a prelungitorului improvizat și deteriorat.
Chiar dacă în manualul tehnic se prevede că respectivele războaie de țesut sunt prevăzute cu dispozitive de protecție sau că în documentele de achiziționare prelungitorul era întreg (pentru că altfel nu există logica achiziționării unui produs deteriorat), acest fapt nu poate înlătura situația reală, fotografiată de inspectorii de muncă la data de 18.08.2014, situație care nu poate fi în nici un fel justificată sau eliminată de nici un document.
Intimatul a menționat că, anterior finalizării documentelor de control, T. G., administratorul societății A. TC . ITM București, fapt consemnat în actele de control.
Având în vedere că administratorul societății „a părăsit sediul ITM București anterior finalizării controlului” și deci nu era de față la locul și momentul încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, inspectorii de muncă au consemnat în mod corect că procesul- verbal în discuție a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal. Pe cale de consecință este de domeniul evidenței că, nefiind prezent administratorul societății, agentul constatator nu aveau cui să îi aducă la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, nefiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
Pe de altă parte, petentei nu i-a fost îngrădit dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la legalitatea și temeinicia procesului verbal, elocventă fiind de altfel plângerea contravențională pe care a formulat-o, în cadrul căreia a avut posibilitatea de a preciza toate obiecțiunile cu privire la procesul verbal contravențional în discuție.
Rolul martorului asistent este acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal constatare și sancționare a contravențiilor și faptul că la întocmirea acestuia contravenientul nu era prezent sau a refuzat să semneze.
Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Inspectorul de muncă, în mod corect a menționat că procesul verbal contestat a fost încheiat la sediul ITM București și astfel intră sub incidența art. 19 alin.2 din OG nr. 2/2001, respectiv nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
Referitor la solicitarea societății A. TC . a procesului-verbal contestat pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001, intimatul a precizat următoarele:
Atunci când vorbim despre OG nr. 2/2001 trebuie avute în vedere în primul rând deciziile pronunțate de către Înalta Curte asupra recursurilor în interesul legii:
Astfel, în Decizia nr. XXII/19.03.2007, deliberând asupra recursului în interesul legii, ÎCCJ a reținut următoarele: Referitor la încheierea procesului- verbal în lipsă. În art. 16 alin.1 din acest act normativ sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contravenției, iar la alin. 11, 5 și 6 ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică.
În cadrul alin. 7 al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că „în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare”, precizându-se că „obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
În acest sens este de observat că și în art. 19 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.
Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Având în vedere Decizia ICCJ nr. XXII/19.03.2007, pronunțată în recurs în interesul legii, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Astfel, partea care o invocă trebuie să facă dovada că i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Față de aspectele sus menționate, intimatul a considerat că lipsa martorului asistent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (fiind precizat motivul pentru care a fost întocmit în lipsa martorului în procesul verbal contestat), precum și lipsa obiecțiunilor (avans în vedere că administratorul societății părăsise sediul ITM București anterior finalizării controlului și deci, nu era prezent la locul și la data întocmirii procesului verbal contestat), nu reprezintă motive de nulitate.
Potrivit Deciziei nr. XXII/19.03.2007, pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, având în vedere dispozițiile cu caracter imperativ-limitativ menționate la art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare contestat a fost legal întocmit.
Intimatul a reiterat instanței faptul că susținerile contestatoarei potrivit cărora „războaiele de țesut nu prezentau risc de accidentare, acestea îndeplinind condițiile prevăzute de normele europene, astfel cum rezultă din înscrisuri” trebuie înlăturate ca nereale și lipsite de relevanță, situația reală fiind cu totul alta, astfel cum reiese din fotografiile efectuate de către inspectorii de muncă în data de 18.08.2014.
Față de aspectele sus menționate, intimatul a considerat că nici un înscris nu poate justifica lipsa dispozitivelor de protecție la războaiele de test - organe de mașini în mișcare sau folosirea unui prelungitor improvizat și deteriorat, fără ștecher, nul de protecție dezafectat pozat în tabloul electric prezentând risc grav și iminent de electrocutare.
Nu poate fi reținută afirmația contestatoarei potrivit căreia inspectorii de muncă ar fi dat dovadă de „rea-credință” față de angajator, întrucât aceștia au dispus măsuri de prevenire a accidentelor de muncă, protejând viața și integritatea corporală a lucrătorilor.
Cu privire la solicitarea contestatoarei de înlocuire a sancțiunilor amenzilor contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, intimatul a precizat următoarele:
Nerespectarea de către angajatori a normelor de securitate și sănătate poate avea efecte negative asupra vieții și sănătății lucrătorilor, în sensul că poate conduce la accidentarea și chiar la decesul lucrătorilor.
Pentru asigurarea unui mediu de lucru sigur și sănătos pentru lucrători, legiuitorul a stabilit în sarcina angajatorilor o . cerințe minime care trebuie respectate în mod imperativ.
Conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 319/2006, modificată și completată, a securității și sănătății în muncă, angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu. Obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului.
Intimatul a menționat că cerințele minime pe care angajatorii trebuie să le respecte în domeniul securității și sănătății în muncă nu sunt stabilite exclusiv în normele Legii nr.319/2006 și ale HG nr. 1425/2006. C. legal în domeniul securității și sănătății în muncă trebuie văzut ca un ansamblu de norme al cărui scop este acela de a asigura un mediu de muncă sigur și sănătos pentru lucrători.
Contestatoarea, prin atitudinea de a nu da curs măsurilor dispuse de inspectorii de muncă, refuză să recunoască și să-și însușească faptul că are obligații imperative stabilite de lege prin care să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele.
Pe parcursul efectuării controlului și până la data întocmirii prezentei întâmpinări, contestatoarea nu a făcut nici o dovadă privind: asigurarea activității de prevenire și protecție în mod legal (prin personal propriu calificat sau prin contract cu un serviciu extern, dna I. E., prezentă la efectuarea controlului, neprezentând niciun document în acest sens), luarea măsurilor tehnice privind montarea de îngrădiri de proiecție la organele de mașini în mișcare ale războaielor de test, necomunicând reluarea activității în condiții de securitate, fără pericol de accidentare, instruirea întregului personal angajat, revizuirea tematicilor de instruire (neadaptate la activitatea de producție desfășurată), obținerea vizei de autorizare a manevranților motostivuitorului și a transpaletelor manuale din dotare, întocmirii evidenței zonelor cu risc ridicat și specific.
Prin cererea de înlocuire a sancțiunilor amenzilor contravenționale cu sancțiunea avertismentului, contestatoarea a solicitat instanței să i se atragă doar „certat” pentru că își expune lucrătorii la risc de accidentare cu urmări ireversibile (invaliditate sau deces), minimizând aceste riscuri și desconsiderând dreptul lucrătorilor săi de a-și desfășura activitatea în condiții de securitate.
Cu privire la probele solicitate de contestatoare, intimatul a precizat că, martorul propus de către contestatoare, are calitatea de administrator al societății, motiv pentru care a solicitat respingerea probei cu martori, existând indicii că este nesinceră și părtinitoare, dând naștere unor dubii rezonabile, fiind lipsită de obiectivitate.
De asemenea, cu privire la administrarea probei cu înscrisuri cerută de contestatoare prin care poate face dovada că „războaiele de test nu prezentau risc de accidentare, acestea îndeplinind condițiile prevăzute de normele europene”, intimatul a solicitat respingerea acestei cereri având în vedere faptul esențial că încălcarea normelor de securitate și sănătate în muncă de către angajator în data de 18.08.2014 a fost constatată personal, la fața locului de către inspectorii de muncă din cadrul ITM București, și fotografiată.
Față de aspectele sus menționate, intimatul a reiterat instanței faptul că nici un înscris nu poate justifica lipsa dispozitivelor de protecție la războaiele de țesut - organe de mașini în mișcare sau folosirea unui prelungitor improvizat și deteriorat, fără ștecher, nul de protecție dezafectat pozat în tabloul electric prezentând risc grav și iminent de electrocutare.
Referitor la motivele de nulitate, intimatul a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, modificată și completată, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare, a caii de atac și organul la care se depune plângerea.
Motivele de nulitate sunt expres și limitativ prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, modificată și completată, în situația în care contravenientul este persoana juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, modificată și completată, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
În conformitate cu prevederile art.17 din OG nr.2/2001, modificată și completată, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
În conformitate cu prevederile art.19 din OG nr.2/2001, modificată și completată, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Având în vedere prevederile legale și mențiunile cuprinse în procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, nu există motive de nulitate a acestuia.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.08.2014, respectiv întocmirea acestuia cu respectarea dispozițiilor legale imperative, intimatul a considerat că acesta a fost încheiat ținând seama de mențiunile obligatorii și legala aplicare a sancțiunilor și comunicat conform dispozițiilor legale prin poștă după cum a recunoscut și petenta în plângerea contravențională formulată, iar în subsidiar afișat la sediul societății.
Având în vedere că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat în urma constatărilor personale ale inspectorilor de muncă, documentelor puse la dispoziție de către contestatoare, nu poate fi reținută vreo culpă ITM București, astfel intimatul a solicitat respingerea cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de societatea A. TC . verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.08.2014 și, pe cale de consecință, menținerea procesului verbal de constatare și sancționare și cuantumul amenzii aplicate ca legale și temeinice.
De asemenea, a solicitat respingerea cheltuielilor de judecată.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-208 Cod de procedură civilă, Legea nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea inspecției Muncii, republicată, HG nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric, modificată și completată, Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, modificată și completată, HG nr. 1146/2006, privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, modificată și completată, HG nr.1425/2006, modificată și completată, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006, OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, completată și modificată, precum și alte dispozițiile legale invocate în prezenta întâmpinare.
Intimatul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de sistare a activității . nr._/20.08.2014 pentru societatea A. TC .._/18.08.2014, anexa nr. 4 - date privind unitatea, fotografii de la fașa locului realizate la data de 18.08.2014, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.08.2014, împreună cu anexă, procesul verbal de afișare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.08.2014, dovada comunicării prin poștă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.08.2014, procesul verbal de control . nr._/20.08.2014 împreună cu anexa de constatare a neconformităților și măsurilor dispuse în domeniul securității și sănătății în muncă, procesul verbal de afișare a procesului verbal de control . nr._/20.08.2014, procesul verbal de afișare a procesului verbal de sistare a activității . nr._/20.08.2014, OP nr. 21/22.08.2014, comunicat de societatea A. TC . si un număr de 13 fotografii efectuate la punctul de lucru al societății în data de 18.08.2014, de către inspectorii de muncă.
Contestatoarea a aministrat proba cu înscrisuri în copie (filele 79-106).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/20.08.2014 contestatoarea a fost sancționata pentru săvârșirea contravențiilor prevazute de art.13 lit.q din Legea nr.319/2006, art.2.19 și 3.3 din anexa 1 a HG nr.1146/2006 și art.20 din Legea nr.319/2006, constand în faptul ca, în data de 18.08.2014, ora 12,00, la punctul de lucru situat în Bucuresti, ..309-317, sector 6, războaiele de țesut utilizate prezentau risc major de accidentare, deoarece lipseau dispozitivele de protecție care să împiedice accesul în zonele periculoase (organe de mașini în mișcare) sau să oprească mișcarea elementelor periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase a lucrătorilor, la momentul controlului, în ziua de 18.08.2014, ora 12:00, în secția de producție se utiliza un prelungitor improvizat și deteriorat, cu cablul de alimentare legat direct într-un tablou electric (fără ștecher), cu doar doi conductori (fază și nul), cu nulul de protecție dezafectat, situație ignorată de administratorul societății chiar și după semnalarea acesteia de către inspectorul de muncă, cu risc de electrocutare, si nu s-a efectuat instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă pentru lucrătorii B. N. M., N. T., M. S., prezenți la locul de muncă în ziua controlului, iar tematica de instruire periodică prezentată nu este adaptată activității desfășurate efectiv la punctul de lucru controlat.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța nu poate reține sustinerea contestatorului referitoare la nerespectarea prevederilor art.19 din OG nr.2/2001 referitoare la lipsa semnaturii unui martor, din punctul de vedere al cerintelor impuse de textul de lege, procesul-verbal cuprinzand mentiunea referitoare la motivul care a condus la incheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului, precum și ce a determinat ca acesta sa nu cuprinda date referitoare la un martor asistent.
În caceasi timp, din perspectiva art.17 din OG nr.22001, acesta nu reprezintă o cauza de nulitate absolută a procesului-verbal de contraventie, iar potrivit Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, ori, contestatoarea nu a invocat nicio vatamare care i-ar fi fost provocata prin lipsa acestei mentiuni.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, susținerile contestatoarei potrivit cărora nu se face vinovata de producerea faptelor contraventionale nu pot fi reținute în cauză întrucât nu au fost probate prin niciun mijloc de proba, nefiind răsturnata astfel prezumția de temeinicie a procesului-verbal, inscrisurile referitoare la echipamente aflate la dosar neputând fi coroborate cu alte dovezi din care sa rezulte ca la data controlului utilajele nu prezentau risc de accidentare, în timp ce cu privire la celelalte doua fapte contraventionale contestatoarea nu a administrat nicio proba. Dimpotriva, plansele fotografice aflate la filele 56-68 dosar susțin concluziile procesului-verbal de contraventie.
În ceea ce privește sanctiunile aplicate, instanța apreciaza ca acestea respecta criteriile prevazute de disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001.
Față de considerentele expuse anterior, instanța va respinge plângerea formulată de contestatoare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatoarea A. TC . în București, ., sector 6, cod unic de înregistrare RO15276072, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr.J40//3538/2003, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă al Municipiului București, cu sediul în București, .. 26-26A, sector 4, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2170/2015. Judecătoria... | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
