Pretenţii. Prejudiciu de imagine. Daune. Publicare informatii eronate pe un site internet. Sentința nr. 4743/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4743/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 4743/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4743
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta ASOCIAȚIA „O SPERANȚĂ ÎN PLUS” în contradictoriu cu pârâta S.C. FINANCIAL V. MEDIA SERVICES S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, prin apărător, L. B. Rucsandra S., care depune delegație la dosar și pârâta, prin apărător, Sarkissian C., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Pârâta prin apărător depune la dosar răspunsul dat la interogatoriul propus a –i fi luat de reclamantă, comunicând un exemplar reclamantei
Reclamanta prin apărător depune la dosar o copie a contractului de asistență juridică ._/2013, iar față de răspunsurile pârâtei la interogatoriu, cu privire la data modificării, apare un așa-zis raport google analytics, acest raport este un sistem care emite informații privind traficul, nu cu privire la modificări, chiar și cineva care încheie contract cu google, primește raport gratuit, care vine să transmită informații celui care solicită, cu privire la trafic, utilizatori, sens în care solicită suplimentarea probatoriului pentru ca un expert să facă aceste precizări.
Pârâta prin apărător solicită respingerea cererii formulate de reclamantă, având în vedere că raporturile google analytics, au fost atașate întâmpinării, astfel cererea reclamantei este tardiv formulată.
Reclamanta prin apărător arată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 22 Cod proc.civ.
Instanța, reține în primul rând că rolul activ al instanței stabilit de art.22 c.proc.civ. nu este prevăzut pentru a suplini lipsa de diligență a unei părți în propunerea probatoriului. În al doilea rând, reține că art. 254 Cod proc.civ. menționează clar situațiile în care se poate propune suplimentarea probatoriului și aceste condiții nu sunt îndeplinite. Nu este adevărat că s-a invocat această împrejurare de pârâtă doar prin răspunsurile la interogatoriu, instanța reține că pârâta a invocat data modificărilor încă din întâmpinare și a anexat înscrisuri în acest sens.
Reclamanta prin apărător arată că pe baza răspunsurilor la interogatoriu a solicitat suplimentarea probatoriului.
Instanța apreciază că nu sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art. 254 Cod proc.civ. privitoare la suplimentarea probatoriului și respinge cererea reclamantei, ca tardivă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 10.000 EUR, echivalentul în lei la data efectuării plății, având în vedere atitudinea culpabilă a pârâtei în sensul publicării pe situl propriu a unor informații eronate cu privire la funcționarea subscrisei, ceea ce i-a produs un prejudiciu de imagine și în desfășurarea activitățile pe care le susține. Cu privire la apărările pârâtei din întâmpinare, referitoare la punctul 8.3 termenii și condițiile de utilizare a caietului, solicită să se aibă în vedere înscrisurile depuse de reclamantă la termenul anterior, astfel chiar societatea de avocatură, a primit o ofertă privitoare la serviciile oferite de pârâtă, în aceste condiții însăși oferta se contrazice cu termenii și condițiile, înscrisul depus la dosar, privitor la evidența contabilă, în care se evidențiază încasările și sponsorizările primite de reclamantă și răspunsurile pârâtei la interogatoriul la întrebare nr. 2, pârâta precizează că a procedat la modificarea datelor firmei, acțiune finalizată pe data de 17.04.2014, pe de altă parte la întrebarea nr. 3 spune că există o procedură internă de modificare a datelor firmelor, sesizare scrisă fără a depune la dosar și a face precizarea. Apoi tot în cadrul răspunsului la întrebare nr. 3 spune că nu are dată certă cu privire la modificare. La întrebarea 4 spune că utilizatorii sitului trebuie să verifice informația. De asemenea la întrebarea nr. 7 cu privire la sursa informațiilor, arată că nu se regăsește entitatea în drept, cu privire la accesul la informații. Arată că pârâta nu avea nicio relație de colaborarea cu entitatea care deținea aceste informații, Ministerul Justiției, Oficiul Comerțului, care deținea aceste informații, nu era în drept să publice o informație, câtă vreme nu are nicio legătură cu entitatea în drept, solicită admiterea acțiunii, cheltuielile de judecată arată că le va solicita separat.
Pârâta prin apărător cu privire la înscrisurile depuse de reclamantă, privind oferta pârâtei pentru serviciile prestate nu are niciun fel de relevanță față de alegerea sau nu a utilizatorilor să participe pentru a obține informațiile publicate pe site. De asemenea solicită să se aibă în vedere că instanța s-a pronunțat în privința înscrisurilor depuse la dosar de reclamantă în urmă cu două termen de judecată, în sensul neluării lor în seamă, fiind admisă excepția tardivității depunerii lor. În ceea ce privește termenii și condițiile acestea sunt prezentate pe site atenționându-se utilizatorii de posibilele erori sunt datorate nu neapărat administratorilor sitului, ci a schimbărilor, care nu se efectuează în timp real, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta prin apărător solicită respingerea acțiunii, arătând că reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiilor art. 1357 Cod civil, în consecință, probatoriul administrat trebuia să ateste existența elementelor răspunderii civile delictuale și a raportului de cauzalitate existent între acesteia, în ceea ce privește primul element al răspunderii civile delictuale și anume existența unui prejudiciu, reclamanta a solicitat suma de 10.000 EUR, în virtutea prevederilor art. 1385 alin. 3 Cod civil, prevedere legală ce dă dreptul persoanei păgubite la obținerea unei despăgubiri ce trebuie să cuprindă câștigul pe care în condiții obișnuite ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit. Solicită să se aibă în vedere că la dosar nu se află nici dovadă a faptului că a existat un prejudiciu sau măcar o identificare a modului în care a fost cuantificat acest prejudiciu, nici măcar cererea de chemare în judecată nu este lămuritoare în acest sens, deoarece nu se face nicio precizare a modalității în care reclamanta a calculat suma solicitată sau a ajuns la concluzia faptului că există un prejudiciu și nu o simplă fluctuație a încasărilor obținute. Arată că reclamanta a înțeles abia la termenul din 22.04.2015 că o cerere trebuie și susținută, dat instanța i-a cenzurat dreptul de a mai depune înscrisuri legate de situația contabilă, sens în care solicită să nu se țină cont de aceste înscrisuri. Totodată arată că repararea prejudiciului s-a făcut cât mai repede posibil, solicită să se aibă în vedere că reclamanta nu a depus diligențe pentru îndreptarea erorii, contactând-o doar telefonic, pârâta i-a pus în vedere să formuleze o cerere scrisă, acest lucru nu s-a întâmplat. Referitor la vinovăție, arată că nu există vinovăția pârâtei, la dosar există înscrisuri care atestă toate acțiunile pârâtei făcute pentru repararea imediată a erorii. Mai mult legătura de cauzalitate nu este una directă, ci una mediată, reclamanta nu a dovedit că potențialii donatori au renunțat a mai dona către aceasta, având în vedere natura informației primite și depune la dosar concluzii scrise.
Reclamanta prin apărător arată că deși pârâta atestă că era o procedură scrisă, telefonic reclamanta nu a fost informată, la așa zisă convorbire telefonică anonimă, totuși pârâta a recunoscut că este o problemă care trebuie remediată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2014, reclamanta Asociația „O SPERANȚĂ ÎN PLUS” a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . SERVICES SRL, să se dispună acordarea despăgubirilor în cuantum de 10.000 euro, echivalent în lei la data efectuării plății, având în vedere conduita culpabilă a pârâtei în sensul publicării pe site-urile www.risco.ro și www.efin.ro a unor informații eronate cu privire la funcționarea asociației reclamante, faptă ce i-a produs un prejudiciu de imagine și, totodată, a împiedicat realizarea obiectivelor pe care le susține și le promovează, precum și, în aceeași măsură, desfășurarea unor activități de interes general, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, Asociația „O Speranță În Plus”, s-a constituit în anul 2005 și este o organizație neguvernamentală, filantropică și independentă, scopul acesteia fiind protecția și îngrijirea animalelor fără stăpân. În decursul acestor ani, activitatea reclamantei a fost susținută cu eforturi în direcția strângerii fondurilor din donații, sponsorizări, precum și prin intermediul sistemului ce permite contribuabililor să direcționeze 2% din impozitul lor pe venit datorat statului către o organizație non-guvernamentală.
În luna aprilie 2014, reprezentantul reclamantei a fost contactat telefonic de către mai multe persoane fizice și juridice, persoane ce în mod constant îi redirecționau cei 2% din impozit, înștiințându-o că aceasta figurează ca fiind o asociație radiată și că intențiile sale reale ar fi acelea de încasa aceste sume în mod ilegal și nu pentru activitățile pentru care militează. Ulterior, reclamanta a efectuat propriile demersuri și a descoperit, pe site-urile www.risco.ro, respectiv www.efin.ro ce aparțin societății Financial V. Media Services SRL, informația primită din partea donatorilor reclamantei este corectă și astfel societatea pârâtă, prin intermediul respectivelor site-uri administrate, a publicat această informație care nu corespunde realității.
Înțelegând faptul că pârâta oferă servicii on-line destinate companiilor și instituțiilor financiare pentru ca acestea să poată verifica rapid, prin canale informatice, situația financiară, juridică a clienților și partenerilor de afaceri, însă nu în timp real, reclamanta a contactat telefonic reprezentanții societății Financial V. Media Services SRL dorind ca informația referitoare la radierea asociației reclamante să fie retrasă.
În pofida tuturor insistențelor sale, reprezentanții societății nu s-au conformat, astfel încât imaginea asociației a fost afectată, iar persoanele cu care colaboram în mod obișnuit în activitatea acesteia, s-au arătat reticente și nu au mai dorit să efectueze donații, sponsorizări în conturile asociației reclamante.
Articolul 1357 alin.1 din Codul civil indică expres faptul că „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Potrivit normelor legale în materie, pentru a opera răspunderea civilă delictuală este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe elemente și anume: să fi fost săvârșită o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție.
Analizând primul element al răspunderii civile delictuale, și anume fapta ilicită, reclamanta a constatat că, în speța dedusă judecății, fapta de a publica informația privitoare la dizolvarea/radierea asociației fără ca această informație să fie reală, iar apoi omisiunea de a verifica temeinic informația prin toate mijloacele aflate la dispoziția sa, mai cu seamă imediat după sesizarea reclamantei, se raliază cerințelor impuse de legiuitor sub acest aspect.
În privința prejudiciului, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, acesta constă în efectul negativ suferit prin deteriorarea percepției celorlalți asupra reclamantei, ca urmare conținutului informațiilor publicate pe site-urile www.risco.ro respeciv www.efin.ro, în care s-au făcut referiri la faptul că reclamanta nu își mai desfășoară activitatea în conformitate cu OG nr.26/ 2000 cu privire la asociații și fundații. Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite, având atât o funcție de compensare, cât și o funcție de satisfacție.
Referindu-se la cea de a treia condiție a răspunderii civile delictuale, respectiv existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, este de remarcat faptul că sponsorii și colaboratorii reclamantei imediat, după aflarea informației potrivit căreia asociația reclamantă ar fi radiată, au optat să doneze fonduri altor entități fără scop patrimonial, iar reclamanta nu a mai beneficiat de suportul acestora în direcția realizării activității sale specifice.
În același timp, textele 1357-1358 din Codul civil instituie principiul răspunderii întemeiate pe existența vinovăției autorului unei fapte ilicite și cauzatoare de prejudicii.
Astfel, art.1357 alin.1 din Codul civil prevede că obligația de reparare a prejudiciului revine celui care l-a cauzat printr-o fapta ilicită „săvârșită cu vinovăție. Această sintagmă arată că a fost preluată în dreptul civil concepția legii penale române în care „vinovăția” este privită ca un proces de conștiință compus din doi factori: un proces intelectiv și un proces volitiv .
Sub acest aspect, reclamanta a apreciat că pârâta trebuia să cunoască semnificația faptei ilicite și să înțeleagă urmăririle faptelor sale, în speță afectarea bunului mers al activității entității pe care reclamanta o reprezintă, protejarea unui interes general, fiind de notorietate faptul că adăpostirea câinilor și oferirea hranei pentru aceștia este o preocupare a societății reclamante.
Totodată, reclamanta a menționat faptul că, din momentul constituirii sale în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 și până în prezent, nu a existat vreun motiv de dizolvare de drept, prin hotărâre judecătorească ori prin hotărâre a adunării generale potrivit art. 55-57 din același act normativ.
Mai mult decât atât, astfel cum a dobândit personalitate juridică prin înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială reclamanta își are sediul, tot în această manieră mențiunea de dizolvare ar fi fost supusă controlului judiciar, întrucât intenția legiuitorului a fost ca această modalitate de consemnare a mențiunilor prevăzute de legea specială să reprezinte în realitate o formalitate de publicitate presupunând că evidența realizată prin înscriere sau pronunțarea hotărârilor judecătorești ce vizează dizolvarea vor îndeplini un rol de informare a terților asupra organizării și funcționării persoanelor juridice cu scop nelucrativ.
De asemenea, art. 71 alin.1 din OG nr. 26/2000, cu privire la asociații și fundații prevede expres faptul că „Asociația sau fundația încetează a ființa la data radierii din Registrul asociațiilor și fundațiilor”, iar la alin.2 se precizează că „Radierea se face în baza actului constatator eliberat lichidatorilor; în condițiile prevăzute de art. 69, prin care se atestă descărcarea acestora de obligațiile asumate”. Așadar, numai actul constatator este cel în baza căruia se face radierea unei asociații din Registrul în care a fost înscrisă spre dobândirea personalității juridice, radierea având semnificația încetării persoanei juridice.
Având în vedere această consecință firească a radierii unei asociației, respectiv încetarea persoanei juridice, este lesne de înțeles atitudinea sponsorilor noștri care au înțeles să nu mai acorde sprijin subscrisei, scopul reclamantei - protecția drepturilor animalelor prin căile și mijloacele oferite de legislația națională și internațională în domeniu fiind compromis. Crearea unei imagini defavorabile reclamantei, prin prezentarea unor informații care nu corespund realității depășind granițele informării obiective a publicului larg sunt de natură a afecta credibilitatea reclamantei în fața tuturor persoanelor care donează ori sponsorizează activitatea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, reclamanta a solicitat acordarea despăgubirilor în cuantum de 10.000 euro, echivalent în lei la data efectuării plății, dat fiind conduita culpabilă a pârâtei în sensul publicării pe site-urile www.risco.ro și www.efin.ro a informațiilor eronate cu privire la dizolvarea și radierea reclamantei, faptă ce i-a produs un prejudiciu de imagine și, totodată, a împiedicat realizarea obiectivelor ce le susține și promovează, precum și, în aceeași măsură, desfășurarea unor activități de interes general, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1357 și urm. din Codul civil, art.194 din Codul de procedură civilă, OG nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie, încheierea nr.48/13.04.2011, pronunțată de Judecătoria B., certificat de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr.3484/94/ 2011, certificat de înregistrare fiscală . nr._, extras www.efin.ro, extras www.risco.ro, împuternicire avocațială nr._/2014.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta Asociația „O speranță în plus”, având ca obiect acordarea despăgubirilor în cuantum de 10.000 euro, echivalent în lei la data efectuării plății, ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pe care pârâta le va suporta cu prezenta cauză.
În fapt, pârâta . Services SRL și-a început activitatea în anul 2009, dezvoltând ca obiect principal, acordarea de servicii financiare în domeniul internetului. Această activitate constă, printre alte servicii, în instituirea unei baze de date care oferă utilizatorilor posibilitatea de a afla informații atât administrative, cât și financiare despre aproximativ 1.000.000 de societăți.
Astfel, pârâta a dezvoltat două site-uri: www.risco.ro, unde apar informații exclusiv despre societăți comerciale de tip SRL și SA și site-ul www.efin.ro, unde apar informații referitoare la firme, Asociații, PFA-uri, întreprinderi Individuale, etc.
Aceste informații nu sunt oferite în timp real, adică baza de date nu se actualizează imediat ce operează vreo modificare în datele vreunei firme, fapt care fost recunoscut și de către reclamantă.
În ce privește apariția informației eronate despre radierea reclamantei, pe site-ul www.risco.ro, pârâta a menționat faptul că datele referitoare la Asociația „O speranță în plus” nu au existat niciodată în baza de date prezentată pe site-ul sus menționat deoarece, așa cum a explicat mai sus, pe site-ul www.risco.ro sunt afișate informațiile privind numai societățile comerciale a căror formă de organizare este de tip SRL sau SA.
Aceste susțineri au fost probate prin următoarele înscrisuri: extras din căutarea Google, care dovedește că pagina „Asociația o speranță în plus” nu se află înregistrată în indexul Google și nu poate fi arătată utilizatorilor care caută această firmă, deci niciodată datele despre Asociație nu au fost afișate pe site-ul www.risco.ro, conform Anexa 1, fila 1; extras din căutarea Google pentru site-ul www.risco.ro, pentru perioada 01.01._15, care dovedește faptul că pagina „Asociația o speranță în plus” nu a existat niciodată pe acest site, conform Anexa 1, fila 2; extras din site-ul www.risco.ro, care dovedește faptul că pagina „Asociația o speranță în plus” nu există pe site și nu poate fi accesată de către utilizatori, conform Anexa 1, fila 3.
Pârâta a solicitat instanței coroborarea acestor înscrisuri cu faptul că înscrisul depus de către reclamantă, reprezentând o presupusă pagină de pe site-ul www.risco.ro, nu conține nicio precizare, informație sau relație ce privește reclamanta, fiind o pagină goala, care are în partea superioară afișat un anunț privind reducerea de 35% oferită la abonamentele R.. Mai mult decât atât, pârâta a solicitat a se observa faptul că reclama sus menționată are ca dată de expirare data de 31 martie 2014, iar pe pagina tipărită prezentată de către reclamantă apare data de 15.04.2014, ori în momentul în care se afișează o dată limită a vreunei oferte, aceasta expiră automat și este ștearsă automat din sistem la data respectivă.
Deci, informația eronată privind situația reclamantei, ca fiind radiată, a apărut doar pe site-ul www.efin.ro.
Pentru a lămuri toate aspectele menționate prin cererea de chemare în judecată, pârâta va începe punctual de la afirmația reclamantei „în pofida tuturor insistențelor noastre, reprezentanții societății nu s-au conformat”, solicitând a se observa că nu s-a făcut nicio dovadă a depunerii vreunei diligente scrise în vederea informării pârâtei de eroarea apărută în sistem, fapt care a împiedicat-o să ofere un răspuns oficial scris către reclamantă privind corectarea erorii menționate.
Reclamanta avea la indemnă toate mijloacele fizice și electronice pentru a o înștiința pe pârâtă sau notifica în scris, funcție de necesitați. Mai mult, site-ul pârâtei oferă în lateralul și în partea superioară a oricărei pagini deschise o casetă în care poate fi transmisă orice reclamație, cerere, informație pe care oricine o are de făcut către aceasta (conform înscrisului cuprins în Anexa 2).
Reclamanta a admis faptul că a contactat doar telefonic pârâta, ori nu se poate în urma unui telefon al cărui interlocutor nu poate fi identificat, să opereze imediat în sistem alte informații decât cele pe care le are, deoarece oricine poate suna și poate oferi informații eronate. Pârâta a luat în considerare solicitarea telefonică și chiar a adus la cunoștința reclamantei să i se adreseze și în scris pentru motivele deja arătate, dar aceasta a preferat să stea în pasivitate, până la inițierea prezentei acțiuni.
Astfel, nu sunt justificate și probate în niciun mod „insistențele” reclamantei.
Pornind de la analizarea dispozițiilor art.1357 alin 1 Cod civil, pârâta a solicitat a se observa că, în ce privește primul element al răspunderii civile delictuale, și anume existența unui prejudiciu, reclamanta a solicitat suma de 10.000 euro, în virtutea prevederilor art. 1385 alin.3 Cod civil, ce dă dreptul persoanei păgubite la obținerea unei despăgubiri ce trebuie să cuprindă câștigul pe care în condiții obișnuite ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, dar nu a și dovedit producerea acestui prejudiciu.
În directă legătură cu prejudiciul se află formele reparației acestuia, așa cum sunt prevăzute de art. 1386 cod civil art.1, și anume, repararea prejudiciului se face în natură prin restabilirea situației anterioare. În cazul de față s-a restabilit situația anterioară prin înlăturarea în cel mai scurt timp posibil a informațiilor eronate, după verificările efectuate de către pârâtă.
În ce privește existența unei fapte ilicite, pârâta a solicitat a se avea în vedere faptul că activitatea acesteia nu se desfășoară în timp real, deci informațiile oferite pe site nu sunt la zi. Pe lângă acest aspect, în josul paginii de pe fiecare din cele două website-uri este inserată o trimitere către pagina „Termeni și Condiții” unde se prevede la punctul 8.3 „Efin.ro nu oferă niciun fel de garanție și nu are nicio răspundere, implicită sau expresa, referitoare la orice informații prezentate sau accesate prin intermediul Site-ului, pentru conținutul oferit de partenerii săi sau de utilizatorii Site-ului. eFin.ro nu poate fi trasa la răspundere, în niciun mod și în nicio măsură, pentru corectitudinea acestor informații, pentru orice inadvertențe, erori sau omisiuni în ceea ce privește informațiile prezentate ori transmiterea sau publicarea integrală ori parțială a acestora, pentru rezultatele obținute prin folosirea în orice fel a informațiilor sau serviciilor oferite prin intermediul site-ului, pentru respectarea drepturilor de autor ori pentru legalitatea informațiilor publicate pe Site sau aflate in orice alta legătură cu acestea”. (conform înscrisurilor cuprinse în Anexa 3).
Deși art. 1.355 Cod civil privind răspunderea, înlătură convențiile care exclud sau limitează, prin convenții sau acte unilaterale răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârșită cu intenție sau din culpă gravă, pârâta a solicitat a se avea în vedere două aspecte:primul, nu se află în situația existenței unei culpe grave, deoarece pârâta, imediat ce a fost sesizată, a depus diligențele necesare îndreptării situației, raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, dacă acțiunea pârâtei poate fi încadrată ca fiind faptă ilicită, nu este unul direct.
Pârâta se află în situația unui raport de cauzalitate mediat, în sensul că informația postată pe site-ul a cărui administrare cădea în sarcina pârâtei, a fost preluată de către potențiali donatori, care au renunțat a mai dona către reclamantă, având în vedere natura informației primite. Această stare de fapt nu a fost dovedită de către reclamantă prin înscrisurile alăturate cererii de chemare în judecată. Revenind la mențiunile de mai sus, potențialii donatori, persoanele care au consultat informațiile apărute pe site, au fost înștiințați și despre acuitatea acestora și despre faptul că natura informației trebuie verificată și prin alte mijloace și nu „luată de bună” deci, în cazul în care acești donatori au încetat a mai contribui la majorarea veniturilor reclamantei, aceștia au luat această decizie nu în urma informației eronate, ci în urma propriilor convingeri ale căror motive nu le cunoaște.
Mai mult, așa cum arată graficul prezentat în Anexa 4., din probatoriul alăturat prezentei, oferit de către Google Analytics, în cursul întregului an 2014, numai 21 de persoane au accesat informațiile oferite despre Asociația „O speranță în plus”. Numărul de 21 de persoane include și verificările tehnice ale administratorului.
Pârâta a menționat că Google Analytics este o terță parte complet independentă și cea mai competentă organizație internațională în a oferi date statistice privind accesarea și traficul paginilor de internet, respectiv a site-urilor. Administratorii paginilor de internet nu au nicio posibilitate de intervenție asupra datelor stocate și afișate de Google Analytics.
Pe data de 17 aprilie 2014, datele au fost șterse de pe site-ul firme.efin.ro. începând cu data de 18 aprilie, accesările prezentate în graficul preluat de la Google Analytics sunt datorate verificărilor tehnice efectuate de administrator, privind ștergerea informațiilor eronate (conform Anexei 5 care conține un extras din Google Analytics pentru site-ul www.efin.ro, care indic numărul de accesări a paginii „Asociația o speranță în plus”, pentru perioada 01.04._14 și care arată în mod clar faptul că, începând cu data de 19.04.2014, conținutul informației a fost șters).
De asemenea, pârâta a atașat un extras din site-ul www.efin.ro care dovedește faptul că pagina firmei „Asociația o speranță în plus” nu mai există înscris cuprins în Anexa 6, fila 1 și un extras din căutarea Google care dovedește faptul că pagina „Asociația o speranță în plus” nu este înregistrată în Indexul Google și nu poate fi afișată Utilizatorilor atunci când caută această firmă în site, înscris cuprins în Anexa 6, fila 2.
În cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1357-1358 Cod civil referitoare la vinovăția comiterii faptei ilicite. Pornind de la definiția vinovăției ce reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite și prejudiciabile față de fapta respectivă și față de urmările acestei fapte, se va analiza intelectiv și volitiv atitudinea psihică a pârâtei.
Așadar, din punct de vedere al procesului intelectiv, autorul trebuie să fie în măsură de a-și da seama de semnificația socială a faptelor și urmărilor acestora iar, din punct de vedere volitiv, voința trebuie să fie aptă de a decide conștient și rațional și în același timp liberă, autorul putând să aleagă între mai multe conduite. Răspunderea civilă se va angaja numai dacă dintre aceste conduite, autorul faptei a ales-o pe cea antisocială, deși trebuia sau putea să se oprească la o altă conduită compatibilă cu ordinea socială, cu drepturile și interesele legitime ale semenilor săi.
În situația dată spre judecată, pârâta nu numai că nu a adoptat un comportament pasiv, de la momentul în care a fost anunțată de eroarea intervenită în sistem, deși anunțul nu a fost unul scris, asumat de către reclamantă, făcând cercetările necesare, în urma cărora a șters informațiile eronate, dar a și pus în vedere utilizatorilor, înainte ca aceștia să aibă acces la informațiile apărute pe site, faptul că informațiile postate nu pot fi garantate ca fiind 100% reale, putând conține erori.
Deci, prin dubla acțiune desfășurată de către pârâtă, s-a demonstrat faptul că aceasta a avut în vedere la realizarea website-urilor să nu provoace în mod direct sau indirect și nefondat eventuale daune utilizatorilor sau terțelor persoane, aducându-le la cunoștință imprecizia datelor, iar în momentul producerii erorii a acționat imediat pentru repararea acesteia. Deci, atât din punct de vedere intelectiv, cât și din punct de vedere volitiv, pârâta nu a ales conduita antisocială, ci a încercat să depună toate eforturile pentru a limita producerea eventualelor prejudicii astfel, nici vinovăția pârâtei nu a fost probată.
Mai mult, faptul că reclamanta nu a depus diligențe serioase pentru a înlătura efectele presupusei fapte ilicite săvârșită de către pârâtă, nu poate duce decât la concluzia că aceasta a contribuit cel puțin egal la prejudicierea sa, fiind dezinteresată de efectele directe sau indirecte ale postării informației eronate.
Față de prezentate, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și acordarea cheltuielilor de judecată pricinuite de prezenta cauză.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1357 si următoarele din Codul civil, art.205 Cod pe procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, pârâta a anexat în copie, un set de înscrisuri (filele 33-49).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 27.05.2015, reclamanta a depus la dosar interogatoriul formulat pentru a fi administrat pârâtei și un set de înscrisuri, în copie (filele 70-110).
La data de 09.06.2015, prin faxul instanței, pârâta a depus la dosar răspunsul la interogatoriul formulat de reclamantă (filele 112-116).
Pârâta a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În aprilie 2014 pârâta a publicat, pe site-ul său www.efin.ro, informația că asociația reclamantă este radiată, menționând în privința asociației: „dizolvată cu radiere”.
Pârâta, astfel cum a recunoscut prin întâmpinare, are ca obiect principal de activitate acordarea de servicii financiare în domeniul internetului, printre care și instituirea unei baze de date care oferă utilizatorilor posibilitatea de a afla informații administrative și financiare despre aproximativ 1.000.000 de societăți, asociații, PFA-uri, întreprinderi individuale, etc.
Instanța nu a reținut susținerea reclamantei privitoare la faptul că informația referitoare la radierea sa ar fi apărut și pe cel de-al doilea site al pârâtei, www.risco.ro. Pe acest site pârâta oferă informații exclusiv despre societăți comerciale (organizate ca SRL sau SA), nu și asociații – aspect invocat de pârâtă prin întâmpinare și cu privire la care reclamanta nu a făcut dovada contrară -. Înscrisul de la f.11 reprezintă print-ul paginii de pe site-ul pârâtei www.efin.ro, conform adresei site-ului, pe laterale fiind făcute doar trimiteri la celălalt site al pârâtei, www.risco.ro. Prin urmare, în lipsa altor probe administrate de pârâtă privitoare la publicarea informației și pe celălalt site al pârâtei, instanța reține că informația privind radierea asociației reclamanta a fost publicată de pârâtă pe un singur site, www.efin.ro.
Informația publicată de pârâtă pe acest site a fost eronată, asociația reclamantă nefiind dizolvată și radiată, cum greșit a menționat pârâta. În cauza de față reclamanta solicită despăgubiri pentru prejudiciul de imagine adus prin fapta pârâtei.
Potrivit art.1.357 c.civ., „cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”
Instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în privința pârâtei: săvârșirea unei fapte ilicite, cu vinovăție, producerea unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei a constat în publicarea pe site-ul său, www.efin.ro, a informației incorecte privind dizolvarea și radierea asociației reclamante. Fapta a fost săvârșită cu vinovăție sub forma culpei, însă răspunderea este antrenată și în acest caz, conform art.1357 alin.2 c.civ., care prevede că „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”..
În privința prejudiciului de imagine invocat de reclamantă și afectarea activității desfășurate de reclamantă, instanța reține că acesteia i s-a produs în concret un astfel de prejudiciu, prin faptul că informația a ajuns efectiv la cunoștința mai multor persoane, care au accesat, pe site, informațiile privind pe reclamantă. Mențiunea privind dizolvarea și radierea au indus respectivelor persoane ideea încetării existenței asociației reclamante. Faptul că acele persoane au accesat informațiile privitoare la asociația reclamantă de pe site, semnifică faptul că persoanele erau interesate de stabilirea unei relații, sub o formă sau alta, cu respectiva asociație. Însă aflarea informației privind încetarea asociației era de natură a genera o percepție negativă cu privire la asociație și de a descuraja, sau chiar a elimina, orice posibile colaborări ale respectivelor persoane cu reclamanta – colaborări care ar fi putut ajuta reclamanta în realizarea scopurilor filantropice urmărite: protecția și îngrijirea animalelor fără stăpân. Prin urmare, instanța constată că este îndeplinită și condiția existenței legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtei privind faptul că reclamanta nu a depus diligențe pentru îndreptarea erorii, necomunicându-i pârâtei vreo cerere scrisă în acest sens. Este de menționat că nu suntem într-un caz de răspundere civilă contractuală, în care părțile să fi convenit asupra procedurii de urmat în cazul încălcării de către cealaltă parte a obligațiilor asumate prin contract. Prin urmare, reclamanta nu avea nicio obligație – legală sau contractuală – de a formula o astfel de cerere în scris. Iar eventuala procedură internă a pârâtei aplicabilă pentru remedierea erorilor nu este opozabilă reclamantei și nu poate avea efect exonerator de răspundere pentru pârâtă. Răspunderea pârâtei este antrenată prin însuși faptul publicării informației eronate pe site, indiferent de sesizarea de către reclamantă a acestei erori.
De altfel, prin întâmpinare pârâta recunoaște, implicit, că a primit o sesizare telefonică din partea unei persoane privitor la eroarea informației privind pe reclamantă, însă afirmă că „nu se poate în urma unui telefon al cărui interlocutor nu poate fi identificat să operăm imediat în sistem alte informații decât cele pe care le avem…”. Instanța reține că simpla sesizare telefonică din partea unei persoane, indiferent dacă cine era această persoană sau chiar dacă nu se putea stabili identitatea acesteia, atrăgea pentru pârâtă obligația de a verifica de îndată corectitudinea informațiilor oferite pe site. Neprocedând astfel, nu se poate reține, în favoarea pârâtei, faptul că ar fi acționat „de îndată” pentru înlăturarea consecințelor negative ale faptei săvârșite – astfel cum susține pârâta.
Instanța a înlăturat și apărarea pârâtei privitoare la faptul că în josul paginii de pe site exista o trimitere la „Termeni și Condiții”, unde se prevede la punctul 8.3 că „Efin.ro nu oferă niciun fel de garanție și nu are nicio răspundere, implicită sau explicită, referitoare la orice informație prezentată sau accesată prin intermediul site-ului, pentru conținutul oferit de partenerii săi sau de utilizatorii site-ului. Efin.ro nu poate fi trasă la răspundere, în nici un mod și în nicio măsură, pentru corectitudinea acestor informații, pentru orice inadvertențe, erori sau omisiuni în ceea ce privește informațiile prezentate ori transmiterea sau publicarea integrală ori parțială a acestora, pentru rezultatele obținute prin folosirea în orice fel a informațiilor sau serviciilor oferite prin intermediul site-ului, pentru respectarea drepturilor de autor ori pentru legalitatea informațiilor publicate pe site sau aflate în orice altă legătură cu acestea”. Această clauză ar putea produce efecte, eventual, în relația dintre pârâtă și persoanele care accesează site-ul său și se bazează pe informațiile acolo oferite – de fapt, ea reprezintă o clauză contractuală de nerăspundere, acceptată de utilizator în momentul accesării informațiilor (însă instanța nu este chemată, în această cauză, să stabilească dacă și în ce măsură produce efecte o astfel de clauză față de utilizator). Această clauză nu se aplică și persoanelor despre care se oferă informații incorecte pe site, precum reclamanta, pentru motivul că reclamanta nu a acționat în calitate de utilizator, astfel că pârâta nu a stabilit o relație contractuală cu reclamanta, pentru a îi opune o astfel de clauză contractuală de nerăspundere.
Cu privire la întinderea prejudiciului, având în vedere natura prejudiciului invocat, nu se poate apela la probe materiale pentru a stabili întinderea acestuia, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de reclamantă trebuie să aprecieze o sumă globală, care să compenseze pentru aceasta prejudiciul suferit. În acest context este de menționat că instanța a respins ca tardivă cererea reclamantei de completare a probatoriului pentru a dovedi sumele pe care le-ar fi primit ca donații sau sponsorizări de la diverse firme. Chiar dacă nu ar fi respins cererea de completare a probatoriului ca tardivă, probele nu ar fi fost încuviințate de instanță, întrucât prin acestea reclamanta tindea, de fapt, să probeze producerea unui prejudiciu material (sume de bani de care a fost lipsită – pe care le-ar fi primit prin donații, sponsorizări - ca urmare a faptei pârâtei), însă reclamanta nu a solicitat prin acțiunea de față și despăgubiri pentru prejudiciul material suferit, constând în sumele de bani pe care le-ar fi primit dacă pârâta nu ar fi săvârșit fapta ilicită.
În aceste condiții, având în vedere faptul că activitatea desfășurată de reclamantă este, prin natura ei, non-profit și ținând cont de numărul relativ mic al persoanelor care au accesat informațiile privitoare la reclamantă – 21 în anul 2014 -, instanța apreciază că suma de 2.500 EUR este de natură să compenseze prejudiciul suferit de reclamantă. Prin urmare, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a acestei sume, acțiunea urmând a fi admisă în parte.
În temeiul art.453 alin.2 c.proc.civ., întrucât acțiunea urmează a fi admisă în parte, doar în proporție de ¼, instanța va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2775 lei cheltuieli de judecată, reprezentând ¾ din onorariul de avocat achitat de pârâtă, de 3.700 lei, conform dovezilor de la filele 63-65 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA „O SPERANȚĂ ÎN PLUS”, cu sediul în ., .. 84, județul Ilfov, având C._, cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat B. L., în București, .-13, etaj 4, apartament 8, sector 1, în contradictoriu cu pârâta . SERVICES SRL, cu sediul în București, . nr. 133, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, C.: RO_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei despăgubiri în valoare de 2.500 EUR, în echivalent în lei la cursul BNR din data plății.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 2775 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.NA/Thred.MV/4 ex
| ← Anulare act. Sentința nr. 4701/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4725/2015. Judecătoria... → |
|---|
