Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4995/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4995/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4995/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4995
Ședința din camera de consiliu din data de 23 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta S. R. SRL, în contradictoriu cu pârâta, P. I. SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 raportat art. 107, 1025 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni de zile.
Instanța încuviințează pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, ca fiind utilă soluționării cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 26.03.2015, sub numărul_, reclamanta S. ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu pârâta P. I. SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1,246,85 lei, la care se adaugă dobânzi contractuale, rata dobânzii fiind de 0.15%/zi întârziere de la data scadentelor 13.06.2014 și 20.06.2014 până la 25.03.2015, acestea începând să curgă de la data scadenței facturilor emise la 29.04.2014 și 06.05.2014. totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de lei reprezentând taxă de timbru.
În motivarea cereri în fapt, reclamanta a arătat că în fapt, între părți s-au desfășurat relații comerciale în raport cu obiectul de activitate al fiecăreia dintre ele, conform contractului nr. 198/02.11..2010 de vânzare-cumpărare gaze industriale și închiriere recipienți în temeiul căruia reclamanta a livrat societății pârâte gaze tehnice industriale îmbuteliate în recipienți speciali (butelii). La data de 29.04.2014 s-a emis factura de livrare nr._ în valoare de 641,55 lei iar la 06.05.2014 factura nr._ în valoare de 5,82lei ambele reprezentând contravaloarea chiriei unei butelii pentru perioada deținerii ei peste termenul scadent prevăzut în contract (data predării buteliei și cea a returnării ei). Butelia deținută peste termenul scadent a fost preluată la data de 20.08.2013 odată cu marfa achiziționată conform facturii nr._ și a fost restituită abia la 06.05.2014. Pentru acest interval efectiv a fost calculată și chiria pentru deținerea și utilizarea buteliei. În acest sens, reclamanta a menționat faptul că pârâta a acceptat la plată facturile emise de către reclamantă, însă deși fost notificată, nu și-a achitat integral obligațiile, respectiv soldul restant în valoare de 647,37 lei conform facturilor fiscale nr._/29.04.2014 și nr._/06.05.2014 reprezentând chiria pentru nereturnarea după golire a unui recipient în care marfa a fost livrată. Totodată a arătat că facturile au fost semnată de primire de reprezentantul pârâtei în momentul restituirii celor 2 recipienți precizați și nu a fost înaintat niciun „refuz la plată” și nici nu au fost contestate facturile în termenul de 10 zile de la primire.
Contestatoarea a mai arătat că, în cauză pentru eliberarea facturilor au fost avute în vedere prevederile art. 3.5 în care cumpărătorul trebuie să achite o chirie de 0,15 euro/pe zi + TVA, astfel s-a ajuns la suma de 647,37 lei calculată până la data de 06.05.2014. totodată, în temeiul art. 2.3 din contract, reclamanta a solicitat instanței obligarea debitoarei la plata acestor penalități de întârziere în cuantum total de 276,68 lei, întrucât termenul de 30 de zile de la data emiterii facturii și luării la cunoștință s-a scurs. În acest sens a arătat că modul de calcul al penalităților de întârziere (calculate până la data de 25.03.2015) este următorul: suma restantă x nr. zile întârziere x 0,15%. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata în continuare a penalităților până la data achitării efective a debitului restant.
De asemenea, creditoarea a menționat că marfa achiziționată de către pârâtă este o marfă cu regim special, respectiv gaze tehnice industriale, ce nu pot fi livrate decât în recipienți speciali, sub presiune. Totodată a arătat că, deși a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, oferind un termen rezonabil pârâtei pentru a își îndeplini obligațiile și înaintând în acest sens notificarea nr.738/27.10.2014 și somația nr. 11/ 15.01.2015. A arătat că notificarea (înaintată la domiciliul administratorei) s-a reîntors de la poștă cu mențiunea “Lipsă domiciliu" iar confirmarea de primire a somației nu a mai fost restituită. În aceste condiții, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 924,05 lei din care: 647,37 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/2014 și nr._/2014, 276,68 lei reprezentând penalități de întârziere conform art. 2.3 din contractul de vânzare - cumpărare nr. 198/02.11.2010 calculate până la data de 25.03.2015. Totodată, a solicitat acordarea, în continuare, a penalităților, până la data achitării efective a debitului restant, având în vedere că deține împotriva pârâtei o creanță certă ( această condiție rezultând în mod expres din faptul că factura emisă a fost acceptată la plată), lichidă ( câtimea ei fiind determinată prin însăși factura emisă) și exigibilă ( scadența a ajuns la termen iar în litigiile dintre profesioniști, obligațiile asumate trebuie executate de îndată).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 cod pr. civ.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: C. contract vânzare-cumpărare nr. 198/02.11.2010;Fișe client;C. facturi fiscale nr._/2014 și nr._/2014, C. procese-verbale predare-primire butelie, C. notificare și somație,Relații ONRC privind pe pârâtă, Relații ONRC privind pe reclamantă.
Prin cererea de restrângere a pretențiilor înregistrată pe rolul instanței la data de 23.06.2015, reclamanta S. ROMÂNIA SRL, a învederat instanței că, față de faptul că debitoarea a achitat la data de 21.05.2015 suma de 647,37 lei, reprezentând contravaloarea a debitului restant solicitat prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a înțeles să renunțe la penalitățile de judecată în cuantum de 276,68 lei și a solicitat obligarea pârâtei doar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de declanșarea litigiului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 204 alin (2) pct. 2 Cod proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
În fapt, între părți s-au desfășurat relații comerciale conform contractului nr. 198/02.11.2010 de vânzare-cumpărare gaze industriale și închiriere recipienți în temeiul căruia reclamanta a livrat societății pârâte gaze tehnice industriale îmbuteliate în recipienți speciali (butelii).
La data de 29.04.2014 s-a emis factura de livrare nr._ în valoare de 641,55 lei iar la 06.05.2014 factura nr._ în valoare de 5,82 lei ambele reprezentând contravaloarea chiriei unei butelii pentru perioada deținerii ei peste termenul scadent prevăzut în contract (data predării buteliei și cea a returnării ei).
Instanța reține că în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Instanța are în vedere că reclamanta a arătat că pârâta a achitat integral debitul restant sens în care a depus chitanța din data de 21.05.2015 (f.47 verso), renunțând la penalitățile de întârziere, solicitând doar cheltuielile de judecată. Instanța constată că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl va admite, urmând a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 595,6 lei, 545,60 lei reprezentând onorariu avocat conform facturii nr.1/26.01.2015 (f.48) și 50 lei taxa judiciară timbru, având în vedere că debitul a fost achitat după data introducerii prezentei acțiuni 26.03.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea restrânsă formulată de reclamanta S. ROMÂNIA S.R.L, cu sediul în București, sector 6, .-79, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr J_, CUI:ROS184529, în contradictoriu cu pârâta P. I. SRL, cu sediul în București, ., nr. 5B, ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2002, CUI_, ca rămasă fără obiect.
Obligă debitorul la plata sumei de 595,6 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CCI/ Tehnored.PAS
4 ex/ 01.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4989/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4986/2015. Judecătoria... → |
|---|
