Contestaţie la executare. Sentința nr. 4986/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4986/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4986/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4986
Ședința publică de la data de 23 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul C. C., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.
La al doilea apel nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 raportat la art. 651 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, în temeiul art. 238 din codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 6 luni de zile.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării cererii de suspendare a contestației la executare.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind utilă soluționării cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția netimbrării cererii de suspendare a contestației la executare și pe fond.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2015, contestatorul C. C., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executarea silită pornită de intimată prin somația emisă la data de 10.03.2015 în dosarul de executare silită nr. 4727/B/2014 în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/05.12.2011, prin care a solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării silite deoarece s-a început și se continuă executarea silită în temeiul unui Titlu executoriu nul, iar executorul pe măsură ce va întocmi noi acte de executare silită va stabili în sarcina contestatorului noi sume de bani pe care le va cere acestuia cu titlul de cheltuieli de executare, existând riscul să preia direct din conturile contestatorului sumele de bani pentru care s-a început executarea silită, iar contestatorul să fie obligat să ceară întoarcerea executării silite, suspendarea executării silite până la data rămânerii definitive a hotărârii de soluționare a prezentei contestații la executare pentru aceleași motive arătate anterior, să se constate pe cale de excepție nulitatea absolută a Titlului executoriu, anularea actelor de executare silită, respectiv somația emisă la data de 10.03.2015 și încheierea emisă la data de 03.03.2015 de B. S. I. C. în dosarul de executare și să se dispună încetarea executării silite cu privire la suma de 535,87 lei debit, stabilită conform somației și încheierii și compusă din 128 lei debit și 407,87 lei, cu cheltuieli de executare.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, la data de 05.12.2011, în temeiul Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001, a fost emis Titlul executoriu care nu a fost semnat olograf de agentul constatator.
În conformitate cu Decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 14/2014, interpretându-se art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, s-a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin.1 lit. a, alin. 2 și alin.3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Ori, Titlul executoriu este reprezentat tocmai de un astfel de proces verbal de contravenție, astfel încât în lipsa semnăturii olografe ce este o condiție de formă și nu de fond pentru validitatea Titlului executoriu, contestatorul a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a acestuia.
Ca urmare a faptului că Titlul executoriu este nul din momentul încheierii lui, Decizia ICCJ venind doar să confirme acest lucru, contestatorul a solicitat ca instanța să anuleze somația, încheierea întocmite în temeiul unui Titlu executoriu nul și să hotărască încetarea executării silite cu mențiunea că nu va invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în Titlul executoriu, ci numai lipsa semnăturii olografe ca și condiție (motiv) de formă pentru validitatea Titlului executoriu.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711 alin. 1, art. 713 alin. 1, art. 714 alin. 1 pct. 1-3, alin. 2, art. 718 alin. 1, alin. 2 lit. a, alin. 7, art. 719 alin. 1 din Codul de procedură civilă, art. 17 din OG nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 republicată, art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, art. 9 alin.1 lit. a, alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 424/2002 cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar în copie, titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/05.12.2011, încheierea de ședință din 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare nr.4727/B/2014 emisă la data de03.03.2015 de B. S. I. C., somație emisă la data de 10.03.2015.
La data de 22.04.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare Ia contestația la executare declarată de către contestatorul C. C., împotriva cererii de executare formulată de intimată, prin care a solicitat B. S. I. C. demararea procedurii de executare silită a debitorului C. C. in baza procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/05.12.2011, devenit titlu executoriu potrivit art. 37 din OG nr.2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În fapt, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că autovehiculul aparținând numitului C. C., circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de art. 1 (11) din norma de referință, adică OG nr, 15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal în cauză, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin.1 din OG nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor.
În contextul legislativ expus, intimata a arătat că agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anulării procesului verbal, în interiorul termenului de 6 luni.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției în cauză, aceasta s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
În speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnată în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
Pe de altă parte, procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001-privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 Noul Cod de procedură civilă, în sensul că are în conținutul său informații atât suficiente cât și concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar și cu celelalte dispoziții ale acestora.
Mai mult, prin simetrie juridică intimata a apreciat că afișarea efectuată în virtutea art. 27 din OG nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art.168 Noul Cod de procedură civilă.
Totodată, intimata a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 273, alin.2 Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
Intimata a învederat instanței de judecată faptul că, de la data comunicării procesului - verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanțelor stabilite în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul — verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Avândîn vedere principiul neretroactivității legii, intimata a menționat că, deoarece procesul verbal comunicat în timp util și neatacat în termen legal prin plângere contravențională a devenit titlu executoriu, în contextul art. 37 din OG nr.2/2001, în context nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.144/2012, întrucât, conform art. II din această normă, se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanța până la data intrării în vigoare a acesteia, adică până la data de 27 iulie 2012, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Deoarece constatarea faptei s-a realizat în mod electronic și nu personal de către agentul constatator, așa cum se menționează expres și în procesul verbal de constatare a contravenției, intimata a precizat că speței sunt aplicabile în mod prioritar dispozițiile OG nr.15/2002 ca lege specială raportată la legea generală de constatare a contravențiilor, respectiv OG nr. 2/2001, coroborat cu normele Legii nr. 455/2001.
Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma generală, așa cum este cazul și în speța de față.
De aceea, tariful de despăgubire reglementat expres de OG nr. 15/2002 este în mod principal supus prevederilor acestei norme speciale și doar în subsidiar de dispozițiile OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 3 si alin. 3 indice 1 din norma specială, tariful de despăgubire nu are ca regim acceptul expres al debitorului, ci este prevăzut ca o obligație expresă ce îi incumbă acestuia.
Dubiul cu privire la buna - credință a contestatorului se manifestă prin chiar faptul că . a fost determinată de aplicarea unor modalități coercitive instituite de lege și nu din proprie inițiativă.
De asemenea, intimata a solicitat instanței să constate faptul că în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește aspectul legat de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că acestea sunt nefondate.
În acest caz, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001 prevăd că „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Or, în speța de față, procesul - verbal de contravenție contestat a fost generat și semnat electronic în forma scrisă ca o condiție de valabilitate a unui act juridic și i s-a asociat logic semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, respectiv certificat emis de către CERTSIGN SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Prin urmare, susținerea contestatoarei potrivit căreia lipsește semnătura agentului constatator și astfel procesul - verbal este nul, semnătura electronică nefiind menționată în OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, este neîntemeiată și nu poate fi luată în considerare ca motiv de nulitate a procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză.
Astfel, dispozițiile art.17 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, sancționează lipsa semnăturii agentului constatator.
Dar, după cum se poate observa, legiuitorul a vorbit doar despre „semnătură”, astfel încât chiar dacă nu se menționează expres despre semnătura electronică, se poate constatata că nu se menționează nici faptul că semnătura ar fi olografă.
Totodată, semnătura electronică este o modalitate reglementată de lege, astfel încât nu se poate considera ca nelegală o asemenea semnătură pe procesul - verbal contravențional.
Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezultă că procesul - verbal a fost legal semnat, nefiind nul.
Astfel, în ceea ce privește invocarea de către contestator a dispozițiilor Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de către ICCJ, intimata a învederat instanței de judecată că, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere cele menționate și că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, intimata a învederat instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor în vigoare, înainte de apariția Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de ICCJ, prevedeau că procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și conform prevederilor art. 7 al Legii nr.455/2011 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice.
În plus, OG nr.2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesul verbal de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” ( unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr.15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 6/2015 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Așadar, intimata a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului verbal contestat posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, aceasta, nu a apelat la această cale procesuală și, prin urmare până la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie.
În altă ordine de idei, intimata a solicitat instanței de judecată sa constate faptul că în speța de față executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către contestator constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. S. I. C. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării intimatei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire, precum și a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă, precum și cele care se regăsesc în cuprinsul prezentei.
Urmare solicitării instanței, la data de 28.05.2015, prin compartimentul registratură, Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. a înaintat la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare nr. 4727/B/2014 (filele 45-53).
Analizând excepția netimbrării capătului de cerere privind suspendarea contestației la executare invocată din oficiu, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 1, 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță.
De asemenea, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii.
Instanța a constatat că, în momentul înregistrării cererii, contestatoarea nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru pe capătul de cerere privind suspendarea contestației la executare. Astfel, instanța prin rezoluția din data de 18.05.2015 a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei pe acest capătul de cerere.
Deși contestatorul a fost legal citat cu această mențiune potrivit procesului verbal de înmânare din data de 25.05.2015 (f.42), aducându-i-se la cunoștință obligațiile care îi incumbă în privința timbrajului, aceasta nu a înțeles să se conformeze obligației stabilite în sarcina sa, respectiv de a timbra cu 50 de lei pe capătul de cerere privind suspendarea contestației la executare, până la termenul de judecată acordat în cauză, respectiv 23.06.2015, astfel cum impune textul legal anterior indicat.
Prin urmare, devin incidente prevederile art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 81/2013 care instituie sancțiunea anulării cererii în cazul în care nu se îndeplinește obligația de plată până la termenul stabilit.
Față de cele arătate, întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul arătat, instanța va admite excepția netimbrării capătul de cerere privind suspendarea contestației la executare, și, în consecință, va anula ca netimbrat acest capăt de cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/05.12.2011, încheiat de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 4727/B/2014 al B. S. I. C..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru motivele arătate, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării înseși în dosarul nr. . 4727/B/2014 al B. S. I. C..
În privința cererii B. S. I. C. de recuperare a cheltuielilor privind comunicarea copiei dosarului de executare, potrivit art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de transmiterea copiei dosarului de executare.
În speță, intimatul este partea căzută în pretenții (având interes a formula cale de atac asupra fondului și cererilor incidentale), astfel încât în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea formulată de B. S. I. C. și obligă intimatul să plătească către B. S. I. C. suma de 11 lei (reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare, f. 45).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția netimbrării cererii de suspendare a contestației la executare, invocată din oficiu.
Anulează cererea de suspendare a contestației la executare, ca fiind netimbrată.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul C. C., domiciliat în București, Bulevardul I. M. nr. 73, ., etaj 3, apartament 263, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr. 401A, sector 6, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, având Codul Unic de înregistrare_.
Dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 4727/B/2014 al B. S. I. C..
În temeiul art.716 alin.2 C.p.c. obligă intimata la plata către B. S. I. C. a sumei de 11 lei.
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CIC/Thred.MV
4 ex./03.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4995/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4993/2015. Judecătoria... → |
|---|
