Contestaţie la executare. Sentința nr. 4998/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4998/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4998/2015
Dosar._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4998
Ședința publică din data de 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea AD A. T. S.R.L. în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 C., DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, prin reprezentant convențional, avocat G. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 aflată la dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București, fila 101 lipsind intimatele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
La interpelarea instanței, contestatoarea, prin avocat, menționează că nu are cereri prealabile de formulat și solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că nu sunt alte cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea deciziei de instituire a măsurii asiguratorii și a procesului verbal de instituire a măsurii sechestrului asigurator întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 alin. 2 C.pr.fiscală. Totodată menționează că se poate instituie sechestrul asigurător cu condiția ca organul fiscal să facă dovada că există pericolul ca reclamantul să își sustragă sau să își ascundă patrimoniul îngreunând colectarea creanței stabilită prin decizia de impunere sau prin orice alt act emis de către organul fiscal. De asemenea precizează că în situația contestatoarei s-a făcut un control în urma căruia s-a constatat că există un anumit număr de tranzacții care pot fi recalificate și că există o sumă de plată de 150.000 lei, control în urma căruia nu s-a emis o decizie de impunere sau un alt act în baza căruia suma să fie achitată, după care s-a emis o decizie de impunere a sechestrului asigurător, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unei astfel de decizii, iar organul fiscal nu a făcut dovada că există pericolul ca societatea să se sustragă de la plata sumei de 150.000 lei. La dosarul cauzei sunt depuse copii de pe situația financiară a societății din care rezultă că aceasta are o cifră de afaceri de aproximativ_ lei, activele din patrimoniul său au o valoare de peste_ lei, imobilele au o valoare de 50.000.000 lei, aceste valori rezultând din registrele contabile, însă valorile sunt cu mult mai mari întrucât activele se amortizează. La dosarul cauzei este depus un certificat din care rezultă că societatea achită toate impozitele datorate statului, rezultând nu există un motiv pentru care societatea să nu achite cei 150.000 lei datorați. Organul care a emis dispoziția de instituirea a sechestrului asigurător nu făcut demersuri pentru a se verifica dacă există riscul ca societatea să își ascundă patrimoniul. Totodată precizează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 15.12.2014, sub nr._, contestatoarea AD A. T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. și Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2014 emise de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. și a procesului-verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr._/28.11.2014 emis de Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că societatea contestatoare a făcut obiectul unui control operativ inopinat realizat de inspectori din cadrul ANAF - Direcția G. Antifraudă Fiscală, în timpul căruia s-au estimat obligații de plată în valoare de 150.630,80 lei, din care 60.252,32 lei reprezentând impozit pe profit iar 90.378,48 lei reprezentând TVA.
Ca urmare a realizării acestui control inopinat, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2014, prin care s-a instituit sechestrul asiguratoriu asupra unui număr de 8 autovehicule proprietatea societății contestatoare, în valoare totală de 230.617 lei.
Sechestrul asiguratoriu a fost aplicat prin procesul verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr._/28.11.2014 emis de Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili.
Totodată, contestatoarea a apreciat că măsura aplicării sechestrului asiguratoriu este nelegală și trebuie desființată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, care prevăd ca o condiție premisă pentru luarea măsurilor asigurătorii existența pericolului ca societatea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Mențiunea din cuprinsul deciziei nr._/27.11.2014 „...întrucât s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/averea, se dispun măsuri asigurătorii". Este una pur formală întrucât organul de control nu a realizat niciun demers pentru a analiza solvabilitatea societății și de asemenea nu a constatat existența vreunei fapte din care să rezulte intenția de a se sustrage de la urmărire sau de a ascunde patrimoniul în vederea periclitării colectării.
În realitate, societatea contestatoare este unul dintre principalii importatori și distribuitori de piese auto din Romania, cu un portofoliu de peste 15.000 de clienți, ce își desfășoară activitatea pe întregul teritoriu al României, având peste 70 de puncte de lucru și depozite și având un număr mediu de 840 de salariați în anul 2013 a realizat
De asemenea, s-a mai arătat că societatea contestatoare a realizat o cifră de afaceri de_ lei în anul 2012 și de_ lei în anul 2013, și un profit net de 9.192.054 lei în anul 2012 și de 7.735.299 lei în anul 2013. Mai mult, patrimoniul societății are o valoare de aproximativ 90.000.000 lei, deține imobile în valoare de 56.839.637 lei și alte mijloace fixe în valoare de 44.300.510 lei, condiții în care se poate constata că este solvabilă și poate achita o datorie în cuantum de 150.630,80 lei, având suficiente active în patrimoniu care să acopere această valoare.
În realitate, nu există niciun indiciu care ar putea conduce organele fiscale la ideea că societatea contestatoare ar încerca să se sustragă de la plata sumelor reprezentând datorii la bugetul de stat ori să-și ascundă sau să risipească bunurile aflate în patrimoniul său.
Prin urmare, decizia de impunere a sechestrului asiguratoriu nu are niciun temei de fapt, fiind luată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 din Codul de procedură fiscală, care permit înființarea acestui tip de masuri asigurătorii doar în situația în care ar exista pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire.
Pentru aceste motive, s-a solicitat să se dispună anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2014 emise de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C., și a procesului verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr._/28.11.2014 emis de Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili.
Referitor la competența de soluționare a contestației, s-a arătat că, potrivit disp. art. 713 coroborat cu art. 650 Cod. proc. civ., instanța competenta este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, or în cazul de față măsura asiguratorie este dusă la îndeplinire de către intimata Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili, care are sediul in .. 88, sector 5 București, instituție ce are calitatea de organ de executare.
În drept, au fost invocate disp. art. 129 si ale art. 172 și urm. din Codul de procedură fiscală.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.11.2014, procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile și anexa acestuia, certificate de atestare fiscală, bilanțul de la data de 31.12.2012, contul de profit și pierdere la data de 31.12.2012, date informative la data de 31.12.2012, situația activelor imobilizate la data de 31.12.2012.
Prin cererea completatoare depusă la dosar în ședința publică din data de 27.01.2015, contestatoarea a arătat că înțelege să se judece și cu Agenția Națională de Administrare Fiscală.
La data de 24.02.2015 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției necompetentei Judecătoriei sectorului 5 și trimiterea cauzei la Judecătoria Sector 6 și respingerea contestației la executare formulate de contestatoare prin care cere anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2014 emise de Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Direcția G. Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală C. și a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/28.11.2014 emis de Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată, precum și respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată și, în subsidiar, reducerea cheltuielilor de judecată.
Intimata a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sector 5 București de a judeca cauza dedusă judecății, inclusiv în ceea ce privește cererea de anularea a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2014, cât și a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/28.11.2014 întrucât sediul social al contestatoarei se afla în București, ., . A, ., iar cauza privește măsuri asigurătorii, nu executorii, fiind incidente dispozițiile art.129 alin. 1 din Codul de procedura fiscală, coroborat cu art. 172 din același act normativ, potrivit cărora contestația se introduce la instanță judecătoreasca competenta.
În continuare intimata a invocat prevederile art.713 alin.1 din Codul de procedura civilă, menționând totodată că instanța competenta este stabilită potrivit dispozițiilor art.650 alin. 1 din Codul de procedura civilă, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se afla sediul sau domiciliul debitorului, care se afla în sectorul 6, București.
În concluzie intimata admiterea excepției invocate și declinarea competentei de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestației la executare împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2014, și a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/28.11.2014, ca neîntemeiată.
În motivare intimata a arătat că în urma controlului efectuat la S.C. AD A. T. S.R.L., s-a constat că societatea a înregistrat în evidență contabilă facturi de achiziție care nu pot fi considerate documente justificative în sensul prevăzut de Legea contabilității nr. 82/1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere cele constatate în evidență contabilă a societății controlate, determinate de o practică a contribuabilului, organul de control a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 129 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicata, cu modificările și completările ulterioare, pentru a dispune instituirea masurilor asigurătorii și, în consecința, a întocmit Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/08.12.2014.
Justificarea masurilor a fost precizată în cuprinsul deciziei și a fost determinată de constatările organului de control cu privire la identificare unor tranzacții considerate fictive sau artificiale, respectiv 22 facturi emise de S.C. IMPROVEMENT INKASSO S.R.L. în valoare de 376.577 lei fără TVA, TVA în suma de 90.378,48 lei, respectiv 466.955,48 lei cu TVA.
Ca urmare a verificărilor efectuate la S.C. IMPROVEMENT INKASSO S.R.L. s-a constat că aceasta nu funcționează la sediul declarat, nu a avut niciodată angajați, nu are puncte de lucru sau spații de depozitare, iar administratorul societății nu are cunoștința de tranzacțiile societății cu S.C. AD A. T. S.R.L.
Totodată, reprezentantul S.C. AD A. T. S.R.L. a confirmat că nu l-a cunoscut niciodată pe administratorul S.C. IMPROVEMENT INKASSO S.R.L.
În continuare intimata a precizat că tranzacțiile declarate de S.C. AD A. T. S.R.L. oferă suspiciunea rezonabilă că nu au conținut real, ci sunt menite să ascundă operațiuni care au avut ca scop evitarea impozitării și obținerea de avantaje fiscale necuvenite pentru societate și pentru clienții acesteia.
Ca urmare, având în vedere cuantumul mare al sumelor estimate (reîncadrate de organul de control conform art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicata, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare) care pot genera pericolul ca AD A. T. SRL, în calitate de debitor, să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimonial, punând în pericol sau îngreunând în mod considerabil colectarea obligațiilor la bugetul general consolidate al statului, organul de control a apreciat că este necesară dispunerea masurilor asigurătorii.
F. de comportamentul contestatoarei de a înregistra în contabilitate operațiuni nereale, cu scopul de a prejudicia bugetul de stat intimata, organul de control, a apreciat că există pericolul ca acesta să își diminueze patrimoniul, îngreunând sau chiar făcând imposibilă recuperarea creanței datorate statului, după emiterea unui titlu de creanța, și în consecința, a dispus, prin decizie motivată, instituirea masurilor asigurătorii sub forma sechestrului asigurător asupra bunurilor menționate în cuprinsul deciziei.
Contrar criticilor aduse de contestatoare deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii referitoare la nemotivarea, netemeinicia și nelegalitatea acesteia, intimata a precizat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 129 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la instituirea măsurilor asigurătorii.
Astfel, potrivit articolului menționat mai sus, măsurile asigurătorii (sub forma popririi asigurătorii și a sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia) se dispun, prin decizie motivată a organului fiscal competent, ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. În decizie, organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicata, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, oct. 2.1 lit. a) și c) din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 2605/2010 privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prevede ca organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea:
Din cuprinsul textelor legale anterior enunțate rezultă, deci, ca pentru a se justifica instituirea acestei măsuri, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, aspecte care au fost evidențiate în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
Este adevărat că aprecierea pericolului nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare ia comportamentul fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali/al asociaților și ia conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitoarei (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc.).
În cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii se precizează motivele care au determinat organul fiscal la dispunerea măsurilor asigurătorii, în urma acțiunilor de control efectuate de inspectorii antifrauda din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscala Constanta la contribuabilul ..
Având în vedere cuantumul sumelor estimate, precum și comportamentul fiscal al contribuabilului, au creat convingerea organului fiscal de existența pericolului ca acest contribuabil să împiedice sau să îngreuneze colectarea.
Măsurile asigurătorii au fost instituite în baza prevederilor art.129 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 93/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicata, cu modificările și completările ulterioare, scopul acestora fiind de a preîntâmpina producerea unui prejudiciu în bugetul statului, conservând activul patrimoniului contribuabilului.
Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale și existând pericolul ca societatea să-și înstrăineze/diminueze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat, în deplină concordanță cu prevederile art. 129 alin. (3) din Ordonanața Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicata, cu modificările și completările ulterioare, la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii de către organele din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscala 2 Constantă, care au efectuat controlul.
Aplicarea sechestrului asupra bunurilor contestatoarei are drept consecință juridică limitarea dreptului de dispoziție al proprietarului asupra bunului respectiv, importanța acestei măsuri fiind de necontestat în vederea punerii în executare ulterioară a titlului executoriu ce va fi obținut de creditor.
În scopul înlesnirii executării silite și pentru a elimina eventualele posibilități de sustragere de la executare, legea permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acțiunii judiciare. Instituțiile juridice prin care se realizează aceste măsuri sunt sechestrul asiguratoriu și poprirea asiguratorie, ambele măsuri fiind de altfel dispuse în cazul contestatoarei din dosarul de față.
Referitor la susținerea potrivit căreia nu exista pericolul de sustragere de la urmărire, reclamanta contestatoare nu poate proba un astfel de fapt negativ. Prin însăși contestarea măsurilor asigurătorii reclamanta contestatoare încearcă sustragerea de la achitarea creanței datorate bugetului consolidat al statului.
Măsurile asigurătorii reprezintă posibilitatea prin care statul își asigură recuperarea creanțelor, acestea nefiind executorii la momentul încheierii.
Totodată a precizat că emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii a cărei anulare se solicită prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar este o prerogativă legală la îndemâna organului fiscal ce poate dispune măsuri asigurătorii asupra bunurilor, pentru ca recuperarea creanțelor să aibă loc efectiv. Totodată, această măsură a fost determinată de imperativul eficentizării procedurilor de recuperare a prejudiciului produs de contestatoare, iar finalitatea acestei proceduri este recuperarea prejudiciului cauzat.
Prin urmare, intimata a precizat că este suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii numai să se constate pericolul sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului debitoarei, cu consecința îngreunării procedurii de colectare, nefiind necesară producerea vreunuia dintre evenimentele precizate anterior. De asemenea, sustragerea de la plata obligațiilor către bugetul general consolidat, prin încălcarea prevederilor mai sus invocate, este o suficientă dovadă că se impuneau în cauză luarea unor măsuri asigurătorii care să protejeze creanța evidențiată de organele de control.
Întrucât pe parcursul acestei perioade contestatoarea nu a făcut niciun fel de dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de organele de control care au dispus măsurile contestate deși, potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul civil și art.129 alin. 1 teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul procedură fiscală, republicata, cu modificările și completările ulterioare, îi incumbă această sarcină a probei și, întrucât în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, intimata a menționat că forța probantă a acestui act nu a fost înlăturată, bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În concluzie intimata a precizat că au fost respectate dispozițiile legale în materie, motivele invocate prin contestația formulată neavând niciun fel de susținere legală, astfel încât se impune respingerea contestației la executare împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2014, și a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/28.11.2014, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat și/sau alte cheltuieli similare, intimata a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate, iar în cazul în care instanță va trece peste apărările formulate și va admite contestația la executare, a solicitat reducerea acestora proporțional cu valoarea cauzei, complexitatea acesteia și cu activitatea depusă de avocat, ținând cont de toate circumstanțele cauzei.
În drept, întâmpinare a fost întemeiată pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, ale Codului civil, ale Codului de procedură civilă, ale Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 2605/2010.
În dovedire a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1937 din 10.03.2015 Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2015 sub nr._ .
In probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2014 intocmită de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. s-a dispus un secgestru asigurător asupra unui număr de 8 autoturisme marca Dacia L. în valoare de aparținând contestatoarei în valoare de 230.617 lei, în vederea recuperării creanței in sumă de. 150.630,80 lei (reprezentând tva și impozit pe profit).
Sechestrul asigurător a fost aplicat asupra mobilelor-autoturisme prin Procesul verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr._/28.11.2014 emis de Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili.-f.27
Măsura a fost luată ca urmare a suspiciunii derulării de către contestatoare a unor tranzacții fictive, menite să ascundă operațiuni în vederea obținerii de avantaje fiscale pentru societate și clienții acesteia.
Astfel, s-a stabilit că . SRL a înregistrat în evidentele contabile un număr de 22 de facturi emise de o altă societate, S.C. IMPROVEMENT INKASSO S.R.L, în valoare de 376.577 lei fără TVA, TVA în suma de 90.378,48 lei, respectiv 466.955,48 lei cu TVA. In urma verificărilor s-a stabilit că această societate nu funcționează la sediu, nu are anagajați, spații de lucru, depozitare, iar administratorul societății a declarat că nu are cunoștintă de tranzacțiile acestei societăți cu . SRL.
Seobservă că nu s-au a formulat critici de către contestatoare cu privire la vicii de formă a celor două acte ce solicită a fi anulate, ci se invocă numai aspectul că măsura luată este nelegală, întrucât nu exista nici o dovada din care sa rezulte ca exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa își ascundă ori să își risipeasca patrimoniul.
Potrivit art.129 din OG 92/2003 se dispun masuri asiguratorii sub forma sechestrului asigurător asupra mobilelelor aparținând debitorului, când exista pericolul ca acesta să se sustraga, să îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Măsurile asigurătorii pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate în conditiile legii, ramân valabile pe toata perioada executarii silite, fara îndeplinirea altor formalitati.
Instanța retine că măsura luată a fost justificată prin gravitatea faptelor imputate contestatoarei, repectiv înregistarea în contabilitatea societatii a unor facturi fiscale de o valoare foarte mare, in justificarea unor tranzacții comerciale despre care administratorul societății comerciale corespondente (care ar fi emis aceste facturi) a declarat că nu are cunoștință, în urma controlului efectuat de intimat constatându-se că respectiva societate nu avea angajati, nici activitate, ceea ce a dat naștere la suspiciunea rezonabilă că aceste tranzactii sunt fictive, în scopul obținerii unui avantaj patrimonial de către contestatoare prin fraudarea bugetului de stat.
Masura a fost astfel necesara în scopul garantarii recuperării creantei la bugetul consolidat al statului, pericolul înstrăinării bunurilor sechestrate, (autoturisme -bunuri ușor vandabile) fiind justificat prin conduita fiscala neconformă dispozitiilor legale imputată contestatoarei, aspectul invocat, respectiv că este un bun platnic al taxelor și impozitelor datorate statului fiind contrazis de chiar evidența faptică ce reiese din speță.
Instanța mai retine și că prin măsura luată nu s-a adus o atingere a drepturilor patrimoniale ale contestatoarei, bunurile au fost doar indisponibilizate, fiind lăsate în posesia acesteia, care le poate utiliza potrivit destinatiei bunurilor și scopului său economic, fiind doar împiedicată temporar să le înstrăineze
Apreciind că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2014, a fost emisa justificat de organul fiscal competent, s-a motivat măsura luată, s-a întocmit actul subsecvent- Procesul verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr._/28.11.2014, cu respectarea dispozițiilor art.129 și art.151, alin.8 din OG 92/2003, iar, contestatoarea nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute de intimat, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea AD A. T. S.R.L., cu sediul în București, ., ., ., sector 6, J40/_/1994, CUI RO6844726 și cu sediul ales în București, ., ., sector 3, și pe intimatele Direcția G. Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C., cu sediul în C., ., jud. C., Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili, cu sediul în București, ..88, sector 5, și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, CUI_.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată in ședința publica azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. G. Ș.
Red. AG./ Tehn. ȘG
6 ex./15.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1411/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1428/2015. Judecătoria... → |
|---|
