Obligaţie de a face. Sentința nr. 4979/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 09.06.2015, ulterior pentru data de 16.06.2015, ulterior pentru astăzi, 23.06.2015.

După deliberare,

INSTANȚA

Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 28.07.2014, sub numărul_ /2015, reclamantul V. M., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari Bld. I. M. NR. 52-72, . București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la emiterea Acordului privind amenajările interioare și modificările din apartamentul nr. 1 situat în București, sector 6, .. 52-72, . de Urbanism nr.284/40M din 06.03.2012, eliberat de Primăria Sectorului 6 și memoriului tehnic de arhitectură, întocmit de arhitect; obligarea paratei la plata de daune cominatorii privind întârzierea eliberării acestui Acord în cuantum de câte 100 lei/zi, începând cu data introducerii cererii de mediere, respectiv 19.06.2014 și până la data emiterii. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de mediere, judecată și a onorariului avocațial.

În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că în luna decembrie 201 a demarat o lucrare de amenajare a apartamentului nr. 1 situat în București, sector 6, .. 52-72, . martie 2013 i s-a adus la cunoștința că pentru aceste amenajări trebuie obținută Autorizația de construire, fapt pentru care a început demersurile în acest sens. În cursul acestei proceduri i s-a solicitat obținerea Acordului Asociației de proprietari, fapt pentru care a înaintat numeroase adrese Asociației la care nu a primit nici un răspuns. Astfel, reclamanta a arătat că prin Adresa sa nr. 18/13.06.2012 a solicitat acordul privind amenajările și modificările interioare din apartamentul nr. 1, proprietatea acesteia, anexând la această cerere atât Formularul de Acord cât și Expertiza Tehnică, adresa la care nu a primit nici un răspuns. Reclamanta a mai arătat că a reluat acest demers și prin Notificarea nr. 44/24.10.2012 și printr-o Propunere de conciliere - conform vechiului Cod de Procedura civilă, dar fără nici un rezultat. În aceste condiții, pe data de 19.06.2014, reclamanta a arătat că a formulat o cerere de mediere și am parcurs această procedură, dar, din păcate medierea a eșuat.

Totodată, reclamanta a menționat că, în conformitate cu expertiza anexată la Adresa nr. 18/2012 și prezentei cereri modificările nu afectează structura de rezistență a clădirii și nu exista nici un impediment material sau legal pentru ca pârâta să ne refuze acordul. În aceste condiții, a considerat că se află în ipoteza prevăzută de art. 11 din Legea nr. 230/2007 în sensul că reclamanții au dreptul să efectueze modificări proprietății individuale, iar refuzul pârâtei de a ne elibera acordul este nejustificat. De asemenea, a apreciat că prin refuzul pârâtei se încalcă beneficiile conferite de dreptul de proprietate, prin nerespectarea art.555 Cod Civil, art.44 alin. 1, 2 și 7 art.45, 57 și 21 alin. 1, 2 și 3 din Constituția României.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 11 și 12 din Legea nr. 230/2007.

În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, și probei cu înscrisuri, respectiv: certificat de urbanism nr. 284/40M din 06.03.2012, raportul de expertiză tehnică privind influența lucrărilor modificări apartament, cadastru, proces verbal de închidere a medierii din 09.07.2014, certificat de informare nr. 19/26.06.2014, proces verbal privind prezența părților la ședința de mediere din 26.06.2014, notificare, propunere de conciliere,

Prin precizările aduse cererii, reclamantul a arătat că își întemeiază cerere în drept pe dispozițiile art. 1516 coroborat cu art. 1527 și 1528 Noul Cod Civil.

Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.10.2014, pârâta Asociația de Proprietari Bld. I. M. nr. 52-72, . București, a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În cuprinsul întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea excepției lipsei de interes a reclamantului de a o obliga la emiterea Acordului privind amenajările interioare și modificările din apartamentul nr. 1, cât și obligarea noastră la plata de daune cominatorii. Interesul este una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, cerințele pe care trebuie să le îndeplinească interesul pentru a se justifica promovarea unei acțiuni fiind: să fie legitim, juridic, născut și actual, să fie personal și direct. Prin legitimitatea interesului se înțelege conformitatea sa cu legea și cu regulile de conviețuire socială, iar cerința ca interesul să fie născut și actual exprimă faptul că interesul trebuie să existe în momentul promovării cererii de chemare în judecată, ori interesul reclamantului nu este legitim, juridic, născut și actual. În acest sens, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 41, art. 42, art. 11 alin. 2 și art. 14 din Legea nr. 230/2007. De asemenea, a invocat dispozițiile art12 lit. e) din H.G, 1588/2007, Art. 648 alin (1) din Noul cod civil și Art. 649 alin. (1) din Noul Cod civil. În acest sens, a mai arătat că în conformitate cu art. 2.4 din Acordul de asociere al Asociația de proprietari Bld I. M. nr. 52-72, ., București, proprietatea comună (obiect al stării de indiviziune forțată și perpetuă) include terenul aferent construcției. în suprafață totală de 1599,92 mp, suprafața exterioară a zidurilor de perimetru, trotuarele, etc.

În continuare, pârâta a apreciat că interesul reclamantului nu este juridic și legitim, având în vedere că acesta din urmă a efectuat deja lucrările din interiorul apartamentului, pentru care acordul a fost solicitat “post factum”; lucrări ce au constat în desființarea unor pereți interiori din cărămidă și repoziționarea în alte părți a lor (alte materiale de construcție, de calitate mai proastă), modificarea instalațiilor comune de alimentare cu apa caldă și rece, precum și a instalațiilor comune de evacuare a apelor uzate din baie și bucătărie, inclusiv posibila modificare a rețelei comune de evacuare a apei pluviale și a celei de distribuție a gazelor naturale. Pârâta a invocat în acest sens dispozițiile art. 648 alin (1) din Noul Cod civil. Totodată, a arătat că după efectuarea lucrărilor din apartament, reclamantul a obținut Certificatul de Urbanism nr. 2S4/40M /06.03.2012, în care, printre altele, la punctul 3 regimul tehnic sunt prevăzute următoarele condiții: se va menține funcțiunea de locuință;se vor menține părțile din construcția existentă care sunt proprietate comună și sunt folosite în comun cu ceilalți proprietari. A mai arătat că în Certificatul de Urbanism este subliniat faptul că acesta; "Nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții’.

În aceste condiții, pârâta a apreciat că reclamantul a încălcat, condițiile impuse prin Certificatul de Urbanism, în care se precizează la pct. 3. Descrierea lucrărilor propuse spre autorizare din Raportul de expertiză tehnică la lit. e) se propune “desființarea parțială parapet zidărie al logqiei spre exterior”, ceea ce a considerat că reprezintă o încălcare a Art. 11 alin. (2), Art. 14 din Legea nr. 230/2007 actualizată, ari. 12 lit e) din HG. 1588/2007, Art. 648 alin (1) și Art. 649 alin (1) din Noul Cod civil, art 2,4 din Acordul de asociere al Asociația de proprietari, având în vedere că exteriorul parapetului de zidărie comună al loggiei face parte din suprafața exterioară a zidurilor de perimetru proprietate comună. În plus, a arătat că tot la pct. 3 din Raportul de expertiză tehnică se face vorbire despre proiectul de arhitectură (pe care reclamantul nu l-a atașat la dosar) cu planuri întocmite de S.C. DITO CA CONIMPEX S.R.L. prin Arh. I. Carstoiu. Pârâta a arătat că nu a avut acces la aceste planuri, dar desființarea parțială a parapetului de zidărie al loggiei spre exterior nu poate avea ca scop decât edificarea unei scări de acces din apartamentul reclamantului, direct pe trotuarul comun, ce înconjoară blocul sau pe terenul comun aferent blocului pârâtei. În aceste condiții a considerat că interesul reclamantului nu este în Conformitate cu legea și cu regulile de conviețuire socială, acesta nefiind legitim și juridic.

În plus, pârâta a apreciat că, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada unui interes născut și actual. În acest sens a arătat că a formulat o adresă către reclamant, nr. 06/09.07.2014 (prin care a arătat faptul că “nu acceptă să își dea acordul în vederea realizării modificărilor interioare în apartamentul nr 1, întrucât, acestea și-au executat fără a avea acceptul proprietarilor din jur și al Asociației, iar Certificatul de urbanism a fost obținut mult după executarea lucrărilor la interior’" . totodată, a arătat că niciuna dintre cererile succesive ale reclamantului nu au conținut acordurile notariale ale proprietarilor vecini, direct afectați, conf. Art. 41 din Legea nr. 230/2007 actualizată. Lipsa acordurilor proprietarilor vecini, solicitate de lege, pârâta a considerat că duce la faptul că interesul reclamantului să nu poată exista în momentul promovării cererii de chemare în judecată, să nu fie născut și actual. În acest sens, a mai arătat că niciuna din cererile succesive ale reclamantului nu au conținut acordurile notariale ale proprietarilor vecini, direct afectați cf. art. 41 din Legea 230/2007.

În cuprinsul întâmpinării, pârâta a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii arătând că specificul capacității de exercițiu a persoanei juridice constă în faptul că voința subiectului colectiv de drept civil este voința organelor sale de conducere ce o reprezintă legal. În acest sens, pârâta a invocat dispozițiile Art.8 alin. (1) și (5) din Statutul Asociației. Astfel, a apreciat că organul de conducere fiind adunarea generală; admiterea cererii ar însemna obligarea membrilor adunării generale de a-și da consimțământul, de a avea o opinie contrară voinței lor generale. Privind astfel lucrurile, prin admiterea cererii reclamantului a considerat că s-ar încălca Articolul 29. Libertatea conștiinței, din Constituția României. În plus, a arătat că voința generală a membrilor asociației este aceea de menținere neatinsă a fațadei condominiului (. comună. Ori, așa după cum am arătat, la pct. 3 lit. e) din Raportul de expertiză tehnică semnat de ing E. T. C. S. M. se propune tocmai “desființarea parțială parapet zidărie al log piei spre exterior’’, în totalul dispreț al tuturor normelor invocate dp n,oi Art, 11 alin. (2), Art. 14, Art. 41 și Art. 42 din Legea nr. 230/2007 actualizată, art. 12 lit e) din H G, 1588/2007, Art. 648 alin (1) și Art. 649 alin (1) din Noul Cod civil, art 2 4 din, Acordul de asociere al Asociația de proprietari. Mai mult, reclamantul a încălcat ,chiar, și condițiile impuse prin Certificatul de Urbanism.

Pârâta a mai arătat că, prin adresa nr. 06/09.07.2,014, depusă de reclamant la dosar, i-a răspuns acestuia și a arătat, printre altele, faptul că "nu acceptă să ne dăm acordul în vederea realizării modificărilor interioare în apartamentul nr. 1, întrucât acestea s-au executat fără a avea acceptul proprietarilor din jur și al Asociației, iar Certificatul de urbanism a fost obținut mult după executarea lucrărilor la interior”. În procedura de emitere a unui a acord pentru orice cerere primită, Comitetul executiv al asociației este obligat să verifice toate înscrisurile atașate cererii, ori; cererile succesive ale reclamantului nu au fost însoțite de acordurile notariale ale proprietarilor vecini, direct afectați, conf. Art. 41 din Legea nr. 230/2007 actualizată. în lipsa acestor înscrisuri nu putem merge mai departe cu studierea cererii. În lipsa acordurilor notariale ale proprietarilor vecini, solicitate de lege, pârâta a considerat că acțiunea este inadmisibilă, și, prin urmare a solicitat admiterea prescripției.

Tot față de lipsa acestor acorduri notariale, pârâta a înțeles să invoce excepția prematurității acțiunii, nefiind respectate dispozițiile art. 41 din Legea nr. 230/2007 actualizată.

Față de cele învederate, pârâta a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării pe fond, pârâta a arătat că în anul 2011 reclamantul a început o lucrare de amenajare a . Bld. I. M. nr. 52-72, ., parter, sector 6, București, fară să fi obținut anterior vreun acord, aviz sau autorizație de construcție. Prin această lucrare, reclamantul a realizat, într-o primă etapă, lucrări ce au constat în desființarea unor pereți interiori din cărămidă și repoziționarea în alte părți a lor (alte materiale de construcție, de calitate mai proastă), modificarea instalațiilor de alimentare cu apa caldă și rece, precum și a instalațiilor de evacuare a apelor uzate din baie și bucătărie;. E posibil ca reclamantul să fi modificat și rețeaua de evacuare a apei pluviale și a celei de distribuție a gazelor naturale.

În urma sesizărilor pârâtei și după terminarea lucrărilor din interiorul apartamentului, reclamantul a obținut Certificatul de Urbanism nr. 284/40M/06.03.2012, ale cărui condiții au fost încălcate de către reclamant. Ulterior obținerii Certificatului de Urbanism, reclamantul a obținut și Raportul de expertiză tehnică semnat de ing. E. T. C. S. M.. Pârâta a mai menționat că pe toată durata lucrărilor a primit numeroase sesizări ale vecinilor, privind zgomotul provocat de lucrări și tulburarea repetată a liniștii pe scara blocului, chiar și în perioadele de odihnă. Mai mult chiar, în timpul lucrărilor a fost afectat un perete despărțitor situat între proprietatea reclamantului și cea a unui vecin. În aceste condiții, pârâta a înțeles să ridice problema bunei credințe a reclamantului în formularea mai întâi a cererii de obligare a pârâtei la emiterea Acordului privind amenajările interioare și modificările" din apartamentul nr. 1. În acest sens, a considerat că reclamantul nu urmărește strict realizarea de modificări în locuință ci urmărește, în final, obținerea acordului pentru deschiderea unui punct de lucru al S C MEDEEA LIFE SRL, în apartamentul, nr 1, cu activitatea de salon de înfrumusețare (Notificarea nr. 44 din 24 10 20,12, Propunerea de conciliere nr. 59 din 28.11.2012).

A mai arătat că s-au purtat numeroase discuții cu reclamantul, inclusiv în Adunarea generală a membrilor asociației de proprietari, acesta fiind informat că Acordul de asociere al membrilor asociației nu permite existența de spații comerciale sau de activități lucrative în blocul de locuințe (art. 2.1. Condominiul are următoarele caracteristici: a) . spații comerciale - fără alte spații destinate unor activități lucrative). De altfel a arătat că reclamantului i-a fost comunicată adresa nr. 06/09.07 2014, fiind informat că membrii Asociației nu admit existența în condominiu a spațiilor comerciale sau a firmelor cu activitate. În plus, a arătat că prin procesele-verbale redactate în cadrul adunărilor generale ale, Asociației de proprietari din datele de 28.05.2006, 18.04.2010, 31.05 2014, cât și în alte adunări generale, s-a reluat și subliniat ideea că membrii Asociației nu admit existența în condominiu a spațiilor comerciale sau a firmelor cu activitate. Conform Art. 20 lit. a) și b) din statutul asociației, proprietarii sunt obligați să respecte statutul și să se supună hotărârilor adunării generale a asociației de proprietari.

Atât timp cât actele în baza cărora s-au constituit și își desfășoară activitatea, nu sunt contrare legii, nu sunt atacate și anulate pe baza procedurilor special instituite în acest sens, ele continuă să își producă efectele și trebuie să se supună acestor acte. Mai mult chiar, majoritatea decide iar minoritatea trebuie să se supună hotărârilor majorității, în mod democratic. în aceste condiții pârâta a considerat că nu poate fi obligată la emiterea unui acord cu care majoritatea membrilor asociației nu sunt de acord.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii privind întârzierea eliberării acordului, în cuantum de 100 lei/zi, de la data introducerii cererii de mediere, până la data emiterii, pârâta a solicitat respingerea acestuia ca nelegal, considerând că este nemotivat în drept, întrucât motivarea invocată, respectiv art. 1516, 1527 și 1528 din Noul Cod civil nu se referă la daune cominatorii, ci la Drepturile creditorului, Dreptul la executarea în natură și la Executarea obligației de a face. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 1536 din Noul Cod civil, care prevede, în schimb, numai daune-interese egale cu dobânda legală.

Față de cele învederate, pârâta a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm NCPC, normele invocate în întâmpinare și aplicabile în cauză, Statutul Asociației, Acordul de Asociere, hotărârile adunării generale a asociației de proprietari.

În susținerea întâmpinării, a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantului și a probei cu înscrisuri.

Prin cererea reconvențională înregistrată pe rolul instanței, pârâta – reclamantă a solicitat instanței obligarea pârâtului – reclamant să refacă pereții demolați; la stadiul inițial, pe vechile amplasamente, din materialele folosite inițial la construcția clădirii (cărămidă plină, ciment etc.), conform proiectului inițial al blocului nostru, precum și obligarea acestuia la refacerea, conform proiectului inițial al blocului, a tuturor instalațiilor pe care ie-a modificat fără drept. Totodată, în situația în care pârâtul – reclamant nu reface apartamentul nr. 1 (pereți și instalații), conform proiectului inițial al blocului și într-un termen :rezonabil, reclamanta - pârâta a solicitat instanței să îi permită realizarea lucrărilor pe cheltuiala pârâtului - reclamant, conform Art. 1528 din N.C.civ. În fine, reclamanta – pârâtă a solicitat obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii în fapt, reclamanta – pârâtă a arătat că în anul 2011 pârâtul – reclamant a început o lucrare de amenajare a . Bld. I. M. nr. 52-72, ., parter, sector 6, București, fară să fi obținut anterior vreun acord, aviz sau autorizație de construcție. Prin această lucrare, reclamantul a realizat, într-o primă, etapă, lucrări ce au constat în desființarea unor pereți interiori din cărămidă și ciment și repoziționarea pe alte amplasamente (folosind alte materiale de construcție, de calitate mai proastă), modificarea traseelor instalațiilor comune de alimentare cu apa caldă și rece, precum și a instalațiilor de evacuare a apelor uzate din baie și bucătărie. E posibil ca reclamantul să fi modificat și rețeaua comună de evacuare a apei pluviale și a celei distribuție a gazelor naturale. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 648 alin (1) din Noul Cod civil, Art. 41 din Legea nr. 230/2007 și art. 14 din Legea nr. 230/2007 actualizată

A mai arătat că, după efectuarea lucrărilor din apartament, pârâtul - reclamant a obținut Certificatul de Urbanism nr. 284/40M/06.03.2012, în care, printre altele, la. punctul 3. Regimul Tehnic sunt prevăzute următoarele condiții: Se va menține funcțiunea de locuință, Se vor menține părțile din construcția existentă care sunt proprietate comună și sunt folosite în comun cu ceilalți proprietari (inclusiv coloanele de instalații, ventilații). Reclamanta – pârâtă a arătat că pârâtul – reclamant a încălcat chiar și condițiile impuse prin certificatul de urbanism, în sensul că pe toată durata lucrărilor a primit numeroase sesizări ale vecinilor, privind zgomotul provocat de lucrări și tulburarea repetată a liniștii pe scara blocului, chiar și în perioadele de odihnă. Mai mult chiar, în timpul lucrărilor a fost afectat un perete despărțitor, situat între proprietatea reclamantului și cea a unui vecin.

În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 209 și urm. din N.C.proc.civ., Art; 1516 din Noul Cod civil, Art. 1527 și 1528 din Noul Cod civil, Art. 41, Art. 11 alin. (2), Art.14 din Legea nr. 230/2007 actualizată, art. 12 lit. e) din H.G. 1588/2007, Art 648 alin. 1 și art, 649 alin. 1 din Noul Cod civil, art. 2.4 din Acordul de asociere al Asociația de proprietari toate normele invocate prin prezenta, toate normele legale aplicabile în;aceasta cauză, Statutul asociației, Acordul de asociere, hotărârile adunării generale a asociației de proprietari.

În susținerea cererii reconvenționale, reclamanta pârâtă a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantului, probei cu expertiza în specializarea construcții și probei cu înscrisuri, respectiv: acord de asociere, Statutul Asociației de proprietari, proces verbal din 28.05.2006, proces verbal al Adunării Generale din 18.04.2010, proces verbal al Adunării Generale din 31.05.2014.

Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională, pârâtul – reclamanta V. M. a solicitat instanței, să respingă apărările invocate de reclamanta-pârâtă.

Astfel, în primul rând, pârâtul reclamant a solicitat instanței să respingă excepția lipsei de interes a acestuia invocată de către reclamanta - pârâtă, ca neîntemeiată. În acest sens a considerat că interesul său este legitim, juridic, născut și actual. În acest sens, a arătat că în luna decembrie 2011, reclamantul a demarat o lucrare de amenajare a apartamentului nr. 1 situat în București, sector 6, .. 52-72, . de 06.03.2012 a obținut certificatul de urbanism 284/40M și a efectuat demersurile pentru obținerea Autorizației de construire solicitând inclusiv acordul Asociației de locatari.

Astfel, pârâtul – reclamant a arătat că nu a ascuns în niciun fel stadiul actual al lucrărilor, respectiv faptul că acestea sunt executate la acest moment. Pentru realizarea lucrărilor înaintea obținerii autorizației de construire subsemnatul am fost deja sancționat de către Primăria sectorului 6 București și am achitat amenda stabilită de lege, fapt cunoscut și de Asociația de proprietari. De altfel, Primăria sectorului 6 București a întreprins acest demers la solicitarea expresă a Asociației de P. care a reclamat efectuarea acestor lucrări. Deci care mai este interesul Asociației de a sublinia un lucru deja cunoscut și comunicat de subsemnatul instanței de judecată. A mai arătat că a efectuat o lucrare în care au fost investite resurse materiale și a considerat că este normal să dorească obținerea Autorizației de construire care să îi permită menținerea apartamentului cu aceste amenajări, în caz contrar, putând fi obligat la desființarea acestora. Față de acest aspect, a considerat că interesul său este născut și actual.

În ceea ce privește caracterul legitim, juridic al interesului său, a arătat că este vorba de un astfel de caracter când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut. În acest sens a apreciat că prin efectuarea amenajărilor interioare ale apartamentului nu am făcut altceva decât să îmi exercit dreptul de proprietate în conformitate cu prevederile art. 555 Noul Cod civil. A mai arătat că limita în cazul său o reprezintă obținerea acordului pârâtei pentru realizarea acestei lucrări, acord pe care a încercat să îi obțină, dar i-a fost refuzat, fapt pentru care s-a adresat instanței.

Cu privire la acest acord, pârâtul – reclamat a arătat că, din prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 rezulta că acesta este obligatoriu doar în cazul în care se schimba aspectul proprietății comune. În cazul apartamentului în speța, a arătat că acesta are un balcon tip loggie, mai precis camera a fost împărțită din construcție în două încăperi (camera propriu zisa și balconul) de un perete despărțitor, peretele exterior al loggiei făcând parte din fațada blocului. Ceea ce s-a modificat prin lucrarea efectuată de reclamant a fost peretele interior al loggiei, cel care despărțea camera de balcon și nu peretele exterior. În plus a arătat că prin desființarea peretelui interior al loggiei nu s-a modificat în niciun fel aspectul exterior al construcției. Fotografiile atestă clar că pe fațada exista în continuare vechia tencuiala murdară și afectată de intemperii, similară cu cea existentă și la apartamentele învecinate. Tot prin această lucrare, pârâtul – reclamant a desființat un alt perete interior dintre bucătărie și baie. Având în vedere că aceste lucrări nu afectează în niciun fel fațada exterioară a blocului nu înțelege de ce Asociația de proprietari se opune cu atâta înverșunare obținerii Autorizației de construcție de către reclamanta – pârâtă.

Scopul pentru care legea a prevăzut obligația acordului pârâtului – reclamant pentru efectuarea unor lucrări de construire este împiedicarea modificării fațadei blocului în mod aleator de către proprietarii din condominiu și protejarea dreptului de proprietate al celorlalți proprietari din condominiu. A mai arătat că faptul că nu a fost modificat nimic la peretele exterior al loggiei este recunoscut chiar de către reclamanta - pârâtă în întâmpinare când susține că ing. E. T. C. S. M. în Raportul de expertiză extrajudiciară face propunerea de “desființarea parțială parapet zidărie al loggiei spre exterior”. Deci această lucrare este propunerea expertului și nu este realizată în acest moment, pârâtul - reclamant, așa cum am arătat mai sus, realizând lucrări doar asupra peretelui interior al loggiei. Astfel a considerat că proprietarul are dreptul să își exercite dreptul de proprietate în limitele legii, atât timp cât aceste limite nu au fost încălcate, interesul pârâtului – reclamant a apreciat că este perfect legitim, juridic.

Totodată, pârâtul – reclamant a solicitat instanței să dispună respingerea excepției inadmisibilității invocată de reclamanta – pârâtă arătând că nu s-a adus nicio modificare fațadei condominiului, deci nu s-a încălcat în niciun fel legea, Statutul Asociației de proprietari sau hotărârile Adunării Generale ale acesteia. Astfel, a considerat că se încearcă o interpretare greșită a prevederilor art. 41 din Legea nr. 230/2007 “. Pentru a-și motiva refuzul abuziv, Asociația de proprietari încearcă să se ascundă în spatele proprietarilor vecini cu apartamentul în discuție, susținând că acordul Asociației nu poate fi eliberat fără acordul proprietarilor vecini în forma autentică. În primul rând, din interpretarea logică a acestui text de lege reiese că acesta enumera toate actele necesare efectuării unei lucrări, fără a le subordona unele de celelalte.

Pârâtul – reclamant a mai arătat că toate categoriile de acte: acordul Asociației, acordul proprietarilor vecini și proiectul tehnic trebuie obținute în mod independent de către acesta în vederea obținerii autorizației de construire. Nu există nicio relație de subordonare intre voința Asociației de proprietari și voința proprietarilor vecini acestea fiind manifestări de voința total independente și care de multe ori în practică nici nu concordă. Mai mult, în lege nu se face precizarea ca acordul proprietarilor vecini este necesar în forma autentică. Legea nr. 50/1991 solicita acordul vecinilor în forma autentică, în prezenta cauză nefiind vorba o clădire nouă și nici lucrări de construcții în vederea schimbării destinației clădirii existente.

În plus, pârâtul – reclamant a solicitat instanței să respingă, pe baza acelorași considerente, respectiv a faptului că acordul Asociației de proprietari nu este condiționat în niciun fel de acordul proprietarilor vecini, excepția prematurității cererii.

Pe fondul cauzei, pârâtul – reclamant a apreciat că argumentele invocate de reclamanta – pârâtă sunt neîntemeiate. În acest sens a arătat că faptul că acesta a executat din eroare lucrarea înainte de obținerea Autorizației de construire a fost deja sancționat de autoritatea competentă, Primăria sector 6 București. A considerat că acest aspect nu poate fi sancționat de către Asociația de proprietari care nu are niciun temei legal în acest sens. Din Raportul de expertiză tehnică semnat de ing. E. T. C. S. M. a apreciat că rezultă fără echivoc că s-au executat numai lucrări de amenajați interioare (expertul recomanda să se facă modificări și la peretele exterior ceea ce nu s-a realizat nici până în prezent), nu a fost afectată structura de rezistență a blocului în sens negativ, dimpotrivă, aceasta chiar a crescut. Față de susținerile reclamantei – pârâte conform cărora pârâtul – reclamant a efectuat aceste modificări în vederea schimbării destinației apartamentului, acesta din urmă a învederat instanței faptul că cererea se referă strict la acordul Asociației referitor la amenajările interioare ale apartamentului, fapt ce nu are nicio legătură cu schimbarea destinației apartamentului.

În fine, pârâtul –reclamant a solicitat respingerea cererii reconvenționale formulate de reclamanta – pârâtă ca neîntemeiată, considerând că și-a exercitat prerogativele dreptului de proprietate efectuând aceste lucrări, a fost deja sancționat contravențional pentru nerespectarea obligației de a obține Autorizația de construire și consideră că Asociația de proprietari refuza în mod abuziv eliberarea acordului necesar pentru obținerea Autorizației de construire. Prin urmare, a considerat că solicitările pârâtei reclamante în sensul că reclamantul să fie obligat la refacerea pereților interiori ai apartamentului, în condițiile în care exista un Raport de expertiză tehnică care afirma că aceste lucrări nu au afectat în niciun fel structura de rezistență a blocului, fațada sau proprietățile învecinate trebuie respinse ca inadmisibile în condițiile în care îi încalcă dreptul de proprietate. În același mod a considerat că trebuie respinse și solicitarea de a fi obligat să permit Asociației să efectueze lucrările pe proprietatea mea în condițiile în care efectuarea acestora nu a prejudiciat-o în niciun fel.

Totodată, pârâtul – reclamant a învederat instanței faptul că că în niciunul dintre înscrisurile de la dosar nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu adus paratei, nu există nicio plângere din partea proprietarilor vecini, mai mult, Asociația încearcă să se erijeze în locul acestora și să aducă ca argumente în susținerea refuzului sau, lipsa acordului proprietarilor vecini. De asemenea, a considerat că reclamanta – pârâtă își exercita în mod abuziv dreptul de a refuza emiterea acordului privind efectuarea lucrărilor de amenajare, acesta constituind o limitare a dreptului de proprietate privată nu poate fi exercitat decât în condițiile strict prevăzute de lege și pentru a apăra un interes legitim și actual, interes care, în cazul reclamantei – pârâte, a considerat că nu exista.

În drept, răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională au fost întemeiate pe dispozițiile art. 205 și urm. din NCPC.

Prin precizările înregistrate pe rolul instanței la data de 27.01.2015, pârâta a arătat că valoarea readucerii apartamentului la stadiul inițial este de 5000 de lei, estimativ, urmând ca valoarea reală să fie stabilită prin expertiză judiciară.

La data de 02.03.2015 a fost depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 162 – 187).

La data de 30.04.2015, reclamanta – pârâtă a depus la dosarul cauzei note scrise. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Instanța va analiza cu prioritate excepția de fond, absolută și peremptorie a lipsei de interes.

Astfel, pentru a declanșa orice proces civil, este necesar ca reclamantul să îndeplinească în mod cumulativ o . condiții, precum: să formuleze o pretenție, să aibă un interes, să aibă calitate procesuală activă și, nu în ultimul rând, capacitate procesuală.

Cerința existenței interesului la promovarea unei acțiuni în justiție urmărește evitarea introducerii de cereri abuzive în scop pur șicanator și asigură, pe cale de consecință, chiar realizarea scopului acțiunii civile, acela de a proteja efectiv drepturile subiective și situațiile juridice ocrotite de lege.

Interesul constă în folosul practic urmărit de cel ce pune în mișcare acțiunea civilă și el trebuie, la rândul lui, să fie legitim, născut și actual, personal și direct. Aceste condiții trebuie, de asemenea, să fie îndeplinite în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele atrăgând respingerea acțiunii formulate ca lipsită de interes.

În speță, acțiunea reclamantului are ca scop obținerea acordului pentru lucrările de construcție pe care le-a efectuat la apartamentul său. În analiza acestei excepții nu are relevanță faptul dacă aceste lucrări s-au realizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie (aspecte care vor fi analizate în cadrul fondului cererii). În consecință, instanța reține că interesul reclamantului în promovarea acțiunii îndeplinește cerințele legale, instanța urmând a respinge excepția invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

În privința excepției inadmisibilității, instanța reține că hotărârile Asociației de proprietari sunt supuse controlului judecătoresc. Conform art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, hotărârile adunării generale contrare legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori de natură să producă daune intereselor proprietarilor pot fi atacate în justiție. Bineînțeles, proprietarii își manifestă voința în cadrul procesului de luare a hotărârilor, dar instanța poate cenzura acele hotărâri care sunt contrare legii, care aduc atingere unor drepturi ale persoanelor cu care intră în conflict, etc.

Deci, instanța va respinge și excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.

Referitor la excepția prematurității, instanța apreciază că este neîntemeiată, deoarece legea nu impune o anumită ordine în obținerea acordurilor necesare pentru emiterea unei autorizații de construire. Astfel, chiar dacă reclamantul nu a obținut acordul vecinilor pentru lucrările în discuție, acesta poate demara prezenta procedură judiciară.

Pe fondul cauzei, în fapt,

Reclamantul este proprietarul apartamentului nr. 1 situat în București, .. 52-72, . înscris în Cartea funciară nr. 2450, nr. cadastral 1598/1).

În luna decembrie 2011, reclamantul a început lucrarea de amenajare a apartamentului, fără existența unui proiect de execuție și fără avizele, acordurile și autorizația de construire necesare.

În favoarea reclamantului, Primarul Sectorului 6 București a emis certificatul de urbanism nr. 284/40M din data de 06.03.2012 (f. 5-6), în care se menționează că „după expertizarea prealabilă a situației existente, se permite modificarea compartimentării interioare în apartament (…) și nu se admite afectarea structurii de rezistență, a stabilității în întreg sau parțial a unor elemente ale construcției existente”.

În drept,

Potrivit art. 11 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarul poate aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății sale individuale, cu respectarea prevederilor legale referitoare la autorizarea de către autoritatea publică locală a modificărilor constructive, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăți individuale. Proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinația proprietății comune fără a obține mai întâi acceptul din partea asociației de proprietari.

Conform art. 12 din Legea nr. 230/2007, zidurile dintre apartamentele sau spațiile alăturate, care nu fac parte din structura de rezistență a clădirii și din proprietatea comună, pot fi reamplasate prin acordul dintre proprietarii apartamentelor sau spațiilor respective, pe baza autorizației de modificare a construcției, eliberată de autoritatea publică locală și cu înștiințarea asociației. Zidurile dintre apartamente sau spații și proprietatea comună care nu fac parte din structura de rezistență a clădirii pot fi reamplasate numai prin modificarea acordului de asociere, în baza hotărârii majorității proprietarilor și a autorizației de modificare a construcției, eliberată de autoritatea publică locală.

Instanța învederează și dispozițiile articolului 44 alin. 2 și alin. 7 din Constituție, potrivit cărora proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Prin răspunsul la interogatoriu (f. 156) și susținerile orale ale reprezentantului legal din ședința din data de 02.06.2015, pârâta a arătat că ceilalți proprietari din . constructive și de instalații în apartamente, precum și schimbării destinației apartamentului (din spațiu de locuit în spațiu lucrativ), iar proprietarii vecini reclamantului nu au fost de acord cu lucrările efectuate de acesta.

Prin raportul de expertiză judiciară efectuat de ing. S. C. (f. 162-187) s-a arătat că „peretele despărțitor dintre cameră și logie este un perete structural, cu grosimea măsurată de 0,30 m”, iar acest perete a fost modificat prin desființarea tâmplăriei din lemn și a parapetului de zidărie de sub fereastră 180x90 m.

Chiar dacă expertul judiciar și-a însușit opinia expertului extrajudiciar E. C. S. M. (raport expertiză extrajudiciară, f. 7-11) potrivit căreia „s-au efectuat sondaje și decopertări ce au confirmat că pe gabaritele ce vor fi dezafectate elementele constructive nu constituie parte constitutivă a structurii de rezistență”, instanța reține că „sondajele și decopertările” au avut în vedere doar apartamentul reclamantului (cu sublinierea faptului că expertiza extrajudiciară nici nu a identificat peretele în discuție ca fiind structural, dar a menționat că „se păstrează integral elementele structurale – stâlpi, grinzi, planșee).

Însă, de vreme ce majoritatea proprietarilor au hotărât să interzică lucrări la pereții structurali (de fapt, orice lucrări), presupunând astfel o abținere din partea lor (pentru satisfacerea unui interes comun al tuturor proprietarilor, de protejare a structurii de rezistență a blocului), iar expertizele nu au avut în vedere, de exemplu consecința faptului ca toți proprietarii să realizeze aceleași lucrări ale peretelui structural ca și reclamantul (ceea ce cu siguranță ar afecta structura de rezistență a blocului și ar pune în pericol integritatea structurală a clădirii-art. 11 din Legea nr. 230/2007), reținând și principiul nediscriminării, instanța reține că opoziția pârâtei și refuzul de a-și da acordul pentru această intervenție constructivă sunt întemeiate.

De asemenea, certificatul de urbanism permitea doar „modificarea compartimentării interioare în apartament”, astfel încât desființarea parțială a parapetului zidărie al logiei spre exterior (menționată la pct. 3 lit. B, subpunctul e în raportul de expertiză extrajudiciară), dorită de către reclamant în vederea instituirii unei căi de acces din exteriorul blocului este nelegală (la acest moment).

În consecință, față de aceste considerente, reținând că raportul de expertiză efectuat de E. C. S. M. nu respectă certificatul de urbanism (prin faptul că se referă la lucrări ai peretelui exterior al apartamentului/ai logiei, iar certificatul permite doar modificarea compartimentării interioare a apartamentului), nu corespunde situației reale de la fața locului (acest raport nemenționând peretele structural supus modificărilor, identificat în raportul de expertiză judiciară), față de caracterul unitar al raportului și interdependența constatărilor în vederea formulării unei concluzii pertinente, instanța apreciază ca neîntemeiată cererea reclamantului (astfel cum a fost formulată, în baza principiului disponibilității, f. 3) privind obținerea unui acord din partea pârâtei, în baza acestui raport (memoriu tehnic de arhitectură).

În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligației, față de soluția dată capătului principal de cerere, instanța consideră că și această cerere este neîntemeiată.

De asemenea, instanța constată că, anterior reglementării amenzilor cominatorii prin art. 580³ din codul de procedură civilă 1865, practica judiciară crease un mijloc de constrângere patrimonială a debitorului obligație de a face intuitu personae. Acest mijloc era sistemul daunelor cominatorii care reprezentau sume de bani periodice la care debitorul era obligat până la executarea integrală a prestațiilor sale. Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 580³ din Codul de procedură civilă 1865, au fost reglementate amenzile cominatorii, însă prin . noului Cod de procedură civilă, aceste dispoziții nu au fost preluate, la art. 907 din Codul de procedură civilă, arătându-se în mod expres că, pentru neexecutarea obligațiilor de a face sau de a nu face nu se pot acorda daune cominatorii.

În consecință, instanța va respinge cererea principală, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea reconvențională (f. 74), față de considerentele anterioare privind peretele structural, instanța va obliga reclamantul-pârât să refacă peretele structural (perete comun cameră-logie, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de ing. S. C.), pe vechiul amplasament și din materialele folosite inițial la construcția clădirii și va dispune ca în cazul refuzului reclamantului-pârât de a îndeplini această obligație, pârâta-reclamantă să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala reclamantului-pârât, conform art. 1528 Cod civil.

În privința celorlalte lucrări efectuate și a modificării instalațiilor comune (identificate la pct. 6.2.1 în raport), instanța reține, în baza concluziilor raportului de expertiză judiciară, că acestea nu afectează structura de rezistență a apartamentului și nici a blocului, precum nici modalitatea de funcționare a instalațiilor comune – fiind necesară doar reanalizarea consumului de agent termic care revine apartamentului reclamantului-pârât (f. 169). De asemenea, raportul de expertiză a arătat că instalațiile de apă și căldură ale imobilului reclamantului-pârât sunt separate de restul blocului.

De vreme ce autoritățile competente au emis certificatul de urbanism nr. 284/40M din data de 06.03.2012, pentru modificarea compartimentării interioare în apartament, pentru a evita soluția neeconomică de desființare a lucrărilor deja efectuate (cu excepția lucrărilor pentru care s-a admis cererea reconvențională), reținând că aceste lucrări (cu excepția lucrărilor pentru care s-a admis cererea reconvențională) sunt susceptibile a fi autorizate în condițiile legii (prin întocmirea unui proiect sau expertize tehnice care să corespundă situației reale din teren și soluțiilor cuprinse în prezenta hotărâre), instanța apreciază ca neîntemeiată cererea pârâtei-reclamante de refacere a apartamentului nr. 1 conform proiectului inițial al blocului.

În consecință, instanța va admite în parte cererea reconvențională.

În cele din urmă, instanța recomandă părților, ca prin discuții civilizate și concesii reciproce, să găsească o soluție pentru asigurarea bunei vecinătăți, atrăgând atenția reclamantului asupra faptului că dreptul său de proprietate cuprinde și anumite restricții impuse/permise de lege și/sau voința celorlalți proprietari din blocul în care este situat apartamentul său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei de interes, excepția inadmisibilității, excepția prematurității, invocate de către pârâtă, ca neîntemeiate.

Respinge cererea formulată de reclamantul-pârât V. M., CNP_, cu domiciliul în București, Drumul Valea Furcii nr. 109C, sector 6, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Asociația de Proprietari .. 52-72, .>, cu sediul în București, .. 52-72, ., CUI_, ca neîntemeiată.