Contestaţie la executare. Sentința nr. 4993/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4993/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4993/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4993
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 iunie 2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect – contestație la executare – suspendare executare silită, privind pe contestatorul P. DE PE L. CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații B. T., I. C. COLLECTION S.R.L. și B. T..
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 iunie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 06.02.2015, sub numărul_, contestatorul P. DE PE L. CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații B. T., IMPROVMENT C. COLLECTION SRL și B. T., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în baza art. 711 alin. 1 și 3 C.p.c și art. 718 alin. 1 C.p.c, toate raportate la: art. 92 alin.6 C.p.c, art. 249 N.C.p.p, art. 250 N.C.p.p, art. 30 alin.1 din O.U.G nr. 80/2013 și art. 7 din O.G nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare: admiterea cererii de suspendare și, pe cale de consecință, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare, anularea executării silite inițiate de S.C.P.E.J „D., C. și Asociații" în dosarul nr. 1853/2014; anularea tuturor actelor de executare efectuate în același dosar execuțional; anularea Publicației de vânzare nr.1853/16.01.2014; anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
În motivarea contestație în fapt, contestatorul a arătat că prin Ordonanța nr. 193/P/2014 din 18 august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, bunurile imobile menționate în dispozitivul acesteia au fost indisponibilizate prin instituirea măsurii sechestrului asigurător. Această măsura asiguratorie a fost aplicată prin procesul-verbal încheiat la data de 18 august 2014 de organele de poliție competente. Totodată, a arătat că prin Ordonanța nr. 193/P/2014 din 21 august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, între altele, asupra bunului imobil ce face obiectul procedurii execuționale, această măsura asiguratorie fiind aplicată prin procesul-verbal încheiat la data de 21 august 2014 de organele de poliție competente. În baza celor arătate O.C.P.I - B.C.P.I Sector 6 a procedat la notarea sechestrului asigurător în cartea funciară. Prin Rechizitoriul nr. 193/P/2014 din 7 noiembrie 2014 al contestatorului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și menținerea sechestrului asigurător instituit asupra bunului imobil în discuție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Penală sub nr._ și, până la data introducerii contestației, a arătat că împotriva măsurii asigurătorii dispuse asupra bunului imobil urmărit nu s-a formulat contestație în temeiul art. 250 N.C.p.p. Prin urmare a apreciat că se impune suspendarea executării silite, întrucât eventuala scoatere a imobilului din patrimoniul debitorului, anterior soluționării contestației, ar face extrem de dificilă restabilirea situației anterioare, existând riscul prejudicierii iremediabile a intereselor titularului sechestrului asigurător.
În acest sens contestatorul a arătat că, deși din punct de vedere legal sechestrul asigurător penal nu a fost ridicat pe calea prevăzută de lege - art. 250 N.C.p.p, în fapt, prin declanșarea procedurii de executare silită și prin întocmirea actelor de executare, creditoarea și executorul judecătoresc neagă existența în ordinea juridică a actelor procesual penale prin care a fost instituită și menținută măsura asiguratorie. Din moment ce creditoarea nu a contestat existența sechestrului asigurător, acceptă că măsura este în vigoare, însă, faptic, acționează ca și cum aceasta nu s-ar afla în ființă. În consecință, raportat la natura să juridică, contestatorul a considerat că sechestrul asigurător instituit în dosarul penal nr. 193/P/2014 poate fi contestat exclusiv pe calea procedurală prevăzută de art. 250 N.C.p.p. de orice persoană interesată, legiuitorul având astfel în vedere protejarea intereselor tuturor persoanelor care pot pretinde un drept asupra bunului.Până când sechestrul asigurător nu este ridicat de organul judiciar penal competent, nu poate fi inițiată nici o altă procedură judiciară cu privire la bunul respectiv, întrucât acesta ar fi scos de sub efectul de indisponibilizare pe o cale neprevăzută de lege. Prin urmare a apreciat că este evident că executarea silită și actele de executare pot surveni numai după admiterea în mod definitiv a unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 250 N.C.p.p. Astfel, a arătat că singura cale legală de urmat era cea prevăzută de art. 250 N.C.p.p; numai în cadrul acesteia se puteau expune în mod valabil argumentele pentru care se consideră necesară ridicarea sechestrului .
În aceste condiții, contestatorul a învederat instanței faptul că, prin inițierea executării silite și prin întocmirea actelor de executare, creditoarea și executorul vizează, de fapt, eludarea căii prevăzute de art. 250 N.C.p.p – specială, în raport de specificul cauzei, fată de procedura prevăzută de art. 622 și urm. C.p.c . Prin urmare a arătat că spre deosebire de norma procesual civilă,măsurile asiguratorii instituite în cursul procesului penal presupun respectarea unor norme dale, care protejează interesul general, fiind derogatorii de la dreptul comun. Așadar, indisponibilizarea generată de instituirea și activitatea măsurilor asigurătorii paralizează/împiedică în mod legal și imperativ orice demersuri procedurale și/sau procesuale (inclusiv întocmirea oricăror acte de executare) care ar afecta obiectul material și/sau juridic al acestora și care ar sustrage bunurile sechestrate de la afectațiunea specială la care au fost supuse prin acte/măsuri procesuale dispuse de organele penale competente. Tocmai pentru aceste rațiuni faptice și juridice/legale, contestatoarea a arătat că până la data soluționării definitive a procesului penal, atât măsura asiguratorie instituită, cât și modul de aducere la îndeplinire a acesteia nu pot fi contestate și, implicit, verificate pe cale de acțiune sau pe cale de excepție decât în termenele și condițiile normei speciale, respectiv art. 250 N.C.p.p.
Astfel, contestatorul a arătat că prin încercarea de asimilare a sechestrului asigurător penal cu o sarcină de natură civilă și ulterior prin punerea în discuție a acestui aspect în fața unei instanțe civile, fără competență funcțională în ceea ce privește aprecierea legalității măsurii asiguratorii ori a motivelor care au determinat instituirea acesteia, nu se urmărește altceva decât legitimarea unui raționament juridic tendențios, care să permită scoaterea frauduloasă a bunului indisponibilizat de sub puterea sechestrului. Practic, a apreciat că, conduita creditoarei și a executorului judecătoresc, cât și argumentele care stau la baza începerii executării silite și emiterii actelor de executare încalcă în mod flagrant natura juridică, obiectul și scopul sechestrului asigurător penal. Totodată, a arătat că sechestrul asigurător instituit de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu este o măsură cu caracter civil, ci una procesual penală, de indisponibilizare a bunului, pentru ca acesta să nu poată face obiectul nici unei înstrăinări până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, de condamnare sau de achitare, după caz. În acest sens, a considerat că creditoarea și executorul fac o gravă confuzie între natura juridică a sechestrului asigurător penal și modalitatea în care această măsură se execută după soluționarea definitivă a procesului penal - conform normelor de procedură fiscală sau civilă, în funcție de infracțiunile reținute.
Tocmai pentru a preîntâmpina situații de acest fel, contestatorul a arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 131 alin.1 din Constituție, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, art. 249 N.C.p.p, art. 250 N.C.p.p, art. 711 alin.1 și 3 C.p.c, art.92 C.p.c și art. 657 C.p.c rap. la art. 643 alin.1 C.p.c, în calitate de organ al statului, de titular al măsurii asigurătorii, cu atribuții de apărare a ordinii de drept și a intereselor generale ale societății, inclusiv aceea de a veghea la respectarea legalității actelor de executare. Prin urmare, contestatorul a considerat că în cadrul procesului civil pendinte nu se poate pune în discuție nici un aspect referitor la ridicarea sechestrului asigurător ori la eludarea efectelor sale, întrucât ar fi încălcată competența exclusivă a organelor judiciare penale. În acest context, a primi argumentele intimatei în sensul că problematica dedusă judecății trebuie dezlegată exclusiv prin aplicarea ordinii de preferință a creanțelor reglementată de art. 864 și urm. C.p.c, a considerat că reprezintă o chestiune artificială, incompatibilă cu specificul și natura juridică a sechestrului asigurător penal, deci o eludare a normelor legale aplicabile - art. 249 N.C.p.p și art. 250 N.C.p.p, o abatere de la adevărul juridic, o greșită apreciere a stării de fapt. Totodată, a apreciat că eventuala ordine de preferință a creanțelor poate fi pusă în discuție și analizată numai după ridicarea definitivă a sechestrului asigurător penal, care nu reprezintă o măsură cu caracter dispozitiv, ci imperativ.
Totodată, contestatorul a considerat că nu pot fi reținute argumentele refiertoare la caracterul creanței deținute de intimată, în condițiile în care această creanță nu poate fi valorificată până când organul judiciar penal competent nu dispune în mod definitiv ridicarea măsurii asiguratorii. În caz contrar, s-ar produce o substituire nelegală de competență funcțională, ce ar avea drept rezultat posibilitatea înstrăinării frauduloase a bunului și, implicit, lezarea iremediabilă a intereselor titularului măsurii asiguratorii, cu atât mai mult cu cât, în raport de art. 249 Ncpp, art. 250 Ncppp și art. 812 alin. 4 C., bunul imobil nu este urmăribil. Prin urmare, a învederat instanței faptul că încercarea de a asimila sechestrul asigurator penal unei sarcini civile, în scopul de a obține soluționarea chestiunii litigioase pe baza datei înscrierilor în cartea funciară și a ordinii de preferință stabilite de art. 864 și urm. C., nu reprezintă altceva, în opinia contestatorului, decât raționamente și motive artificiale de inducere în eroare, care nu au legătură cu problemele și specificul cauzei, întrucât natural juridică reală a sechestrului instituit în dosarul nr. 193/P/2014 este aceea a unui act procesual penal de indisponibilizare, în cazul de față bunul fiind sechestrat, astfel că, până la ridicarea în mod definitiv a măsurii asiguratorii, nu poate servi la satisfacerea creanței nici unui creditor.
În acest sens, contestatorul a considerat că validarea raționamentului intimatei ar echivala cu ridicarea sechestrului asigurator penal prin intermediul unei alte căi procedurale decât cea prevăzută de lege, creând un precedent extrem de periculos pentru organele îndrituite, constând în aceea că, în orice moment al procesului penal, efectele măsurilor asiguratorii ar putea fi eludate de o terță parte, fără nicio legătură cu raportul procesual penal concret, dar care ar avea vocația de persoană interesată în sensul art. 250 NCPP. Ca atare, a considerat că anterior soluționării definitive a procesului penal, ordinea și data înscrierii sechestrului asigurator penal în cartea funciară nu prezintă nici un fel de relevanță pentru existența și efectele sale.
De asemenea, contestatorul a arătat că prin înscrierea în cartea funciară a unui sechestru asigurător penal, efectul de indisponibilizare generat de această măsură operează erga omnes și se răsfrânge asupra întregii situații juridice a bunului imobil, împiedicând încheierea oricărui act juridic civil având ca obiect înstrăinarea acestuia ,inclusiv emiterea oricăror acte de executare în cadrul unei proceduri execuționale inițiate la cererea unui terț de bună credință. Astfel, a arătat că ulterior instituirii sechestrului asigurător penal și până la ridicarea definitivă a acestuia, bunul nu mai poate face obiectul nici unui act sau operațiuni juridice cu caracter civil, indiferent că este vorba despre un terț de bună credință. Prin urmare, odată instituit sechestrul asigurător, indisponibilizarea ce se răsfrânge asupra bunului se manifestă în mod unitar și efectiv, cu atât mai mult cu cât cenzura afectului de indisponibilizare revine strict organelor judiciare penale competente.
Contestatorul a considerat că nu se poate efectua pe cale civilă o analiză a concursului dintre ipoteca constituită în favoarea sa și sechestrul asigurător penal al cărui titular este contestatorul, întrucât este vorba de două instituții distincte de drept substanțial, una de natură civilă, cealaltă de natură penală, competentă a se pronunța asupra oricărei chestiuni legate de sechestru fiind doar instanța penală. Sub acest aspect, a apreciat că intimata și executorul fac, confuzie între natura juridică a sechestrului asigurător penal și modalitatea în care această măsură se execută după soluționarea definitivă a procesului penal. În acest sens, a arătat că numai după soluționarea definitivă a cauzei penale, în raport de cele dispuse de instanța penală asupra măsurii asigurătorii, se poate analiza ordinea de preferință a creanțelor.
Totodată, contestatorul a învederat instanței faptul că instanța penală poate dispune ridicarea sechestrului asigurător, caz în care rămân valabile și se execută sarcinile din cartea funciară ale celorlalți creditori, fără a mai exista vreun „ concurs", sau poate dispune menținerea acestuia, ipoteză în care sechestrul se execută potrivit normelor de procedură fiscală sau civilă, în funcție de infracțiunile reținute. Numai în acest din urmă caz se poate vorbi despre un „concurs" al măsurilor și drepturilor referitoare la bun în funcție de data înscrierii lor în cartea funciară. A mai arătat că nu înțelege să nege dreptul de ipotecă al intimatei, ci doar susține că la acest moment, raportat la stadiul soluționării cauzei penale și la situația sechestrului asigurător penal - aflat în ființă, este prematură orice analiză a concursului dintre ipoteca de care se prevalează intimata și sechestrul asigurător al cărui titular este contestatorul. De asemenea, a arătat că în ipoteza adjudecării bunului la licitație publică, acesta nu trece liber de sarcini în proprietatea adjudecatarului, ci grevat de sechestrul asigurător penal, atâta vreme cât acesta din urmă nu a fost ridicat de organul judiciar renal competent pe calea prevăzută de lege. Prin urmare a considerat că a primi argumentele creditoarei ar însemna că executorul judecătoresc să poată dispune ridicarea sechestrului asigurător penal prin întocmirea actului de j adjudecare, ceea ce ar genera o stare de anomie.
În plus, contestatorul a apreciat că încheierea de încuviințare a executării este nelegală, întrucât autorizează executarea silită a unui bun imobil indisponibilizat prin instituirea sechestrului asigurător r penal și, ca atare, neurmăribil în accepțiunea art. 812 alin. 4 C.p.c, lipsind de eficiență, pe cale civilă, o măsură procesual penală. Astfel, a arătat că atât timp cât Ordonanțele nr. 193/P/2014 din 18 august 2014 și din 21 august 2014 duc efecte juridice, orice act având ca obiect încuviințarea unei proceduri de executare silită este vădit nelegal. În consecință, a considerat că prin încheierea contestată s-a dispus încuviințarea executării silite roti da existenței unui impediment la executare - sechestrul asigurător penal.
Față de cele învederate, în temeiul art. 711 alin. 1 și 3 C.p.c și art. 718 alin. 1 C.p.c, raportate la: art. 92 alin.6 C.p.c, art. 249 N.C.p.p, art. 250 N.C.p.p, art. 30 alin.l 1) L .G nr. 80/2013 și art. 7 din O.G nr. 22/2002, contestatorul a solicitat: admiterea cererii de suspendare și, pe cale de consecință, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare și anularea executării silite inițiate de S.C.P.E.f „D., C. și Asociații" în dosarul nr. 1853/2014; anularea tuturor actelor de executare efectuate în același dosar execuțional; anularea Publicației de vânzare nr. 1853/ 16.01.2015 și a tuturor publicațiilor de vânzare care au referire la acest imobil; anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 1 și 3 C.p.c, precum și dispozițiile legale invocate.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: rechizitoriu, proces verbal de instituire a măsurii asiguratorii a sechestrului din 21.08.2014, ordonanța de instituire a măsurii asiguratorii a sechestrului din 21.08.2014, adresa nr. 2933/05.02.2015, extras de carte funciară pentru informare, extras de pe portalul Tribunalului Prahova, adresă din 28.01.2015, publicația de vânzare nr. 1853/ 16.01.2015, încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București la data de 11.12.2014, sentința civilă nr._/09.12.2013, pronunțată de Judecătoria B., sentința civilă nr. 2275/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Z., decizia civilă nr. 496/2014 din 22.09.2014, pronunțată de Tribunalul specializat Cluj, sentința nr._/07.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, extras de pe portalul Tribunalului București, sentința civilă nr. 1451/2014 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței, intimata B. T. SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a mandatarei I. C. Collection S.R.L. și, pe cale de consecință, să respingă contestația la executare în privința acestei părți, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; să admită excepția inadmisibilității contestației la executare și să respingă acțiunea ca inadmisibilă; să admiteți excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului și să respingă contestația la executare ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. În subsidiar, intimata a solicitat instanței să respingă contestația la executare ca neîntemeiată și să respingă cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator în temeiul dispozițiilor art. 718.
În cuprinsul întâmpinării, intimata a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a mandatarei sale I. C. Collection S.R.L, precum și excepția inadmisibilității contestației la executare, în legătură cu această din urmă excepție arătând că respectiva contestație la executare formulată de contestator este inadmisibilă, în raport de prevederile legale citate mai sus, întrucât forma de executare silită ce face obiectul contestației este urmărirea silită imobiliară; contestatorul este terț față de executarea silită inițiată la cererea intimatei și nu pretinde că ar avea asupra Imobilului un drept de proprietate sau un alt drept real.
Totodată intimata a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, arătând că partea contestatoare nu are calitate procesuală activă atât în raport de prevederile art. 711 alin. (1) C.proc.civ., cât și din perspectiva prevederilor art. 92 C.proc.civ. care statuează în mod expres cazurile în care Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ca și persoană interesată. Astfel, în conformitate cu aprecierile doctrinare și prevederile legale citate mai sus contestatorul are calitate procesuală activă în promovarea unei contestații la executare exclusiv în următoarele două cazuri: pentru a apăra drepturile și interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor pus< sub="" interdicție="" și="" ale="" dispăruților="" și ="" atunci="" când="" există="" o="" prevedere="" expresă="" a="" legii="" care="" să="" îi="" confere="" legitimitate="" procesuală="" activă="" în="" vederea="" introducerii="" acestei="" forme="" concrete="" de="" manifestare="" a="" acțiunii="" civile.="" în="" cauză,="" intimata="" a="" apreciat="" că="" nu="" se="" regăsesc="" niciunul="" din="" cele="" două="" cazuri="" menționate="" mai="" sus,="" având="" în="" vedere="" că ="" reprezentanții="" ministerului="" public="" nu="" au="" dovedit="" și="" nici="" măcar="" nu="" au="" susținut="" că="" ai="" promovat="" prezenta="" contestație="" la="" executare="" în="" vederea="" protejării="" drepturilor="" ș="" intereselor="" legitime="" ale="" unor="" minori,="" persoane="" dispărute="" sau="" puse="" sub="" interdicție="" și="">
nu există un text de lege care să prevadă în mod expres posibilitatea contestatorului de a formula contestație la executare în situația desfășurării unei proceduri d« urmărire silită cu privire la un imobil asupra căruia este instituită o măsură asigurătorie în cadrul unui proces penal.
Referitor la faptul că intimata nu a înțeles să conteste măsura asigurătorie în conformitate cu prevederile art. 250 C.proc.pen., intimata a considerat că acest aspect nu prezintă niciun fel de relevanță în aprecierea legalității procedurii de executare silită pornite la cererea ei asupra imobilului. În acest sens a învederat instanței faptul că nu avea niciun interes să conteste sechestrul asigurător instituit asupra imobilului, întrucât existența acestei măsuri asigurătorii nu împiedică în niciun mod urmărirea silită a imobilului. În acest sens s-a pronunțat instanță supremă într-o speță, reținând că, existența unui sechestru penal nu împiedică, în nici un fel, creditorul garantat să execute bunul: ,,la data instituirii sechestrului asigurător penal, imobilul era afectat de o ipotecă urmare a unui contract de împrumut cu garanție imobiliară. întrucât nu s-a realizat restituirea împrumutului, s-a procedat la executarea silită a imobilului care a fost vândut la licitație, apoi adjudecat de către creditorul ipotecar." Într-o asemenea situație, instanța supremă a arătat că: „executorul s-a găsit în fața unui concurs între o creanță ipotecară și o prezumtivă creanță a unor prezumtivi creditori chirografari. Ca atare, creanța ipotecară a avut prioritate și are prioritate chiar și în ipoteza în care părțile vătămate au un drept de creanță împotriva proprietarului imobilului, dar fiind vorba de creditori chirografari, aceștia își vor satisface pretențiile în măsura în care va mai rămâne ceva din acel bun (...) chiar în cazul în care se va încuviința și se va dispune despăgubirea părților vătămate care au formulat cereri de constituire de parte civilă, acestea vin în concurs cu petenta din prezența cauză, creditoare ipotecară, care în această împrejurare are prioritate, urmând a fi satisfăcută prima, întrucât ipoteca este un drept real accesoriu ce acordă titularului său un drept de urmărire a bunului în mâna oricui s-ar găsi și un drept de preferință în privința satisfacerii creanței sale față de ceilalți creditori”.
În ceea ce privește argumentul referitor la necesitatea protejării interes general, obștesc, al statului, urmărit prin instituirea sechestrului asigurător, intimata l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, având în vedere că, acest interes trebuie invocat în ceea ce privi societatea și ordinea de drept care ar fi afectate prin săvârșirea de infracțiuni. Cu alte cuvinte, interesul general poate fi adus în discuție de contestator doar cu privire la activitatea acestora de tragere la răspundere penală a persoane care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, acesta fiind scopul procesului penal, nu în legătură cu luarea măsurilor asigurătorii, care servesc întotdeauna unui interes particular.
Cu privire la împrejurarea că sechestrul asigurător a fost instituit pentru a se asigura aducerea la îndeplinire a măsurii de siguranță a confiscării speciale, intimata a considerat că nici într-o asemenea situație executarea silită nu ar trebui să fii împiedicată. În acest sens, a învederat instanței faptul că, având în vedere că măsura asigurătorie a sechestrului vizează confiscarea specială, statul ar putea susține că are o creanță incertă, eventuală, care nu are nicio prioritate și care ar urma să fie recunoscută printr-o hotărâre penală. Totodată, a arătat că în situația aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării speciale, bunul ar trece în proprietatea privată a statului. Astfel, bunul nu devine inalienabil, iar drepturile noastre conferite de ipotecă legală (dreptul de preferință și cel de a urmări bunul în mâinile oricărui s-ar afla) sunt pe deplin aplicabile. îÎn acest sens, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată: „Bunurile confiscate sau neridicate, conform legii, în orice procedură judiciară trec înproprietatea privată a statului, în temeiul unei încheieri emise de judecătorul de cameră preliminară sau al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care se dispune valorificarea acestora."
Referitor la susținerile contestatorului în sensul că sechestrul asigurător penal are ca efect principal indisponibilizarea absolută și erga omnes a bunului, intimata a arătat că doctrină s-a exprimat, în mod constant, opinia conform căreia: „Prin imobilizare se înțelege că proprietarul lor nu le mai poate înstrăina sau greva cu sarcini. (...) Instituirea acestor măsuri este de natură să prevină riscul ca inculpatul sau partea responsabilă civilmente să înstrăineze bunurile pe care le dețin și să devină insolvabili până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care a fost admisă acțiunea civilă sau prin care s-a pronunțat pedeapsa amenzii.” Totodată, s-a stabilit că: „Bunurile asupra cărora sunt instituite măsuri asigurătorii sunt indisponibilizate, în sensul că cel care le are în proprietate pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.” Astfel, efectul măsurii asigurătorii dispuse în cadrul procesului penal se restrânge exclusiv asupra proprietarului bunului, iar nu asupra creditorului care începe procedura de executare silită asupra acelui bun. Indisponibilizarea unui bun presupune suspendarea temporară a dreptului de dispoziție al proprietarului, ceea ce nu se identifică, sub nicio formă, cu noțiunea de inalienabil sau cu cea de insesizabil, respectiv cu aceea de bun sau drept patrimonial care nu este susceptibil să fie urmărit pe cale silită de către creditorii titularului sau, pentru recuperarea creanțelor pe care aceștia le au împotriva respectivului titular.
În ceea ce privește legalitatea încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțate în dosarul nr._/303/2014, în raport de argumentele prezentate mai sus, intimata a învederat instanței faptul că măsura asigurătorie, invocată de contestator ca temei pentru anularea acestei încheieri, nu reprezintă un impediment la executare, în sensul art. 665 alin. (5) pct. 7 C.proc.civ. Astfel, a apreciat că nu este incident în cauză niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 665 alin. (5) C.proc.civ., în care s-ar putea aprecia că încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite ar fi nelegală, întrucât: cererea de executare silită este de competența S.C.P.E.J. D., C. & Asociații, respectiv de un executor judecătoresc din circumscripția curții de apel de unde se află imobilul; executarea silită se efectuează în baza Contractului de C. și a Contractului de Ipotecă, care îndeplinesc toate condițiile de formă prevăzute de lege și nu conțin dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire; intimata deține față de debitoarea sa, societatea Technologica Radion S.R.L., o creanță certă, lichidă și exigibilă; nici debitoarea și nici terțul garant nu se bucură de imunitate de executare.În plus, a arătat că sechestrul asigurător înființat în cadrul procesului penal nu poate constitui un impediment în legătură cu procedura de executare silită ce face obiectul prezentei contestații.
Cu privire la susținerile contestatorului privind săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru, intimata a considerat că acestea sunt contrazise de opiniile exprimate în doctrina penală, conform cărora: „(...) în cazul notării ipotecare nu se poate săvârși infracțiunea de sustragere de sub sechestru, deoarece bunurile imobile nu pot fi «sustrase» de cineva, acesta neputând constitui obiect material al infracțiunii prevăzute de art. 261 C.pen.” Totodată, a apreciat că procedura demarată de executorul judecătoresc la cererea intimată nu poate fi considerată nelegală sau că ar leza în vreun mod drepturile și interesele legitime ale titularului măsurii asigurătorii, în contextul în care contestatorul nu contestă dreptul intimatei de ipotecă asupra imobilului, cu ambele sale atribute (de a urmări imobilul în mâinile oricui s-ar găsi, precum și de a fi preferați în privința satisfacerii creanței intimatei față de ceilalți creditori). De asemenea, a arătat că partea contestatoare nu contestă legalitatea actelor de executare și nici legitimitatea scopului demersurilor întreprinse de intimată pentru recuperarea creanței deținute împotriva debitorului, ci doar susțin că procedura de executare silită ar trebui să fie temporizată din cauza instituirii sechestrului penal asupra imobilului. De altfel, a considerat că susținerile contestatorului sunt contradictorii, având în vedere că, pe de o parte, arată că procedura de executare silită are ca efect „lezarea iremediabilă a intereselor titularului măsurii” iar, pe de altă parte, că „în ipoteza instituirii unui sechestru asigurător în baza art. 249 N.C.p.p. nu se înlătură dreptul de urmărire preferențială al creditorului ipotecar, ci are loc, ope legis, o temporizare a executării silite” .
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a mandatarei I. C. Coltection S.R.L. și, pe cale de consecință, să respingă contestația la executare în privința acestei părți, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; să admită excepția inadmisibilității contestației la executare și să respingeți acțiunea ca inadmisibilă, să admită excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului și să respingă contestația la executare ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. În subsidiar, a solicitat instanței să respingă contestația la executare ca neîntemeiată și să respingă cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestator în temeiul dispozițiilor art. 718 alin. (1) C.proc.civ, ca neîntemeiată.
În drept, întâmpinarea a fot întemeiată pe dispozițiile art. art. 716 alin. (1) și art. 205 C.proc.civ.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: Cerere de începere a urmăririi silite imobiliare, înregistrată în dosarul de executare nr. 1853/2014, E. O., loan G., Tratat teoretic și practic de executare silită, Universul Juridic, București Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală - Decizia nr. 5880/2011, Curtea Constituțională - Decizia nr. 1454/2009 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din codul de procedură civilă de la 1865, Contractul de credit nr. 332/17.08.2011 și actele adiționale subsecvente, Contractul de ipotecă pentru garantarea creditului nr. 332/IPO/04/22.10.2012, autentificat sub nr. 2045/22.10.2012 de către B.N.P. N. și Asociații, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală - Decizia nr.1392/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală - Decizia nr.3507/2006, I. N., M. D. - Tratat de procedură penală. Partea generală în lumina noului Cod de procedură penală, ed. Universul Juridic, București, 2014, pag. 665, T. - C. B., A. - R. T. - Incidența dispozițiilor Codului de procedură civilă sau ale Codului de procedură fiscală în materia măsurilor asigurătorii luate în procesul penal. Concursul între măsurile asigurătorii luate în procesul penal și titlurile executorii, O. P., C. D., Concursul dintre executarea silită a ipotecii convenționale înscrisă în cartea funciară și sechestru asigurător, I. P., I. P., Tratat de procedură penală. Partea generală în lumina noului cod de procedură penală, Ed. Universul Juridic, București, 2014, pg. 217, I. N., M. D., Tratat de procedură penală. Partea generală în lumina noului cod de procedură penală, Ed. Universul Juridic, București, 2014, pg. 654.
La data de 03.06.2015, SCPEJ D. C. și Asociații, au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, dosarul de executare nr. 1853/2014, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 108 -968).
La data de 04.06.2015 intimata a depus la dosarul cauzei un exemplar al raportului privind sesizarea ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (filele 740 – 948).
La data de 04.06.2015, intimata a depus la dosarul cauzei note de ședință.
La data de 08.06.2015 și la data de 10.06.2015 contestatorul a depus la dosarul cauze concluzii scrise.
Intimata a depus la rândul său, la dosarul cauzei, concluzii scrise suplimentare, la data de 17.06.2015.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității contestației la executare formulate, invocate de intimata B. T. SA prin întâmpinare.
Instanța constată că prin invocarea acestei excepții de către intimata B. T. SA, se invocă aspecte care țin de calitatea procesuală activă a contestatoarei, în sensul că nu ar avea calitatea de terț prevăzută de art.712 alin.5 C.p.c., întrucât forma de executare silită ce face obiectul contestației este urmărirea silită imobiliară; contestatorul este terț față de executarea silită inițiată la cererea intimatei și nu pretinde că ar avea asupra imobilului un drept de proprietate sau un alt drept real.
Astfel, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității contestației la executare întrucât motivele invocate nu țin de admisibilitatea contestației, ci de faptul dacă contestatoarea are sau nu calitate procesuală activă, aspecte care vor fi analizaze în cadrul analizării excepției lipsei calității procesual active a contestatoarei.
Analizând excepția lipsei calității procesul active a contestatoarei P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 92 alin. din noul Cod de procedura civila, Ministerul public prin procuror, poate porni acțiunea civila ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorului, ale persoanelor puse sub interdicție si ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege. Procurorul, fiind prin natura sa un organ al legii, un reprezentant al interesului general al societății în activitatea juridică, prezenta lui în procesul civil este cât se poate de firească. El nu este parte în procesul civil, decât în sens procedural, iar nu și în sens material, el fiind si având obligația înscrisă în art. 132 alin. 1 din Constituție, de a fi imparțial.
Așadar, chiar dacă procurorul nu este parte în raportul juridic obligațional, el poate formula contestație la executare ori de câte ori este necesar, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorului, ale persoanelor puse sub interdicție si ale dispăruților, precum si în alte cazuri expres prevăzute de lege, deoarece el reprezintă interesul societății.
Instanța reține că procurorul și, implicit parchetul, ca formă de organizare profesională, nu sunt parte în raportul juridic dedus judecății, nu sunt titulari ai dreptului subiectiv contestat în justiție de partea potrivnică. În atare condiții instanța nu trebuie să verifice întrunirea condițiilor referitoare la terți prevăzute de art.712 alin.5 C.p.c., în persoana acestuia, ci să verifice dacă în calitate de reprezentant al interesului general al societății în activitatea juridică are calitate să introducă prezenta acțiune, să solicite ca prezenta acțiune să se soluționeze în conformitatea cu legea.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată ca contestatorul P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este îndreptățit să introducă prezenta acțiune pentru a se asigura că prin prezenta executare silită nu se lasă fără efect prevederile art.249 alin.1 și 2 C.p.p..
Instanța mai reține că mare parte din considerentele intimatei B. T. SA în sensul că contestatorul P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu ar avea calitate procesuală activă sunt întemeiate pe fondul cauzei, respectiv dacă se poate scoate la licitație un imobil asupra căruia s-a instituit o ipotecă de rangul 1 și o măsură asigurătorie de către contestatoare până la soluționarea unei cauze penale, aspecte care vor fi analizate pe fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei I. C. Collection SRL, invocată de intimata B. T. SA prin întâmpinare, instanța o va admite având în vedere că în speță mandatara intimatei, nu este participant la executarea silită sau subiect al contestației la executare potrivit art.643 alin.1 C.p.c., aceasta neavând, în nume propriu, nici un raport juridic cu debitorul B. T. sau cu contestatorul P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, aceasta fiind doar împuternicită să reprezinte pe intimata B. T. SA în relația cu executorul judecătoresc.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata I. C. Collection SRL, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pe fondul cauzei, în fapt, intimata-creditoare B. T. SA, în calitate de împrumutător, și intimatul-debitor B. T., în calitate de împrumutat și garant ipotecar, au încheiat contractul de credit nr. 332 din data de 17.08.2011 și actele adiționale ulterioare, garantate cu ipotecă asupra mai multor imobile, printre care și asupra imobilului situat în . nr.61A, sector 6, cu privire la care contestatoarea a instituit sechestru penal.
Creditoarea a intabulat în cartea funciară a imobilului dreptul de ipotecă instituit în favoarea sa prin contractul de ipotecă amintit, autentificat sub nr. 2045/2012 de BNP L. iulian T. E., la data de 24.10.2012 (f. 43-44).
Ulterior, la data de 22.08.2014, referitor la același imobil a fost notat în cartea funciară, sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 193/P/2014 din data de 21.08.2014 emisă de Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul penal nr. 193/P/2014.
În drept,
Potrivit art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat. Ținând cont de faptul că data încheierii contractului de ipotecă se situează temporar înainte de . noului cod civil (01.10.2011), respectiv la 17.08.2011, instanța reține că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil.
În condițiile art. 3 din Legea 71/2011, „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
Astfel, conform art. 1746 Cod civil, ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații. Ipoteca este de natura ei nedivizibilă și subzistă în întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecărui și asupra fiecărei porțiuni din aceste imobile. Dreptul de ipotecă se conservă asupra imobilelor în orice mână va trece. În condițiile art. 1720 Cod civil, cauzele legitime de preferință sunt privilegiile și ipotecile.
Înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor. Dacă mai multe cereri de înscriere a drepturilor reale au fost depuse deodată la biroul teritorial, ele vor primi provizoriu același rang, urmând ca instanța să hotărască asupra rangului fiecăreia. Dacă au fost depuse deodată mai multe cereri având ca obiect înscrierea mai multor drepturi de ipotecă asupra aceluiași imobil, ele vor primi același rang (art. 25 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, în forma în vigoare la data înscrierii).
În privința sechestrului asigurător, instituit în baza art. 163-195 Cod procedură penală, instanța subliniază că reprezintă o măsură de indisponibilizare a bunurilor, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Însă, această ultimă măsură nu este de natură a desființa și lipsi de eficiență drepturile terților anterior constituite și opozabile terților, prin înscrierea în cartea funciară.
Înscrierea ipotecii are rang preferențial, din data de 24.10.2012, astfel încât orice persoană trebuie să o respecte, prin măsura dispusă în cursul procesului penal, nefiind indisponibilizate absolut bunurile pârâtului-debitor.
Într-adevăr, măsura dispusă împiedică efectuarea de acte de dispoziție referitoare la imobil, ulterior notării sechestrului, la data de 22.08.2014, însă nu poate lipsi de eficacitate drepturile anterior constituite.
Instanța nu reține susținerile contestatoarei referitoare la faptul că intimata nu a înțeles să conteste măsura asigurătorie în conformitate cu prevederile art. 250 C.proc.pen., deoarece intimata nu avea nici un interes să conteste sechestrul asigurător instituit asupra imobilului, întrucât existența acestei măsuri asigurătorii nu împiedică în niciun mod urmărirea silită a imobilului.
Așa cum s-a arătat mai sus la data instituirii sechestrului asigurător penal, imobilul era afectat de o ipotecă urmare a unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, situație în care există un concurs între o creanță ipotecară și o prezumtivă creanță a unor prezumtivi creditori chirografari. Ca atare, creanța ipotecară are prioritate, prezumtivii creditori chirografari urmând a-și satisface pretențiile în măsura în care va mai rămâne ceva din acel bun, întrucât ipoteca este un drept real accesoriu ce acordă titularului său un drept de urmărire a bunului în mâna oricui s-ar găsi și un drept de preferință în privința satisfacerii creanței sale față de ceilalți creditori.
Instanța nu reține de asemenea că prin executarea silită se încearcă o ridicare a măsurii asigurătorii instituite de organul penal pe o altă cale decât cea prevăzută de lege deoarece golește de conținut chiar dreptul creditorului de a-și recupera creanța pe calea executării silite.
Așa cum s-a arătat mai sus, în situația concursului dintre o măsură asigurătorie și un titlu executoriu, nu ar putea fi vorba despre creanțe concurente, având aceeași ordine de preferință, întrucât suntem în prezența unei creanțe incerte și a uneia certe.
Dreptul unui creditor de a-și realiza creanța pe calea procedurii de executare silită nu este validat de legalitatea sau nu a unei măsuri instituite înb condițiile art.249 C.p.p., procedură independentă și separată atât ca finalitate, cât și ca scop de cea a executării silite.
Legalitatea măsurii asigurătorii a sechestrului înscris ipotecar nu poate afecta sub nicio formă legalitatea altor sarcini înscrise prealabil în cartea funciară și nici dreptul creditorului de a-și fi satisfăcut creanța pe calea executării silite.
În consecință, nu se poate acredita ideea potrivit căreia creditorul titular al unei creanțe ar trebui să obțină cu prioritate o hotărâre a instanței penale de ridicare a sechestrului, . singurul aspect pe care instanța de judecată l-ar putea verifica ar fi acela al legalității măsurii, iar nu stabilirea ordinii de preferință în caz de concurs.
Instanța constată că pe parcursul desfășurării executorii silite au fost respectate dispozițiile legale învederate de către contestatoare.
Instanța constată că încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014 este legală, pentru considerentele care au fost arătate mai sus, neexistând nici un impediment la executare, sechestrul asigurător penal fiind înscris în carte funciară ulterior înscrierii ipotecii intimatei B. T. SA.
Cu toate că intimata a solicitat nulitatea întregii executări silite efectuate în dosarul nr.1853/2014 de SCPEJ D., C. și Asociații”, contestatoare nu a invocat nici un motiv pentru care s-ar impune anularea executări silite însăși.
Față de aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată și față de această soluție, urmează să respingă cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către intimata B. T. SA în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv onorariu de avocat, conform facturii numărul 287/10.03.2015 și extras cont (f.1097-1098), în cuantum de 13.776,09 lei.
În baza art. 451 C.pr.civ. instanța poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, atunci când acesta este disproporționat în raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Instanța reține că în cauză a fost acordat un singur termen de judecată, reprezentantul intimatului fiind prezent. De asemenea, acesta a întocmit întampinare și a depus la dosar concluzii scrise, practică judiciară. Având în vedere aceste acte de procedură efectuate de contestator, prin avocat, și complexitatea cauzei, respectiv contestație la executare, instanța apreciază că onorariul solicitat este disproporționat, motiv pentru care instanța urmează să îl reducă la suma de 6.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimata B. T. SA prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a contestatoarei, invocată de intimata B. T. SA prin întâmpinare.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei I. C. Collection SRL, invocată de intimata B. T. SA prin întâmpinare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 1A, J. Prahova în contradictoriu cu intimata I. C. Collection SRL, cu sediul în sector 1, București, .. 43, . introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații B. T. SA, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul ales la SCP D. & Asociații, în București, ., Vila 6, sector 1, persoane însărcinate cu primirea corespondenței fiind B. A. și/sau L. P. și B. T., cu domiciliul în sector 6, București, .. 63 și în comuna Balotești, ..77, județul Ilfov, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea la plata către intimata B. T. SA a sumei de 6000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
RED. CIC/Then. PAS/7 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4986/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1411/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
