Plângere contravenţională. Sentința nr. 9794/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9794/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 9794/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR: 9794
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . SRL și pe intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCURESTI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform listei de ședință, a răspuns contestatoarea, prin administrator T. V.-A., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională; termenul de judecată a fost acordat pentru a se depune înscrisuri, la data de 24.11.2015, intimata a depus, prin serviciul registratură al instanței, înscrisuri la dosarul cauzei, după care;
Instanța procedează la legitimarea reprezentantului contestatoarei care prezintă CI cu . nr._ și CNP_.
Instanța constată că intimata a depus înscrisuri la dosarul cauzei la data de 24.11.2015, într-un singur exemplar.
Referitor la memoriu, reprezentantul contestatoarei arată că memoriul este într-un singur exemplar, pe care l-a depus, primind un singur bonuleț la care a făcut referiri în petit.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reprezentantul contestatoarei precizează că în septembrie 2014 s-a constatat că societatea contestatoare nu deține registrul unic de control, motiv pentru care a sunat la AFP de unde a înțeles că ar avea eliberat acel registrul unic de control. Apoi s-au efectuat demersuri și s-a declarat pierdut acel registrul unic de control, însă din verificările ulterioare, a rezultat că de fapt, acel registrul unic de control nu a fost solicitat și nu a fost eliberat niciodată. Acesta adaugă că nu se poate lămuri exact cu privire la acest aspect: a luat legătura cu fosta contabilă a societății, însă aceasta nu își amintește dacă a fost sau nu a fost eliberat, însă crede că ar fi solicitat acel registru unic de control. De asemenea, contestatoarea, prin reprezentant adaugă faptul că a fost îndrumat să facă acel memoriu și să solicite eliberarea unui registru unic de control. Nu a primit un răspuns, astfel că s-a prezentat în cursul lunii mai la administrația financiară, solicitând eliberarea unui registru unic de control. Acesta a subliniat că s-a eliberat registrul unic de control abia după plata amenzii.
Contestatoarea, prin reprezentant, arată că plata amenzii este injustă întrucât atunci când contestatoarea a constatat lipsa registrului unic de control s-a informat organul competent, astfel că au fost rezolvate cele două aspecte, respectiv partea pecuniară și educativă a acestei sancțiuni. Obligația a fost îndeplinită, urmând a fi mai atentă pe viitor.
În final, contestatoarea, prin reprezentant, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, contravenția în sine neavând un pericol social crescut, iar în final, registrul unic de control a fost eliberat și însușit. În plus, reprezentantul contestatoarei adaugă că sancțiunea a fost aplicată după expirarea termenului de 6 luni.
În concluzie, reprezentantul contestatoarei solicită admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 22.05.2015, contestatoarea S.C. P. S. CENTRALE S.R.L., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal ./2009 nr._, întocmit la data de 04.05.2015.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în luna septembrie 2014 contabilul societății a adus la cunoștința conducerii faptul că registrul unic de control al societății nu se regăsește printre actele societății și că cel mai probabil acesta a fost pierdut întrucât în urma convorbirilor telefonice cu reprezentanții Administrației Finanțelor Publice Sector 6 București a fost informat că în evidențele instituției societatea apare ca deținând acest document ocazie cu care au fost informați că pentru obținerea unui nou registru este necesară publicarea unui anunț într-un cotidian în care să facă referire la pierderea registrului, anunț în care acesta să fie declarat nul.
Contestatoarea a precizat că ulterior reprezentantul societății s-a prezentat la sediul Administrației Finanțelor Publice Sector 6 București pentru a aduce la cunoștința instituției îndeplinirea formalităților de publicare, ocazie cu care memoriul societății prin care se aducea la cunoștință instituției toate aceste aspecte a fost înregistrat sub nr._/22.10.2014.
A învederat contestatoarea că la acel moment i s-a adus la cunoștință faptul că va fi contactată de către reprezentanții instituției după ce vor fi analizate cele menționate în memoriul înregistrat sub nr._/22.10.2014 și abia atunci va putea solicita un nou registru unic de control.
Contestatoarea a precizat că nu a fost contactată și s-a prezentat la sediul instituției în data de 04.05.2015 pentru a înregistra cererea de eliberare a registrului unic de control ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal nr. ./2009 nr._ prin care a fost sancționată cu amendă contravenționala în cuantum de 500 lei.
Contestatoarea a apreciat că sancțiunea aplicată nu reflecta gravitatea redusă a faptei și raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei respectiv la rolul educativ și coercitiv al unei astfel de sancțiuni, se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate (cea a amenzii) cu sancțiunea contravenționala a avertismentului.
În concluzie, față de cele menționate mai sus, contestatoarea a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal ./2009 nr._, întocmit la data de 04.05.2015 întrucât a fost întocmit peste termenul de 6 luni stabilit de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor respectiv înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate (cea a amenzii) cu sancțiunea contravenționala a avertismentului.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile prev. OG nr. 2/2001, privind regimul contravențiilor.
Contestatoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei următoarele: procesul-verbal ./2009 nr._, dovadă publicare anunț, factura nr._/22.10.2014, chitanța nr._ din 04.05.2015.
Prin cererea și înscrisurile anexate acesteia depuse la dosarul cauzei în data de 08 iunie 2015, contestatoarea s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin rezoluția din data de 26.05.2015 (f.14).
La data de 16 iulie 2015, prin Serviciul Registratură, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea cererii ca nefondată, respectiv menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 04.05.2015 și a sancțiunilor dispuse ca fiind temeinice și legale.
În motivarea cererii, intimata a arătat că în data de 04.05.2015, ora 13.00, la sediul Administrației Sectorului 6 a Finanțelor Publice, în urma verificărilor efectuate s-a constatat, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ că reclamanta . SRL nu a achiziționat în termenul legal registrul unic de control, iar această faptă constituie contravenție în conformitate cu: art. 7 alin 1, lit. a) din Legea nr 252/2003 privind registrul unic de control „ Constituie contravenții următoarele fapte: a) neachiziționarea registrului unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice din raza teritoriale unde își are sediul social contribuabilul, în termenul prevăzut la art. 6.
A precizat intimata că fapta se sancționează potrivit art. 8 alin. 1 lit. a din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de control, cu amendă de la 500 la 1000 lei, în cauză petenta fiind sancționată cu o amendă minimă în cuantum de 500 lei.
Intimata a menționat că aspectele invocate de petentă în plângerea formulată sunt nefondate, motiv pentru care a solicitat instanței să nu le ia în considerare, deoarece asemenea oricărei alte pedepse (administrative, penale) sancțiunea contravențională are caracter coercitiv, astfel că nu poate fi dispusă decât împotriva unei persoane care a săvârșit cu vinovăție o faptă ce aduce atingere valorilor sociale protejate de lege.
Actul sancționator, respectiv Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 04.05.2015 se bucura de prezumția de legalitate, fiind întocmit cu respectarea cerințelor legale și îndeplinesc condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.
Intimata a solicitat instanței să aibă în vedere existența prezumției de legalitate a actului contestat, întrucât actele și lucrările dosarului nu fac proba contrarie. Potrivit Codului civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Ori, în cauză, a considerat intimata că nu s-au dovedit motive de anulare al procesului-verbal de contravenție contestat.
Astfel, a solicitat intimata să constate instanța că nu există motive de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat conținând toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, a considerat că sunt respectate prevederile art. 16 din același act normativ, abaterile săvârșite fiind suficient descrise. Descrierea faptei corespunde cerințelor legiuitorului, iar procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 pct.7 din O.G.2/2001, modificată.
D. urmare, intimata a solicitat instanței să constate că agentul constatator a procedat corect și legal, fiind respectate dispozițiile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În cauză, nu s-a probat lipsa de vinovăție și buna credință.
Sancțiunile aplicată în cauză, sunt temeinice și legale. Raportat la abaterile săvârșite, la împrejurările concrete ale săvârșirii lor, la pericolul social pe care îl prezintă faptele, a considerat intimata că sancțiunea a fost corect individualizată. Cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor fiind raportat la gravitatea faptei.
De asemenea, intimata a arătat că faptele constatate în cauză sunt acte de indisciplină în respectarea legislației incidente în cauză și aduc atingere autorității instituțiilor statului. Se încearcă să se facă din instanță o pârghie permisivă de a încălca legea, solicitând clemență din partea instanței. Actele și lucrările dosarului dovedesc, în mod evident, că s-a încălcat legislația incidentă în cauză.
Referitor la cererea petentei . privind posibilitatea de a înlocui sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, intimata a considerat că această cerere reprezentă deja o recunoaștere a săvârșirii faptei.
Intimata a solicitat instanței să respingă această cerere, având în vedere că sunt fapte ce comportă pericol social. De altfel, gravitatea faptelor rezultă și din însăși faptul că legiuitorul, din aceeași rațiune - gravitatea abaterii, a prevăzut un cuantum mare al amenzilor cu care se sancționează acestea.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, pe reglementările din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: proces-verbal ./2009 nr._ din 04.05.2015, împuternicire, copia cărții de identitate privind pe T. V. A., certificat de înregistrare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ./2009 nr._/04.05.2015, contestatoarea a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 alin 1 lit. a din Legea nr 252/2003 cu amendă în cuantum de 500 lei, potrivit art. 8 al.1 lit. a din același act normativ.
În sarcina contestatoarei a fost reținut că nu a achiziționat registrul unic de control în termen de 30 de zile de la înființare, încălcând prevederile art.6 din Legea nr 252/2003.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestate, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește modalitate de întocmire a procesului verbal, instanța reține că fapta sancționată constă într-o inacțiune, respectiv neachiziționarea registrul unic de control la care obligă normele juridice în materie și care prin natura ei, a durat în timp până la momentul constatării contravenției.
Conform art.13 al.1 din OG nr.2/2001, „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. 2) În cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp”.
Raportând situația de fapt la textul de lege mai sus menționat, instanța reține că procedura de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii a fost respectată și, în consecință, nu operează prescripția aplicării amenzii contravenționale invocată de petentă, în speță fiind incidente prevederile alin.2 al art.13, în condițiile în care este vorba despre o inacțiune, tradusă ca fiind o faptă continuă, ce a durat în timp până la momentul constatării ei.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de reprezentantul intimatei, ce nu a lăsat urme materiale care să poată fi prezentate în mod nemijlocit în proces, instanța apreciază că fapta constatată personal de acesta poate da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările menționate corespund adevărului.
Legat de contravenția reținută, instanța arată că petenta nici nu neagă încălcarea dispozițiilor legale, făcând doar apărări ce vizează legalitatea actului sancționator, deja analizate și solicitând totodată clemență în sensul aplicării unei sancțiuni mai ușoare.
În considerarea celor arătate, instanța reține că fapta sancționată întrunește elementele constitutive ale contravenției reglementată de art. 7 alin 1 lit. a din Legea nr 252/2003, procesul verbal fiind întocmit în mod legal și temeinic. Din probatoriul administrat transpare culpa petentei care nu a depus toate diligențele necesare pentru a intra în legalitate în termenul prevăzut de lege, susținerea acesteia prin care își justifică pasivitatea, în sensul că i s-a spus de către intimată „să aștepte să fie contactată” neputând fi primită atât timp cât nu a fost argumentată în plan probator.
La analiza proporționalității sancțiunii, conform art.21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, instanța va ține seama însă de contextul în care a fost săvârșită fapta, de recunoașterea faptei de către contestatoare, dar mai ales de împrejurarea că aceasta a fost cea care a sesizat neregularitățile ce au condus la sancționare, parcurgând o parte din pașii necesari pentru . publicarea anunțului în ziar în data de 08.10.2014 (f.7), urmată de redactarea unui memoriu înregistrat la intimată în 22.10.2014. Lipsa unui răspuns din partea organului sesizat nu a constituit un argument pentru a amâna pentru câteva luni continuarea demersurilor, dar poate reprezenta un motiv suficient pentru a atenua vinovăția contravenientei, toate aceste aspecte coroborate conducând la aprecierea ca fiind oportună înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită în parte cererea și să dispună înlocuirea amenzii de 500 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare a contravenției cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția acesteia asupra pericolului social al faptei săvârșite și asupra obligației de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul în București, sector 6, Bld. I. M. nr. 220A, ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, C.U.I._ în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCURESTI, cu sediul în București, ., sector 2.
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale de 500 lei aplicată contestatorului prin procesul-verbal de constatare a contravenției ./2009 nr._/04.05.2015 cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.V.B /Thred.TPC 4 ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9790/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9029/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
