Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3971/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3971/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 3971/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3971
Ședința din camera de consiliu din data de 26 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta G. S. ENERGY ROMANIA SA, în contradictoriu cu pârâtul M. NICUȘOR, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrat pe rolul instanței la data de 16.12.2014, reclamanta G. S. ENERGY ROMANIA SA, cu sediul în mun. București, .-6, corp A, sector 4, cu sediul procesual ales în mun. București, .. 10A, clădirea C3, ., CUI_, în contradictoriu cu pârâtul M. NICUȘOR, cu domiciliul în mun. București, .. 111, ., ., CNP_, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1144.39 lei reprezentând valoarea obligației principale, suma de 75.23 ron, reprezentând majorări de întârziere calculate în conformitate cu prevederile art. 10, alin. 1, lit. a) din condițiile standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici, aprobate prin Ordinul A.N.R.E. nr. 77/2009. De asemenea, a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru judiciar în cuantum de 50,00 lei.
În fapt, reclamanta arată că între părți s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora societatea creditoare a livrat către pârât gaze naturale. Corelativ, s-a născut și obligația de plată a pârâtului, conform facturilor emise de către reclamantă.
Astfel, reclamanta arată că începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care debitorul a început sa consume gaze naturale, însușindu-și totodată și toate obligațiile contractului de furnizare a gazelor naturale.
Reclamanta menționează că avea obligația să furnizeze gaze naturale, iar pârâtul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise, în termen de 30 de zile calendaristice, de la data emiterii facturii, iar pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat majorări de întârziere conform contractului.
Aceasta arată că între părți este încheiat un contract de adeziune, având în vedere că prin Ordinul A.N.R.E. nr. 77/2009, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 632/2009 privind aprobarea contractelor-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, cu modificările și completările ulterioare, au fost aprobate contractele-cadru pentru consumatorii de gaze naturale.
Din Ordinul A.N.R.E. nr. 42/2012 publicat în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 875/2012 pentru aprobarea regulamentului privind furnizarea gazelor naturale la clienții finali, art. 11, alin. 1, reiese că furnizarea reglementată a gazelor naturale se face numai conform contractului comercial încheiat în baza contractelor-cadru aprobate de A.N.R.E.
Întrucât cele două acte normative sus-menționate au fost publicate în formă inițială în Monitorul Oficial al României, reclamanta consideră că nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora și neînsușirea clauzelor prevăzute.
În acest sens reclamanta arată că potrivit art. 9, lit. a) din condițiile standard pentru furnizarea reglementata a gazelor naturale la consumatorii casnici, aprobate prin Ordinul A.N.R.E. nr. 77/2009, consumatorul are obligația să achite integral și la termen factura emisă de furnizor, reprezentând contravaloarea serviciului pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, precum și după caz, a majorărilor de întârziere aferente.
În același timp, conform art. 10, alin. 1, lit. a) din condițiile standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici, aprobate prin Ordinul A.N.R.E. nr. 77/2009, neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, în termenul stipulat în contractul de furnizare, atrage perceperea de majorări de întârziere, dacă obligația de plată nu a fost îndeplinită în termen de 15 zile calendaristice de la data scadenței; nivelul majorării de întârziere este calculat asupra valorii neachitate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare scadenței și până la achitarea integrală a facturii, inclusiv ziua plății; nivelul majorării de întârziere este egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat stabilit în condițiile precizate de Codul de procedură fiscală; totalul majorărilor de întârziere nu poate depăși nivelul debitului.
Totodată, reclamanta învederează că obligația de plată a consumatorilor pentru gaze naturale este expres prevăzută de Legea gazelor naturale.
Aceasta mai arată că expedierea facturilor de gaze naturale se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se afla în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României, iar în cazul în care se considera necesar se poate completa dosarul cu dovada depunerii facturilor la ghișeele acestei instituții (prin borderouri de trimitere), având în vedere că societatea creditoare respecta întreaga legislație în domeniu și astfel ca debitorului i s-a comunicat obligația de plată și implicit a recunoscut-o.
Facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform Codului fiscal - art. 155, unde alin. 28 precizează că semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.
Mai mult decât atât, reclamanta face referire la practica judiciară în materie, menționând Decizia nr.29/E/12.01.2005, emisă de secția comercială a Curții de Apel Iași în care aceasta a admis un recurs formulat deoarece în prima instanță, Judecătoria lași respinsese acțiunea pe motiv ca facturile depuse la dosar nu erau acceptate la plata de către pârâta, prin semnătură și ștampila.
Astfel, în speță, contractul încheiat între părți și depus la dosar, are ca obiect furnizarea de gaze naturale și clauzele acestuia conțin mențiuni cu privire la durata contractului, modul de facturare, mod de calcul majorări de întârziere. Clauzele menționate au fost acceptate de pârât odată cu semnarea contractului. Astfel, obligația pârâtului de a plăti contravaloarea gazelor naturale furnizate s-a născut odată cu semnarea contractului (acesta reprezentând „legea părților” în accepțiunea art. 969 din Vechiul Cod Civil) și nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta ca obligația de plată se naște pentru fiecare factură în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existenta contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar.
Reclamanta arată că în prezenta acțiune, ar fi nelegală interpretarea potrivit căreia neacceptarea la plata a facturii echivalează cu nedovedirea acțiunii, în condițiile în care contractul încheiat între părți, reprezintă „legea părților” (art. 1.270 Noul Cod Civil, respectiv art. 969 Vechiul Cod Civil), iar obligația de plata s-a născut - așa cum a arătat și Curtea de Apel lași - ca efect al încheierii contractului și nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat majorări de întârziere în valoare de 75.23 RON, conform contractului, respectiv art. 3, alin. 2 din contractul-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici și art. 10, alin. 1, lit. a din condițiile standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici, majorări egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementarilor legale în vigoare. Modul de calcul al acestora, respectiv valoarea de bază pentru care se percepe majorarea, perioada de calcul, nr. de zile de întârziere și coeficientul de calcul aplicat rezultă din fișa calcul majorări/dobânda/penalități.
Reclamanta arată că suma de 1219.62 RON, reprezintă datoria certă, lichidă și exigibilă a debitorului față de G. S. Energy Romania SA, așa cum reiese din extrasul de cont.
În drept, au fost invocate dispozițiile Noul Cod de Procedura civila: art. 150, alin. 1 si alin. 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, art. 1.025-1.032; Noul Cod Civil: art. 1.270, art. 1.516, art.1.535; Vechiul Codul Civil: art. 969 si următoarele, art. 1.073; Codul de Procedura Fiscala (OG 92/2003): art. 120, alin. 7; Codul Fiscal: art. 155, alin. 28; Ordinul A.N.R.E. nr. 77/2009 publicat in Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 632/2009 pentru aprobarea contractelor cadru pentru furnizarea reglementata a gazelor naturale; Ordinul A.N.R.E. nr. 42/2012 publicat in Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 875/2012 pentru aprobarea regulamentului privind furnizarea gazelor naturale la clienții finali; Vechea lege a gazelor nr. 351/2004 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 679/28 iulie 2004; Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie, contractul încheiat cu pârâtul, facturile restante, fișa calcul majorări/dobândă/penalități, extras de cont.
Pârâtul, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 01.04.2005, între reclamanta S.C. G. S. ENERGY ROMANIA S.A. (succesoare în calitate de furnizor de gaze naturale a fostei .) în calitate de vânzător și pârât în calitate de client, s-a încheiat contractul de furnizare reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici nr._/01.04.2005 (f. 27 dosar), având ca obiect prestarea serviciului de furnizare a gazelor naturale în regim reglementat, la locul de consum.
Contractul a fost însușit prin semnare și ștampilare de ambele părți (f. 12 verso dosar) și s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată.
Conform contractului, clientul avea obligația de a achita integral și la termen factura emisă de furnizor (, în caz contrar fiind percepute penalități de întârziere.
În urma furnizării serviciilor, în temeiul contractului mai sus menționat, reclamanta a emis facturile nr._/26.03.2013, nr._/13.03.2013, nr._/12.04.2013, nr._/17.07.2013, nr._/14.10.2013, nr._/16.01.2014, nr._/14.04.2014, nr._/15.07.2014 și nr._/29.07.2014 atașate dosarului la filele 18-26 care însumează un debit restant de 1144,39 lei, pentru care pârâtul nu a făcut dovada plății.
Totodată, instanța reține că pârâtul nu a contestat aceste facturi sau faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit propriile obligații și că pârâtul nici nu a făcut dovada denunțării unilaterale a contractului în conformitate cu dispozițiile art. 10 din contract, printr-o notificare scrisă cu 30 de zile înainte de data la care se dorea încetarea acestui raport juridic.
Instanța reține și faptul că termenele de plată ale sumelor cuprinse în facturile menționate mai sus au expirat, având în vedere dispozițiile art. 8 din contract prin care au fost stabilite termenele de plată.
Cu privire la procedura aplicabilă, dispozițiile art. 1025 C.pr.civ. privind cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art. 969 C.civ., contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate și situația de fapt expusă, instanța reține, în temeiul principiului conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părți că, pârâtul, nu și-a îndeplinit obligația de a achita serviciile furnizate de reclamantă, urmând să îl oblige la achitarea contravalorii acestora, în cuantum de 1144,39 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata penalităților, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În plus, potrivit art. 1087 v.C.civ., „Când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică”. Conform art. 1084 v. C.civ, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprins în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit afară de excepțiile prevăzute de lege.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul un creditor, suferind o neexecutare din partea debitorului a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitorul justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării facturii emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi în parte. Conform art. 11 alin. 1 lit. a din contractul încheiat de părți, acestea au stabilit penalități de întârziere în cuantum egal cu cel datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, totalul majorărilor neputând depăși cuantumul debitului total.
Astfel, conform calculului penalităților, pârâtul datorează, pentru facturile neachitate suma de 75,23 lei reprezentând majorări de întârziere
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl va admite, urmând a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamanta G. S. ENERGY ROMANIA SA, cu sediul în mun. București, .-6, corp A, sector 4, cu sediul procesual ales în mun. București, .. 10A, clădirea C3, ., CUI_, în contradictoriu cu pârâtul M. NICUȘOR, cu domiciliul în mun. București, .. 111, ., ., CNP_.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1144,39 lei reprezentând contravaloare gaze naturale furnizate și neachitate, precum și suma de 75,23 lei reprezentând majorări de întârziere.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru în sumă de 50 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CCI./ELD./
ex.4/16.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4085/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4439/2015.... → |
|---|
