Contestaţie la executare. Sentința nr. 4498/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4498/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 4498/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 4498
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea A. P. SRL, în contradictoriu cu intimații E. ROMÂNIA SRL și B. R. N..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 11.03.2015, sub nr._, precizată prin cererile formulate la data de 30.03.2015 și 03.04.2015, contestatoarea A. P. SRL, în contradictoriu cu intimații E. R. SRL și B. R. N., a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea executării efectuate în dosarul de executare nr. 41/2015 aflat pe rolul B. R. N., desființarea încheierii din data de 30.01.2015, prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 7.159,42 lei din care suma de 1.764,47 reprezentând onorariu avocat și 5.394,95 onorariu executor la care se vor adăugă sumele rezultate din stabilirea cheltuielilor de executare până la data plății integrale și, în subsidiar, reducerea cheltuielilor de executare stabilite de către executorul judecătoresc, atât a onorariului avocatului cât și a onorariului executorului judecătoresc. A solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 02.03.2015, i-a fost comunicată de către B.E.J. Raduță N., somația emisă la data de 27.02.2015 prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 7.159,42 lei reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin încheierea din data de_, încheiere care i-a fost comunicată odată cu această somație.
A menționat că aceasta încheiere a fost emisă ca urmare a cererii de executare silită a titlului executoriu - sentința civilă nr. 8211/05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2014, formulată de creditorul E. R. SRL, încuviințată la data de 30.01.2015 de către B. R. N., încheiere de încuviințare care nu i-a fost comunicată.
A mai arătat că prin sentința civilă nr. 8211/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2014, a fost obligată la plata către creditorul E. ROMÂNIA SRL a sumei de 40.884,27 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale, 1.732,13 lei reprezentând dobânda legală și 4101,72 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A susținut că, până la dată primirii somației de la executorul judecătoresc, contestatoarea A. P. SRL a achitat deja voluntar aceste sume către creditoarea E. România SRL, în mai multe tranșe, ultima plată fiind efectuată la dată de 16.02.2015, deci cu două săptămâni înainte de primirea somației din partea executorului judecătoresc, astfel că nu se poate reține faptul că stingerea creanței creditoarei E. România SRL s-ar fi realizat prin executare silită, debitoarea neavând cunoștință de cererea de executare silită, întrucât încheierea prin care s-a încuviințat această nu i-a fost comunicată.
Prin urmare, a menționat că executarea silită pentru sumele reprezentând cheltuieli de executare este una abuzivă, în condițiile în care executorul judecătoresc nu a realizat niciun act de executare, ci a procedat doar la comunicarea somației privind cheltuielile de executare, după stingerea integrală și voluntară de către debitoare a creanței stabilită prin sentința civilă nr. 8211/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2014.
În subsidiar, a solicitat, ca în situația în care instanța nu va proceda la desființarea executării silite, să se dispună anularea în parte a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, în ceea ce privește onorariul avocatului și onorariul executorului, întrucât aceste cheltuieli nu sunt justificate și sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuat de executorul și avocatul implicat în executare.
În ceea ce privește cuantumul onorariului avocațial, contestatoarea a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art.451 Cod procedură civilă, instanța poate să micșoreze onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În condițiile în care avocatul a formulat doar o cerere adresată executorului judecătoresc la care a anexat titlul executoriu prin care solicită executarea silită, onorariul avocațial de 1.764,47 lei este disproporționat și tendențios în raport cu natură pricinii, lipsa de complexitate a acesteia și muncă îndeplinită de avocat, astfel că se impune fi redus la suma de 300 lei.
Ca și în cazul avocaților, prin reducerea onorariului executorului judecătoresc nu se intervine în contractul de executare silită încheiat între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care solicită punerea în executare trebuie suportat de către debitor. În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, și nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, a susținut că acesta depășește chiar și valoarea maximală stabilită de art. 39 din Legea 188/2000, aceea de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, în condițiile în care, creditoarea a solicitat executarea silită pentru suma de 42.365,1 lei.
Chiar dacă onorariul executorului s-ar fi încadrat în valoarea maximală, a menționat că acesta este exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de către executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței civile mai sus menționate, și ar fi trebuit a fi stabilit la valoarea minimală reglementată de Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006, în condițiile în care executorul nu a întocmit niciun alt act de executare, cu excepția emiterii încheierii de admitere a cererii de executare(care nu a fost comunicată), a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a somației prin care se solicită plata acestor cheltuieli.
Astfel că, raportat la actele de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 41/2005 a învederat că nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege, ci un onorariu minimal, respectiv de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite (42.365,1 lei), adică suma de 1118,85 lei (902,30 +TVA).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.711 și urm Cod procedură civilă, art. 451 Cod procedură civilă, Ordinul Ministrului Justiției nr 2550/C/2006, art. 39 din Legea 188/2000 .
În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie, somația din data de 27.02.2015 și încheierea din data de 30.01.2015, sentința civilă nr. 8211/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, chitanțe depunere numerar (filele 7-9, 22-44).
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 de lei potrivit dovezii aflate la dosar(fila 20).
La data de 20.04.2015, prin serviciul registratură, intimata E. România SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatoare ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că sentința civilă nr. 8211 din data de 6.05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6, i-a fost comunicată debitoarei la data de 6 ianuarie 2015. Întrucât contestatoarea nu a achitat creanța în termen de 20 de zile de la data comunicării hotărârii, a formulat cerere de executare silită, formându-se pe rolul B. N. R. dosarul de executare nr. 41 din 29 ianuarie 2015.
A susținut că ulterior inițierii procedurii de executare silită debitoarea a efectuat plăți parțiale ale debitului la dată de 29 ianuarie 2015, la dată de 30 ianuarie 2015, la data de 2 februarie 2015, 4 februarie 2015, 5 februarie 2015, 6 februarie 2015, 9 februarie 2015, 10 februarie 2015, 12 februarie 2015, 16 februarie 2015 și 17 februarie 2015, motiv pentru care E. a transmis de fiecare dată executorului judecătoresc cereri precizatoare cu privire plățile efectuate. Ultima precizare a cererii de executare silită a fost făcută la dată de 08 aprilie 2015 și privește prima plata efectuată de către A. la dată de 6 noiembrie 2014.
A arătat că nu contestă faptul că debitoarea a înțeles să achite în cele din urmă creanță, eșalonat, dar aceste plăți au fost efectuate numai după inițierea procedurii privind ordonanță de plata și obținerea titlului executoriu. Decizia de a achita eșalonat creanța, direct în contul E., deși fusese inițiată procedura de executare silită, a aparținut exclusiv contestatoarei și nu a fost comunicată creditoarei.
Intimata a menționat că nu îi este imputabilă împrejurarea că societatea contestatoare nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile de plată întocmai și la timp, întrucât și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile ce îi reveneau că urmare a raporturilor contractuale stabilite și dovedite dintre părți și care, pentru recuperarea debitului datorat, a fost nevoită să efectueze cheltuieli suplimentare constând în taxa de timbru, onorariu de avocat și onorariu de executor.
Toate aceste cheltuieli au fost justificate prin înscrisuri doveditoare, iar cuantumul lor este unul rezonabil în raport cu volumul de muncă prestat.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, sentința civilă nr. 8211/05.11.2014, dovadă de comunicare, cereri precizatoare formulată în dosarul de executare nr. 41/2015, extrase de cont privind plățile efectuate de către debitoare (filele 58-90).
La data de 24.04.2015, prin serviciul registratură, urmare a adresei instanței, la dosarul cauzei a fost înaintat, în copie, dosarul de executare nr. 41/2015 aflat pe rolul B. R. N.(filele 95-200).
La data de 24.04.2015, prin serviciul registratură, intimatul B. R. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a B. R. N., întrucât executorul judecătoresc nu poate fi parte în contestația la executare.
În susținerea acestei excepții, a precizat că acest punct de vedere a fost cristalizat prin decizia nr. 162/22 aprilie 2003 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, a Legii 295/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată și a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (decizie obligatorie publicată în Monitorul Oficial al României nr. 314/9 mai 2003). Astfel, Curtea Constituțională a aratat în motivarea deciziei susmenționate: „critica de neconstituționalitate nu poate fi primită, deoarece în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, au are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare".
A menționat că invocarea unor obligații neprevăzute de lege în sarcina executorului judecătoresc care nu ar fi fost respectate nu-i atribuie acestuia calitatea de parte, fapt pentru care a solicitat admiterea excepției și scoaterea din cauza a Biroului Executorului Judecătoresc R. N. pentru lipsa calității procesual pasive.
Intimata a invocat totodată excepția tardivității formulării contestației față de împrejurarea că actele de executare contestate s-au comunicat contestatoarei, cu respectarea prevederilor legale aplicabile, procedura de comunicare fiind îndeplinită legal la dată de 2 februarie 2015, iar contestația la executare a fost înregistrată la instanța la dată de 11 martie 201S.
Astfel, a arătat că, la dată de 2 februarie 2015, au fost comunicate contestatoarei somația din 30 ianuarie 2015 la care s-au anexat copia certificată a titlului executoriu, copia certificată a încheierii de încuviințare și copia certificată a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din dată de 30 ianuarie 2015 ce face obiectul prezenței contestații, după cum rezultă din dovadă de comunicare aflată la dosarul de executare. A învederat că documentele au fost comunicate potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă la adresa punctului de lucru al contestatoarei.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, învederând că, împrejurarea că după înregistrarea cererii de executare silită la data de 29.01.2015, debitoarea a efectuat plăți voluntare nu este de natură să conducă la concluzia că aceasta nu va mai fi ținută să suporte cheltuielile de executare silită.
Referitor la susținerea contestatoarei că în dosarul de executare nu s-au efectuat alte acte de executare silită cu excepția emiterii somației până la data de 5 martie 2015, a arătat că tocmai în considerarea plăților parțiale făcute de contestatoare eșalonat și pentru a nu genera noi cheltuieli de executare silită în situația în care aceasta ar fi achitat debitul integral, a optat pentru amânarea derulării altor forme de urmărire. A precizat că urmare a sistării plăților și refuzului contestatoarei de a achita diferența de debit, executarea silită a continuat prin desfășurarea altor forme de executare silită în vederea recuperării sumelor restante. Astfel, au fost instituite popriri asupra conturilor acesteia și s-au efectuat deplasări la sediul principal și la punctul de lucru al contestatoarei după cum rezultă din actele de executare aflate la dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 155 alin1 pct.3, art. 451 alin.1 și 2, art.714 alin.1 pct. 1, art.669 alin.2 C.pr.civ, art.39 din Legea 188/2000..
În susținerea cererii, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisurile din dosarul de executare nr. 41/2015.
La termenul de judecată din data de 27.05.2015, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității formulării contestației la executare, cu fondul cauzei.
De asemenea, a încuviințat pentru părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul B.E.J. R. N. sub nr. 41/29.01.2015, intimata E. R. S.R.L., în calitate de creditoare, a solicitat executarea silită a contestatoarei A. P. SRL, în calitate de debitor, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.8211/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2014, pentru recuperarea sumei de 42.616,4 lei(debit principal și penalități) și a sumei de 4.101,72 lei (cheltuieli de judecată) - fila 96.
Prin încheierea din data de 30.01.2015, biroul executorului judecătoresc a admis cererea creditoarei și a încuviințat executarea silită prin toate modalitățile prevăzute de lege.(fila 107). De asemenea, prin încheierea de le aceeași dată a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 7.861,49 lei, din care 5.494,68 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc, 1946,75 lei reprezentând onorariul avocatului și 420,26 lei reprezentând cheltuieli necesare efectuării executării. (fila 111)
La data de 02.02.2015, executorul judecătoresc a comunicat la punctul de lucru al contestatoarei somația din data de 30.01.2015 împreună cu titlul executoriu și cele două încheieri, prin depunerea la cutia poștală a acestora, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare(fila 114). Aceste înscrisuri au fost comunicate contestatoarei și la adresa sediului său la data de 02.03.2015(fila 160).
Analizând cu prioritate excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. R. N. și excepția tardivității formulării acțiunii invocată de acest intimat, conform art. 248 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Față de natura specifică a acțiunii formulate de către contestatoare, instanța apreciază că, în cadrul contestației la executare, biroul executorului judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă, nefiind parte a executării silite în condițiile în care executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar actele îndeplinite de acesta reprezintă acte de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege, potrivit dispozițiilor Legii 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit Lg. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Prin urmare, întrucât nu poate avea calitate de parte într-o contestație la executare în care raporturile juridice sunt stabilite între creditor și debitor, instanța constată că intimatul B. R. N. nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În consecință, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a respinge acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează a respinge și excepția tardivității formulării contestației la executare, fiind invocată de o persoană care nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu. Mai mult, analizând cuprinsul actelor din dosarul de executare, instanța constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termen, la data de 09.03.2015(data poștei-fila 12,verso), întrucât somația împreună cu încheierea de încuviințare a executării silite și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare au fost comunicate contestatoarei la data de 02.03.2015, fiind astfel respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă. Faptul că aceste înscrisuri au fost comunicate și la adresa punctului de lucru, anterior, la data de 02.02.2015, prin depunere la căsuța poștală, nu este de natură a atrage concluzia că societatea contestatoare a luat la cunoștință în mod valabil de începerea procedurii executării silite, față de dispozițiile art. 155 pct. 3 Cod procedură civilă, care statuează că citarea persoanelor juridice se realizează la sediul acestor, și, doar atunci când este cazul, la locul dezmembrământului acestora. Or, în cauza de față, această ultimă teză nu este aplicabilă.
Pe fondul cauzei, în drept, instanța reține incidența dispozițiilor art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește motivele de contestație formulate de contestatoare de natură a atrage anularea executării silite, în sensul că a achitat întregul debit cuprins în titlul executoriu la data de 16.02.2015, cu două săptămâni înainte de primi somația de la executorul judecătoresc, instanța apreciază că aceste nu sunt întemeiate.
Așadar, instanța constată că intimata E. SRL a demarat procedura executării silite în mod legal, întrucât contestatoarea nu a executat obligația stabilită prin sentința civilă nr. 8211/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2014, respectiv de a achita suma de 40.884,27 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale, suma de 1732,13, reprezentând penalități de întârziere, în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii. Totodată, nu a achitat intimatei suma 4101,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța reține că până la data de 29.01.2015, data formulării cererii de executare silite, contestatoarea efectuase doar două plăți parțiale, respectiv suma de 3.742,88 lei, la data de 06.11.2014(fila 187-verso) și suma de 4353,02 lei, la data de 29.01.2015 (fila 106), sume ce au fost scăzute din debitul total datorat și supus executării silite, astfel că nu i s-a produs vreo vătămare prin actele de executare îndeplinite.
Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizare organului de executare. Astfel, faptul că debitul total a fost achitat de contestatoare până la data aducerii la cunoștință a executării silite, nu este de natură a afecta legalitatea actelor de executare întocmite în cauză, inclusiv cele pentru recuperarea cheltuielilor de executare.
Cu privire la capătul de cerere privind reducerea onorariului executorului judecătoresc în cuantum de 5.394,95 lei și a onorariului avocatului în cuantum de 17.74,47, instanța constată că este parțial întemeiat.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă care prevăd următoarele: „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.”
Astfel cum s-a reținut anterior, din cuprinsul actelor de executare rezultă că debitoarea a executat obligația cuprinsă în titlul executoriu în mod voluntar, către creditoare, până la data comunicării somației de către executorul judecătoresc. Mai mult, după acest moment, executarea silită în cauză a continuat doar pentru recuperarea cheltuielilor de executare, așa cum rezultă din somația emisă la data de 27.02.2015, în dosarul de executare nr. 41/2015 (fila 130).
Față de aceste aspecte, observând actele de executare îndeplinite de la momentul începerii executării silite și până la data de 17.02.2015, data stingerii obligației prevăzute în titlul executoriu, instanța apreciază că se impune reducerea onorariilor executorului judecătoresc și a avocatului creditorului, pe care trebuie să le suporte debitorul. Așadar, instanța va admite contestația în parte și va anula în parte încheiere de stabilire cheltuieli de executare pronunțată la data de 30.01.2015 de B.E.J. R. N. în dosarul de executare nr.41/2015, în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 5.494,68 lei la suma de 3.500 lei și onorariul avocatului de la suma de 1.946,75 lei la suma de 1.000 de lei, apreciind că aceste valori sunt proporționale în raport de obiectul executării și activitatea depusă de executorul judecătoresc și avocatul creditorului până la data executării voluntare de către debitor a obligației supuse executării silite.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate de B. R. N. reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare nr. 41/2015, transmisă instanței, în cuantum de 128,96 de lei, instanța constată aplicabile dispozițiile art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă. Așadar, cheltuielile ocazionate de efectuarea copiilor de pe actele dosarului sunt în sarcina părții interesate, în speță, aceasta fiind contestatoarea, prin însăși formularea contestației la executare, motiv pentru care se va dispune obligarea acesteia să achite suma de 128,96 lei către B. R. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J R. N., invocată prin întâmpinare.
Respinge excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimatul B.E.J. R. N..
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul B.E.J. R. N., cu sediul în București, ., ., ., sector 5, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea . cu sediul în București, ., ., ., sector 6, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în .. Dragomirești V., Autostrada București - Pitești Km 13, Industrial Park, Clădirea F, județul Ilfov.
Anulează în parte încheiere de stabilire cheltuieli de executare pronunțată la data de 30.01.2015 de B.E.J. R. N. în dosarul de executare nr.41/2015, în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 5.494,68 lei la suma de 3.500 lei și onorariul avocatului de la suma de 1.946,75 lei la suma de 1.000 de lei.
Respinge în rest contestația la executare.
Obligă contestatoarea să achite suma de 128,96 lei către B.E.J. R. N. reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare nr.51/2015, transmisă instanței.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoarei Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./Tehnored/2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2606/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
