Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7225/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7225/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 7225/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7225
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 28.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cererea de valoare redusă formulată de reclamantul M. A. Interne în contradictoriu cu pârâta C. Națională Romarm SA.
La apelul nominal efectuat în camera de consiliu s-au prezentat reclamantul, prin consilier juridic și pârâta, prin consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina se află la primul termen de judecată. Pârâta a formulat răspuns față de cererea reclamantei. Reclamantul a depus la dosar note cu privire la răspunsul pârâtei.
Instanța acordă cuvântul cu privire la competența Judecătoriei Sectorului 6.
Reclamantul, prin consilier, arată că instanța sesizată este competentă pentru soluționarea cauzei.
Pârâta, prin consilier, arată că are aceleași concluzii.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de art. 1028 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța stabilește că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin consilier, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâta, prin consilier, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează ambelor părți.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin consilier, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Prin contractul intervenit între părți a fost stipulat și faptul că se vor percepe penalități de întârziere, în cazul neridicării bunurilor. Aceste dispoziții nu puteau fi modificate decât prin act adițional. Contractul de custodie nu este relevant și nu produce efecte juridice și în privința contractului de vânzare-cumpărare. Aici nu se face referire la penalitățile stabilite. Nu este normal să achiziționezi un bun apoi să invoci faptul că a fost încheiat un contract de custodie pentru păstrarea bunurilor. Calculul penalităților a fost făcut după norme interne. Calculul este corect. Structurile de specialitate au fost de față la preluarea mărfii. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Pârâta, prin consilier, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. Contractul de custodie dintre părți a fost încheiat pentru aceleași bunuri menționate și în contractul de vânzare-cumpărare. Bunurile vândute de reclamant au fost preluate în custodie tot de acesta și prin urmare numai sunt aplicabile dispozițiile pentru ridicarea mărfurilor. Pentru calculul penalităților arată că prima și ultima zi nu intră în calcul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.07.2015, reclamantul M. A. Interne a solicitat obligarea pârâtei C. Națională Romarm SA la plata sumei de 632,78 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 6 pct. 6.3 din contractul de vânzare-cumpărare nr._/03.12.2014, precum și actualizarea sumei de 637,78 lei cu indicele ratei de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, între părți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/03.12.2014, iar pârâta nu și-a respectat una dintre obligațiile asumate, respectiv cea prevăzută de art. 6 pct. 6.2, în sensul că nu a ridicat produsele achiziționate în termenul stabilit de părți. Au fost calculate penalități de 0,01% din valoarea bunurilor neridicate, pentru fiecare zi de întârziere și a fost emisă factura fiscală nr._ din data de 20.02.2015, în valoare de 632,78 lei. Pârâta a fost notificată pentru achitarea sumei, însă a refuzat. Actualizarea sumei cu rata inflației la data plății efective reprezintă valoarea reală a obligației bănești. Ulterior, între părți, a fost încheiat și un contract de custodie, având ca obiect păstrarea, conservarea și restituirea bunurilor. Cum pârâta nu a ridicat bunurile până la data de 03.01.2015, răspunderea îi revine în totalitate. Penalitățile au fost calculate având în vedere data la care au fost ridicate integral produsele cumpărate. Notificările transmise către pârâtă constituie și actul de punere în întârziere a acesteia. În raport de prevederile contractului de vânzare-cumpărare doar pârâta este vinovată și direct răspunzătoare pentru neridicarea până la data de 03.01.2015 și a bunurilor cumpărate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30, art. 148 și urm., art. 1025 și urm. Cod procedură civilă, art. 1270, art. 1350, art. 156, art. 1521, art. 1522, art. 1523, art. 1535 și urm. Cod civil, art. 30 din OUG nr. 80/2013, art. 1, art. 22 din OUG nr. 30/2007, art. 2 alin. 1 pct. 30, art. 62 alin. 2 din Legea nr. 500/2002.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a atașat cererii, în copie, următoarele: contract de vânzare-cumpărare nr._ din 03.12.2014, contract de custodie nr._/15.12.2014, factura fiscală nr._/04.12.2014, notificarea nr. 1284/01.04.2015, adresa DGL nr._/09.04.2015, adresa nr. 1460/17.04.2015, notificarea nr._/27.04.2015, adresa nr. 1672/05.05.2015, tabel cu zilele de întârziere și penalitățile aferente, extras de cont din data de 05.12.2014, borderou nr. 22/28.04.2015 și nr. 43/14.04.2015.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Pârâta a formulat răspuns față de cererea reclamantei prin care a arătat că cererea introductivă este neîntemeiată.
În motivare a arătat că, între părți, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect stabilirea drepturilor și obligațiilor ce reveneau părților privind vânzarea-cumpărarea unor bunuri adjudecate urmare a selecției de oferte organizate de Direcția Generală Logistică din cadrul Ministerului A. Interne. S-a stabilit că în bunurile cumpărate vor fi preluate în termen de 30 zile de la data semnării contractului. Ulterior însă a fost încheiat între părți și un contract de custodie având ca obiect păstrarea, conservarea și restituirea bunurilor, prin care reclamantul, în calitate de custode, era obligat să păstreze produsele specificate. Susținerile reclamantului din cererea de valoare redusă nu sunt întemeiate întrucât acesta se raportează numai la prevederile contractului de vânzare-cumpărare, omițând să aducă la cunoștința instanței contractul de custodie. Reclamantul a fost de acord ca bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare să fie ridicate cel târziu la data de 15.02.2015, astfel că obligația sa de ridicare a bunurilor din contractul de vânzare-cumpărare în termenul stabilit inițial a rămas fără obiect la data încheierii contractului de custodie. Bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare au fost preluate la data de 15.12.2014 și au fost predate reclamantului în custodie, pentru păstrare, conservare și restituire cel mai târziu la data de 15.02.2015. Astfel, bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare au fost ridicate în termen, cu respectarea duratei prevăzută expres în contractul de custodie.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1029 alin. 4 Cod procedură civilă, art. 1269 alin. 1, art. 1270, art. 2104, art. 2551 și art. 2553 Cod civil.
În dovedire, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie, următoarele: contract de vânzare-cumpărare nr._/03.12.2014 și anexele la acesta, contract de custodie nr._/15.12.2014 și anexele la acesta, notificare, factura fiscală nr._/20.02.2015, tabel cuprinzând calculul zilelor de întârziere și a penalităților, adresele nr. 1284/01.04.2015 și nr. 1460/15.04.2015, adresa nr. 1672/05.05.2015.
Reclamanta a formulat un punct de vedere cu privire la răspunsul formulat de pârâtă, arătând astfel că, prin încheierea contractului de custodie nu a renunțat expres sau tacit la beneficiul clauzei penale prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare, iar prin contractul de custodie nu se modifică clauzele contractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare, pârâta se face vinovată și este direct răspunzătoare pentru neridicarea până la data de 03.01._ a bunurilor cumpărare și în consecință, datorează penalități.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Urmare unei proceduri de selecție de oferte organizate de către autoritatea contractantă M. Administrației și Internelor, în cadrul căreia a fost selectată oferta nr. 3.959.377 din 27.11.2014 a C.N. Romarm SA, la data de 03.12.2014, între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr._ cu referire la bunurile, enumerate în anexă, adjudecate de către pârâtă la prețul de 433.736,12 lei.
În conformitate cu art. 6.2 din contract, pârâta și-a asumat obligația de a ridica bunurile în termen de 30 de zile de la data semnării contractului, sub sancțiunea plății unor penalități de 0,01% din valoarea bunurilor neridicate, pentru fiecare zi de întârziere (art. 6.3).
Pârâta nu a respectat termenul de ridicare a bunurilor stabilit la art. 6.2, astfel încât reclamantul, în aplicarea prevederilor art. 6.3 din contract a înțeles să calculeze penalități, suma pretinsă cu acest titlu de la pârâtă fiind de 632,78 lei.
Pârâta susține în cauză că pretențiile reclamantului sunt nefondate, întrucât, ulterior încheierii contractului nr._/03.12.2014, părțile au mai încheiat un contract de custodie, nr. 3.978.556/15.12.2014, având ca obiect păstrarea, conservarea și restituirea bunurilor până la data de 15.02.2015. Astfel, pârâta pretinde că bunurile la care s-a referit contractul de vânzare-cumpărare au fost preluate la data de 15.12.2014 și au fost predate reclamantului în custodie, pentru păstrare, conservare și restituire până cel târziu la data de 15.02.2015. Bunurile au fost ridicate la data de 28.01.2015.
Instanța înlătură apărarea pârâtei, apreciind că nu poate ține cont de contractul de custodie nr. 3.978.556/15.12.2014, în condițiile în care prin încheierea acestuia, reclamantul, autoritate contractantă, a acordat pârâtei facilități materiale, constând în servicii de păstrare, conservare a bunurilor în cauză, în propriile depozite, cu titlu gratuit, fără parcurgerea unei proceduri similare celei ce a condus la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr._/03.12.2014. Prin urmare, acest din urmă contract intervenit între părți este încheiat în frauda legii, având deci o cauză ilicită.
Astfel, în condițiile în care pârâta nu și-a respectat întocmai obligația de ridicare a bunurilor, conform art. 6.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr._/03.12.2014, instanța reține că cererea reclamantei privitoare la penalitățile în cuantum de 632,78 lei, calculate conform tabelului atașat la filele 27-29 în dosar, este întemeiată.
Calculul efectuat de reclamantă este corect, termenul de 30 de zile de ridicare a bunurilor, stabilit de părți la art. 6.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr._/03.12.2014, împlinindu-se la data de 03.01.2015, când au început să curgă penalitățile.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1516 din Codul civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Conform art. 1530 din Codul civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Așa fiind, reținând că actualizarea creanței se poate efectua de către executorul judecătoresc în situația în care pârâta nu-și îndeplinește de bunăvoie obligația de plată, conform art. 628 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va admite în parte cererea introductivă, urmând să oblige pârâta la plata către reclamantă sumei de 632,78 lei, penalități pentru neîndeplinirea în termenul stabilit a obligației de ridicare a bunurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul M. A. Interne, CF_, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, în contradictoriu cu pârâta C. Națională Romarm SA, J40/_/2000, CUI_, cu sediul în București, ., sector 6.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 632,78 lei, penalități de întârziere.
Executorie.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.BC/4ex./2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9846/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... → |
|---|
